CURS TEORIA NAVEI

RAZA METACENTRICĂ
DIFERENŢIALĂ
INFORMATIV
În figură este prezentat un mod tipic de variaţie a cotei
metacentrului transversal (zm) în funcţie de pescajul navei (T).
Dacă pescajul de exploatare (Texp) corespunde unei valori
minime a cotei metacentrului transversal, prin ambarcarea
sau debarcarea maselor la bord valoarea zm creşte.

Texp zm

0 z m min zm

În ipoteza menţinerii poziţiei centrului de greutate,

stabilitatea se măreşte (creşte înălţimea metacentrică). În
consecinţă, la plecarea navei din port cota zm trebuie să
fie minimă.
Ne reamintim că...

MT

h
r G
zm
a
B zG
zB
0

GM T  h  r  a  z m  z G  r  z B  z G

Înălţimea metacentrică transversală calculată

pentru nava aflată pe plutire iniţială dreaptă, este
înălţimea metacentrică transversală iniţială (notată
cu h0).
Având în vedere că zm = zB + r
se analizează minimul funcţiei zm(V), evaluând expresia
dz m dz B dr
 
dV dV dV
Cunoscând expresia de la capitolul flotabilitate
dz B 1
 ( z  zB )
dV V
se calculează derivata
dr d  I x  1  dI x  1  dI x I x 
    2 V   Ix     
dV dV  V  V  dV  V  dV V 
şi având în vedere relaţia de definiţie a razei metacentrice
transversale, rezultă
dr 1  dI x 
  r
dV V  dV 
 Înlocuind cele doua expresii, rezultă
dz m 1  dI x  dz m 1  dI x 
   z  ( z B  r )    z  zm 
dV V  dV  dV V  dV 
dI x
Se evaluează, în continuare, derivata
dV
Se consideră că volumul carenei este împărţit în straturi
elementare de volum dV , prin plutiri paralele situate la distanţa
dz.
z
 dz
WL'0
F1 dV WL'1

WL0
WL1
dz
F0 B B1
0

k y
 Pentru stratul elementar considerat, centrul de greutate se deplasează din
F0 în F1, modificându-şi coordonatele cu distanţele ,  şi . Momentul
static al volumului carenei înclinate (calculat în raport cu PD – planul
Kxz) va fi
M xz  V  y B0   η  dV
V

Prin diferenţiere, se obţine

dM xz
dM xz  dV   
dV
Datorită înclinării transversale, centrul de carenă se deplasează din B0 în
.
B1, iar variaţiile coordonatelor se pot determina cu relaţiile deja cunoscute

 I xy F
 dx B   d  0
 V
 Ix
 dy B   d
 V
dz  1  I x  (d) 2 .
 B 2 V
Din cea de-a doua relaţie rezultă

V  dy B  I x  d  dM xz
dM xz
 Ix
d
Diferenţiind expresiile de mai sus pentru variaţiile coordonatelor centrului
de carenă prin d/dΦ şi relaţia anterioară prin d/dV, obţinem

d d 2 M xz 
 
d dV  d 

dI x d 2 M xz 

dV ddV 
sau formele echivalente

dI x d dI x

dV d
d   d
dV
Analog, se consideră momentul static al volumului carenei înclinate, în
raport cu planul de bază, planul Kxy

M xy  V  z B 0    dV
V

şi prin transformari similare cazului anterior, rezultă formulele matematice

echivalente

d 1 dI x 1 dI x 1
   d d    (d) 2 d   d  d.
d 2 dV 2 dV 2
şi respectiv, calculând momentul static de volum în raport cu planul Kyz,
se poate demonstra relaţia

dI xy F
d   d
dV
La limită, dacă dz  0, atunci centrul de greutate al volumului elementar
al stratului considerat se va suprapune cu centrul de greutate al suprafeţei
plutirii.
Mărimile , ,  reprezintă, în acest caz, coordonatele centrului plutirii
înclinate în raport cu poziţia iniţială, iar d, d şi d sunt variaţiile acestor
coordonate.

În general, la o înclinare infinit mică (într-un singur plan) în jurul

unei axe centrale oarecare de inerţie (F0), centrul de plutire se
deplasează din F0 în F1, pe o curbă spaţială, numită curba
centrelor de plutire.

Dacă axa centrală în jurul căreia are loc înclinarea ocupă o infinitate de
poziţii succesive în planul considerat, atunci centrul de plutire se
deplasează pe o suprafaţă a centrelor de plutire.
Lungimea arcului elementar al curbei centrelor plutirii se calculează cu
relaţia:

ds  (d) 2  (d) 2  (d ) 2

Având în vedere că momentul de inerţie centrifugal în raport cu axele
centrale principale este nul, deci d = 0 precum şi faptul că d este un
infinit mic de ordin superior în raport cu d, lungimea arcului elementar
la o înclinare infinit mică (în jurul axei centrale principale de inerţie F0x)
devine
dI x
ds  d    d
dV
Curba centrelor plutirii este o curbă plană situată în planul
principal de înclinare.

z
md
d

F1 d
WL0
F0
WL1

0 y
Ducând normalele în punctele F0 şi F1 ale curbei centrelor plutirii,
se intersectează într-un punct notat cu md.
Poziţia limită a punctului md (când d0) se numeşte metacentru
diferenţial.
Raza de curbură a curbei centrelor plutirii se notează cu 
şi se numeşte rază metacentrică diferenţială. Ea reprezintă
deci distanţa de la centrul plutirii la metacentrul diferenţial sau,
alfel spus, este raza de curbură a curbei centrelor de
plutire corespunzătoare unei înclinări infinit mici.

  F0 md  F1md F0 F1  F0 m d  d    d
dI x
Din relaţiile prezentate anterior rezultă ca 
dV
şi respectiv, înlocuind cota z cu pescajul navei T
dz m 1 dr 1
 (  T  z m )  (  r )
dV V dV V
 MT
md

WL0 F0
zm
z md
T

Cota metacentrului diferenţial este dată de relaţia zmd =  + T

dz m 1 dz m 1
 (z m d  z m )   (    zm )
dV V dV V
Dacă
dz m
z md  z m  0 valorile zm cresc odată cu pescajul;
dV
dz m
z md  z m  0 valorile zm scad cu creşterea pescajului;
dV
dz m
z md  z m   0 zm ia valoarea minimă, iar stabilitatea transversală
dV creşte prin modificarea volumului carenei.
Determinarea razei metacentrice diferenţiale se poate face pe cale
analitică sau grafică.

Pe cale grafică, din diagrama de carene drepte se extrag volumele V şi

momentele Ix la fiecare plutire corespunzătoare, rezultând curba Ix(V).
Pentru un punct oarecare A, se pot scrie relaţiile:
Ix AB = KV  V
AC = KI  Ix
A 
B în care KV reprezintă scara volumelor, iar KI
scara momentelor de inerţie.

0 C V
 = (KI / KV)tg

Deci panta tangentei la graficul curbei Ix (V) în punctul A reprezintă, la

scară, raza metacentrică diferenţială.
 z

S
ytg  WL
y În cazul particular al carenei cu borduri
verticale, sunt satisfăcute condiţiile
T 

tg =0   = 0
0 y
zmd =  + T

Rezultă că metacentrul diferenţial se află în planul plutirii şi

dz m 1 1
 (T  z m )  [T  ( r  z B )].
dV V V
 Pentru un ponton paralelipipedic cu lungimea L, lăţimea B şi pescajul T
avem 2
B
r
12  T
T
zB 
2
V  LBT .

Înlocuind în relatia anterioara, se obţine

dz m 1  B2 T dz m 1 T B2 
   T       
dV L  B  T  12  T 2  dV L  B  T  2 12  T 


dz m
Punând condiţia ca metacentrul transversal să nu-şi modifice poziţia 0
dV
se obţin formele echivalente

T B2
 0 6T 2  B 2 B  T 6  2,45  T
2 12  T
 Se pot formula următoarele observaţii

· dacă B/T = 2,45 stabilitatea transversală creşte odată cu

modificarea volumului V;
· dacă B/T < 2,45 cota zm creşte odată cu creşterea volumului V;
· dacă B/T > 2,45 cota zm scade la creşterea volumului V.

Pentru navele obişnuite, valoarea raportului B/T corespunzătoare

condiţiei ca metacentrul transversal să nu-şi modifice poziţia este mai
mare decât pentru pontoanele paralelipipedice.