Curs 9 – Mecanica fluidelor*

NOŢIUNI DESPRE PLUTIREA CORPURILOR -

continuare
CINEMATICA FLUIDELOR
* Toate figurile sunt preluate din Isbăşoiu E.C., Bucur D.M., Tratat de Mecanica Fluidelor, Editura
Academiei Române, cod CNCSIS 63, ISBN 978-973-720-366-3, 2011
NOŢIUNI DESPRE PLUTIREA CORPURILOR
Se presupune un lichid greu în care se găseşte imersat un
corp. Asupra corpului acţionează două forţe: forţa sa de
greutate Fg şi forţa arhimedică (forţa de presiune sau
portanţa hidrostatică) Fp.

z z

O x O y
G

a) b)
y

O
x
c)
Dacă Fp < Fg corpul coboară vertical până ce atinge fundul
rezervorului
Dacă Fp >= Fg se spune că acesta pluteşte.
Dacă Fp = Fg atunci corpul rămâne în repaus la orice
adâncime şi se obţine o plutire de adâncime.
Dacă Fp > Fg corpul se ridică la suprafaţa liberă a lichidului
şi iese parţial din lichid. Se obţine astfel o plutire de
suprafaţă.
z z

O x O y
G

a) b)
y

O
x
c)
Partea corpului imersată în lichid se numeşte carenă, iar
volumul acesteia se numeşte volum de carenă (Vc). Centrul
de greutate C al volumului de lichid dezlocuit de plutitor se
numeşte centrul de carenă.
Planul de plutire xOy este planul suprafeţei libere a lichidului,
acesta determină pe suprafaţa ce limitează plutitorul, linia de
plutire, iar linia de plutire limitează suprafaţa de plutire S.
Centrul de greutate O al suprafeţei de plutire este numit
centrul de plutire
z z

O x O y
G

a) b)
y

O
x
c)
Stabilitatea plutirii
O problemă importantă în cazul plutirii este aceea a
verificării stabilităţii poziţiei de plutire.
Stabilitatea se verifică prin introducerea unei perturbaţii
care scoate corpul din poziţia de echilibru. Dacă acesta
revine la poziţia iniţială după încetarea perturbaţiei,
echilibrul este stabil, dacă nu revine şi depărtarea de
poziţia de echilibru creşte, echilibrul este instabil, iar
dacă rămâne tot timpul în poziţia de echilibru este un
echilibru indiferent.
Un corp care pluteşte la suprafaţa unui lichid este în
echilibru indiferent faţă de translaţii orizontale şi de rotaţii
faţă de axe verticale şi este în echilibru stabil faţă de
translaţii verticale. Trebuie analizată deci problema
stabilităţii faţă de rotaţii în raport cu axe orizontale.
Axa Oz este axa de plutire.
 z z

O x O y
G

a) b)
y

O
x
c)

Rotaţia plutitorului în jurul axei Ox se numeşte ruliu, iar

rotaţia în jurul axei Oy se numeşte tangaj.
Se va considera la început că centrul de greutate G al
corpului se găseşte sub centrul C de carenă.
La o mişcare de rotire a corpului centrul de carenă devine C'
şi se observă că cele doua forţe formează un cuplu al cărui
moment redresează corpul. Deci echilibrul este stabil.
cuplu de
 redresare

Fp Fp

C C
O
 G G

Fg Fg

Această dispunere a centrului de greutate al corpului sub

centrul de carenă se utilizează în mod obligatoriu la
submersibile şi aerostate.