Curs 7 – Mecanica fluidelor*

FORŢE HIDROSTATICE DE PRESIUNE

* Toate figurile sunt preluate din Isbăşoiu E.C., Bucur D.M., Tratat de Mecanica Fluidelor, Editura
Academiei Române, cod CNCSIS 63, ISBN 978-973-720-366-3, 2011
FORŢE HIDROSTATICE DE PRESIUNE
În cazul în care în interiorul fluidului sunt suprafeţe solide
(pereţii rezervoarelor sau suprafeţele corpurilor imersate)
asupra acestora fluidul
 exercită o acţiune echivalentă cu
torsorul format din Fp , rezultanta forţelor elementare de

presiune şi M O , momentul acestor forţe faţă de punctul de
reducere, aici originea O a axelor de coordonate.
Forţa elementară exercitată de fluid asupra unui element
de suprafaţă dS, cu aria dA are expresia
 
d F p   pn d A

în care n este versorul normalei exterioare a suprafeţei S.
Pentru întreaga suprafaţă se poate scrie
    
Fp   
S
pndA, MO   
S
r  pn dA
Forţe hidrostatice de presiune pe suprafeţe plane

 x
hG h hA
 A
 dFp y
Fp
În cazul unei suprafeţe dh

plane normala la dy
hB
suprafaţă este unică, x’
yG O
deci S(A) G yC
B C dS(dA)


n  const. y’
xG
xC

    

y
Fp  n
S
p d A MO  n 

S
r p dA
 
Pentru determinarea punctului de aplicaţie C0, al forţei F p
se aplică teorema lui Varignon, sistemul fiind reductibil la o
rezultantă unică
  
rC 0  F p  M O x

 h
în care rC0 este vectorul de
h h G A
 A
 dF y
poziţie al punctului .
p
F p
dh

     dy

rC 0   n  p dA   n   r p dA hB
  x’
yG O
 S  S
S(A) G yC
B dS(dA)
ecuaţie vectorială care C

admite soluţia 
r p dA


S 
y’
xG
rC 0   an xC

 p d A
S
y
Se observă
 că poziţia punctului C0 este nedeterminată, deci
forţa F p este un vector alunecător.
În acest caz se va determina centrul de presiune C al
suprafeţei S, adică punctul în care suportul forţei F p înţeapă
planul suprafeţei, sau proiecţia în acest plan a punctului C0.
În acest caz a = 0 şi rezultă


 x
r pdA hG h hA
 A
  dFp y
rC  S Fp


dh
p dA dy
hB
S x’
yG O

S(A) G yC
B C dS(dA)

y’
xG
xC

y
Pentru determinarea mărimii forţei, precum şi a
coordonatelor centrului de presiune pentru suprafaţa S, se
alege un sistem de coordonate xOy, în care axa Ox este
dreapta de intersecţie a planului P cu planul suprafeţei
libere a lichidului (planul manometric), iar axa Oy este una
dintre dreptele de cea mai mare pantă ale planului P,
îndreptată în jos.
 x
hG h hA
 A
 dFp y
Fp
dh
dy
hB
x’ O
yG

S(A) G yC
B C dS(dA)

y’
xG
xC

y
 Suprafaţa S este solicitata pe faţa din stânga de către
presiunea lichidului, iar pe faţa din dreapta de către
presiunea atmosferică, astfel încât solicitarea efectivă este
numai presiunea relativă dată de lichid
 x

pr  p  pat   g h   g y sin 
hG h hA
 A
 dFp y
Fp
dh

Cu aceasta forţa de presiune este hB

dy

x’ O
yG

    S(A) G yC

   y dA
B
Fp  n p r dA   n  g h dA   g sin  n
C dS(dA)

S S S y’
xG
xC

şi ţinând seama că S X  A yG   y dA
S
y

este momentul static al suprafeţei S în raport cu axa Ox se

scrie  
F p    g yG sin  An
Dacă se notează hG adâncimea centrului de greutate şi pG
presiunea relativă în centrul de greutate G al suprafeţei se
obţine
   hG h hA
 x

F p    g hG An   pG An 
Fp

dFp
A
y
dh
dy

Pentru determinarea centrului hB

x’
yG O

de presiune C se consideră B
S(A)
C
G
dS(dA)
yC

cazul în care suprafaţa S nu y’

este orizontală şi se notează xC

xG

      y

r  x i  y j, respectiv rC  xC i  yC j
cu care relaţia devine

S
x y dA
I X ,Y

S
y2d A
IX
xC   ; yC  
 y d A
S
A yG
 y d A
S
A yG
 I X ,Y - momentul de inerţie centrifugal al în suprafeţei în
raport cu axele Ox şi Oy
I X - momentul de inerţie în raport cu axa Ox
Pentru rezolvarea aplicaţiilor se introduc momentele de
inerţie I X ',Y ' şi I X ' faţă de sistemul de axe format de Gx' şi
Gy', paralele cu precedentele şi trecând prin centrul de
greutate G al suprafeţei S.
Între cele două categorii de momente de inerţie se pot scrie
relaţiile lui Steiner

I X  I X '  A yG2 ; I X ,Y  I X ',Y '  AxG yG

unde xG şi sunt coordonatele centrului de greutate G(xG, yG)
al suprafeţei S. Cu aceasta relaţiile devin
I X , Y  IX
xC  xG  ; yC  yG 
A yG A yG
În cazul în care suprafaţa S este orizontală (situată la
adâncimea h în lichid) sau este udată de un gaz cu
presiunea p, presiunea pe suprafaţă este constantă
p  g h  g hG

Deoarece presiunea este repartizată uniform pe suprafaţă

relaţia devine  adică centrul de presiune C

S r d A
 coincide cu centrul de
rC   rG
 dA
S
greutate G al suprafeţei S.