Cavitaţia maşinilor hidraulice

Scurtă conexiune teoretică

Coeficienţii de cavitaţie, determinarea înălţimii geodezice maxime de aspiraţie la
pompele centrifuge

Problema cavitaţiei urmează în analiza sistemului pompă-instalaţie de pompare,

problemei energetice prin faptul că afectează performanţa energetică a maşinii şi
poate conduce la distrugerea ei fizică (eroziunea cavitaţională). Dacă în esenţă
fenomenul fizic al cavitaţiei are o teorie satisfăcătoare, încercăm să introducem o
abordare inginerească prin care să ajungem la concluziile practice ale controlului
acestui fenomen.
Parcurgem firul de curent AOM şi definim câteva puncte esenţiale :
- A, la nivelul suprafeţelor libere
- O, pe linia mediană puţin înaintea intrării în rotor
- M, un punct pe aceeaşi curbă, după intrarea în canalul interpaletar, în
vecinătatea muchiei de intrare a paletei.
Împărţim acest traseu în două părţi şi
aplicăm pe fiecare segment relaţia
Bernoulli.
A → 0 , în mişcare absolută

p A cA2 p0 c02
ρ g 2 g 0 ρ g 2 g ∑ pA−0
zA + + =z + + + h

0 → M , în mişcare absolută, cazul intrării

ortogonale

p0 w02 − u02 pM wM2 − uM2

z0 + + = zM + + + ∑ hp 0− M
ρg 2g ρg 2g

Însumând cele două egalităţi, membru cu

membru şi reducând termenii identici
(folosim notaţiile c0, cA pentru viteza
absolută)
cA2
c A << 1, ≅0
2g
s-a explicitat pM

pM p A w02 − u02 wM2 − uM2 c02 cA2

ρ g ρ g A M ∑ pA−0 2 g 2 g ∑ p 0− M
= +z −z − h + − − − − h
2g 2g

Diametrul maxim al rotorului este D2, iar acest punct M se află la o fracţiune din
D2, funcţie de turaţie, respectiv

aM ⋅ D2 unde aM = f (n) < 1

Cu aceste notaţii rezultă că

 zM − z A = H gA + aM ⋅ D2

Observaţie: Rotorul se poate găsi şi sub nivelul rezervorului de aspiraţie (înecat),

deci mai corect este:

zM − z A = ± H gA + aM D2
Totodată, punctul M în mişcare de rotaţie se găseşte când peste, când sub axul
pompei, dar cea mai dezavantajoasă situaţie este peste, aşa că vom păstra semnul
(+).
Putem admite, desigur, că de fapt pA = pat şi cA = 0 şi valoarea presiunii în M
devine:

pM pat w2 − u02 wM2 − uM2 c02

mH ga − ∑ hpA−0 + 0
2 g M 2 ∑ p 0− M
= − − −a D − h
ρg ρg 2g 2g

pcrit
Scădem din ambii membri unde pcrit est presiunea la care lichidul transportat
ρg
vaporizează spontan la temperatura respectivă. Grupând corespunzător:

pM − pcrit  pat − pcrit   w2 − u 2 w2 − u 2 c 2 

= mH ga − ∑ hpA−0  −  M M − 0 0 + 0 + aM D2 + ∑ hp 0−M 
ρg  ρg   2 g 2g 2g 

În membrul drept putem izola doi termeni şi introduce notaţiile

p0 c02 pM
− NPSH p = + − [ Net Positive Suction Head – înălţimea energetică
ρ g 2g ρ g
netă absorbită, cerută de aspiraţie]

p0 c02 pcrit
− NPSH d = + − [Net Positive Suction Head - înălţimea energetică netă
ρ g 2g ρ g

disponibilă de aspiraţie a pompei]

În acest fel se pune în evidenţă

pM − pcrit
NPSH d − NSPH p =
ρg
pM − prit
Comparând cele două formulări ale lui rezultă
ρg
Rezultă
 pat − pcrit
NPSH d = mH g − ∑ hpA−0
ρg
2 − u2
wM w02 − u02 c02
NPSH p = M − + + aM D2 + ∑ hp0−M
2g 2g 2g

Comentariu
NPSHd – este o mărime independentă de construcţia pompei sau de
parametrii ei funcţionali, în schimb depinde de instalaţie şi de amplasarea pompei
în instalaţie. Oprindu-ne asupra fiecăruia dintre cei trei termeni care constituie
NPSHd constatăm:
Hga – înălţimea geodezică de aspiraţie, de fapt înălţimea de aşezare a pompei
faţă de suprafaţa liberă a rezervorului de aspiraţie.
Concluzia practică imediată este că în perioada de exploatare a instalaţiei este de
urmărit, şi pe cât posibil de păstrat nivelul din rezervorul de aspiraţie la valoarea
stabilită de proiectant. Nivelele joase ale acestui nivel (A) înseamnă o creştere
accentuată a lui Hga, deci pericol iminent de cavitaţie.

Pat – presiunea barometrică locală

Pcrit – depinde de natura fluidului, de temperatura fluidului care parcurge
instalaţia, în cazul apei pcrit=pv.
Pv – presiunea de vaporizare
Dependenţa de temperatură a presiunii de vaporizare la apă este sintetizată în
tabelul

T 0 2 4 6 8 10 12 14 16 17 18 19 20 21 22 23 24 26 28 30 40 60 80 10
[°C] 0
0,06228

0,07193

0,08289

0,0953

0,1093

0,1251

0,1429

0,1629

0,1853

0,1974

0,2103

0,2239

0,2383

0,2534

0,2694

0,2863

0,3041

0,3426

0,3853

0,4325

0,75

2,03

3,88

10,33
pv
ρg
[m]

∑hpA-0 – reprezintă totalul pierderilor hidraulice pe conducta de aspiraţie, valoare

care depinde de dimensionarea acestei conducte în intenţia de a minimaliza
pierderile.
Ce se face pentru minimalizarea lui ∑hpA-0 ?
- se reduc vitezele pe conducta de aspiraţie, de principiu la 1 – 1,5 m/s;
- încercăm reducerea lungimii conductelor de aspiraţie;
- se verifică robineţii (vanele) plasaţi pe aspiraţie pentru a fi complet
deschişi în funcţionare, se aleg traseele cele mai directe (minim de coturi
şi schimbări de direcţie);
- se curăţă periodic filtrele şi dispozitivele tip sorb.
Dacă mutăm discuţia asupra lui NPSHp, constatăm că relaţia depinde exclusiv de
cinematica şi datele constructive ale pompei. Este însă o iluzie să credem că putem
stabili cu precizie unde apare punctul M, motiv pentru care încercăm să ne
descurcăm cu criterii globale şi determinări experimentale. Definim coeficientul de
cavitaţie al instalaţiei pornind de la NPSHd

NPSH d
σi =
H opt
şi coeficientul de cavitaţie al pompei pornind de la NPSHp

NPSH p
σp =
H opt
relaţii în care Hopt reprezintă înălţimea de pompare corespunzătoare regimului
optim de funcţionare.
Cu aceste notaţii una din relaţiile anterioare

pM − pcrit
= NPSH d − NPSH p
ρg
devine

pM − pcrit
= σi −σ p
ρ gH opt
o altă formulare care permite precizarea condiţiilor de funcţionare a ansamblului
pompă-reţea, din punct de vedere cavitaţional.
Rămâne însă la fel de greu de determinat σ p şi de aceea se recomandă o relaţie
semiempirică, construită prin prelucrarea statistică a datelor unui mare număr de
pompe în funcţionare reală.

σ p = ( 2,0 ÷ 2,3) ⋅10−4 ns4/3

Cu aceste noi notaţii condiţia de incipienţă a cavitaţiei pM=pcrit devine

σ i −σ p = 0
Notând cu Hgamax înălţimea geodezică maximă admisibilă (determinată de incipienţa
cavitaţiei)
Relaţia de definiţie a lui NPSHd devine

pat − pcrit
mH ga max − ∑ hpA−0 − σ p H opt = 0
ρg

Explicitând mH ga max

pat − pcrit p
mH ga max = − ∑ hpA−0 − σ p H opt = 10,33 − v − NPSH p − ∑ hpA−0
ρg ρg

Ultima expresie defineşte înălţimea geodezică maximă corespunzătoare incipienţei

cavitaţiei şi ne spune că pompa va funcţiona fără cavitaţie în instalaţie atunci când
H ga < H ga max
Curbele caracteristice de cavitaţie a pompelor
Analiza termenilor pentru relaţiile coeficienţilor definiţi din ambele părţi pentru
cavitaţie, arată o dependenţă a lor de debit (Q)
Adică putem spune că
NPSHd=f(Q) sau σi=f(Q)
şi NPSHp=f(Q) sau σp=f(Q)

Aşa că, dacă notăm cu QX debitul la un moment dat al sistemului pompă-reţea,

după cum se vede şi din grafic,
QA < QX < QB funcţionare fără cavitaţie
QX = QA sau QX = QB funcţionare în puncte de iniţiere a cavitaţiei
QX < QA sau QX > QB funcţionare în cavitaţie extinsă,
curba NPSHp trece pe deasupra curbei NPSHd.
Din punct de vedere practic este interesant şi
cum se ridică aceste curbe. Incipienţa
cavitaţiei şi dezvoltarea acesteia este pusă în
evidenţă de căderea relativ bruscă a
caracteristicilor energetice ale pompei.
η = η (Q), H = H (Q) vezi figura.

Zona de început a regimului cavitaţional este

marcată cu linia întreruptă A, iar prăbuşirea
efectivă a caracteristicilor cu linia punctată B.
Experimental, construcţia instalaţiilor pentru
experimente cavitaţionale poate urma două
principii:
a) instalaţii în circuit deschis
b) instalaţii în circuit închis (cu rezervor depresurizat).

Problemă CAV-1
Stabiliţi valoarea maximă a cotei z5 (vezi fig) la care ar trebui amplasată pompa tip
PCN 50-160/2900 rot/min astfel încât funcţionarea sistemului să nu intre în
cavitaţie. Datele sistemului hidraulic din figură [fig 4.100, pag 447-desen]
z1= 1m, z8=10 m, p8/(ρg) =11 m (scară manometrică)
M25 = 5 ·104 s2/m5 - modulul de rezistenţă hidraulică pe tronsonul
de aspiraţie
M67 = 2,1·104 s2/m5 – modulul de rezistenţă hidraulică pe tronsonul
de refulare
Lichidul vehiculat este apă la 20° C, iar presiunea atmosferică este 1 bar (scară
absolută).
Caracteristica internă a pompei H(Q) şi curba de cavitaţie a pompei NPSH(Q) sunt
date tabelar

Q m3/h 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65
H m - 36 36,5 36 35,8 35,6 35,3 35,05 35 34 33,5 32 30 25
NPSH m 1,4 1,45 1,55 1,6 1,7 1,85 2,0 2,15 2,6 3,0 3,4 4,0 4,65 -

Urmărim trasarea caracteristicii externe, deci determinarea punctului de

funcţionare F

pB − p A vB2 − vA2
H instalaţie = zB − z A + + + ∑ hpasp + ∑ href =
ρg 2g
p p
= z8 − z1 + 8 + MQ 2 = z8 − z1 + 8 + ( M 25 + M 67 ) Q 2 =
ρg ρg
( )
=9 + 11 + 5 ⋅104 + 2,1⋅104 ⋅ Q 2 = 20 + 7,1⋅104 Q 2

Dând valori lui Q (atenţie, unitatea de măsură a lui Q este m3/h) se trasează
ramura de parabolă a caracteristicii externe (a reţelei) care se intersectează cu
caracteristica internă în F (H=33,5 m; Q=49,5 m3/h). În aceeaşi reprezentare avem
însă şi NPSH(Q), aşa că vom coborî din F o verticală care-mi indică faptul că NPSHp
este 3,5 m.
La limită NPSHp=NPSHd (NPSHd – pentru instalaţie)
pat − pv p − pv
NPSH p = NPSH d = − H ga − M 25Q 2 = at − ( z5 − z1 ) − M 25Q 2
ρg ρg
Explicităm pe z5

pat − pv
z5 = + z1 − NPSH p − M 25Q 2
ρg

pv
Din datele anterioare = 0, 2383 m
ρg 20°

pat 10 5
= 3 = 10,19716 m
ρ g 10 ⋅ 9,8665
 2 2
z5 = 10,19716 − 0, 2383 + 1 − 3, 4 − 5 ⋅10 ⋅ 
49,5   49,5 
4
 = 7,55886 − 5 ⋅104   = −1,894265 m
 3.600   3.600 
H ga = −1,894265 − 1 = −2,89426 m

Deci, pentru a evita cavitaţia pompa trebuie să se găsească la aproape 3 m sub

nivelul suprafeţei, adică pompa se montează înecat

Problema CAV- 2
O pompă PCN 32-160/1450 rot/min este montată într-un circuit închis şi
vehiculează apă la temperatura t=20°C
Se cunosc:
- modulul de rezistenţă al conductei de aspiraţie 1-2 Masp=4·105 s2/m5
- modulul de rezistenţă al întregului circuit M=1,36·106 s2/m5
- nivelul apei în rezervorul sub presiune z0=1,5 m
- cota axului pompei z=0
La fel, se dau tabelar curbele caracteristice ale pompei
Na=f(Q), H(Q), η(Q), şi NPSH=f(Q)
Să se determine parametrii de funcţionare ai sistemului şi valoarea presiunii p0 din
rezervor, astfel încât pompa să nu funcţioneze în cavitaţie.

Q[m3/h] 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
H[m] 9,8 9,85 9,9 9,9 9,85 9,7 9,5 9,2 8,85 8,5 8,0 7,5
Na[kW] 0,15 0,18 0,21 0,23 0,27 0,29 0,32 0,35 0,38 0,4 0,42 0,46
NPSH[m] - - 0,9 0,85 0,85 0,9 0,92 0,96 1,0 1,1 1,25 1,4
η[%] - - 21,5 32 39 44 48 50,5 52 52 51 48

Primul obiectiv este cel de determinare a punctului de funcţionare F, deci trebuie

să construim relaţia analitică şi parabola care o va reprezenta.
Pentru că aspiraţia şi refularea se fac în acelaşi rezervor, lipseşte înălţimea
geometrică în componenta înălţimii de pompare (curba este o parabolă cu vârful în
origine).
H=MQ2
Hinst(Q)=1,36·106Q2
Construind parabola punct cu punct, dând valori lui Q, punctul de intersecţie F are
coordonatele QF=9m3/h, Hp=8,5m.
Pentru acest debit de funcţionare a instalaţiei se observă din grafic că η =52%
NPSH=1,1 m
Na=0,4 kW
Pentru a descoperi care e presiunea p0 necesară evitării cavitaţiei, reformulăm
expresia lui NPSHinst.

pat − pv
NPSH inst (Q) = − ( zaxpompa − z0 ) − M aspQ 2
ρg
 pv
20°C = 0, 2383
ρg
ρ H 2O 20°C = 998, 23kg / m3
g = 9,80665 m/s 2
p0
NPSH inst (Q) = − 0,2383 + 1,5 − 4·105 ·QF2
998, 23·9,80665
p0 5 9 
2

= NPSH inst + 0,2383 −1,5 + 4·10 ·  =

998,23·9,80665  3600 

1,1 + 0, 2383 + 2,5 −1,5 = 2,3383 m

p0 = 2,3383 ⋅ 998,23 ⋅ 9,80665 = 22890,302 N2 = 0,23 ⋅10 5 N2

m m

În perna de gaz din rezervor, pentru evitarea cavitaţiei, avem nevoie de o presiune
absolută de 0,23·105 N/m2 [Pa]
0,23 bari

Problema CAV-3

O pompă PCN 50-315/1450 rot/min care alimentează un cazan, aspiră apă fiebinte
dintr-un rezervor cu presiunea la suprafaţă egală cu cea din vaporizare.
Datele cunoscute sunt:
temperatura apei vehiculate t=135°C
modulul de rezistenţă al conductei de aspiraţie Masp=3·104s2/m5
axul pompei situat la h=4 m sub nivelul apei din rezervorul de aspiraţie
Se cunoaşte totodată şi caracteristica de cavitaţie a pompei NPSH (Q)

Q[m3/h] 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45
NPSH[m] - - 1,4 1,3 1,45 1,5 1,7 2,0 3,0 -

Să se determine debitul maxim la care poate fi proiectat sistemul de refulare astfel

încât în pompă să nu apară cavitaţie.
Ideea este de a construi NPSHinst şi a o intersecta cu NPSHp.
pi − pv
NPSH inst (Q) = − H ga − M aspQ 2
ρg
pi = pv
H ga = h
Deci

NPSH inst (Q) = +h − 3·104 ·Q 2 = 4 − 3·104 Q 2

Se dau valori lui Q şi se construieşte curba punct cu punct

Atenţie! Q[m3/h]
Intersecţia grafică indică pentru C Q=31 m3/h
În dreapta acestui punct, adică pentru Qx>31 m3/h, pompa funcţionează în
cavitaţie în stânga (spre ordonată) NPSHinst>NPSHp şi funcţionarea este normală
deci Qx<31 m3/h.

Problema CAV-4

Să se studieze funcţionarea energetică şi cavitaţională a unei pompe PCN 32-

125/2900 rot/min montată într-o instalaţie unifilară, în cazul în care pompa este
echipată pe rând cu 3 rotori: Ф 139, Ф 120, Ф 100 mm.
Sistemul hidraulic vehiculează apa curată la 20°C şi are următoarele date:
- z1= 1 m; z8= 6 m; z5 = 5 m; p8 =0,294 bari (scară manometrică)
- D25 = 50 mm
- L25 = 5 m
- M67= 6,1·105 s2/m5 modulul de rezistenţă hidraulic pe lungimea de
refulare
- Conducte noi, de oţel, sudate în laborator, vana 4 tip sertar, cotul 3 la
90°.

Se cunosc caracteristicile interne sau ale pompei în funcţionare cu fiecare dintre cei
trei rotori.
Q[m3/h] 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
H[m]139 23,5 24 24,5 24,7 24,9 24,9 24,7 24 23,5 23 22,5 22 21,75 21,5 19,5
H[m]120 16 16,3 16,5 16,3 16 15,8 15,5 15,1 15 14,9 14,8 14 12,5 - -
H[m]100 10,5 10,6 10,7 10,6 10,3 10,1 10 9,5 8,5 7,5 5,5 - - - -

Caracteristicile puterii absorbite pentru cei trei rotori

Q[m3/h] 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
Ф130 0,625 0,700 0,750 0,800 0,875 0,95 1,0 1,05 1,125 1,175 1,240 1,255 1,375 1,425
Na[kW]
Ф120 0,55 0,600 0,625 0,650 0,7 0,75 0,80 0,850 0,875 0,9 0,95 1,0 - -
Na[kW]
Ф100 0,45 0,5 0,53 0,55 0,58 0,6 0,650 0,675 0,7 0,73 0,75 0,760 - -
Na[kW]

Caracteristicile NPSH pentru fiecare rotor

Q[m3/h] 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
NPSH[m] - - 1,5 1,75 1,9 1,95 2,2 2,8 3,4 4,5 5,8 7 - - -
139
NPSH[m] - - 1,5 1,75 1,9 1,95 2,1 2,35 2,9 3,5 4,1 5,0 6 - -
120
NPSH[m] - - 1,5 1,75 1,9 1,95 2,1 2,25 2,7 3 3,5 4 4,4 4,9 5,4
100

În sarcina noastră a rămas construcţia şi trasarea a două curbe:

1. Caracteristica externă, pentru determinarea punctelor de funcţionare în cele
trei situaţii
p8 − p1 v82 − v12
H inst = z8 − z1 + + + ∑ hpasp + ∑ hpref
ρg 2g
v12 v82
v1 > v8 << 1 , ≅0
2g 2g
p8 este măsurată pe scara manometrică, deci reprezintă suprapresiune
p1=pat şi pe scara manometrică p1=0

0, 294 ⋅105
H inst = 6 −1 + + ( M 25 + M 57 ) Q 2
998, 23 ⋅ 9,80665

M25 trebuie calculat pe baza pierderilor liniare şi locale depistate pe conducta

de aspiraţie

 λ L25  1
M 25 = 0,0826  + ζ 2 + ζ 3 + ζ 4  4
 D25  D25
λ = 0,027
ζ 2 = 15
ζ 3 = 0,9
ζ 4 = 0,19

După înlocuire şi efectuarea calculelor

 0,027 ⋅ 5  1 5 s
2
M = M 25 + M 67 = 0,0826  + 15 + 0,9 + 0,19  4
+ 6,1⋅10 = 8,6 ⋅10 5
5

 0,05  0,05 m
H inst = 8 + 8,6 ⋅105 Q 2

În graficul în care s-au făcut reprezentările caracteristicilor interne pentru cei

trei rotori se reprezintă şi caracteristica externă prin trasarea punct cu punct
a parabolei

H inst = 8 + 8,6 ⋅105 Q 2

Intersecţiile cu cele trei curbe vor reprezenta punctele de funcţionare folosind

fiecare din cei trei rotori
 Deci
m3
Φ 139 Q=13,8 , H=20,6 m
h
m3
Φ 120 Q=9,9 , H=14,5 m
h
m3
Φ 100 Q=5,7 , H=10 m
h

Din cele trei repezentări ale puterii absorbante, Na=f(Q), putem deduce
randamentele de funcţionare ale pompelor

η = Nu = ρ gQH
N abs N abs

13,8
998, 23 ⋅ 9,80665 ⋅ 20, 6
Pentru prima pompă, η = 3600 = 0,533
103 ⋅1, 45

Analog se calculează şi pentru ceilalţi rotori.

Randamentul se poate constitui ca un criteriu de analiză finală (alături de
puterea absorbită= consum electric)

2. Caracteristica NPSH a instalaţiei

pat − pv
NPSH inst (Q) = − H ga − M aspQ 2
ρg
N
pat = 105 = 1 bar
m2
N
pv = 2338 2 la temperatura de 20°C
m
H ga = z5 − z1 = 4 m
M 25 = 2,5 ⋅105
 105 − 2338
NPSH inst (Q) = − 4 − 2,5 ⋅105 Q 2 = 6,0 − 2,5 ⋅105 Q 2
998, 23 ⋅ 9,80665

Se dau valori lui Q, se reprezintă curba pe diagrama pe care se află şi NPSH al

celor trei rotori. În urma intersecţiei, se obţin punctele:
m3
C1 (Φ 139) Q=10,75 NPSH=3,85 m
h
m3
C2 (Φ 120) Q=9,9 NPSH=4,1 m
h
3
m
C3 (Φ 100) Q=9 NPSH=4,5 m
h
Cu aceste date culese putem face comentariile:
Exemplu: pentru rotorul Ф=100 mm, instalaţia funcţionează la
Q=5,7 m3/h şi H=10 m

Evident QF<9 m3/h deci, funcţionarea nu se face în cavitaţie NPSHinst>NPSHp

pentru rotorul Ф 139 m, instalaţia funcţionează la QF=13,8 m3/h, HF=20,6 m,

iar debitul limită dat de intersecţia curbelor de cavitaţie este Q=10,75 m3/h
QF>Q=10,75 m3/h
Deci, funcţionarea se face în regim cavitaţional intens.
De altfel, NPSHinst<NPSHp
Adăugăm la aceste concluzii şi randamentul fiecărui rotor în punctul de
funcţionare.

Bibliografie
1. Anton, Ioan – cavitaţia, vol II, editura Academiei Republicii Socialiste
România, Bucureşti 1985
2. Burchiu, V.; Santău, I; Alexandrescu, D. – Instalaţii de pompare, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
3. Anton, Liviu; Balint, Daniel; Baya, Alexandru; Bădăran, Rodica; Bălăşoiu,
Victor; Bej, Adrian; Miloş, Teodor; Muntean, Sebastian; Resiga, Romeo;
 Stuparu, Adrian – Mecanica Fluidelor, Maşini Hidraulice şi Acţionări –
Aplicaţii de calcul, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2004.
4. Iamandi, Constantin; Petrescu, Virgil; Sandu, Lucian; Damian, Radu-Mircea;
Anton, Anton; Degeratu, Mircea – Hidraulica Instalaţiilor – Elemente de
calcul şi aplicaţii, Editura Tehnică, Bucureşti, 1985.
5. Anton, Viorica; Popoviciu, Mircea; Fitero, Ioan – Hidraulică şi Maşini
Hidraulice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978
6. Fox, J. A. – A Introduction to Engineering Fluid Mechanics, Second Edition,
The MacMillan Press Ltd, London and Basingstoke 1977 (1979)
7. Morel, Michel A. –Exercices de Mécanique des Fluides, tome2,
Turbomachines- Construction graphiques. Phénomènes transitoires, Editions
Eyrolles, Paris 1994
Virgil-Barbu UNGUREANU Radu ŢÂRULESCU

Ovidiu-Mihai CRĂCIUN

MAŞII ŞI APARATE FLUIDICE

2011
 Pagina editurii

6
 Prefaţă

Principiile constructive ale maşinilor hidraulice stau astăzi la baza a numeroase

aplicaţii în cele mai variate domenii ale activităţii inginereşti şi de cercetare, iar
cunoaşterea lor este absolut necesară pentru formarea completă a unui inginer.
Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte noţiunile teoretice şi practice de bază ale
maşinilor hidraulice.
La elaborarea materialului s-a urmărit atât evidenţierea principiilor fundamentale
care stau la baza, cât şi prezentarea modului de aplicare a acestor principii la
rezolvarea problemelor concrete pe care viitorii ingineri le pot întâlni în activitatea lor.
Cursul conţine aplicaţii numerice la sfârşitul fiecărui capitol. La problemele care pot
părea mai dificile s-au prevăzut răspunsuri mai detaliate, cuprinzând rezultatele
parţiale ale mărimilor care conduc la determinarea mărimilor finale cerute de
problemă.
Conţinutul lucrării este raportat la cerinţele de pregătire profesională şi la
cunoştinţele de matematică, fizică, mecanica fluidelor şi hidraulica instalaţiilor
dobândite anterior de studenţi.

Braşov, mai 2011

Autorii

7
 CUPRIS
PREFAŢĂ................................................................................................................................................... 7
1. OŢIUI ITRODUCTIVE .......................................................................................................... 12
1.1. DEFINIŢII ........................................................................................................................................ 12
1.2. CLASIFICĂRI ................................................................................................................................... 13
1.3. PARAMETRII ENERGETICI PRINCIPALI .............................................................................................. 14
2. MAŞII VOLUMICE...................................................................................................................... 20
2.1. PRINCIPII DE FUNCŢIONARE ŞI TIPURI CONSTRUCTIVE ..................................................................... 20
2.2. MAŞINI HIDRAULICE VOLUMICE ...................................................................................................... 21
2.2.1. Elevatoare hidraulice........................................................................................................... 21
2.2.1.1. Elevatorul cu cupe ............................................................................................................................ 21
2.2.1.2. Elevatorul cu bandă .......................................................................................................................... 21
2.2.1.3. Elevatorul cu talere........................................................................................................................... 26
2.2.2. Pompe cu piston ................................................................................................................... 26
2.2.2.1. Clasificare......................................................................................................................................... 26
2.2.2.2. Variante constructive de pompe cu piston........................................................................................ 27
2.2.2.2.1. Pompa cu piston cu simplu efect.............................................................................................. 27
2.2.2.2.2. Pompa cu piston cu dublu efect, cu antrenare directă .............................................................. 28
2.2.2.2.3. Pompa cu acţiune diferenţială .................................................................................................. 28
2.2.2.2.4. Pompa cu piston – disc de trecere ............................................................................................ 29
2.2.2.2.5. Pompa cu piston plonjor .......................................................................................................... 29
2.2.2.2.6. Pompa cu piston şi excentricitate reglabilă .............................................................................. 30
2.2.2.2.7. Pompa cu piston şi camă .......................................................................................................... 30
2.2.2.2.8. Pompa cu piston şi membrană.................................................................................................. 31
2.2.2.3. Caracteristicile principale ale pompelor cu piston............................................................................ 32
2.2.2.4. Randamente ...................................................................................................................................... 33
2.2.2.5. Recomandări privind utilizarea şi funcţionarea pompelor volumice alternative............................... 34
2.2.2.6. Exemple de calcul............................................................................................................................. 35
2.2.2.6.1. Calculul global al unei pompe cu piston .................................................................................. 35
2.2.2.6.2. Încercarea unei pompe cu piston .............................................................................................. 35
2.2.3. Motoare hidrostatice liniare ................................................................................................ 36
2.2.3.1. Construcţie şi funcţionare................................................................................................................. 36
2.2.3.2. Calculul hidraulic pentru alegerea motoarelor hidrostatice liniare ................................................... 37
2.2.3.3. Exemplu de calcul ............................................................................................................................ 39
2.2.4. Pompe cu angrenaje ............................................................................................................ 39
2.2.4.1. Prezentare generală........................................................................................................................... 39
2.2.4.2. Pompa cu roţi dinţate........................................................................................................................ 40
2.2.4.3. Pompa cu angrenaj planetar.............................................................................................................. 42
2.2.4.4. Pompe şi suflante cu angrenaje cicloide ........................................................................................... 43
2.2.4.5. Exemplu de calcul: Debitul, puterea şi momentul rezistent al unei pompe cu roţi dinţate ............... 45
2.2.5. Pompe cu şuruburi ............................................................................................................... 45
2.2.6. Pompe şi motoare cu pistoane radiale................................................................................. 47
2.2.7. Pompe şi motoare cu pistoane axiale................................................................................... 48
2.2.8. Pompe şi motoare cu palete culisante.................................................................................. 50
2.2.9. Pompa cu inel de lichid........................................................................................................ 50
2.2.10. Pompa peristaltică ............................................................................................................... 52
2.2.11. Aplicaţii numerice ................................................................................................................ 54
2.2.11.1. Debitul şi puterea de antrenare a unei pompe cu pistoane axiale ................................................... 54
2.2.11.2. Debitul şi puterea de antrenare a unei pompe cu palete culisante................................................... 54
2.2.11.3. Debitul şi puterea unui motor cu palete culisante........................................................................... 55
2.3. MAŞINI PNEUMATICE ...................................................................................................................... 55
2.3.1. Compresorul cu piston ......................................................................................................... 56
2.3.1.1. Construcţie şi funcţionare................................................................................................................. 56
2.3.1.2. Compresorul ideal ............................................................................................................................ 57
2.3.1.3. Compresorul tehnic .......................................................................................................................... 59
2.3.1.4. Compresorul în trepte....................................................................................................................... 61
2.3.2. Compresorul cu lamele ........................................................................................................ 64
2.3.3. Compresorul cu şurub.......................................................................................................... 64
2.3.3.1. Concluzii .......................................................................................................................................... 65
2.3.4. Aplicaţii numerice ................................................................................................................ 66
2.3.4.1. Calculul termodinamic al unui compresor........................................................................................ 66

8
 2.3.4.2. Calculul presiunii maxime teoretice folosind modelul compresorului tehnic................................... 68
3. POMPE HIDRODIAMICE .......................................................................................................... 69
3.1. DEFINIŢII ........................................................................................................................................ 69
3.2. CLASIFICAREA POMPELOR HIDRODINAMICE .................................................................................... 69
3.2.1. Direcţia de curgere a apei în rotor ...................................................................................... 69
3.2.1.1. Pompe centrifuge.............................................................................................................................. 69
3.2.1.1.1. Pompa centrifugă cu rotor radial – radial ................................................................................. 70
3.2.1.1.2. Pompa centrifugă cu rotor semiaxial – radial ........................................................................... 70
3.2.1.2. Pompe diagonale .............................................................................................................................. 71
3.2.1.3. Pompe axiale .................................................................................................................................... 72
3.2.2. +umărul organelor de lucru legate în serie......................................................................... 72
3.2.2.1. Pompe monoetajate .......................................................................................................................... 72
3.2.2.2. Pompe multietajate ........................................................................................................................... 72
3.2.3. +umărul de fluxuri ............................................................................................................... 73
3.2.3.1. Pompe cu simplu flux....................................................................................................................... 73
3.2.3.2. Pompe cu dublu flux ........................................................................................................................ 73
3.2.4. Tipul statorului..................................................................................................................... 74
3.2.5. Tipul rotorului...................................................................................................................... 74
3.3. PUTERI, PIERDERI ENERGETICE ŞI RANDAMENTE ............................................................................. 75
3.3.1. Pierderi mecanice şi randament mecanic ............................................................................ 76
3.3.2. Pierderi volumice şi randament volumic ............................................................................. 77
3.3.3. Pierderi hidraulice şi randament hidraulic ......................................................................... 78
3.3.4. Puterea consumată şi randamentul global .......................................................................... 78
3.4. MĂRIMI CARACTERISTICE POMPELOR HIDRODINAMICE ŞI INSTALAŢIILOR DE POMPARE .................. 79
3.5. ECUAŢIILE DE BAZĂ ALE POMPELOR CENTRIFUGALE ....................................................................... 82
3.5.1. Ecuaţia de bază pentru un rotor ideal ................................................................................. 82
3.5.1.1. Prezentarea generală a problemei ..................................................................................................... 82
3.5.1.2. Mişcarea absolută ............................................................................................................................. 83
3.5.1.3. Mişcarea relativă .............................................................................................................................. 84
3.5.1.4. Sarcina teoretică ............................................................................................................................... 85
3.5.2. Ecuaţia de bază pentru un rotor real................................................................................... 87
3.5.2.1. Influenţa grosimii finite a paletelor .................................................................................................. 87
3.5.2.2. Influenţa numărului finit de palete .................................................................................................. 90
3.6. CURBELE CARACTERISTICE ALE POMPELOR CENTRIFUGALE............................................................ 93
3.6.1. Dependenţa sarcinii teoretice funcţie de debit pentru un număr infinit de palete ............... 93
3.6.2. Introducerea pierderilor de sarcină prin frecare şi şoc....................................................... 95
3.6.3. Tipuri de caracteristici......................................................................................................... 99
3.6.3.1. Influenţa unghiului paletelor la ieşirea fluidului din rotor asupra caracteristicii sarcină funcţie de
debit 99
3.6.3.2. Caracteristica de putere .................................................................................................................. 103
3.6.3.3. Caracteristica de randament............................................................................................................ 104
3.6.3.4. Diverse forme de caracteristici ....................................................................................................... 105
3.6.4. Gradul de reacţiune al pompelor centrifugale................................................................... 108
3.6.4.1. Gradul de reacţiune la pompa ideală .............................................................................................. 108
3.6.4.2. Gradul de reacţiune la pompele centrifugale reale.......................................................................... 111
3.7. SIMILITUDINEA POMPELOR CENTRIFUGALE ................................................................................... 112
3.7.1. Modificarea debitului, sarcinii şi puterii în funcţie de turaţie ........................................... 112
3.7.1.1. Asemănarea geometrică.................................................................................................................. 112
3.7.1.2. Asemănarea cinematică .................................................................................................................. 113
3.7.1.3. Proporţionalitatea debitelor la două pompe hidrodinamice asemănătoare...................................... 114
3.7.1.4. Proporţionalitatea sarcinilor la două pompe hidrodinamice asemănătoare..................................... 116
3.7.1.5. Proporţionalitatea presiunilor de refulare a două maşini hidraulice asemănătoare......................... 118
3.7.1.6. Proporţionalitatea puterilor consumate la două maşini hidraulice asemănătoare ........................... 119
3.7.1.7. Trasarea caracteristicilor H(Q) ale unei pompe la diferite turaţii ................................................... 120
3.7.1.8. Trasarea caracteristicilor Pa(Q) ale unei pompe la diferite turaţii................................................... 121
3.7.1.9. Diagrama universală a pompelor .................................................................................................... 122
3.7.1.10. Modificarea turaţiei, puterii şi momentului de torsiune în cazul schimbării sarcinii la o pompă dată124
3.7.2. Turaţia specifică şi turaţia caracteristică a maşinilor hidrodinamice............................... 126
3.7.2.1. Definire........................................................................................................................................... 126
3.7.2.2. Clasificarea pompelor hidrodinamice din punct de vedere al rapidităţii ........................................ 128
3.8. POMPE DIAGONALE ....................................................................................................................... 132

9
 3.8.1. Paleta şi rotorul pompei diagonale.................................................................................... 132
3.8.2. Tipuri de pompe diagonale ................................................................................................ 133
3.8.2.1. Pompa diagonală cu rotor simplu ................................................................................................... 133
3.8.2.2. Pompa diagonală cu rotor fără scut având carcasă spirală cu perete intermediar ........................... 134
3.8.2.3. Pompa diagonală cu roată de conducere axială .............................................................................. 135
3.9. POMPE AXIALE.............................................................................................................................. 135
3.9.1. Reţele de palete .................................................................................................................. 135
3.9.1.1. Definţii ........................................................................................................................................... 135
3.9.1.2. Calculul forţei portante................................................................................................................... 138
3.9.2. Pompa axială ..................................................................................................................... 144
3.9.3. Rotorul axial ...................................................................................................................... 145
3.9.3.1. Rotorul axial de rapiditate medie.................................................................................................... 145
3.9.3.2. Rotorul axial de rapiditate mare ..................................................................................................... 147
3.9.4. Tipuri de pompe axiale ...................................................................................................... 149
3.9.4.1. Pompa axială cu arbore orizontal ................................................................................................... 149
3.9.4.2. Pompa axială cu dispozitive de conducere la intrare şi ieşire......................................................... 150
3.10. CAVITAŢIA LA TURBOPOMPE .................................................................................................... 151
3.10.1. Sarcina geometrică la aspiraţie ......................................................................................... 151
3.10.2. Evitarea cavitaţiei .............................................................................................................. 158
3.10.2.1. Măsuri constructive ...................................................................................................................... 158
3.10.2.2. Măsuri de proiectare a instalaţiei.................................................................................................. 159
3.10.2.3. Măsuri de exploatare .................................................................................................................... 163
3.10.3. Aplicaţii.............................................................................................................................. 164
3.10.3.1. Calculul de proiectare a înălţimii geometrice la aspiraţie ............................................................. 164
3.10.3.2. Calculul de verificare a înălţimii geometrice la aspiraţie.............................................................. 164
3.11. FUNCŢIONAREA ÎN COMUN A SISTEMULUI POMPĂ-REŢEA ......................................................... 164
3.11.1. Curbele caracteristice de exploatare ale pompelor hidrodinamice................................... 164
3.11.2. Punct de funcţionare .......................................................................................................... 166
3.11.3. Reglarea punctului de funcţionare..................................................................................... 167
3.11.3.1. Modificarea caracteristicii exterioare ........................................................................................... 167
3.11.3.1.1. Armătură de reglaj pe conducta de refulare.......................................................................... 167
3.11.3.1.2. Reglarea prin derivarea curentului (conductă de întoarcere – by-pass)................................ 169
3.11.3.1.3. Reglarea prin compensarea debitului ................................................................................... 172
3.11.3.2. Modificarea caracteristicii interioare ............................................................................................ 173
3.11.3.2.1. Modificarea diametrului....................................................................................................... 173
3.11.3.2.2. Modificarea paletajului ........................................................................................................ 173
3.11.3.2.3. Reglarea turaţiei ................................................................................................................... 174
3.11.3.3. Cuplarea pompelor centrifugale ................................................................................................... 174
3.11.3.3.1. Cuplarea pompelor în serie .................................................................................................. 174
3.11.3.3.2. Cuplarea pompelor în paralel ............................................................................................... 179
3.11.4. Aplicaţii.............................................................................................................................. 183
3.11.4.1. Punct de funcţionare al unei pompe cu o reţea ............................................................................. 183
3.11.4.2. Cuplarea pompelor în serie........................................................................................................... 183
3.11.4.3. Cuplarea pompelor în paralel ....................................................................................................... 183
3.11.4.4. O pompă funcţionând pe o reţea formată din două conducte legate în paralel ............................. 183
3.12. ÎNTREŢINEREA ŞI EXPLOATAREA POMPELOR ............................................................................ 183
3.12.1. Pregătirea pentru pornire .................................................................................................. 183
3.12.2. Punerea în funcţiune a pompelor....................................................................................... 184
3.12.3. Pornirea pompelor hidrodinamice..................................................................................... 187
3.12.4. Întreţinerea pompelor în timpul exploatării....................................................................... 188
3.12.5. Oprirea pompei .................................................................................................................. 188
3.13. ALEGEREA POMPELOR HIDRODINAMICE ................................................................................... 189
4. POMPE CU FLUID MOTOR....................................................................................................... 191
4.1. GENERALITĂŢI.............................................................................................................................. 191
4.2. POMPE GAZ-LIFT ........................................................................................................................... 191
4.3. EJECTOARE ................................................................................................................................... 193
5. VETILATOARE.......................................................................................................................... 194
5.1. GENERALITĂŢI.............................................................................................................................. 194
5.2. CLASIFICARE, UTILIZĂRI ............................................................................................................... 195
5.3. VENTILATOARE CENTRIFUGALE .................................................................................................... 195
5.4. VENTILATOARE AXIALE ................................................................................................................ 202

10
 5.4.1. Construcţie ......................................................................................................................... 202
5.4.2. Alegerea ventilatoarelor .................................................................................................... 203
5.5. APLICAŢII ..................................................................................................................................... 207
5.5.1. Măsurarea presiunilor la un sistem ventilator - reţea ....................................................... 207
5.5.2. Funcţionarea în paralel a două ventilatoare centrifuge.................................................... 208
5.5.3. Funcţionarea în serie a două ventilatoare centrifuge........................................................ 208
6. TURBIE HIDRAULICE ............................................................................................................. 210
6.1. CLASIFICAREA TURBINELOR HIDRAULICE ..................................................................................... 210
6.1.1. Clasificarea turbinelor hidraulice din punct de vedere al rapidităţii ................................ 210
6.2. TURBINA CU ACŢIUNE ŞI CUPE SIMPLE (ROATA DE APĂ)................................................................ 211
6.3. TURBINA PELTON ......................................................................................................................... 211
6.4. TURBINA BANKI ........................................................................................................................... 211
6.5. TURBINA FRANCIS ........................................................................................................................ 211
6.6. TURBINA KAPLAN ........................................................................................................................ 211
6.7. TURBINA BULB ............................................................................................................................. 211
6.8. CARACTERISTICI DE EXPLOATARE ALE TURBINELOR HIDRAULICE ................................................. 211
6.9. ALEGEREA TIPULUI TURBINEI PENTRU O APLICAŢIE DATĂ ............................................................. 211
6.10. APLICAŢII................................................................................................................................. 211
7. AEXĂ. MĂRIMI ŞI UITĂŢI DE MĂSURĂ.......................................................................... 212
7.1. NOŢIUNI GENERALE ...................................................................................................................... 212
7.2. SISTEMUL INTERNAŢIONAL DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ ..................................................................... 212
7.3. UNITĂŢI DE MĂSURĂ CARE NU FAC PARTE DIN SI ......................................................................... 214
7.4. TRANSFORMAREA RELAŢIILOR LA SCHIMBAREA UNITĂŢILOR DE MĂSURĂ .................................... 216
8. BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................ 217

11
 1. OŢIUI ITRODUCTIVE

1.1. Definiţii
Maşinile hidraulice sau pneumatice sunt sisteme tehnice alcătuite din organe şi
mecanisme cu mişcări relative determinate care transformă:
• energia hidraulică a unui lichid sau pneumatică a unui gaz în energie mecanică
(maşini de forţă - motoare) – figura 1.1;
• energia mecanică în energie hidraulică a unui lichid sau pneumatică a unui gaz
(maşini de lucru - generatoare) – figura 1.2 şi
• energia mecanică în energie mecanică având alte caracteristici prin intermediul
energiei hidraulice sau energia hidraulică în energie hidraulică prin intermediul
energiei mecanice (transformatoare) – figura 1.3.

Fig. 1.1. Maşina de forţă: Fig. 1.2. Maşina de lucru:

RS – rezervor superior; RI – rezervor RS – rezervor superior; RI – rezervor
inferior; T – turbină inferior; P – pompă

Prin aceste maşini curg diferite medii fluide: lichide, gaze, amestecuri gaz-lichid
sau amestecuri de lichide cu particule solide.

a.
b.

Fig. 1.3. Transformatoare hidraulice:

a – energie hidraulică intermediară; b- energie mecanică intermediară

12
1.2. Clasificări
În funcţie de modul în care lichidul se deplasează în interiorul maşinilor
hidraulice, se deosebesc:
• maşini volumice, la care se deplasează în mod periodic volume determinate de
lichid între secţiunea de intrare şi secţiunea de ieşire şi
• maşini hidrodinamice sau gazodinamice (numite uneori turbomaşini), la care există
un curent continuu de fluid între secţiunea de intrare şi cea ieşire, transferul de energie
realizându-se prin interacţiunea hidrodinamică dintre curentul de fluid şi un rotor
prevăzut cu palete profilate.
Maşinile volumice de lucru realizează cu preponderenţă o creştere a energiei
potenţiale a fluidului, iar maşinile volumice de forţă folosesc în principal energia
potenţială a fluidului pentru a fi convertită în energie mecanică. Debitele de fluide
vehiculate prin aceste maşini sunt modeste.
Maşinile hidrodinamice sau gazodinamice de lucru funcţionează pe principiul
momentului de reacţiune al palelor rotorului asupra fluidului, transferul energiei către
fluid făcându-se numai în rotor, iar în aparatul director sau carcasa de refulare se
transformă o parte a energiei cinetice în energie de presiune. Energia transferată
fluidului este în principal potenţială de presiune şi cinetică. Deoarece etanşarea între
secţiunea de intrare şi cea de ieşire se realizează prin fluidul în mişcare presiunile
realizate sunt mai mici decât în cazul maşinilor volumice, însă vehiculează debite mai
mari de fluide şi turaţiile sunt mai mari.
Maşinile hidrodinamice sau gazodinamice de forţă transformă energia totală a
unui curent de fluid în energie mecanică. În general energia totală este disponibilă în
cazul motoarelor gazodinamice sub formă de energie internă a fluidului (de exemplu
entalpia aburului sau gazelor de ardere), iar în cazul celor hidrodinamice sub formă de
energie potenţială de presiune (determinată de o diferenţă de nivel) sau energie cinetică
(a unui curs de apă).
Conform definiţiei, maşinile hidraulice se pot împărţi în trei clase la care se
adaugă maşinile reversibile. În continuare se vor enumera tipurile reprezentative ale
fiecărei clase.
• Motoarele hidraulice şi gazodinamice pot fi:
o motoare hidrostatice (cu piston, cu palete rotative, cu angrenaje, cu pistoane
rotative);
o roţi de apă;
o turbomotoare (turbine hidraulice energetice, turbomotoare din turbotransmisii);
o turbine gazodinamice (turbine cu abur şi cu gaze).
• Generatoarele hidraulice şi pneumatice pot fi:
o pompe volumice (cu piston, cu palete rotative, cu angrenaje, cu pistoane
rotative);
o elevatoare hidraulice (de poziţie a unui lichid – elevatoare hidraulice (cu cupe,
cu bandă);

13
 o generatoare hidrodinamice (pompe centrifuge, diagonale sau axiale,
compresoare gazodinamice, suflante, ventilatoare);
o generatoare pneumatice (compresoare suflante şi ventilatoare).
• Transformatoarele hidraulice pot fi:
o transformatoare hidrostatice (servomotoare hidraulice, sertare releu,
transformatoare hidrostatice de presiune, prese şi ciocane hidraulice);
o transformatoare hidraulice pentru pompare (hidropulsorul, berbecul hidraulic
[13]);
o transmisii hidraulice (ambreiaje hidraulice, convertizoare hidraulice de cuplu).

1.3. Parametrii energetici principali

Sunt prezentaţi în continuare parametrii energetici principali ai maşinilor
hidraulice sub formă tabelară comparativă pentru generatoarele hidraulice (maşinile de
lucru) şi motoarele hidraulice (maşinile de forţă).
Generatoare hidraulice Motoare hidraulice

1. Debitul, ( QG ) reprezintă cantitatea 1. Debitul ( QM ) reprezintă

de fluid ce trece prin secţiunea de ieşire în cantitatea de fluid ce trece prin secţiunea
unitatea de timp. de intrare în unitatea de timp.

Debitul volumic se notează cu Q, iar unitatea de măsură în SI este m3/s. Se mai

folosesc în mod uzual: dm3/s (l/s), m3/h. Se mai utilizează debitul masic Qm. Unitatea
de măsură în SI este kg/s, dar se mai foloseşte kg/h şi t/h.
La maşinile volumice debitul este pulsatoriu. Se defineşte cilindreea, q, ca fiind
volumul deplasat corespunzător unei singure rotaţii a arborelui maşinii. Debitul
volumic teoretic, Qt , se determină prin înmulţirea cilindreei cu turaţia.
De asemenea, la maşinile hidrodinamice debitul teoretic se poate determina prin
calcule de proiectare.

2. Sarcina (înălţimea de pompare) 2. Sarcina (căderea la turbină)

este energia specifică totală pe unitatea de
greutate primită de fluid la trecerea sa prin
maşină, deci este diferenţa între energia
specifică totală pe unitatea de greutate a
fluidului de la ieşirea şi intrarea în maşină:
H G = ee − ei [m].
(1.1)
este energia specifică totală pe unitatea de
greutate cedată de fluid la trecerea sa prin
maşină şi deci este diferenţa între energia
specifică totală a fluidului pe unitatea de
greutate de la intrarea şi ieşirea din
maşină:
H M = ei − ee [m] .
(1.2)

Reamintim că energia specifică totală pe unitatea de greutate este formată din

energia potenţială de poziţie, potenţială de presiune şi cinetică:
14
 p v2
e=z+ + [ m] . (1.3)
ρg 2 g
În SI unitatea de măsură este metrul (metru coloană de fluid).
În multe dintre maşinile volumice apar presiuni considerabile. Ponderea
termenului ce conţine presiunea în ecuaţia (1.3) este hotărâtoare şi atunci în cele mai
multe cazuri sarcina poate fi calculată cu relaţiile:

H G ,V =
( pe − pi ) [m] H M ,V =
( pi − pe ) [m]
ρg ρg
(1.4) (1.5)

3. Puterea utilă reprezintă puterea 3. Puterea utilă este puterea

transferată fluidului şi este deci putere dezvoltată de maşină. Este putere
hidraulică: mecanică şi se calculează cu relaţiile
P = ρgQ H [ W ]; [ kW ] . cunoscute:
u ,G G G
(1.6) Pu , M = ω ⋅ M , sau Pu , M = F ⋅ v . (1.7, 1.8)

după cum puterea utilă se transmite

printr-o mişcare de rotaţie sau de
translaţie. Simbolurile reprezintă: ω -
viteza unghiulară de rotaţie [ s −1 ], M -
momentul util [N.m], F - forţa utilă şi v -
viteza în mişcarea de translaţie.

4. Puterea absorbită reprezintă 4. Puterea absorbită (disponibilă)

puterea aplicată maşinii pentru a realiza este puterea hidraulică şi reprezintă
pomparea lichidului. Este putere mecanică puterea cedată de lichid la trecerea sa prin
şi se calculează cu relaţiile: maşină:
Pa ,G = ω ⋅ M , sau Pa ,G = F ⋅ v , (1.9, Pa , M = ρgQM H M [ W ] .
1.10) (1.11)
după cum puterea de antrenare se
transmite printr-o mişcare de rotaţie sau de
translaţie. Simbolurile reprezintă: ω -
viteza unghiulară de rotaţie [ s −1 ], M -
momentul de antrenare [N.m], F - forţa de
antrenare şi v - viteza în mişcarea de
translaţie [m/s].

Puterea se măsoară în waţi (W) sau kilowaţi (kW). Calul putere (CP) se utilizează
mai puţin.

5. Randamentul caracterizează 5. Randamentul caracterizează

15
eficienţa transformării energetice şi este eficienţa transformării energetice şi este
dat de raportul dintre puterea utilă şi dat de raportul dintre puterea utilă şi
puterea absorbită: puterea disponibilă:
Pu ,G Pu , M
ηG = . η = . (1.13)
Pa ,G Pa , M
(1.12)

El are totdeauna o valoare subunitară. Uneori poate fi prezentat în procente.

6. Puterea pierdută (puterea 6. Puterea pierdută (puterea
disipată) este diferenţa între puterea disipată) este diferenţa între puterea
absorbită şi puterea utilă: absorbită şi puterea utilă:
Pp ,G = Pa ,G − Pu ,G . Pp , M = Pa , M − Pu , M .
(1.14) (1.15)

Pierderile energetice se concretizează în pierderi mecanice, pierderi volumice şi

pierderi hidraulice, având ponderi diferite în diversele tipuri de maşini hidraulice.
7. Coeficientul de pierderi se 7. Coeficientul de pierderi se
defineşte ca fiind: defineşte ca fiind:
Pp ,G Pp , M
πG = . πM = .
Pa ,G Pa , M
(1.16) (1.17)

Sunt lesne de observat relaţiile:

ηG + πG = 1 ηM + π M = 1
(1.18) (1.19)

8. Turaţia ( n ) reprezintă un parametru important care influenţează valorile

debitului şi eficienţei transformării energetice. În SI se măsoară în s −1 (rot/s), dar uzual
se foloseşte rot/min.
În figura 1.4 sunt prezentate schemele bloc ale transferului de energie într-un
generator hidraulic şi un motor hidraulic.

16
 a. b.

Fig. 1.4. Schema bloc a antrenării unei maşini hidraulice:

a - generator hidraulic; b- motor hidraulic

În aceste scheme transmisia este mecanică, deci puterea disipată în transmisie

este de tip mecanic. Se remarcă trei tipuri de puteri disipate în interiorul maşinii
hidraulice: pierderi mecanice, volumice şi hidraulice.
Pierderile volumice ale maşinilor hidraulice constau în pierderi directe către
mediul ambiant şi pierderi prin recirculare în interiorul maşinii ambele datorate unor
neentanşeităţi.
Pierderile hidraulice sunt cele binecunoscute: locale şi liniare (distribuite).
Pierderile mecanice se produc prin frecări între piese apropiate şi aflate în
mişcare relativă. Trebuie menţionat faptul că frecările mecanice sunt în esenţă tot nişte
pierderi hidraulice deoarece spaţiul dintre ele este umplut cu un fluid (ulei, vaselină,
fluidul de lucru al maşinii).
Ţinând seama de acestea, se pot defini trei tipuri de randamente.

9. Randamentul volumic se 9. Randamentul volumic se

defineşte ca fiind raportul dintre debitul defineşte ca fiind raportul dintre debitul
real obţinut prin măsurători la un generator teoretic rezultat din calcule şi debitul real
şi debitul teoretic rezultat din calcule: obţinut prin măsurători la un motor
Q hidraulic:
ηv ,G = G .
Qt ,G Q
ηv , M = t , M .
(1.20) QM
(1.21)

Se observă că debitul teoretic este Se observă că debitul real este mai

mai mare decât cel real, diferenţa fiind mare decât cel teoretic, diferenţa fiind
constituită de pierderile volumice, Q p ,G : constituită de pierderile volumice, Q p , M :
Q p ,G = Qt ,G − QG . Q p , M = QM − Qt , M .
(1.22) (1.23)

Astfel, se mai poate scrie: Astfel, se mai poate scrie:

17
 Q p ,G Q p, M
ηv ,G = 1− . ηv , M = 1 − .
Qt ,G QM
(1.24) (1.25)

10. Randamentul hidraulic se 10. Randamentul hidraulic se

defineşte prin raportul între sarcina reală a defineşte prin raportul între sarcina
fluidului şi sarcina teoretică rezultată din teoretică rezultată din calcule şi sarcina
calcule: reală a fluidului:
HG Ht,M
ηh,G = . (1.26) ηh , M = . (1.27)
H t ,G HM

Se observă că sarcina teoretică este Se observă că sarcina reală este mai

mai mare decât cea reală, diferenţa fiind mare decât cea teoretică, diferenţa fiind
constituită de pierderile hidraulice, H p ,G : constituită de pierderile hidraulice, H p , M :
H p ,G = H t ,G − H G . (1.28) H p, M = H M − H t , M . (1.29)

Astfel, se mai poate scrie: Astfel, se mai poate scrie:

H p ,G H p, M
ηh, G = 1− . (1.30) ηh, M = 1− . (1.31)
H t ,G HM

11. Randamentul mecanic este 11. Randamentul mecanic este

raportul dintre puterea primită de fluid de raportul dintre puterea utilă a motorului
la arborele generatorului (puterea hidraulic şi puterea cedată de fluid către
hidraulică teoretică) şi puterea mecanică arborele motorului (puterea hidraulică
primită de generator de la maşina de teoretică):
antrenare (puterea absorbită): Pu , M Pu , M
ηm , M = = . (1.33)
Ph,t , G ρgQt ,G H t ,G Ph,t , M ρgQt , M H t , M
ηm ,G = = . (1.32)
Pa ,G Pa ,G

Având în vedere relaţiile de mai sus, se pot descrie succesiunile transformărilor

energetice din maşinile hidraulice prin produsul randamentelor parţiale.
Pu ,G ρgQG H G Pu , M Pu , M
ηG = = ; (1.34) ηM = = ; (1.35)
Pa ,G Pa ,G Pa , M ρgQM H M

ρg QG H G Ph ,t ,G ρg Qt , M H t , M Pu , M
ηG = ⋅ ⋅ ⋅ ; (1.36) ηM = ⋅ ⋅ ⋅ ; (1.37)
ρg Qt ,G H t ,G Pa ,G ρg QM H M Ph,t , M

18
 ηG = ηv,G ⋅ ηh ,G ⋅ ηm,G ; (1.38) ηM = ηv , M ⋅ ηh, M ⋅ ηm, M . (1.39)

12. Gradul de reacţie reprezintă 12. Gradul de reacţie reprezintă

ponderea energiei potenţiale din energia ponderea energiei potenţiale din energia
totală schimbată: totală schimbată:
 p   p   p   p 
 z +  −  z +   z +  −  z + 
 ρg  e  ρg i  ρg  i  ρg e
RG = . (1.40) RM = . (1.41)
H H

Gradul de reacţie este cuprins între 0 şi 1. Dacă gradul de reacţie este egal cu
zero, se spune că maşina este cu acţiune, întreaga energie transferată fiind realizată pe
seama energiei cinetice. Dacă gradul de reacţie este egal cu 1, se spune că maşina este
cu reacţiune. Dacă gradul de reacţie este cuprins în intervalul 0...1, se spune că maşina
este cu reacţiune parţială.

19
 2. MAŞII VOLUMICE

2.1. Principii de funcţionare şi tipuri constructive

Maşinile hidropneumatice volumice sunt caracterizate printr-un proces
discontinuu de aspiraţie-refulare, volum cu volum. Maşinile hidraulice de acest tip sunt
pompele şi cilindrii hidraulici. Deoarece în cea mai mare parte sunt destinate
sistemelor de acţionare hidraulică, fluidul de lucru este uleiul hidraulic. Totuşi există
multiple variante care funcţionează şi cu cele mai întâlnite fluide din instalaţii precum
apa sau aerul. Maşinile pneumatice sunt compresoarele utilizate pentru comprimarea
unui gaz: aerul sau vaporii agenţilor frigorifici.
La aceste maşini, transferul energetic maşină–fluid de lucru (la generatoare) sau
fluid de lucru-maşină (motoare) se face asupra energiei potenţiale (de poziţie sau de
presiune).
Cu ajutorul pompelor volumice se pot realiza presiuni mari de 500 bar, sau chiar
mai mari, imposibil de obţinut cu pompele hidrodinamice. În plus, acestea se
caracterizează prin compactitate şi robusteţe, iar construcţiile moderne ajung la
fiabilităţi ridicate.
Un dezavantaj al acestor maşini faţă de cele cu flux continuu este furnizarea
fluidului în mod discontinuu, mai accentuat în cazul lichidelor. Există însă măsuri
constructive care conduc la amortizarea pulsaţiilor.
Pompele volumice cu piston realizează cele mai ridicate presiuni datorită unei
bune etanşări între piston şi cilindru sau piston plonjor în presetupă. Apar forţe de
inerţie mari, ceea ce conduce la viteze de antrenare mai mici. Din acest motiv debitele
sunt mici.
Pompele volumice rotative realizează creşteri mai mici ale presiunii datorită unei
etanşări mai slabe între organele în mişcare relativă. Se folosesc la turaţii mai ridicate,
ceea ce implică debite mai mari.
În cazul pompei clasice, principiul de funcţionare constă în deplasarea unui
piston într-un corp de pompă. Variaţia de volum creată în acest fel asigură succesiv
aspiraţia şi refularea lichidului. În construcţia clasică, pompele cu piston se întâlnesc
din ce în ce mai puţin şi sunt de obicei cu acţionare manuală pentru diverse operaţiuni
de pregătire a instalaţiilor, probe de presiune etc.
În construcţiile uzuale pentru acţionări hidrostatice se folosesc unele variante
constructive cere diminuează substanţial pulsaţiile: pompe cu pistoane axiale, cu
pistoane radiale, cu angrenaje, cu şuruburi, cu palete glisante ş.a. În cazul în care se cer
condiţii speciale de etanşeitate se utilizează pompele cu membrană, iar pentru a fi
folosite ca dozatoare se foloseşte pompa peristaltică.
Compresoarele volumice sunt întâlnite cel mai des în variantele cu piston, cu
şuruburi sau cu palete rotative. Ungerea fiind realizată cu ulei, acesta poate fi antrenat
20
sub forma unor picături minuscule (ceaţă) în gazul refulat, ceea ce poate constitui
adesea un dezavantaj. De asemenea, în cazul comprimării aerului, se poate atinge
punctul de rouă.
Pentru presiuni mai ridicate se utilizează comprimarea în trepte şi răcire
intermediară în scopul creşterii eficienţei energetice a comprimării şi evitării unor
temperaturi prea ridicate care pot conduce la pierderea proprietăţilor de ungere ale
uleiului.

2.2. Maşini hidraulice volumice

2.2.1. Elevatoare hidraulice

Sunt maşini hidraulice volumice care realizează numai creşterea energiei

potenţiale de poziţie a unui lichid.

2.2.1.1. Elevatorul cu cupe

Este prezentat în figura 2.1. Pe o roată

antrenată de un motor se află fixate mai multe cupe.
În poziţia de jos, cupele se umplu cu lichid, iar în
partea superioară se golesc într-un jgheab. Motorul
de antrenare poate fi chiar o roată de apă realizată
prin fixarea unor palete pe periferia roţii pe care se
află şi cupele. Pentru a realiza antrenarea este
necesar ca la nivelul inferior apa să aibă energie
cinetică. Aceasta se realizează cu ajutorului un
Fig. 2.1. Elevatorul cu cupe
jgheab cu înclinare mare prin care curge apa. Deci
apa din jgheabul inferior antrenează roata şi
constituie totodată şi sursa pentru alimentarea
elevatorului.

2.2.1.2. Elevatorul cu bandă

Principiul constructiv al elevatorului

Fig. 2.2. Elevatorul cu bandă
prin aderenţă [Benche, Benche] este redat în
figura 2.2, în care s-au notat: 1 - tamburul de
antrenare având diametrul D ; 2 – bandă
transportoare a lichidului prin aderenţa la
ambele feţe având lăţimea B ; 3 - carcasă; 4 -
gura de scurgere; 5 – buzunare; 6 –arborele de
antrenare; 7 – tambur de întindere; 8 – carcasă
inferioară; 9 – greutate de întindere.
Debitul volumic al pompei este dat de

21
relaţia:
σ  m3 
Q = 2ηtr ,b ⋅ B ⋅ u ⋅ ,  , (2.1)
ρg  s 

în care ηtr,b este randamentul de transport al benzii (randament volumic ţinând seama
de pierderea de lichid prin scuturare, smulgere şi nedezlipirea totală a filmului de lichid
la intensitate finită a centrifugării); σ - coeficientul tensiunii superficiale a fluidului
(apă); g - acceleraţia gravitaţională; u - viteza benzii:
πDn m
u=  s  , (2.2)
60
în care n [rot s] este turaţia tamburului de antrenare.
Pentru construcţiile analizate la care se cunoaşte debitul real a rezultat
ηtr ,b = 80...83% .
Puterea hidraulică utilă este dată de relaţia:
σ
Pu = ρgQH = ηPa = ηmηh Pa = 2ρgBuηtr ,b ⋅ H [W] , (2.3)
ρg
unde Pa este puterea de antrenare, η - randamentul total al pompei, calculat ca produs
dintre randamentul mecanic ( η m ) şi randamentul hidraulic ( η h ), iar H - sarcina
(energia specifică):
u2
H =z+ [m] . (2.4)
2g
Este de remarcat faptul că termenul al doilea din relaţia de mai sus este mic în
comparaţie cu primul.

22
Fig. 2.3. Puterea de antrenare în funcţie de Fig. 2.4. Puterea de antrenare în funcţie de
viteza benzii, u adâncimea, z

Figura 2.3. prezintă influenţa vitezei benzii u , turaţiei n , debitului Q , ca şi

înălţimii de ridicare z asupra puterii de antrenare Pa , puterii hidraulice Ph şi asupra
randamentului global η pentru valori uzuale ale lăţimii benzii B = 50 mm ,
diametrului tamburului de antrenare D = 300 mm , randamentul de transport al benzii,
ηtr ,b = 0,8 şi randamentul mecanic ηm = 0,83 .
Figura 2.4 prezintă influenţa înălţimii de ridicare z şi a debitului Q asupra
puterii de antrenare Pa şi a randamentului η al elevatorului pentru aceleaşi valori
B, D, ηtr ,b , ηm .
Pentru o eventuală conversie eoliană-hidraulică este necesară estimarea
comportamentului elevatorului în condiţii de antrenare variabile.
Se defineşte o formulă criterială de construcţie, puterea de antrenare specifică:
1 3
η − 1
Ps = 43,7 ⋅ tr ,b ⋅ Fr ⋅ We 2 ⋅ ρ ⋅ L ⋅ B 2 ⋅ , (2.5)
η n
ca fiind puterea de antrenare a unei pompe de acelaşi tip (model) care, pentru o turaţie
unitară realizează o sarcină unitară, adică are un debit de greutate unitar cu acelaşi
randament ca în funcţionare la parametrii nominali.

23
 Relaţia criterială utilizează criteriile ponderităţii, Froude:
u2
Fr = (2.6)
g⋅L
şi tensiunii superficiale Weber:
ρu 2 B
We = ⋅ , (2.7)
2 σ
care introduc în formula de construcţie şi factorii de exploatare ( u sau n , H prin
intermediul lui L şi u , lungimea benzii L fiind funcţie de z ).
Se analizează în continuare factorii determinanţi: în primul rând variaţia puterii
de antrenare specifice, + s , se poate datora variaţiei proprietăţilor fizice ale lichidului
antrenat, ρ, σ , după o lege radical pătratică; în al doilea rând variaţia + s se poate
datora variaţiei dimensiunilor B, D şi L , direct proporţional; în al treilea rând, variaţia
+ s este legată de variaţia complexă a randamentelor şi anume direct proporţională cu
ηtr,b şi invers proporţională cu η (Q, n,H ) .
Se prezintă trei tipuri de diagrame sintetice de interes practic (proiectare,
exploatare) pornind de la apă, ρσ = 8,67 şi menţinând constante diametrul,
D = 300 mm şi randamentul volumic de transport al benzii ηtr ,b = 0,8 , pentru
u = 0...7 m s , adică n = 0...450 rot min , pentru care Q = 0...6 m3 h , variabila
z = 10, 23, 48 şi 98 m .
Analizând figura 2.5 se constată că + s creşte cu u , n, Q şi B , pentru diferite
valori independente B = const. şi scade cu creşterea adâncimii, z . Valorile lui z cele
mai mici determină scăderea cea mai pronunţată a randamentului şi creşterea + s cea
mai accentuată.
Analizând figura 2.6 se constată că + s scade cu creşterea z şi cu micşorarea B
şi Q mai pronunţată în domeniul valorilor Q mari, mai puţin sensibilă în domeniul
valorilor Q şi B mici.

24
 Fig. 2.5. Puterea specifică în funcţie de Fig. 2.6. Puterea specifică în funcţie de
viteza benzii, u adâncimea, z

Randamentul η creşte cu z şi micşorarea

Q mai accentuat în domeniul valorilor z mici
şi Q mari, mai puţin sensibil în domeniul
valorilor z mari şi Q mici.
Din analiza figurii 2.7 se constată că + s
creşte liniar cu B , valorile mari fiind
determinate de valorile u mari şi z mici.
Randamentul este insensibil la variaţia lui B ,
scade cu creşterea u (n ) şi cu micşorarea z .
Se impun două concluzii. Pompele cu
puteri de antrenare specifice + s :
• mici, au u , n, Q, B mici şi z mari,
prezentând valorile cele mai ridicate ale
Fig. 2.7. Puterea specifică în randamentului η ;
funcţie de lăţimea benzii, B • mari, au u , n, Q, B mari şi z mici,
prezentând valorile cele mai mici ale
randamentului η .
Ca soluţii constructive reprezintă, pentru aceeaşi turaţie de antrenare pompe cu
tub:
• adânc, de secţiune mică, bandă îngustă, rolă cu diametru mic;
• puţin adânc, cu secţiune mare, bandă lată, rolă cu diametru mare.

25
 2.2.1.3. Elevatorul cu talere

Figura 2.3. prezintă elevatorul cu talere.

Talerele sunt fixate pe un lanţ antrenat de o roată.
În cursa de ridicare, talerele culisează într-un tub
vertical, faţă de care sunt etanşate la periferie.
Pentru cursa de coborâre talerele sunt numai
ghidate. Problema principală o constituie forţele de
frecare relativ mari. Se observă asemănarea acestui
tip de elevator cu pompa cu piston. Deosebirea
Fig. 2.8. Elevatorul cu talere esenţială este inexistenţa supapelor, ceea ce face ca
această maşină hidraulică să nu poată să realizeze
creşterea energiei potenţiale de presiune a lichidului.
Debitul elevatorului cu talere este dat de relaţia:
Q = vL ⋅ AT ⋅ ηv , (2.8)
în care vL este viteza lanţului, AT - aria talerelor şi ηv - randamentul volumic.
Puterea de antrenare se calculează cu relaţia:
ρ⋅ g ⋅Q ⋅ H
Pa = , (2.9)
η
unde H este înălţimea de ridicare, iar η - randamentul global format din randamentele
volumic şi mecanic:
η = η v ⋅ ηm . (2.10)

2.2.2. Pompe cu piston

2.2.2.1. Clasificare

Pompele cu piston se clasifică din mai multe puncte de vedere[Îndrumar].

• După modul de acţionare pot fi:
o pompe cu acţionare indirectă în care pistonul este pus în mişcare prin
intermediul unui mecanism bielă-manivelă de la un motor electric ce antrenează pompa
prin transmisie reducătoare a turaţiei (roţi dinţate sau curea);
o pompe cu acţionare directă dacă se foloseşte un motor cu piston (cu abur sau cu
aer comprimat);
o pompe cu acţionare manuală.
• După tipul organului care dezlocuieşte lichidul se întâlnesc:
o cu piston disc folosite pentru debite mai mari şi presiuni mici şi mijlocii;
o cu piston plonjor (plunger) pentru debite mici şi presiuni mari;
26
 o cu membrană sau cu diafragmă pentru pomparea lichidelor cu particule solide;
o cu burduf pentru lichide volatile.
• După numărul feţelor active ale unui piston:
o cu simplu efect;
o cu dublu efect;
o pompe diferenţiale.
• După numărul cilindrilor pompele pot fi:
o cu un cilindru (simplex);
o cu doi cilindri (duplex);
o cu trei (triplex) sau mai mulţi cilindri.
• După natura lichidului pompat:
o pompe pentru lichide obişnuite (de exemplu apă rece şi curată);
o pompe pentru lichide fierbinţi;
o pompe pentru acizi;
o pompe pentru lichide încărcate cu particule solide (pompe de beton, sau pentru
foraj).
• După rapiditatea organului de lucru:
o pompe lente cu n = 40...80 rot/min ;
o pompe cu rapiditate medie: n = 80...150 rot/min ;
o pompe rapide: n = 150...350 rot/min .

2.2.2.2. Variante constructive de pompe cu piston

2.2.2.2.1. Pompa cu piston cu simplu efect

Principial, pompa cu piston (fig. 2.9) este compusă dintr-un cilindru închis de o
chiulasă în care se mişcă liber două supape. În cilindru alunecă un piston, eventual
etanşat cu segmenţi sau garnitură şi antrenat prin intermediul unui mecanism bielă-
manivelă. Biela poate fi articulată direct printr-un bolţ în piston, sau pistonul poate să
aibă o tijă de care este articulată biela printr-un cap de cruce ghidat de o glisieră.

Fig. 2.9. Pompa cu piston cu simplu efect:

1 – cilindru; 2 – piston disc; 3 – supapă de refulare; 4 – supapă de aspiraţie;
5 – tija pistonului; 6 – biela; 7 – manivela; 8 - conducta de aspiraţie; 9 –
conducta de refulare
27
 Fiind o maşină volumică, prin construcţie se realizează incinte elementare închise
între organul de lucru (piston) şi alte organe (cilindru, chiulasă cu supape) cu ajutorul
cărora sunt trecute volume elementare de lichid din zona de intrare cu presiunea
scăzută în zona de ieşire cu presiune ridicată.
Prin deplasarea pistonului din punctul mort interior spre punctul mort exterior, se
creează o depresiune în spaţiul dintre piston şi chiulasă, care face ca supapa de
aspiraţie să se deschidă. Astfel, se realizează o curgere a lichidului din conducta de
aspiraţie spre spaţiul interior al pompei. După umplerea acestui spaţiu, pistonul se
deplasează din punctul mort exterior spre punctul mort interior determinând o creştere
a presiunii în acest spaţiu cu puţin peste presiunea din conducta de refulare, ceea ce
conduce la deschiderea supapei de refulare. Lichidul curge spre conducta de refulare.

2.2.2.2.2. Pompa cu piston cu dublu efect, cu antrenare directă

O astfel de pompă (fig. 2.10) se caracterizează prin faptul că ambele feţe ale
pistonului sunt active fiind în contact cu fluidul. La deplasarea spre dreapta a
pistonului, în compartimentul având
volumul V se produce o depresiune astfel
încât se deschide supapa de aspiraţie SA1
şi are loc aspiraţia lichidului în acest
compartiment. Concomitent, în
compartimentul de volum V’ are loc
comprimarea lichidului, supapa de refulare
SR2 este deschisă, lichidul de lucru fiind
refulat spre conducta de refulare. La
mişcarea pistonului spre stânga, se
deschide supapa de refulare SR1 datorită
Fig. 2.10. Pompa cu piston cu dublu creşterii presiunii în compartimentul cu
efect, cu antrenare directă volumul V, lichidul de lucru fiind refulat.
În acelaşi timp, în compartimentul din
dreapta luând naştere o depresiune, se deschide supapa de aspiraţie SA2, fiind aspirat
lichidul de lucru prin conducta de aspiraţie. Astfel se micşorează mult pulsaţiile de
debit în comparaţie cu pompa cu simplu efect.
De remarcat că datorită volumului tijei pistonului, volumul de lichid refulat din
compartimentul din dreapta este ceva mai mic decât volumul refulat din
compartimentul din stânga, diferenţa fiind chiar volumul tijei pistonului.

2.2.2.2.3. Pompa cu acţiune diferenţială

Elementele componente ale pompei diferenţiale sunt prezentate în figura 2.11.

La deplasarea pistonului P spre dreapta ia naştere o depresiune în camera V1,
supapa de aspiraţie SA se deschide şi este aspirat lichid. Concomitent, volumul
camerei V2 se micşorează, determinând deschiderea supapei de refulare SR2 şi

28
refularea lichidului prin conducta de refulare CR. La deplasarea pistonului P spre
stânga ia naştere o suprapresiune în camera V1, supapa de admisie se închide,
deschizându-se supapa de refulare SR1, lichidul fiind refulat spre camera V2.
Volumul de lichid refulat prin poarta
supapei SR1 depăşeşte valoarea
2 2
π( D − Dt ) ⋅ s , astfel încât diferenţa în
volum de lichid deschide prin suprapresiune
supapa de refulare SR2, fiind refulat prin
conducta de refulare CR.
Pompa diferenţială poate fi considerată
Fig. 2.11. Pompa cu acţiune o pompă cu dublu efect la refulare şi cu
diferenţială simplu efect la aspiraţie. Datorită dublei
refulări debitul furnizat este mai uniform.

2.2.2.2.4. Pompa cu piston – disc de trecere

Figura 2.12 prezintă o schemă a pompei cu piston – disc de trecere.

Pistonul disc P are două sau mai multe
supape de refulare SR dispuse pe una
dintre feţe (pe faţa superioară în figura
2.12). La deplasarea în sus a pistonului,
Fig. 2.7. Pompa cu piston – disc de datorită depresiunii care se formează, se
trecere deschide supapa de aspiraţie SA şi
lichidul pătrunde în camera inferioară a
cilindrului. Când pistonul coboară,
datorită suprapresiunii formate se închide
supapa de aspiraţie şi se deschid supapele
de refulare. Astfel lichidul trece în camera
superioară a cilindrului. La cursa
Fig. 2.12. Pompa cu piston – disc de următoare de ridicare a pistonului,
trecere lichidul de deasupra lui este pompat prin
conducta de refulare CR. Totodată are loc
aspirarea unei noi cantităţi de lichid în camera inferioară a cilindrului.

2.2.2.2.5. Pompa cu piston plonjor

Pentru realizarea unor presiuni

Fig. 2.13. Pompa cu piston plonjor
mari şi foarte mari necesare de exemplu
în cazul preselor hidraulice, se foloseşte
pompa cu piston plonjor, (fig. 2.13).
Lungimea acestui piston este cu mult
mai mare în comparaţie cu diametrul.
Etanşarea pistonului plonjor în cilindru
29
se realizează cu garnituri de etanşare din azbest grafitat, uzura acestuia fiind astfel
redusă. În rest, funcţionarea este similară cu cea a pompei cu piston cu simplu efect.

2.2.2.2.6. Pompa cu piston şi excentricitate reglabilă

Această pompă este o variantă a pompei cu piston plonjor clasică, fiind

prezentată în figura 2.14. Este destinată obţinerii unor presiuni ultraînalte (1000...3000
bar).
Fig. 2.14. Pompa cu piston plonjor şi
excentricitate reglabilă:
1 – piston plonjor; 2 – patină; 3 – bielă;
4 – supape de refulare; 5 – supape de
aspiraţie; 6 - volant
Pompa este acţionată de un
reductor de joasă turaţie şi este
prevăzută cu câte două supape
înseriate de refulare şi aspiraţie,
necesare pentru asigurarea unei
etanşări bune în vederea obţinerii
unor presiuni foarte mari..
Patina 2 poate fi deplasată în
ghidajul volantului 6, reglându-se
uşor excentricitatea e (manivelă
reglabilă). Se poate modifica astfel
cursa pistonului plonjor, obţinâdu-
se debite diferite la turaţii constante
ale motorului de antrenare.

2.2.2.2.7. Pompa cu piston şi camă

Tot pentru realizarea unor presiuni înalte de

ordinul a 500...1000 bar se foloseşte pompa cu
piston şi camă (fig. 2.15).
Cama 4 legată rigid de arborele 3 imprimă
pistonului plonjor 2 o mişcare alternativă
realizând succesiv faza de aspiraţie şi faza de
refulare. Legătura permanentă dintre camă şi
piston este asigurată de arcul spiral 7. La o rotaţie
completă a camei, pistonul plonjor realizează o Fig. 2.15. Pompa cu piston şi camă:
cursă dublă, având loc o aspiraţie şi o refulare. 1 – blocul pompei; 2 – piston
Lungimea cursei are valoarea 2e (e fiind plonjor;
excentricitatea axei camei de profil circular în 3 – arbore de antrenare; 4 – camă;
raport cu axa geometrică a arborelui de 5 – supapă de refulare; 6 – supapă
antrenare). de aspiraţie
Atât supapa de admisie cât şi cea de refulare este prevăzută cu arcuri spirale care

30
asigură o bună stabilitate şi elimină jocurile, scăpările de lichid fiind astfel reduse la
minim. Ca urmare, randamentul volumic al acestui tip de pompă este ridicat.

2.2.2.2.8. Pompa cu piston şi membrană

Acest tip de pompe se utilizează pentru pomparea lichidelor agresive (substanţe

chimice), apă curată sau alte lichide în industria alimentară şi de asemenea este folosită
ca pompă pentru mortar.
După natura lichidului de lucru, membrana metalică poate fi confecţionată din
alamă sau oţel inoxidabil. Astfel, lichidul de lucru nu intră în contact cu organele
pompei.
Figura 2.16. prezintă schema unei pompe cu membrană.

Fig. 2.16. Pompa cu piston şi membrană:

1 – membrană; 2 – corpul pompei; 3 – lichid auxiliar; 4 – supapă de
aspiraţie; 5 – supapă de refulare; 6 – piston; 7 – pompă de compensaţie;
8 – supapă limitatoare de presiune; 9 – supapă de reţinere; 10 – rezervor
pentru lichidul auxiliar; 11 – supapa de aspiraţie a pompei de compensaţie

Corpul 2 al pompei este format din două discuri concave opuse, care prind între
ele membrana metalică 1, care împarte corpul pompei în două camere.
Camera superioară este prevăzută cu o supapă de aspiraţie 4 şi o supapă de
refulare, 5. Pistonul 6, acţionat prin mecanismul clasic bielă-manivelă imprimă
lichidului auxiliar 3, o mişcare alternativă, provocând deplasarea elastică a membranei
în sus şi în jos, efectuându-se astfel succesiv aspiraţia şi refularea lichidului de lucru.
În partea stângă a rezervorului cu lichid auxiliar 10 este montată o pompă de

31
compensaţie 7, care face înlocuirea lichidului auxiliar (ulei mineral în majoritatea
cazurilor) scăpat din camera inferioară a corpului pompei 2. Pierderile de lichid apar
datorită jocului dintre pistonul 6 şi cilindrul pompei. La pomparea lichidelor fierbinţi,
pompa de compensaţie trebuie să asigure un debit suplimentar de lichid auxiliar,
necesar pentru răcirea membranei metalice. Supapa de aspiraţie 11 şi supapa de
reţinere 9 asigură funcţionarea pompei de compensaţie.
Pentru limitarea presiunii de refulare, pompa este prevăzută cu o supapă
limitatoare de presiune 8, care permite întoarcerea lichidului auxiliar din camera
inferioară a corpului pompei 2 în rezervorul cu lichid auxiliar 10, în cazul în care
presiunea acestuia depăşeşte o anumită valoare. Prin reglarea acestei supape poate fi
reglat debitul şi presiunea lichidului de lucru.

2.2.2.3. Caracteristicile principale ale pompelor cu piston

Pompele cu piston au următoarele caracteristici de bază:

• debitul este pulsator şi limitat uzual la 1L/s;
• sarcina mare, independentă de debit şi de turaţie;
• randament relativ bun pentru orice tip de lichid;
• reglarea bună prin scurtcircuitarea parţială a pompei;
• posibilitatea de a pompa lichide foarte vâscoase, calde sau agresive dacă se folosesc
materiale adecvate;
• se autoamorsează la pornire;
• este necesară regularizarea debitului prin folosirea unui hidrofor la aspiraţie şi a
unuia la refulare;
• este obligatorie folosirea unei supape de siguranţă (valvă maximală) pe circuitul de
refulare, aşa cum se observă în figura 2.17;
• turaţia este limitată de inerţia lichidului deci sunt necesare dimensiuni mai mari
pentru a obţine debite acceptabile; consecinţa este existenţa unor mase metalice mai
mari cu mişcare alternativă, ceea ce implică şi costuri mai mari;
Debitul mediu teoretic al pompei cu piston se poate calcula cu relaţia generală:
 n 
Qt =  iAs α , (2.11)
 60 
unde i este numărul de feţe active ale pompei, s - cursa pistonului; n [rot min] -
turaţia arborelui cotit; A[m 2 ] - aria feţei pistonului cilindric:

πD 2
A= [m 2 ] (2.12)
4
şi α este un coeficient funcţie de numărul de feţe active ale pistonului:

32
 1 pentru piston cu simplu efect

α= Dt2 (2.13)
1 − pentru piston cu dublu efect,
 2D2
în care Dt este diametrul tijei pistonului.

2.2.2.4. Randamente

Disipaţiile de energie în pompele cu piston sunt cele generale cunoscute:

volumice, hidraulice şi mecanice.
Randamentul volumic este:
Q
ηv = = η'v ⋅η' 'v , (2.14)
Qt
în care η'v ţine seama de pierderile de lichid prin neetanşeităţile supapelor,
presetupelor şi segmenţilor, precum şi de întârzierea mişcării supapei de aspiraţie faţă
de cea a pistonului, iar η"v ţine seama de umplerea incompletă cu lichid a cilindreei
prin pătrunderea aerului în corpul pompei sau apariţia fenomenului de cavitaţie.
Pierderile mecanice se produc datorită:
• frecărilor în lagărele arborelui cotit;
• frecarea capului bielei de maneton;
• frecarea ochiului bielei de bolţul pistonului sau capului de cruce;
• frecarea patinei de glisiera capului de cruce (dacă există);
• frecarea segmenţilor sau garniturii pistonului de cilindru;
• frecarea tijei pistonului disc sau a pistonului plonjor în garnitura de etanşare.

a b

Fig. 2.18. Curbele caracteristice ale unei pompe cu piston funcţionând la turaţii
diferite:
a – debitul teoretic în funcţie de turaţie; b – sarcina în funcţie de debit la turaţii
diferite

33
 Randamentul mecanic al pompei este:
Ph,t ρgQt H t
ηm = = = 0,85...0,96 . (2.15)
Pa Pa
Pierderile hidraulice se datoresc vâscozităţii lichidului pompat şi se produc la
curgerea lichidului prin porţile supapelor şi în corpul pompei. Randamentul hidraulic
este dat de relaţia generală cunoscută:
H
ηh = . (2.16)
Ht
Valorile recomandate sunt:
• ηh = 0,95...0,99 pentru pompe cu o bună ghidare interioară a lichidului;
• η h = 0,85...0,95 pentru pompe cu canale înguste şi viteză mare de curgere pe lângă
supape.
Debitul teoretic este direct proporţional cu turaţia, conform caracteristicii
prezentate în figura 2.18.a, dependent numai de turaţie. Figura 2.18.b prezintă curbele
caracteristice sarcină în funcţie de debitul volumic pentru aceeaşi pompă acţionată la
turaţii diferite. Scăderea debitului real la sarcini (presiuni) mari este datorată scăderii
randamentului volumic. Sunt evidenţiate punctele de funcţionare obţinute la intersecţia
caracteristicilor pompei cu caracteristica conductei. Trebuie remarcat faptul că pentru
pompă, caracteristica este limitată superior de
presiunea reglată la supapa de siguranţă.

2.2.2.5. Recomandări privind utilizarea şi

funcţionarea pompelor volumice
alternative

Pompele volumice se recomandă în

Fig. 2.19. Amplasarea hidrofoarelor
la o pompă cu piston
general la vehicularea unor debite reduse, cu
înălţimi de pompare mari şi foarte mari.
Folosirea lor este larg răspândită la pomparea
lichidelor vâscoase, la acţionările hidraulice
ale maşinilor unelte, la sistemele de ungere
etc.
La pompele volumice alternative
debitul pulsator nu poate fi întotdeauna
acceptat deoarece în conducte se produc
oscilaţii ale presiunii lichidului cu consecinţe
nefavorabile: vibraţii şi instabilitate în
sistemul hidraulic. Atenuarea pulsaţiilor de
debit se realizează prin mărirea numărului de
pistoane sau prin introducerea unor

34
hidrofoare (camere de compensare cu pernă de aer) atât pe conducta de aspiraţie cât
mai ales pe conducta de refulare. Datorită elasticităţii pernelor de gaz, hidrofoarele
preiau variaţiile de debit prin oscilaţia nivelului, asigurând un debit aproape constant în
sistem.
Figura 2.19 prezintă schema amplasării hidrofoarelor la o pompă cu piston.

2.2.2.6. Exemple de calcul

2.2.2.6.1. Calculul global al unei pompe cu piston

O pompă duplex pentru apă rece ( ρ = 1000 kg m3 ) are diametrul pistonului

D = 20 mm , cursa s = 80 mm , presiunea de refulare pr = 100 bar , turaţia arborelui
cotit n = 200 rot min , randamentul volumic ηv = 0,95 şi randamentul mecanohidraulic
ηmh = 0,85 . Să se calculeze debitul mediu teoretic, debitul mediu real şi puterea
mecanică pentru antrenare la arbore.

Debitul mediu teoretic este:

 n   π ⋅ 0,022 200 
Qt =  iAs α =  2 ⋅ ⋅ 0,08 ⋅  ⋅ 1 = 1,676[m3 s] , (2.17)
 60   4 60 

deoarece numărul de feţe active ale pompei este i = 2 - pompă duplex deci cu doi
cilindri şi două pistoane.
Debitul mediu real:
[
Q = Qt ⋅ ηv = 1,592 ⋅ 10−4 m3 s . ] (2.18)
Randamentul mecanohidraulic este:
Ph, t H ρgQt H t H ρgQt H
ηmh = ηm ⋅ ηh = ⋅ = ⋅ = . (2.19)
Pa H t Pa Ht Pa
De aici se deduce puterea necesară pentru antrenare:
pr
ρgQt
ρgQt H ρg 1,6755 ⋅ 10− 4 ⋅ 100 ⋅ 105
Pa = = = = 1971 [ W ] = 1,971 [kW ] .(2.20)
ηm ⋅ ηh ηmh 0,85

2.2.2.6.2. Încercarea unei pompe cu piston

O pompă cu piston simplex cu dublu efect, cu acţiune indirectă, are diametrul

pistonului disc: D = 120 mm ; diametrul tijei: Dt = 24 mm ; cursa: s = 125 mm .
La încercarea cu apă rece se măsoară următoarele mărimi: turaţia arborelui de
antrenare n = 60 rot/ min ; debitul volumic: Q = 2,7 l s ; suprapresiunea indicată de

35
manometrul montat pe rezervorul de refulare: pr = 3,4...3,8 kgf cm 2 ; depresiunea
indicată de vacuummetrul montat pe rezervorul de aspiraţie: pa = −(60...120 ) torr ;
denivelarea între suprafeţele libere ale apei în rezervoare: h = 1 m.
Să se determine: randamentul volumic, sarcina şi puterea utilă a pompei.
Randamentul volumic se obţine din relaţiile (2.5) şi (2.8):
Q 2,7 ⋅ 10 −3
ηv = = = 0,974 .(2.21)
πD 2  Dt2  s ⋅ n π ⋅ 0,122  0,024 2  0,125 ⋅ 60
2⋅ ⋅ 1 − ⋅
2
2⋅ ⋅ 1 − ⋅
2
4  2 D  60 4  2 ⋅ 0,12  60

Suprapresiunea medie în rezervorul de refulare este:

pr =
(3,4 + 3,8) ⋅ 9,81 ⋅ 104 = 3,532 ⋅ 105 Pa . (2.22)
2
Depresiunea medie în rezervorul de aspiraţie este:

pa = −
(60 + 120) ⋅ 133,32 = −0,12 ⋅ 105 Pa . (2.23)
2
Ţinând seama şi de denivelarea dintre rezervoare se obţine sarcina:

H=
pr − pa
+h=
3,532 ⋅ 105 − − 0,12 ⋅ 105 (
+ 1 = 38,22 m .
) (2.24)
ρg 1000 ⋅ 9,81
Se remarcă faptul că presiunea de refulare este mică, deci nu se poate neglija
energia potenţială specifică de poziţie (denivelarea dintre rezervoare) conform relaţiei
(1.4). În cazul de faţă eroarea ar fi de 2,6%.
Puterea utilă a pompei este:
Pu = ρgQH = 1000 ⋅ 9,81 ⋅ 2,7 ⋅ 10−3 ⋅ 38,22 = 1012 W . (2.25)

2.2.3. Motoare hidrostatice liniare

2.2.3.1. Construcţie şi funcţionare

Motoarele hidrostatice liniare numite şi cilindri de forţă sunt elementele de

execuţie cel mai des utilizate în sistemele de acţionare hidraulice. Figura 2.15 prezintă
două variante de motoare hidrostatice liniare: motorul nediferenţial şi motorul
diferenţial.
Construcţia cuprinde cilindrul 1, pistonul 2, tija pistonului 3, capacul cilindrului
4, etanşarea la tijă 5, etanşarea la piston 6, prinderea tijei 7 şi respectiv prinderea
cilindrului 8.
Se observă că la motorul nediferenţial, tija pistonului având diametrul Dt străbate
ambele capace, cele două suprafeţe de lucru ale pistonului având aceleaşi valori ale

36
ariei. Astfel, la aceeaşi valoare a debitului, vitezele de lucru vor fi egale în ambele
sensuri şi în plus, dacă presiunile sunt egale şi forţele dezvoltate de motor vor fi
aceleaşi în ambele sensuri.

a b
Fig. 2.20. Motor hidrostatic liniar (cilindru de forţă):
a – motor nediferenţial; b – motor diferenţial

În cazul motorului diferenţial, suprafeţele de lucru ale pistonului sunt diferite,

având ariile:
πD 2
A1 = ; (2.26)
4

A2 =
(
π D 2 − Dt2
.
) (2.27)
4
În acest caz, la aceleaşi valori ale debitului şi presiunii de alimentare, vitezele şi
forţele teoretice vor fi diferite în cele două sensuri:
Qt Q
v1,t = , v2,t = t , deci v2,t > v1,t ; (2.28)
A1 A2

F1 = p1 A1 , F2 = p2 A2 . deci F2 < F1 . (2.29)

Cele două tipuri de motoare descrise mai sus pot realiza forţe în ambele sensuri.
Dacă pistonul este de tip plonjor, cursa de readucere nu se mai poate realiza hidraulic,
ci printr-un alt mijloc. Cel mai adesea se exercită o forţă (evident mai mică) contrară
faţă de forţa utilă care împinge uleiul direct spre rezervorul din care a fost pompat în
timpul cursei utile. Ca exemplu clasic se aminteşte cilindrul hidraulic al
autobasculantelor pe şantierele de construcţii. De asemenea, trebuie menţionat faptul
că aceşti cilindri de forţă pot fi realizaţi şi sub formă telescopică.

2.2.3.2. Calculul hidraulic pentru alegerea motoarelor hidrostatice liniare

Se pune problema alegerii unui cilindru hidraulic care să realizeze o anumită

acţionare având parametrii cunoscuţi: forţa utilă de acţionare, Fu şi viteza pistonului în
37
cursa utilă, v p . Randamentele se estimează.
Debitul teoretic de ulei se obţine din ecuaţia de continuitate.
Pentru un motor diferenţial, în cursa activă debitul teoretic necesar pentru
deplasarea pistonului este:
πD 2
Qt = v p ⋅ . (2.30)
4
Debitul real este:
Qt
Q= . (2.31)
ηv
Aceleaşi relaţii se folosesc şi pentru motorul cu piston plonjor.
Debitul teoretic de ulei pe conducta de retur conectată cu spaţiul din spatele
pistonului disc al motorului diferenţial este mai mic:

Qt , r = v p ⋅
π
4
(
⋅ D 2 − Dt2 . ) (2.32)

Debitul real de retur este:

1 − ηv π 1 
Qr = Qt , r + Q ⋅ (1 − ηv ) = Qt , r + Qt ⋅ = v p ⋅  D 2 − Dt2  . (2.33)
ηv 4  ηv 
În cazul motorului nediferenţial, debitul teoretic este:

Qt = v p ⋅
π
4
(
⋅ D 2 − Dt2 , ) (2.34)

iar debitul real cu relaţia (2.31).

Debitele teoretic şi real pe conducta de retur sunt identice cu cele pe conducta de
ducere.
Relaţiile (2.29) se folosesc pentru calculul presiunii de intrare în motoarele
hidrostatice liniare. Deoarece pierderile mecanice şi hidraulice nu se pot evidenţia
individual cu rigurozitate, produsul randamentelor mecanic şi hidraulic se consideră ca
un singur randament, denumit randament mecanohidraulic:
ηmh = ηm ⋅ ηh . (2.35)
Din echilibrul forţelor pe pistonul disc, ţinând seama de randamentul
mecanohidraulic şi de contrapresiunea din conducta de retur - regăsită la ieşirea
uleiului din spaţiul aflat în spatele pistonului, ( pe ):

 π 2 π 2
(
 pi ⋅ 4 D − pe ⋅ 4 ⋅ D − Dt
2
) ⋅ η mh = Fu . (2.36)


se obţine presiunea uleiului la intrarea în motorul diferenţial:

38
 4 Fu  Dt2 
pi = + p 
e 1 −
⋅ .
2
(2.37)
πD 2 ⋅ ηmh  D 
Pentru motorul nediferenţial echilibrul forţelor este dat de relaţia:

( pi − pe ) ⋅ π (D 2 − Dt2 )⋅ ηmh = Fu , (2.38)

4
din care se obţine presiunea de intrare:
4 Fu
pi = + pe .
( )
π ⋅ D − Dt2 ⋅ ηmh
2
(2.39)

2.2.3.3. Exemplu de calcul

Un cilindru de forţă de tip diferenţial are diametrul D = 50mm , diametrul tijei

Dt = 25 mm , randamentul volumic ηv = 0,99 şi randamentul mecanohidraulic
η mh = 0,93 . Se cere să se determine debitul şi presiunea de intrare pentru a realiza o
acţionare cu forţa utilă Fu = 1100 daN şi viteza pistonului v p = 10 cm s .
Din relaţiile (2.3-) şi (2.31) se obţine debitul real necesar pentru realizarea vitezei
pistonului:

Q = vp ⋅
πD 2 1
⋅
4 ηv
= 0,1 ⋅
π ⋅ 0,052 1
4
⋅
0,99
= 1,983 ⋅ 10− 4 m3 s , [ ] (2.40)

Presiunea de intrare se obţine din relaţia (2.30)

4 ⋅ 11000 5 
0,0252 
 = 6,52 [MPa] .
pi = + 5 ⋅ 10 ⋅  1 − 2 
(2.41)
π ⋅ 0,052 ⋅ 0,93  0, 05 
În funcţie de aceste rezultate se alege cilindrul dintr-un catalog de firmă, la valori
acoperitoare superioare acestora.

2.2.4. Pompe cu angrenaje

2.2.4.1. Prezentare generală

Pompele cu angrenaje au o construcţie simplă şi compactă, fiabilitate ridicată şi
durată mare de funcţionare (chiar peste 5000 ore). Presiunea maximă este de obicei
100 bar şi mai rar în jurul a 150...200 bar. Dacă presiunea este mică, debitul poate
ajunge la 1m3 min . Turaţiile maxime sunt în jur de 3000 rot/min.

39
2.2.4.2. Pompa cu roţi dinţate

Pompele cu roţi dinţate au o largă răspândire în diverse domenii, datorită

dimensiunilor de gabarit reduse şi mai ales robusteţii şi fiabilităţii lor ridicate. În figura
15, pot fi urmărite elementele componente ale unei astfel de pompe.
Presiunile realizate de aceste pompe ajung până la 150 bari, iar debitele sunt
cuprinse între 4 şi 600 l/min.
Modelul cel mai simplu de pompă cu
roţi dinţate, este prevăzut cu o pereche de
roţi dinţate, având acelaşi număr de dinţi.
Una din roţi este motoare, fiind antrenată
prin intermediul unei pene, de către arborele
de antrenare. Sensul de rotaţie este dat de
săgeata care merge de la punctul de
angrenare (în realitate linia de angrenare)
spre gura de aspiraţie. În momentul când
dinţii aflaţi în angrenare se separă, ia naştere
un volum suplimentar, egal cu golul dintre
dinţii ieşiţi din angrenare, ducând la
formarea unei depresiuni, care provoacă
aspirarea uleiului din conducta de aspiraţie.
Fig. 2.21. Pompa cu roţi dinţate: În situaţia în care dinţii ating punctele A şi
1 - carcasa pompei; 2 - roată B, uleiul este obligat să rămână în spaţiile
dinţată motoare; 3 - roată dinţată, dintre flancurile dinţilor şi carcasa pompei
liberă pe ax; 4 - arbore antrenat; (conform spaţiului dublu haşurat pe desen),
5 - arbore neantrenat; 6 - pană disc fiind condus către refulare, spre punctele C
şi D. Rotaţia pinioanelor continuând, la
intrarea dinţilor în angrenare, este evacuat uleiul din golul dintre doi dinţi, ai roţii
pereche, formându-se o suprapresiune care realizează pomparea uleiului prin conducta
de refulare. Se poate face analogie între
pompa cu piston şi pompa cu roţi dinţate.
Astfel fiecare gol, dintre doi dinţi consecutivi
formează un „cilindru” în care dintele roţii
pereche, are rolul „pistonului”.
Analizând figura 2.21 se observă că pot
să apară scăpări de ulei, prin spaţiul foarte mic
a b existent între vârful dinţilor şi carcasă, sau în
Fig. 2.22. Pompe cu roţi dinţate: zonele frontale ale roţilor dinţate. Ca urmare
a – cu dinţi înclinaţi; b – cu dinţi toleranţele de execuţie sunt foarte strânse.
în V Pe lângă pompele cu roţi dinţate cu dinţi
drepţi, se folosesc şi pompe cu roţi dinţate cu
dinţi înclinaţi sau în V (fig. 2.22), care asigură
o funcţionare mai liniştită şi un debit mai uniform. Când sunt necesare debite mari, se
folosesc pompe cu mai multe roţi dinţate închise în aceeaşi carcasă.
40
 Turaţiile acestor pompe sunt cuprinse în general în limitele 1000...3000 rot/min.
Pompele cu roţi dinţate sunt larg utilizate în construcţia maşinilor unelte, la
autovehicule, maşini agricole, aviaţie etc.
Debitul teoretic al unei pompe cu roţi dinţate având o singură pereche de roţi,
poate fi exprimat cu relaţia:
2 ⋅ z ⋅ Vd ⋅ nr  m3 
Qt =  , (2.42)
60  s 
în care: z reprezintă numărul de dinţi
corespunzător unei roţi; Vd - volumul unui dinte,
care se consideră egal cu volumul golului dintre
doi dinţi consecutivi; nr - turaţia, în rot/min.
Dacă se consideră că lichidul este refulat
sub forma unei benzi continue, având înălţimea
2 ⋅ h = 2 ⋅ m ( h - înălţimea dintelui; m - modulul
roţii dinţate) şi lăţimea b , viteza benzii fiind
u = ωR , unde R este raza carcasei pompei, iar
ω - viteza unghiulară a roţilor dinţate: Fig. 2.23. Simbolizarea
π ⋅ nr pompelor cu roţi dinţate:
ω= (2.43) a - pompă volumică cu debit
30
constant, având un singur sens
Atunci debitul teoretic al pompei se poate de refulare; b - pompă
scrie: volumică cu debit reglabil, cu un
π ⋅ nr ⋅ R π ⋅ R ⋅ nr ⋅ b ⋅ m  m3  singur sens de refulare; c -
Qt = 2bh =   .(2.44) pompă cu debit constant,
30 15  s  reversibilă ca sens de refulare; d
- pompă cu debit reglabil,
Înlocuind raza în funcţie de modulul roţilor reversibilă ca sens de refulare
dinţate şi numărul de dinţi:
d z⋅m
R= = , (2.45)
2 2
Se obţine în final:
π ⋅ z ⋅ m 2 ⋅ b ⋅ nr
Qt = . (2.46)
30
Puterea de antrenare a pompei este:

Pa =
( pr − pa ) ⋅ Q , (2.47)
ηv ⋅ ηmh
în care p r este presiunea de refulare şi pa - presiunea de aspiraţie.
Acest tip de pompă face parte din categoria maşinilor volumice rotative, câteva

41
exemple de simbolizare a lor fiind redate în figura 2.23.
Principala caracteristică a acestor pompe este posibilitatea reglării debitului şi
chiar inversarea sensului de curgere al lichidului, fapt care recomandă folosirea lor la
maşinile unelte.
Randamentul volumic are valorile ηv = 0,7...0,95 şi ţine seama de:
• neetanşeităţi:
o scăpările prin interstiţiile radiale dintre capetele dinţilor şi carcasă care sunt de
(0,03...0,05) din modulul roţilor dinţate;
o scăpările prin jocurile frontale dintre roţi şi carcasă (0,02..0,03 mm);
o neetanşeităţi în zona de angrenare;
• umplerea incompletă cu lichid a golurilor dintre dinţi în zona de aspiraţie, ceea ce
impune:
o limitarea turaţiei la 4000 rot/min;
o presiunea absolută minimă să fie de 300...400 mmHg;
o diametrele nominale ale conductelor de aspiraţie şi refulare se iau astfel încât
pentru uleiuri cu viscozitatea de 10...20 cSt, viteza în conducta de aspiraţie să fie de cel
mult 1,5...2 m/s, iar în conducta de refulare de 5...8 m/s;
o conducta de aspiraţie să fie cât mai scurtă.

2.2.4.3. Pompa cu angrenaj planetar

Sunt asemănătoare celor de mai sus,

dar una dintre roţile dinţate este angrenată
interior.
Este o construcţie mai compactă care
se foloseşte de obicei pentru sistemele de
ungere ale unor utilaje mobile. Astfel, este
des folosită pentru motoarele de automobil.
Aceste pompe se utilizează la presiuni
de până la 70 bar şi turaţii de până la 5000
rot/min.
Fig. 2.24. Pompa cu angrenaj Figura 2.24 prezintă o primă variantă
planetar şi roata interioară constructivă. Rotorul profilat are un lob mai
conducătoare: puţin, în raport cu numărul cavităţilor
1 – carcasa pompei; 2 - coroană profilate practicate în carcasa mobilă.
mobilă cu cavităţi profilate; 3 – Arborele de antrenare transmite mişcarea de
rotor profilat; 4 – arbore de rotaţie rotorului, iar acesta mai departe
antrenare a rotorului; 5 – canal antrenează coroana mobilă. Axa rotorului
lateral de aspiraţie; 6 - canal lateral este dezaxată faţă de axa geometrică a
de refulare coroanei mobile, respectiv a carcasei.
Prin contactul continuu dintre rotor şi
coroana mobilă sunt izolate volume de lichid, care datorită rotaţiei ajung de la partea
de aspiraţie în partea de refulare. Atât canalul de aspiraţie cât şi cel de refulare au o
42
formă alungită, fiind practicate în peretele lateral al carcasei.
În realitate pompa este prevăzută cu două rotoare profilate montate pe acelaşi ax
de antrenare, respectiv cu două coroane mobile. Etanşarea frontală este asigurată de
carcasa pompei formată din două elemente separate. Se obţine astfel dublarea
debitului.

a b c
Fig. 2.25. Pompe cu angrenaje interioare şi roata exterioară conducătoare:
a – varianta clasică; b – sensul de antrenare orar; c – sensul de antrenare

O altă variantă constructivă este prezentată în figura 2.25.a în care ferestrele de

aspiraţie şi refulare sunt situate, de asemenea, în capacele frontale ale pompei, dar
roata conducătoare este cea exterioară cu angrenaj interior. Există un element în formă
de semilună, notat cu S în figură, cu rolul de a separa zona de aspiraţie de cea de
refulare. Este posibilă însă şi realizarea unor orificii radiale în roata exterioară prin
care se face comunicarea cu zonele de aspiraţie şi de refulare ale pompei (fig. 2.25 b şi
2.25. c). Prin rotirea cu 180o a elementului de separaţie S, se obţine o inversare a
sensului de antrenare, aşa cum se observă în figura 2.25.b şi 2.25.c. În aceste cazuri
roata interioară trebuie să aibă cu 2...3 dinţi mai puţin decât cea exterioară.

2.2.4.4. Pompe şi suflante cu angrenaje cicloide

Pompele de acest tip (fig. 2.26) folosesc angrenajele de tip cicloid în care dinţii
sunt înlocuiţi de lobi cu profil hiperboloid. Sunt denumite şi pompe Roots.

43
 Fig. 2.26. Pompa cu angrenaje
hiperboloidale:
1 – carcasa pompei; 2, 3 – rotoare Fig. 2.27. Suflantă Roots
profilate de formă cicloidală

Ambele roţi trebuie să aibă acelaşi număr de lobi, adesea fiind doar doi.
Debitul este mai mare decât al pompelor cu roţi dinţate. În exploatare acest tip de
pompă prezintă o neuniformitate mare a debitului, fapt care îi limitează utilizările
practice. Aceste generatoare pot fi utilizate atât pentru pomparea lichidelor cât şi a
gazelor, caz în care funcţionează ca suflante (fig. 2.27). Astfel, se pot utiliza pentru
supraalimentarea motoarelor cu ardere internă.
Pe arborele fiecărui rotor este montată o roată dinţată cu acelaşi număr de dinţi,
cele două roţi dinţate fiind în angrenare.
Unul dintre cei doi arbori estre antrenat de la un motor, astfel încât cele două
rotoare cicloidale se vor roti în sens invers. Astfel este aspirat lichid sau gaz din partea
de aspiraţie a carcasei şi este refulat spre partea de refulare.
Debitul teoretic al pompei poate fi calculat cu relaţia:
n
Qt = A ⋅ b ⋅ , (2.48)
15
unde: A reprezintă suprafaţa dublu haşurată în figura 2.26; b - dimensiunea axială a
unui rotor (grosimea); n - turaţia arborelui motor exprimată în rot min .
În cazul în care funcţionează ca suflantă se remarcă faptul că gazul nu se
comprimă în interiorul maşinii ci este împins către conducta de refulare în care
presiunea este mai mare. Se utilizează pentru debite de 80...5000 m 3 h şi presiuni de
1000...8000 mm H2O la turaţii de 500...3000 rot min . Debitul volumic teoretic refulat,
calculat la condiţiile de aspiraţie se poate determina cu expresia echivalentă cu (2.47):
 πD 2 
Qt = 2 ⋅  − Al  ⋅ b ⋅ nr , (2.49)
 4 
unde D este diametrul lobilor, iar Al este aria secţiunii unui lob.
Puterea absorbită de suflantă se calculează cu suficientă precizie cu relaţia:

44
 1
Pa = ( pr − pa ) ⋅ Q ⋅ . (2.50)
ηm ηv
Pentru lichide, randamentul volumic are valori cuprinse între 0,8 şi 0,9, iar pentru
aer şi gaze între 0,7 şi 0,8.

2.2.4.5. Exemplu de calcul: Debitul, puterea şi momentul rezistent al unei pompe cu

roţi dinţate

O pompă cu roţi dinţate cu angrenare exterioară are o turaţie nr = 1450 rot min şi
realizează o presiune de refulare pr = 100 bar . Parametrii constructivi sunt: modulul
m = 4 mm , lăţimea roţilor dinţate b = 24 mm şi numărul de dinţi z = 12 . Dacă se
adoptă randamentul volumic ηv = 0,9 şi randamentul mecanohidraulic ηmh = 0,87 se
cere să se determine debitul volumic, puterea şi momentul rezistent la arbore.
Debitul teoretic se poate determina cu formula (2.47):
π ⋅12 ⋅ 0,004 2 ⋅ 0,024 ⋅1450  m3 
Qt = = 7 ⋅10 − 4  . (2.51)
30  s 
Rezultă debitul real:
[ ]
Q = 6,3 ⋅10 −4 m 3 s = 0,63 l s . (2.52)
Puterea pompei este:
100 ⋅ 105 ⋅ 6,3 ⋅ 10−4
Pa = = 8046 [ W ] = 8,046 [kW ] . (2.53)
0,9 ⋅ 0,87
Momentul de antrenare la arbore este:
Pa
M= , (2.54)
ω
unde ω este viteza unghiulară:
π ⋅ nr
ω= . (2.55)
30
În final se obţine:
8046 ⋅ 30
M= = 53 [Nm ] . (2.56)
π ⋅1450

2.2.5. Pompe cu şuruburi

45
 Pompele de acest tip pot fi cu trei şuruburi, cu două şuruburi sau cu un şurub.
Sunt pompe ermetice.
Pompa cu trei şuruburi [Îndr.]
este ermetică, fiind utilizată în
sistemele hidraulice de reglaj.
Şurubul central este conducător, iar
cele laterale sunt conduse. Rotaţia lor
este realizată de către lichidul împins
de şurubul conducător. Unghiul de
înclinare a flancurilor dinţilor faţă de
planul normal pe axe este de 30...45o.
Fig. 2.28. Pompa cu trei şuruburi Profilul dinţilor este de tip cicloidal.
În funcţie de diametrul exterior
al şuruburilor conduse, d , se recomandă următoarele dimensiuni (fig. 2.28):
• diametrul şurubului conducător: D = 5 ⋅ d 3 ;
• diametrul axului şurubului d s = d 3 ;
• pasul elicelor: t = 10 ⋅ d 3 ;
• lungimea minimă: Lmin = (1,2...1,3) ⋅ t , dar pentru presiuni mari, de 150...200 bar,
Lmin = (6..8) ⋅ t .
Debitul teoretic mediu al pompei cu trei şuruburi se calculează cu expresia (Îndr):
Qt = 4,1 ⋅ d 3 ⋅ n0 , (2.48)
unde n0 este turaţia arborelui de
antrenare. Randamentul volumic al
acestor pompe este:
ηv = 0,90...0,95 .
Pompa cu două şuruburi (fig.
2.29) se utilizează la debite relativ
mici ( 20...40 l min ) şi presiuni de
până la 100 bar [Îndr].
Dinţii au profil
dreptunghiular, ceea ce simplifică
execuţia, dar în dauna ermeticităţii.
Fig. 2.29. Pompa cu două şuruburi Mişcarea de la şurubul conducător
la cel condus se face prin două roţi
dinţate, k.
Debitul teoretic mediu al pompei este dat de relaţia:

Qt =
( )
π ⋅ D 2 − d 2 ⋅ t ⋅ n0
. (2.49)
4

46
 2.2.6. Pompe şi motoare cu pistoane radiale

Atât pompele cât şi motoarele cu pistoane

radiale se utilizează în mod frecvent la
acţionările hidraulice, realizând presiuni
ridicate de refulare atingând valori de 200 bar,
debitele fiind în general cuprinse între limitele
20...700 l min .
Pompele de acest tip au avantajul că pe de
o parte reduc volumul pe care îl ocupă pompa
Fig. 2.30. Pompa cu pistoane cu piston clasică datorită mecanismului bielă-
radiale: manivelă şi pe de altă parte atenuează pulsaţiile
1 – stator (carcasă cilindrică); 2 – de debit şi presiune în conducta de refulare.
rotor cu alezaje radiale; 3 . piston Datorită forţei centrifuge care apare la
rotitor; rotirea rotorului, pistoanele rotitoare rămân în
4 – butuc fix, prevăzut cu canale de contact permanent cu statorul, dispus excentric
aspiraţie şi refulare; 5 – canal de faţă de rotor cu excentricitarea e . Ca urmare a
aspiraţie; 6 – canal de refulare dezaxării rotorului în raport cu statorul,
pistoanele au o mişcare relativă rectilinie-
alternativă, în alezajele lor, luând naştere volume variabile.
Astfel, în partea stângă, a figurii 2.30, aceste volume cresc, realizându-se
aspirarea lichidului de lucru prin canalul de aspiraţie prin butucul fix, iar în partea
dreaptă, aceleaşi volume descresc, având loc creşterea presiunii şi refularea lichidului
prin canalul de refulare.
Pentru a asigura contactul permanent dintre pistoane şi stator, la unele construcţii
de pompe se folosesc sisteme speciale de ghidare a acestora.
Cursa pistoanelor este egală cu dublul excentricităţii e , astfel încât pompa poate
realiza debit variabil , prin simpla modificare a excentricităţii carcasei în raport cu
rotorul.
În vederea obţinerii unor debite mai mari, în acelaşi rotor pot fi montate două sau
trei rânduri de pistoane radiale.
Debitul mediu teoretic refulat de pompă poate fi determinat cu relaţia:
πd 2 n
Q=i e , (2.50)
2 60
unde d este diametrul alezajelor din rotor e – excentricitatea, i – numărul de pistoane
radiale; n - turaţia [rot/min].
În scopul reducerii pulsaţiilor de debit se utilizează nu număr impar, cât mai
mare, de pistoane radiale.

47
2.2.7. Pompe şi motoare cu pistoane axiale

Acest tip de pompe pot atinge presiuni maxime de 300 bar şi debite cuprinse între
limitele 8 şi 500 l/min.
Blocul rotitor al cilindrilor
are axa înclinată în raport cu discul
de antrenare, care este tot rotitor.
Bielele leagă pistoanele de discul
rotitor, fiind prevăzute cu la
ambele capete cu articulaţii sferice
(rotule). Antrenarea blocului
cilindrilor se face de la discul de
antrenare cu ajutorul unui arbore
cardanic. Blocul cilindrilor se
Fig. 2.31. Pompa cu pistoane axiale: sprijină în distribuitorul fix, care
1 – distribuitor nerotitor (fix) solidar cu este solidar cu carcasa pompei.
carcasa pompei; 2 – blocul cilindrilor care se Datorită înclinării blocului
roteşte; 3 – pistoane, 4 – bielă; 5 – ax cilindrilor în raport cu arborele de
cardanic; 6 – disc de antrenare rotitor; 7 – antrenare, la rotirea acestuia
arbore de antrenare a discului pistoanele efectuează o mişcare
rectilinie alternativă în cilindri.
Punctele A şi A’ rămân într-un plan paralel cu planul vertical ce conţine punctele B’ şi
B. Astfel, fiecare piston, la o rotaţie completă a blocului cilindrilor efectuează două
curse S.
Fiecare cilindru ajunge în legătură cu canalul de aspiraţie aproximativ pe o
jumătate de tură, iar pe cealaltă jumătate se realizează legătura cu canalul de refulare.
Atât canalul de aspiraţie cât şi cel de refulare se găsesc în distribuitorul fix.
Articulaţiile sferice ale pompei reclamă o tehnologie îngrijită. Alezajele
cilindrilor, pistoanele şi celelalte suprafeţe de frecare se prelucrează cu precizie
ridicată.
Uleiul cu care lucrează pompa trebuie foarte bine filtrat pentru a se preveni
uzurile rapide sau griparea pompei.
La o cursă completă, un piston refulează volumul:
π⋅d2 π⋅d2
q1 = ⋅S = ⋅ D ⋅ sin α , (2.51)
4 4
în care: d este diametrul pistonului; S - cursa; D - diametrul discului de antrenare
rotitor; α - unghiul dintre axul cardanic şi arborele de antrenare al discului rotitor.
Debitul mediu refulat de pompă poate fi exprimat:
πd 2 n
Qt = ⋅ z ⋅ D ⋅ ⋅ sin α , (2.52)
4 60

48
unde z este numărul de pistoane axiale şi n [rot min ] - turaţia.
Pulsaţiile de debit şi de presiune pot fi reduse, dacă se foloseşte un număr cât mai
mare, impar, de pistoane.
Pentru maşinile hidrostatice cu pistoane axiale s-a definit o relaţie criterială
[Benche] care reuneşte cilindreea, q [cm3 rot ] ; turaţia n [rot min ] ; viteza axială medie
a pistonului v p [m s] pe de o parte şi unghiul de înclinare α , numărul de pistoane, z
şi raportul dintre presiunea de lucru şi tensiunea în materialul blocului cilindrilor în
secţiunea dintre cilindrii apropiaţi, pe de altă parte:
3 2 −2
 v  2 π  1 + cos α   p 
Cqmax   = z ⋅ sin ⋅  max  ⋅ 1 +  , (2.53)
 vp  z  sin α max   σ
 
C fiind o constantă de dimensiuni:
2
C= . (2.54)
15003 ⋅ π
Rezultă că pentru o anumită maşină ( α max , z , p / σ date) este valabilă condiţia:
3
 n
Cqmax   = k z ⋅ kα ⋅ kσ = const. (2.55)
 vp 
 
unde:
2π
k z = z sin ; (2.56)
z
2
 1 + cos α max  α
kα =   = ctg 2 max ; (2.57)
 sin α max  2

1
kσ = 2
. (2.58)
 p
1 + 
 σ
Expresiile (2.53) şi (2.55) definesc un criteriu numit turaţie specifică. Invariantul
arată că mărimile caracteristice nu pot fi schimbate independent în cadrul unei maşini
date. El poate fi utilizat drept criteriu de apreciere, definire, clasificare, proiectare,
optimizare, tipizare ş.a. în două exprimări (formule).
De asemenea, se pot defini două formule:
• cea dimensională, de exploatare, reunind mărimile de exploatare (performanţele):
3
 n 
q ⋅   = const. (2.59)
 vp 
 

49
• şi o formulă dimensională, constructivă, de proiectare, reunind mărimile α, z şi
p σ sub forma produsului celor trei indicatori adimensionali:
kα ⋅ k z ⋅ kσ = const. (2.60)
Definiţiile de mai sus au inspirat un procedeu de proiectare sintetic, succint,
aproximativ, bazat pe nomograme [Benche- Hint].

2.2.8. Pompe şi motoare cu palete culisante

Această pompă se utilizează adesea în varianta cu patru palete şi cu sistem

cinematic plan. Schematic această pompă
este prezentată în figura 2.32.
Rotorul este în acest caz, un cilindru
scobit, în care sunt decupate fante radiale,
unde culisează paletele. Acest rotor este
aşezat excentric în raport cu carcasa
pompei, ceea ce face ca în cursul rotirii
rotorului, paletele să execute o mişcare
alternativă rectilinie, în raport cu acesta.
Sub acţiunea forţelor centrifuge,
Fig. 2.32. Pompa cu palete culisante capetele exterioare ale paletelor vin în
contact permanent cu suprafaţa internă a
carcasei şi în acelaşi timp ele glisează cu capetele interioare, pe un ax flotant. Forma
paletelor este prezentată în figura 2.32.
Elementele geometrice caracteristice reprezentate pe schemă sunt următoarele: R
- raza suprafeţei interne a carcasei; e - excentricitatea (distanţa dintre centrul carcasei
şi centrul rotorului); z - numărul de palete; b - lăţimea paletelor; δ - grosimea
paletelor.
Trebuie precizat că axa geometrică a arborelui flotant, coincide cu axa
geometrică a carcasei.
Volumul maxim între două palete, poate fi scris sub forma:
 2π(R − e ) 
V = 2eb  − δ . (2.61)
 z 
Rezultă debitul teoretic:
V ⋅z⋅n n
Qt = = 2eb[2π(R − e ) − zδ] (2.62)
60 60

2.2.9. Pompa cu inel de lichid

Pompele cu inel de lichid au o răspândire destul de mare în special în industria

50
chimică, uşoară şi alimentară. De asemenea, se folosesc ca utilaje anexă la staţiile de
pompare, pentru amorsarea pompelor sau ca pompe de vid pentru menţinerea vidului în
condensatoarele din instalaţiile turbinelor cu abur energetice.
În figura 2.33 este schiţată pompa cu
inel de lichid.
În carcasa cilindrică limitată de pereţi
laterali, se roteşte un rotor cu palete radiale,
montat excentric în raport cu axa carcasei.
Deoarece carcasa este umplută parţial cu
apă, această apă este antrenată de paletele
rotorului, formând un inel de lichid
(cilindric) de egală grosime în carcasă, sub
influenţa forţei centrifuge. Cele şase camere
formate între paletele rotorului sunt de
mărime egală. Pe peretele (lateral), din spate
Fig. 2.33. Pompa cu inel de lichid: conform figurii, sunt prevăzute canale
1 – carcasă cilindrică; 2 – rotor cu laterale, unul de admisie, (a) şi celălalt de
palete; 3 – canal lateral de refulare (r). Datorită dispunerii concentrice a
asoiraţie; 4 – canal lateral de inelului de lichid, în raport cu carcasa,
refulare; 5 – arbore de antrenare; 6 spaţiile libere dintre butuc, palete şi inelul
– racord de refulare; 7 – racord de de apă, vor creşte de la A la B în sensul de
aspiuraţie; 8 – racord suplimentar rotaţie şi vor descreşte de la B la A.
pentru alimentarea cu lichid rece Creşterea progresivă a spaţiilor libere
dintre palete, butuc şi inelul de apă de la A
la B conduce la formarea unei depresiuni şi la aspiraţia aerului, prin canalul lateral de
admisie.
În continuare de la B la A spaţiile amintite se vor micşora progresiv, aerul aspirat
se va comprima şi va fi refulat prin canalul lateral de refulare.
Dacă gura de aspiraţie (canalul de aspiraţie) a pompei este legată de un rezervor
etanş, aceasta poate fi folosită ca pompă de vid. În cazul în care gura de refulare
(canalul de refulare) este legată de un rezervor tampon de presiune, pompa poate fi
utilizată drept compresor de aer.
În timpul rotaţiei inelul de lichid se încălzeşte, aceasta conducând la micşorarea
depresiunii create de pompă. Pentru a elimina acest inconvenient şi pentru a se
completa micile cantităţi de apă din inelul de lichid, care scapă prin canalul de refulare
odată cu aerul comprimat, pompa se alimentează cu apă printr-un racord suplimentar
(lateral, în capacele frontale ale pompei).
Vidul maxim realizat de pompa cu inel de lichid nu poate să scadă sub presiunea
de vaporizare a lichidului ce formează inelul.
În industria chimică atunci când se aspiră vapori de apă, inelul de lichid este
format din acizi, sau soluţii de săruri cu punct ridicat de fierbere, obţinându-se prin
aceasta un vid înaintat.
Ca execuţie, pompele cu inel de lichid pot fi cu unul sau cu mai multe etaje.
Printre avantajele acestor pompe se pot enumera:

51
• dimensiuni de gabarit reduse;
• au o exploatare simplă şi ieftină;
• dacă se utilizează la comprimarea aerului, aerul comprimat obţinut este curat, fără
urme de ulei, dar saturat cu vapori de apă.
Debitul de gaz aspirat se poate determina cu relaţia:
 π   n
Qt =  ⋅ (D − a )2 − d b2  − z (l − a ) ⋅ δ ⋅ b ⋅ r , (2.63)
 4   60
în care: D este diametrul rotorului; db - diametrul butucului rotorului; a - adâncimea
minimă de imersie a paletei (situată în partea de jos); l - lungimea paletelor măsurată
în direcţie radială, pornind de la butuc; δ - grosimea paletelor; b - lăţimea rotorului;
nr - turaţia în rot min .
Randamentul volumic al acestor pompe de vid este în jur de 0,7.
Puterea de antrenare a pompei de vid se poate determina considerând că aerul
parcurge o transformare izotermă, ipoteză perfect valabilă ţinând seama de diferenţa
mare a capacităţilor termice ale apei şi aerului:
1 p
Pa = pa ⋅ Q ⋅ ln r , (2.64)
η pa
în care η este randamentul global al pompei:
η = ηv ⋅ η m , (2.65)
pa - presiunea absolută la aspiraţie; p r - presiunea absolută la refulare; Q - debitul
real:
Q = Qt ⋅ ηv . (2.66)
Randamentul global al pompei de vid se situează între 0,25 şi 0,4. Valorile destul
de scăzute se datorează disipaţiilor mecanice pentru realizarea inelului de apă. Aceste
disipaţii le regăsim în căldura primită de apă, ceea ce motivează necesitatea alimentării
cu apă proaspătă.

2.2.10. Pompa peristaltică

Este compusă dintr-un tub flexibil (elastomer) în care se află un fluid împins prin
comprimarea tubului. Construcţia cea mai simplă este cea rotativă, fiind prezentată în
figura 2. .Un rotor având două sau trei role periferice presează periodic tubul flexibil
către corpul pompei. Pe măsură ce rotorul se mişcă, partea tubului aflată sub compresie
închide un anumit volum de fluid care este forţat să avanseze. După ce tubul revine la
forma sa normală, se creează o depresiune prin care se realizează aspiraţia fluidului.
Procesul este utilizat în multe procese biologice (cum ar fi cele care se petrec în tubul
digestiv) şi este denumit peristalsis.
Pompa poate fi realizată şi în forma liniară.

52
 Avantajele cele mai importante sunt:
• construcţia nu are sisteme de etanşare (supape, segmenţi, labirinţi etc), deci are un
randament volumic unitar;
• autoamorsare facilă;
• nu necesită lubrifiere şi răcire specială;
• o singură piesă supusă uzurii: tubul flexibil;
• este reversibilă, în funcţie de sensul de rotaţie;
• tubul flexibil fabricat din elastomer este foarte rezistent la abraziuni în comparaţie
cu suprafeţele metalice ale altor tipuri de pompe, permiţând o funcţionare cu utilizarea
unor lichide care conţin suspensii solide cu dimensiuni de până la 1/3 din diametrul
interior al furtunului.
Pompele peristaltice se utilizează pentru pomparea dozată a lichidelor datorită
randamentului volumic unitar, iar prin funcţionare nu deteriorează structura lichidului
pompat. Astfel, prin alegerea judicioasă a materialului
pentru tubul flexibil se obţine atât compatibilitatea cu
lichidul cât şi o elasticitate foarte bună care să asigure
o funcţionare impecabilă.
Pompele peristaltice pot fi utilizate la pomparea
diferitelor substanţe cu următoarele caracteristici:
• lichide ce conţin suspensii solide;
• lichide cu viscozitate maximă de 40000cP;
• substanţe cu temperatura de până la 120°C ;
• substanţe corosive.
Domeniile în care se pot folosi pompele
Fig. 2.34. Schema pompei peristaltice sunt de exemplu:
peristaltice • epurarea apei (dozarea laptelui de var, transportul
sedimentului bacteriologic etc);
• fabricarea celulozei şi hârtiei, pomparea soluţiilor extractoare, a soluţiei de bioxid
de titan, transportul apei şi nămolurilor;
• prelucrarea lemnului: pomparea adezivilor;
• construcţii: pomparea mortarului, pomparea nămolurilor de adâncime, transportul
cimentului, pomparea adezivilor şi emulsiilor;
• industria alimentară: pomparea pulpei de fructe sau legume, transportul
sedimentelor tehnologice, pomparea emulsiilor, dozarea ingredientelor;
• industria chimică şi farmaceutică: pomparea soluţiilor de cretă, transportul acizilor
şi bazelor, a uleiurilor, lubrifianţilor, agenţilor frigorifici, dozarea amestecurilor de
curăţare şi spălare.
Debitele uzuale sunt într-o paletă foarte largă, de la câţiva cm3/min la 1 m3/min.
Debitul volumic teoretic se poate determina cu relaţia:
π⋅d2 n
Qt = ⋅ πD ⋅ r , (2.67)
4 60
în care d este diametrul interior al tubului elastic; D - diametrul cercului mare care
defineşte carcasa semicilindrică, măsurat între axele tubului flexibil, nr - turaţia în
53
rot min .
Randamentul volumic are valori mari şi în principal ţine seama de diminuarea
volumului util al tubului flexibil în zona de strivire care nu este punctuală.

2.2.11. Aplicaţii numerice

2.2.11.1. Debitul şi puterea de antrenare a unei pompe cu pistoane axiale

O pompă cu z = 7 pistoane axiale având fiecare diametrul d = 25 mm . Diametrul

de aşezare a axelor cilindrilor este D = 95 mm , iar unghiul de înclinare al discului faţă
de planul perpendicular pe axa blocului cilindrilor α = 20° .Creşterea presiunii uleiului
este ∆p = 100 bar , turaţia nr = 970 rot min , randamentul volumic ηv = 0,95 şi
randamentul global η = 0,9 . Să se determine debitul mediu al pompei şi puterea de
antrenare.
Debitul teoretic mediu se obţine cu relaţia (2.52):
π ⋅ 0,0252 970
Q= ⋅ 7 ⋅ 0,095 ⋅ ⋅ sin 20° = 1,805 ⋅ 10 −3 m3 s . (2.68)
4 60
Debitul real este:
Q = 1,805 ⋅ 10 −3 ⋅ 0,95 = 1,715 ⋅ 10 −3 m3 s . (2.69)
Puterea de antrenare este:
∆p ⋅ Q 100 ⋅ 105 ⋅ 1,715 ⋅ 10 −3
Pa = = = 19060 W = 19,06 kW . (2.70)
η 0,9

2.2.11.2. Debitul şi puterea de antrenare a unei pompe cu palete culisante

O pompă cu z = 9 palete culisante având diametrul statorului D = 120 mm ,

lăţimea paletelor b = 40 mm , grosimea paletelor δ = 15 mm , excentricitatea rotorului
faţă de stator e = 6 mm , şi turaţia n = 1450 rot min realizează o creştere a presiunii
uleiului ∆p = 40 bar . Se consideră un randament volumic ηv = 0,89 şi un randament
global η = 0,8 . Să se determine debitul şi puterea pompei.
Debitul teoretic se determină cu relaţia (2.62):
  0,12
Qt = 2 ⋅ 0,006 ⋅ 0,04 ⋅ 2π
  1450
− 0,006  − 9 ⋅ 0,015 ⋅ [ ]
= 2,37 ⋅ 10− 3 m3 s .(2.71)
  60   60
Debitul real este:
[
Q = 2,37 ⋅ 10 −3 ⋅ 0,89 = 2,66 ⋅ 10 −3 m3 s .] (2.72)

54
 Puterea de antrenare a pompei este:
40 ⋅ 10−3 ⋅ 2,66 ⋅ 10−3
Pa = = 13313 [W ] = 13,313 [kW ] . (2.73)
0,8

2.2.11.3. Debitul şi puterea unui motor cu palete culisante

Maşina din problema precedentă este folosită ca motor hidrostatic rotativ.

Considerând aceleaşi randamente, un moment util M u = 175 N ⋅ m şi o turaţie a
arborelui n = 1000 rot min . Se cere să se determine debitul de ulei necesar şi
suprapresiunea uleiului necesară în racordul de intrare al motorului faţă de racordul de
ieşire.
Debitul teoretic fiind funcţie de parametrii constructivi, este identic cu cel
rezultat din relaţia (2.71).
Debitul real este:

Q=
Qt 2,37 ⋅ 10 −3
ηv
=
0,89
[
= 2,663 ⋅ 10 − 3 m3 s . ] (2.74)

Puterea utilă este o putere mecanică:

π⋅n π ⋅ 1000
Pu = M ⋅ ω = M ⋅ = 90 ⋅ = 9425 [W ] . (2.75)
30 30
Puterea absorbită este:
Pu 9425
Pa = = = 11781[W ]. (2.76)
η 0,8
Fiind o putere hidraulică, este definită şi prin relaţia:
Pa = ∆p ⋅ Q , (2.77)
din care se obţine suprapresiunea necesară:
Pa 11781
∆p = = −3
= 44,2 ⋅ 105 [Pa ]. (2.78)
Q 2,663 ⋅ 10

2.3. Maşini pneumatice

Compresoarele sunt maşini generatoare care realizează creşterea presiunii gazelor
şi vaporilor, consumând în acest scop lucru mecanic.
Compresoarele volumice cu piston sunt cele la care comprimarea se face prin
micşorarea volumului de gaz, respectiv prin creşterea presiunii statice a gazului.
Aceste compresoare realizează presiuni foarte înalte, până la 1000 bar, dar la debite
55
mai mici de 450 m3N min .

2.3.1. Compresorul cu piston

2.3.1.1. Construcţie şi funcţionare

Figura 2.35. prezintă schematic un compresor cu piston compus din pistonul P,

cilindrul C, biela B, manivela M şi chiulasa C1. In chiulasă sunt montate supapele de
aspiraţie (SA) şi de refulare (SR). La deplasarea pistonului din punctul mort interior
(P.M.I.) în punctul mort exterior (P.M.E), datorită
depresiunii ce se formează în cilindru, se deschide
supapa de aspiraţie (supapă automată cu arc ce se
deschide datorită diferenţei de presiune dintre interiorul
cilindrului şi cea din conducta de aspiraţie), iar gazul
pătrunde în cilindru. În cursa de întoarcere a pistonului,
ambele supape sunt închise, iar gazul din cilindru este
comprimat prin micşorarea volumului. La o anumită
valoare a presiunii, numită presiune de refulare, are loc
deschiderea supapei de refulare (tot supapă automată cu
arc), iar gazul este evacuat.
Distanţa între cele două puncte moarte se numeşte
Fig. 2.35. Schema cursa pistonului S, iar volumul descris de piston pe
constructivă a unui lungimea cursei, se numeşte volumul cursei pistonului
compresor cu piston Vs. Spaţiul care rămâne între capul pistonului şi chiulasă,
când pistonul este în P.M.I. se numeşte spaţiu vătămător,
volumul său fiind notat cu Vv.
Ciclurile teoretice ale compresoarelor provin din schematizarea ciclurilor reale cu
scopul de a calcula mărimile care intervin în exploatarea acestora. Deoarece
compresoarele sunt maşini generatoare se pune problema determinării următoarelor
mărimi:
• lucrul mecanic consumat la parcurgerea unui ciclu, L ;
• puterea teoretică consumată pentru antrenarea compresorului, Pt ;
• căldura evacuată prin fluidul de răcire, Q .
Aceste mărimi se vor determina în funcţie de următorii parametri caracteristici:
• gradul de comprimare:
p2
β= ; (2.79)
p1
• gradul volumetric de compresie:
Vv
ε0 = ; (2.80)
Vs

56
• volumul spaţiului vătămător, Vv ;
• volumul cursei pistonului, Vs ;
• volumul aspirat de compresor, Va ;
• exponenţii politropei şi adiabatei, n , respectiv κ ;
• turaţia compresorului, nr ;
• mărimile de stare ale gazului la intrare în compresor, p1 şi V1 .
În funcţie de ipotezele simplificatoare făcute se deosebesc două tipuri de cicluri
teoretice şi anume: ciclul compresorului ideal şi ciclul compresorului tehnic.
Compresorul ideal este acela în a cărui funcţionare se admit următoarele ipoteze
simplificatoare:
• agentul termic care efectuează ciclul este un gaz perfect;
• pistonul aflat în P.M.I. se lipeşte perfect de chiulasă, deci compresorul nu are spaţiu
vătămător;
• pistonul etanşează perfect, deci nu există pierderi de gaz între el şi cilindru (masa de
gaz aspirată este egală cu cea refulată).
Compresorul tehnic este acela care are spaţiu vătămător ( Vv ≠ 0 ) menţinându-se
celelalte ipoteze simplificatoare.

2.3.1.2. Compresorul ideal

Figura 2.36 prezintă ciclul compresorului teoretic cu piston în trei variante de

comprimare: izotermă, adiabată şi politropă.
Ciclul se compune din următoarele
transformări:
• 0-1 - aspiraţia izobară;
• 1-2 - comprimarea:
o 1-2iz - izotermă;
o 1-2pol - politropă;
o 1-2ad - adiabată;
• 2-3 - refulare izobară;
• 3-0 - egalizarea presiunii, izocoră.
Fig. 2.36. Variante pentru
comprimarea unui gaz în În cazul compresorului ideal aspiraţia are
compresorul teoretic loc pe toată lungimea cursei pistonului astfel
încât volumul aspirat:
Va = Vs . (2.81)
Însumând lucrurile mecanice ale transformărilor se obţin în final următoarele
relaţii pentru lucrul mecanic necesar comprimării:
V2iz
Liz = p1Vs ln ; (2.82)
Vs

57
 Lpol =
n
(
p V − p2V2 pol ;
n−1 1 s
) (2.83)

κ
Lad = ( )
p V − p2V2 ad .
κ−1 1 s
(2.84)

Varianta optimă de comprimare este cea izotermă la care se consumă, pe ciclu,

cel mai mic lucru mecanic, iar cea mai neeconomică este comprimarea adiabată. În
practică, comprimarea aerului se face politropic cu n ∈ (1, κ).
Totuşi, trebuie menţionat faptul că în cazul în care maşina compresoare este
componentă a unei instalaţii care funcţionează după un ciclu termodinamic (de
exemplu instalaţia de turbină cu gaze sau instalaţia frigorifică cu comprimare mecanică
de vapori) ea trebuie analizată în ansamblul instalaţiei. Din studiul ciclului ideal al
acestor instalaţii rezultă ca fiind optimă comprimarea adiabatică.
Având în vedere o altă formă a lucrului mecanic schimbat în transformarea
politropică, relaţia (2.83) poate fi scrisă şi sub forma:
n −1
n
Lciclu = p1Vs (1 − β n ). (2.85)
n −1
Deoarece un ciclu se efectuează la o rotaţie a arborelui cotit (două curse ale
pistonului), şi ţinând seama că turaţia n este dată în rotaţii pe minut, puterea teoretică
consumată este:
Lciclu ⋅ n
Pa ,t = . (2.86)
60
Ţinând seama de relaţia dintre schimbul de căldură şi lucrul mecanic într-o
transformare politropă se poate scrie:
κ−n
Q1− 2 pol = L1− 2 pol , (2.87)
κ −1
care devine:
κ − n L pol
Q1− 2 pol = . (2.88)
κ −1 n
Formula (2.88) se poate utiliza pentru calculul căldurii pentru răcirea cămăşilor
cilindrilor compresorului în cele trei variante de comprimare prin particularizarea
exponentului politropic n, astfel:
• izotermă (n = 1)
Q1− 2iz = L1− 2iz ; (2.89)
• politropă (n)

κ − n L1− 2 pol
Q1− 2 pol = ⋅ ; (2.90)
κ −1 n

58
• adiabată (n = κ)
Q1− 2 ad = 0 . (2.91)
Această cantitate de căldură trebuie evacuată cu ajutorul unui fluid de răcire: aer
sau apă. Este deci necesar un calcul pentru determinarea suprafeţei de transfer de
căldură.
Danescu p. 351 Procesul de comprimare este însoţit de
Fig. 2.37. Studiul exergetic al pierderi de exergie corespunzătoare căldurii
procesului de comprimare în cedate prin cămaşa cilindrului în timpul
compresorul cu piston procesului de comprimare politropic ( q ) şi
căldurii cedate în răcitor ( qr ). Figura 2.37 este
o reprezentare în diagrama T-s a exergiilor şi
anergiilor specifice. Procesul 1-2pol este
reprezentat pentru un indice al politropei n ∈
(1, κ) [Serbanoiu, Muresan]. Prin reprezentarea
în această diagramă se remarcă o evidenţiere
mai corectă a pierderilor exergetice
corespunzătoare : triunghiul curbiliniu din
dreapta sus - exergia specifică e q şi triunghiul
curbiliniu din stânga sus – exergia specifică e qr . Anergiile corespunzătoare acestor
procese apar ca dreptunghiuri cuprinse între izotermna T1 şi axa entropiei specifice.

2.3.1.3. Compresorul tehnic

Ipoteza că pistonul se lipeşte de chiulasa cilindrului, făcută la compresorul teo-

retic, nu se poate realiza constructiv, deoarece toleranţele de execuţie ale pieselor fac
imposibilă din punct de vedere tehnologic
această construcţie. La compresorul tehnic
există un spaţiu vătămător datorită căruia
refularea nu se mai face până la volumul zero
iar egalizarea presiunilor este o destindere
politropă a gazelor rămase în spaţiul vătămător,
după care începe faza de aspiraţie.

Succesiunea transformărilor termodina-

Fig. 2.38. Ciclul compresorului
tehnic cu piston
mice care alcătuiesc ciclul unui compresor
tehnic este prezentată în figura 2.38:
• 4-1 - aspiraţie izobară;
• 1-2 - comprimare politropă;
• 2-3 - refulare izobară;
• 3-4 - egalizarea presiunilor, destindere

59
politropă.
Se obţine următoarea relaţie finală pentru lucrul mecanic consumat:
 n −1 
n
L= 
p1Va ⋅ 1 − β n  . (2.92)
n −1  
 
Existenţa spaţiului vătămător la compresorul tehnic determină o micşorare a
volumului aspirat, aspiraţia având loc doar pe o porţiune din lungimea cursei
pistonului, Va < Vs . Putem defini gradul de umplere, µ, al compresorului ca fiind:
Va
µ= . (2.93)
Vs
Din acest motiv şi lucrul mecanic consumat de compresorul tehnic este mai mic
decât cel al compresorului teoretic care are acelaşi grad de comprimare şi acelaşi
volum al cursei pistonului.
Între mărimile caracteristice compresorului β , µ şi ε0 există o relaţie de legătură
care se poate obţine ţinând seama de figura 2.38.

Astfel:
Vs + Vv − V4 V
µ= = 1 + ε0 − 4 ε 0 . (2.94)
Vs Vv
Exprimând raportul:
1
1
V4 V4  p2 n
= =   = β n . (2.95)
Vv V3  p1 
se obţine:
 1 
Fig. 2.39. Influenţa modificării µ = 1 − ε 0  β n − 1 . (2.96)
 
presiunii finale de comprimare  
Într-un compresor cu o singură treaptă de
comprimare presiunea obţinută pentru gazul comprimat este limitată. Astfel, prin
mărirea presiunii de refulare la p’2, p”2,.... ciclul de funcţionare al compresorului tehnic
se modifică (fig. 2.38), volumul de gaz aspirat se micşorează la valorile V 'a , V "a şi
deci se micşorează şi debitul compresorului. Există o presiune maximă, pmax
corespunzătoare stării 2 max , atunci când curba de compresie se confundă cu cea de
destindere, volumul aspirat devine egal cu zero, compresorul nu mai debitează, el
comprimă şi destinde continuu aceeaşi cantitate de gaz. Volumul de gaz aspirat, Va,
este zero, condiţie din care se poate determina presiunea de refulare teoretică maximă:

60
 n
 1
p max = p1 1 +  . (2.97)
 ε0 
Puterea consumată se determină asemănător cu cea de la compresorul teoretic,
folosind formulele (2.85) şi (2.86).
Căldura produsă în timpul comprimării se calculează cu relaţia (2.88), de la
compresorul teoretic.

2.3.1.4. Compresorul în trepte

Obţinerea unor presiuni mai ridicate decât pmax se face utilizând compresorul cu
mai multe trepte (cu două trepte în figura 2.40), în care gazul este supus unor
comprimări succesive, în mai mulţi cilindri, între ei existând răcitoare intermediare, R,
în care gazul este răcit izobar până la temperatura iniţială de aspiraţie.
Răcirea intermediară a fost necesară deoarece prin comprimare temperatura
gazului ar creşte peste temperatura de autoaprindere a uleiului de ungere producând
cocsificarea lui urmată de uzura rapidă a pistonului şi cilindrului. Gazul aspirat la
presiunea p1 în cilindrul I este comprimat politropic până la o presiune intermediară
px; după refularea din prima treaptă, în răcitorul intermediar R, gazul este răcit izobar,
teoretic, până la temperatura iniţială Tx = T1 .
Aspirat în cea de a doua treaptă
(cilindrul II) gazul este comprimat
politropic până la presiunea de
refulare p2 şi apoi colectat în
rezervorul tampon RT. Se presupune
că ambele trepte ale compresorului
funcţionează după ciclul compreso-
rului teoretic. Deci, succesiunea
transformărilor termodinamice şi
schimburile de lucru mecanic pentru
fiecare treaptă sunt aceleaşi ca şi
când fiecare treaptă ar fi un
compresor independent (figura 2.41).
Acelaşi ciclu este prezentat şi în
Fig. 2.40. Compresorul în două trepte diagrama T-S (fig. 2.42) în care se
poate observa o comparaţie a
pierderilor exergetice la comprimarea într-o singură treaptă faţă de cea în două trepte.
Presupunând că răcirea intermediară, izobara x’-x, se face până la temperatura
iniţială, Tx = T1, adică stările x şi 1 se găsesc pe aceeaşi izotermă se obţine în final
pentru lucrul mecanic consumat:
 n −1 n −1 
   
p1V1 2 −  x  −  2   .
n p n p n
L2tr = (2.98)
n −1 p  px  
  1  
61
Fig. 2.41. Reprezentarea în diagrama p-V Fig. 2.42. Reprezentarea în diagrama T-S
a ciclului compresorului teoretic în două a ciclului compresorului teoretic în două
trepte trepte

Presupunând că răcirea intermediară, izobara x’-x, se face până la temperatura

iniţială, Tx = T1, adică stările x şi 1 se găsesc pe aceeaşi izotermă se obţine în final
pentru lucrul mecanic consumat:
 n −1 n −1 
p  n p  n
p1V1 2 −  x  −  2   .
n
L2tr = (2.99)
n −1 p  px  
  1  
Există o presiune intermediară optimă px pentru care lucrul mecanic consumat
de compresorul cu două trepte este minim. Din condiţia matematică de minim:
dL2tr
= 0, (2.100)
dp x
rezultă:
px = p1 p2 , (2.101)
sau:
p x p2
= , (2.102)
p1 p x
adică:
βI = βII, (2.103)
şi deci:

62
  n −1 
n
L2tr =2 
p1VsI 1 − β I n  = 2 LI . (2.104)
n −1  
 
Gradul de comprimare al întregului compresor:
p2
β= (2.105)
p1
devine:
β = β 2I (2.106)
şi relaţia (2.104) se transformă în:
 n −1 
n
L2tr =2 p1VsI 
⋅ 1 − β 2n  . (2.107)
n −1  
 
Generalizând pentru compresorul cu z trepte se obţine lucrul mecanic al
compresorului cu z trepte optimizat:
 n −1 
n
Lztr =z 
p1VsI 1 − β zn  . (2.108)
n −1  
 
Având în vedere relaţia obţinută la compresorul teoretic pentru compresorul cu z
trepte se poate scrie puterea consumată de compresor:
Lztr nr zLI nr
Pa = = . (2.109)
60 60 ⋅ ηm
unde ηm este randamentul mecanic al compresorului.
Dacă se cunoaşte debitul volumic aspirat de compresor la parametrii de la
aspiraţie, V&1 , puterea absorbită se poate determina cu relaţia:

 n −1 
n 1
Pa , ztr = z⋅ & 
⋅ p1 ⋅ V1 ⋅ 1 − β zn  ⋅ . (2.110)
n −1   ηm
 
Căldura evacuată cu ajutorul fluidului de răcire are două componente şi anume
căldura produsă în timpul proceselor de comprimare şi căldura cedată în răcitoarele
intermediare. Însumând cele două componente se obţine în final pentru compresorul cu
z trepte de comprimare:
n −1 n −1 
n − κ 1  zn 
 κ 
Q = z ⋅ p1VsI ⋅ ⋅ ⋅ β −1 +
 

(z − 1) p1VsI 1 − β zn  , (2.111)
n −1 κ −1 κ −1
   
sau:

63
 n −1
 n−κ 1 κ   zn 
.
Q = p1VsI ⋅  z ⋅ ⋅ − ( z − 1) ⋅  ⋅ β − 1 (2.112)
 n −1 κ −1 κ − 1  
 
Dacă se cunoaşte debitul volumic aspirat de compresor la parametrii de la
aspiraţie, V&1 , fluxul de căldură se poate determina cu relaţia:
n −1
 n−κ 1 κ   zn 
.
&
Q = p1V1 ⋅  z ⋅
& ⋅ − ( z − 1) ⋅  ⋅ β − 1 (2.113)
 n − 1 κ − 1 κ − 1    


2.3.2. Compresorul cu lamele

Mai poată şi denumirea de rotocompresor cu palete alunecătoare. Este

asemănător cu pompa cu palete culisante. În rotorul montat excentric faţă de stator
culisează mai multe lamele care sunt în permanenţă în contact cu carcasa datorită forţei
centrifuge. Carcasa este răcită cu aer sau cu apă, la fel ca la compresorul cu piston.
Aceste compresoare se folosesc la presiuni de până la 4 bar, iar cele în două
trepte la maximum 8 bar. Debitele sunt însă mai mari decât la compresorul cu piston şi
anume între 200 şi 5000 m 3 h . Turaţiile curent utilizate sunt de 1450...1485 rot min .
Evident, debitul teoretic este proporţional cu turaţia.
Figura 2.43 prezintă o secţiune printr-un compresor cu lamele şi reprezentarea
ciclului în diagrama p-V pentru o celulă cuprinsă între două lamele vecine:
4-1 – aspiraţia;
1-2 – comprimarea;
2-3 – evacuarea;
3-4 – destinderea gazului.
Debitul teoretic refulat,
raportat la condiţiile de aspiraţie
are expresia:
n
V& = 2eb(πD − zδ ) ⋅ r , (2.114)
60
în care D este diametrul rotorului;
e - excentricitatea rotorului faţă de
Fig. 2.43. Compresorul cu lamele stator; z - numărul lamelelor; δ -
grosimea unei lamele.
Dacă presiunea de refulare
este constantă, reglarea debitului se poate face prin obturarea treptată a conductei de
aspiraţie.

2.3.3. Compresorul cu şurub

64
 La cest tip de compresoare gazul este aspirat în compresor, izolat între aspiraţie şi
refulare, iar apoi debitat în conducta de refulare la presiunea necesară.. Densitatea sau
masa molară nu au efect important asupra performanţelor compresorului, ca de altfel la
toate maşinile volumice.
Este din ce în ce mai mult folosit atât pentru comprimarea aerului cât şi în
industria gazieră.
Compresorul cu injecţie de ulei este format din două rotoare, unul conducător şi
celălalt condus cu dinţi în formă convexă şi respectiv concavă. În mecanismul de
angrenare cele două rotoare se întrepătrund formând o linie continuă de angrenare care
porneşte de la partea de aspiraţie şi se termină la partea de refulare. Spaţiile dintre
dinţii rotoarelor devin din ce în ce mai mici între aspiraţie şi refulare, realizând astfel
procesul de comprimare a gazului. Raportul de comprimare poate fi de 10...15, max.
20, compresorul fiind răcit prin injecţia de ulei. Se obţine astfel un proces de
comprimare mai apropiat de izotermă.
În varianta uscată, ambele şuruburi trebuie conduse, fiind necesar un mecanism
de angrenare. Deoarece răcirea este numai cea prin transfer de căldură către mediul
ambiant, în acest caz raportul de comprimare este de numai 3,5...4.

2.3.3.1. Concluzii

Studiul ciclurilor ideale ale compresorului cu piston (modelul teoretic şi modelul

tehnic) permite determinarea lucrului mecanic şi puterii consumate de compresor,
rezultatele în cazul compresorului tehnic fiind mai apropiate de realitate deoarece
ciclul corespunde mai bine ciclului real.
Dintre cele trei variante de comprimare avute în vedere la ciclul teoretic
(aplicabile şi în cazul compresorului tehnic) varianta optimă este cea izotermă care însă
nu se poate realiza practic, ea presupunând o astfel de răcire a cilindrului încât agentul
de răcire să preia de la gazul comprimat, în fiecare moment, o cantitate de căldură
echivalentă lucrului mecanic consumat în procesul de comprimare.
Posibilităţile compresorului cu o singură treaptă de comprimare sunt limitate
putându-se obţine cu el, teoretic, o presiune egală cu cel mult pmax . Apare de
asemenea dezavantajul supraîncălzirii uleiului care poate conduce la cocsificarea lui şi
griparea compresorului. Nu este de neglijat faptul că uleiul depus pe conductele de
transport poate da naştere la explozii dacă aerul comprimat are o temperatură prea
ridicată. De altfel, rezervorul plasat la refularea aerului din compresor are mai multe
roluri:
• atenuarea pulsaţiilor aerului comprimat livrat;
• amortizarea vârfurilor de consum;
• răcirea aerului pentru îndepărtarea pericolului exploziei;
• separarea uleiului din aerul comprimat;
• separarea condensului (apei) din aerul comprimat.
Obţinerea unor presiuni mai mari se realizează cu ajutorul compresorului în
trepte, cu răciri intermediare, care prezintă următoarele avantaje:
65
• există un grad de comprimare optim pe treaptă la care lucrurile mecanice pe fiecare
treaptă sunt minime şi egale între ele;
• faţă de comprimarea într-o singură treaptă, între aceleaşi presiuni, se face o
economie de lucru mecanic;
• curba reală de comprimare la compresorul în trepte se apropie de compresia optimă
izotermă, în cazul unui număr cât mai mare de trepte;
• temperatura gazului refulat la comprimarea în două trepte cu răcire intermediară,
este mai mică decât temperatura gazului comprimat, într-o singură treaptă.
În final trebuie menţionate unele tendinţe moderne în utilizarea unor tipuri
performante de compresoare şi anume compresoarele rotative cu palete alunecătoare
pentru debite mari şi presiuni modeste, compresoarele cu pistoane profilate cu doi sau
trei lobi şi îndeosebi compresoarele elicoidale. Acestea din urmă au avantajul unor
rapoarte mari de comprimare (până la 10) şi debite de 3 m3 min până la 750 m3 min .
Se citează uneori dezavantajul unor dificultăţi de prelucrare foarte riguroasă a
suprafeţelor elicoidale (şurub), dar prin procedeele, maşinile şi materialele moderne se
obţine o calitate deosebită cu costuri moderate, competitive cu ale compresoarelor
clasice cu piston.
Problema fracţionării comprimării şi folosirea răcirii intermediare ca metodă de
economisire a energiei de comprimare şi scădere a temperaturii aerului livrat rămâne
valabilă în cazul tuturor tipurilor de compresoare volumice.

2.3.4. Aplicaţii numerice

2.3.4.1. Calculul termodinamic al unui compresor

Un compresor realizează comprimarea politropă a aerului cu un indice n = 1,2 de

la presiunea de 710 mm Hg până la o presiune manometrică pm = 8 bar .
Să se determine:
• lucrul mecanic teoretic consumat pentru comprimarea unui metru cub de aer aspirat,
dacă procesul se realizează într-o singură treaptă sau în două trepte;
• presiunea intermediară optimă la comprimarea în două trepte;
• cantitatea de apă de răcire pentru un metru cub de aer aspirat dacă se admite o
creştere a temperaturii apei ∆tapa = 5 K (pentru comprimarea într-o singură treaptă şi
în două trepte).

În calcule se folosesc presiunile absolute:

p1 = 710 ⋅ 133,32 = 0,947 ⋅ 105 [Pa ] (2.115)
şi
p2 = 0,947 ⋅ 105 + 8 ⋅ 105 = 8,947 ⋅ 105 [Pa ] . (2.116)
În relaţiile (2.92) şi respectiv (2.104) se înlocuieşte volumul de 1 m3 şi se obţin

66
succesiv:
 1, 2 −1 
1,2   8,947 ⋅ 10  1, 2 
5
L1tr = 0,947 ⋅ 105 ⋅ 1 ⋅ 1 −  5

 = −258 kJ m3 aer aspirat ,(2.117)
1,2 − 1 0,947 ⋅ 10 
  
 

 1, 2 −1 
1,2   8,947 ⋅ 10 5  2⋅1, 2

L2tr = 2 ⋅ 0,947 ⋅ 105 ⋅ 1 ⋅ ⋅ 1 −  5

 = −234 kJ m3 aer aspirat ;(2.118)
1,2 − 1 0,947 ⋅ 10 
  
 
Raportul optim de presiuni este:
1
p x  8,947 ⋅ 105  2
=  = 3,07 . (2.119)
p1  0,947 ⋅ 105 

Presiunea intermediară absolută este:

p x = 3,07 ⋅ 0,947 ⋅ 105 = 2,907 ⋅ 105 Pa . (2.120)
Presiunea intermediară manometrică (relativă):
p x , m = 2,907 ⋅ 105 − 0,947 ⋅ 105 = 1,96 ⋅ 105 [Pa ] = 1,96 bar . (2.121
Căldura evacuată în cazul compresorului într-o singură treaptă este dată de relaţia
(2.88)
κ − n L1tr 1,4 − 1,2 (− 258)
Q1tr = ⋅ = ⋅ = −107,5 J m 3 aer aspirat . (2.122
κ −1 n 1,4 − 1 1,2
Cantitatea de apă se obţine din ecuaţia calorimetrică:
Q1tr 107,5
m1tr = = = 5,13 ⋅ 10− 3 kg m3aer aspirat . (2.123)
capa ⋅ ∆tapa 4187 ⋅ 5

Căldura evacuată în cazul compresorului în două trepte este dată de relaţia

(2.112):
 1, 2 −1 
 1,2 − 1,4 1 
1,4   8,947 ⋅ 10 5  2⋅1, 2

5
Q = 0,947 ⋅ 10 ⋅ 1 ⋅ 2 ⋅ ⋅ − (2 − 1) ⋅  ⋅  5
 − 1 = −165,7 J m3
 1,2 − 1 1,4 − 1 1,4 − 1  0,947 ⋅ 10 
 
 
.(2.124)
Cantitatea de apă în acest caz este evident mai mare:
Q2tr 165,7
m2tr = = = 7,91 ⋅ 10−3 kg m3 aer aspirat . (2.125)
capa ⋅ ∆tapa 4187 ⋅ 5

67
2.3.4.2. Calculul presiunii maxime teoretice folosind modelul compresorului tehnic

Să se determine presiunea maximă la care poate fi refulat aerul dintr-un

compresor al cărui spaţiu vătămător este de 0,06 din cilindree, aspiraţia făcându-se la 1
bar, iar comprimarea fiind politropică cu n = 1,25 . Să se determine apoi şi temperatura
corespunzătoare, dacă temperatura iniţială este de 20oC.
Din relaţia (2.97) rezultă:
1, 25
 1 
pmax = 1 ⋅ 1 +  = 36,2 bar . (2.122)
 0,06 
n −1
1, 25 −1
p  n
T2 max = T1 ⋅  2  = 293,15 ⋅ 36,2 1, 25
= 600,9 K , .(2.123)
 p1  max
adică:
t2 max = 327,8 °C . (2.124)

68
 3. POMPE HIDRODIAMICE

3.1. Definiţii
Pompele hidrodinamice sunt maşini hidraulice de lucru la care transformarea
energiei mecanice în energie hidraulică se produce într-un rotor cu palete prin
intermediul momentului de reacţiune al paletelor asupra fluidului de lucru. Energia
primită de fluid de la rotor este sub formă de energie cinetică şi energie potenţială de
presiune.

3.2. Clasificarea pompelor hidrodinamice

Clasificarea poate fi făcută după mai multe criterii prezentate în continuare.
3.2.1. Direcţia de curgere a apei în rotor

3.2.1.1. Pompe centrifuge

La aceste pompe, ca urmare a rotaţiei rotorului datorită forţelor centrifuge,

lichidul existent în canalele dintre paletele rotorului, este expulzat spre periferia
rotorului şi mai departe în carcasa pompei, deci direcţia de curgere a lichidului în rotor
este preponderent radială. Schematic, elementele pompei centrifuge radiale, pot fi
urmărite în figura 3.1.

69
 Fig. 3.1. Pompa centrifugă:
1 – rotor; 2 – gură de aspiraţie; 3 – aparat director, stator sau difuzor
spiral; 4 – gură de refulare; 5 – garnitură de etanşare (presetupă); 6 –
arbore de antrenare

Pompele centrifuge se subîmpart la rândul lor în două categorii după forma

rotorului.

3.2.1.1.1. Pompa centrifugă cu rotor radial – radial

Figura 3.2. prezintă o schiţă a semirotorului unei pompe de acest tip.

Fig. 3.2. Semirotorul radial-radial:

MI- muchia de intrare: ME – muchia de ieşire

Se observă că muchiile de intrare şi ieşire sunt situate pe suprafeţe cilindrice şi de

aici provine denumirea rotorului: radial – radial. La astfel de rotoare atât intrarea cât şi
ieşirea lichidului în, respectiv din zona paletată, se face în direcţie radială.

3.2.1.1.2. Pompa centrifugă cu rotor semiaxial – radial

La aceste pompe, intrarea lichidului în zona paletată a rotorului, se face după o

direcţie semiaxială, iar ieşirea după direcţia radială. O secţiune printr-un astfel de semi-
rotor, se poate observa în figura 3.3.

70
 Fig. 3.3. Semirotorul semiaxial-radial:
MI- muchia de intrare: ME – muchia de ieşire

La acest tip de pompe, muchiile de intrare ale paletelor se află pe o suprafaţă

conică, iar muchiile de ieşire pe o suprafaţă cilindrică.

3.2.1.2. Pompe diagonale

Pompa diagonală sau semiaxială, prezentată în figura 3.4, este o pompă

hidrodinamică prevăzută cu rotor semiaxial- semiaxial. Figura 3.4.a prezintă o pompă
diagonală cu cameră spirală de refulare, similară cu cea de la pompa centrifugă.

a.

b.

Fig. 3.4. Pompa diagonală:

a- pompa diagonală cu cameră spirală: 1 – rotor cu palete; 2. cameră spirală;
b – pompa diagonală cu aparat director: 1 – aparat director prevăzut cu palete fixe;
2 – rotorul diagonal; 3 – arbore de antrenare

Construcţiile obişnuite de pompe diagonale nu sunt prevăzute cu cameră de

refulare. În această situaţie direcţionarea lichidului, la ieşirea din rotor, este făcută cu
un aparat director având palete fixe, solidar cu corpul pompei (fig.3.4.b). Pompele
diagonale sunt folosite la debite mai mari decât cele centrifugale, înălţimile de
pompare fiind însă relativ mici.

71
3.2.1.3. Pompe axiale

În cazul pompelor axiale, atât intrarea cât şi ieşirea lichidului din zona paletată a
rotorului, se face după direcţie axială. Elementele principale ale unei astfel de pompe
pot fi urmărite în figura 3.5.

Fig. 3.5. Pompa axială:

1 – rotor cu palete; 2 – aparat director fix (face corp comun cu carcasa pompei,
fiind şi lagăr pentru arborele de antrenare); 3 – arbore de antrenare

Pompele axiale se utilizează la vehicularea unor debite mari, înălţimile de

pompare fiind în general mici. Se folosesc la irigaţii, desecări, amenajări
hidroenergetice etc. Debitele furnizate de aceste pompe se află în gama
Q = 500...3000 l s , iar sarcinile în gama H = 2...10 m . Prin construcţie, pompele
axiale pot fi cu ax orizontal sau vertical. Pentru o funcţionare corespunzătoare, condiţia
de montaj este ca rotorul pompei să fie plasat sub nivelul apei din bazinul de aspiraţie
(montaj „înecat” al rotorului pompei).

3.2.2. +umărul organelor de lucru legate în serie

3.2.2.1. Pompe monoetajate

Toate pompele prezentate anterior, sunt pompe monoetajate, deoarece au un

singur rotor. Înălţimea de pompare a acestor pompe creşte cu turaţia, fiind limitată
deoarece o turaţie foarte mare dă naştere la forţe centrifuge care provoacă desprinderea
paletelor.

3.2.2.2. Pompe multietajate

La aceste tipuri de pompe, se leagă mai multe organe de lucru în serie. Legarea în
serie a rotoarelor pompelor hidrodinamice, se utilizează în vederea creşterii sarcinii.

72
 Fig. 3.6. Legarea în serie a rotoarelor pompelor centrifuge

După ce iese dintr-un rotor lichidul este condus prin nişte canale de întoarcere la
secţiune a de aspiraţie a rotorului următor. Astfel, sarcina totală se obţine din
însumarea sarcinilor treptelor. Figura 3.6 prezintă modul de cuplare a rotoarelor
înseriate.
În astfel de situaţii se poate scrie sarcina pompei:
Hs = n ⋅ Hr , (3.1)
în care H s este sarcina pompei cu rotoare înseriate, H1 – sarcina realizată de un rotor
şi n – numărul de rotoare legate în serie.
Există unele tipuri de pompe realizate sub forma a trei tipuri de corpuri de
pompă: unul pentru aspiraţie care se montează ca prim corp, unul pentru refulare care
se montează ca ultim corp şi unul intermediar. Între primul şi ultimul corp se pot monta
mai multe corpuri intermediare în funcţie de sarcina necesară aplicaţiei. Montajul se
realizează cu ajutorul unor prezoane, iar între corpuri se folosesc garnituri de etanşare.

3.2.3. +umărul de fluxuri

3.2.3.1. Pompe cu simplu flux

Acestea sunt pompe cu aspiraţie simplă la care intrarea lichidului se face axial,
într-un singur sens. Toate pompele monoetajate sunt cu simplu flux.

3.2.3.2. Pompe cu dublu flux

Sunt denumite pompe cu aspiraţie dublă la care intrarea fluidului în rotor se face
axial, dar în sensuri contrare, pe ambele feţe ale rotorului (fig. 3.7). Se observă că
rotorul este realizat ca două rotoare aşezate spate în spate.

73
 Fig. 3.7. Pompă centrifugă cu dublu flux

Se poate observa că debitul care parcurge rotoarele se însumează.

Relaţia specifică acestor pompe este:
Q p = n ⋅ Q1 , (3.2)

unde Q p este debitul pompei; Qr – debitul unui rotor (de fapt, debitul unei jumătăţi de
rotor); n – numărul rotoarelor legate în paralel.

3.2.4. Tipul statorului

Toate pompele hidrodinamice au în compunere un rotor paletat care transformă

energia mecanică în energie hidraulică. La transferul energetic participă însă şi camera
spirală (de obicei cu secţiunea circulară) care are în primul rând rolul de a colecta
lichidul ieşit la periferia rotorului şi în al doilea rând de a recupera o parte din energia
cinetică a lichidului, transformând-o în energie potenţială de presiune. La pompele
axiale şi la cele mai multe dintre cele diagonale rolul camerei spirale este preluat de un
aparat director constituit din palete fixe.

3.2.5. Tipul rotorului

Rotoarele pompelor centrifuge şi diagonale sunt realizate dintr-o coroană

circulară şi un inel (scut) între care sunt dispuse paletele (fig. 3.8).

74
 Fig. 3.8. Construcţia rotorului pompei centrifuge:
a - vedere; b - secţiune în plan meridian; c - secţiune în planul
rotorului: a – intradosul paletelor; b – extradosul paletelor

Rotorul de acest tip se numeşte închis (fig. 3.9.a).

Fig. 3.9. Tipuri de rotoare:

a – rotor închis; b – rotor semideschis; c – rotor deschis; d – rotor de
pompă axială

În unele cazuri inelul poate lipsi, paletele fiind fixate pe coroană (de cele mai
multe ori chiar turnate împreună cu coroana). Rotorul de acest tip se numeşte rotor
semideschis (fig. 3.9.b).
Dacă lipseşte atât inelul cât şi coroana, atunci paletele sunt fixate doar în butuc,
iar rotorul se numeşte deschis (fig. 3.9.c).
Rotorul pompei axiale este de tip deschis fiind alcătuit dintr-un butuc în care sunt
prinse palele rotorice (fig. 3.9.d). Folosind nişte mecanisme speciale, unghiul de
înclinare al palelor rotorice poate fi reglat.

3.3. Puteri, pierderi energetice şi randamente

Dacă printr-o pompă hidrodinamică trece o masă de lichid m , atunci energia
transmisă acestei mase pentru a fi ridicată la o anumită înălţime H , va fi:
Eh = m ⋅ g ⋅ H . (3.3)

75
în care Eh este energia hidraulică transmisă lichidului în interiorul pompei, [J]; m –
masa de lichid vehiculată de pompă [kg]; g – acceleraţia gravitaţională [ m s 2 ] şi H –
sarcina pompei, numită şi înălţime de pompare [m].
Dar masa de lichid vehiculată de pompă, poate fi exprimată şi altfel:
m = ρ ⋅V , (3.4)
în care ρ este densitatea, iar V - volumul [ m 3 ], deci:
Eh = ρ ⋅ g ⋅ V ⋅ H . (3.5)
Având exprimată energia hidraulică, se poate exprima puterea hidraulică prin
raportul dintre energia hidraulică şi timpul necesar vehiculării volumului de lichid V .
Eh V
Ph = = ρ⋅ g ⋅ ⋅ H = ρ⋅ g ⋅Q⋅ H , (3.6)
t t
unde Q este debitul volumetric al pompei.
Dacă în relaţia puterii hidraulice se introduce densitatea ρ în [ kg m3 ],
acceleraţia gravitaţiei g în m s 2 , debitul Q în [ m3 s ] şi sarcina pompei H în [m], se
obţine puterea hidraulică Ph în [W]. În cazul în care se exprimă puterea hidraulică în
[kW], se foloseşte relaţia:
ρ⋅ g ⋅Q ⋅ H
Ph = . (3.7)
1000
Aceasta este chiar puterea utilă a pompei:
Ph = Pu . (3.8)

3.3.1. Pierderi mecanice şi randament mecanic

Pierderile mecanice se datorează momentelor de frecare de tip mecanic, din

lagărele tuturor tipurilor de pompe şi din sistemele de etanşare (presetupe) pe de o
parte şi frecărilor vâscoase între coroană şi carcasa elicoidală la pompele centrifuge.
De fapt şi frecările de tip mecanic sunt tot frecări vâscoase în fluidul de ungere a
lagărelor sau pesetupelor (vaselină sau ulei). Dacă se notează cu ∆Pm puterea pierdută
datorită momentelor de frecare şi cu Pa puterea absorbită de pompă (puterea de
antrenare) se scrie bilanţul energetic sub forma:
Pa = Ph,t + ∆Pm , (3.9)
unde Ph,t este puterea hidraulică teoretică primită de rotor. De aici se poate obţine
puterea transmisă rotorului:
Ph,t = Pa − ∆Pm . (3.10)

76
 Randamentul mecanic se defineşte cu relaţia (1.32), care în acest caz se scrie sub
forma:
Ph ,t Pa − ∆Pm ∆P
ηm = = =1− m . (3.11)
Pa Pa Pa

3.3.2. Pierderi volumice şi randament volumic

Pentru faptul că între organele în mişcare şi piesele fixe ale pompei, există spaţii
mici datorate jocurilor, o parte din debitul de lichid ce trece prin rotor, va fi recirculat;
iar o altă parte foarte mică, se va pierde pe lângă etanşări (presetupe) în mediul
exterior.
În figura 3.10 pot fi observate pierderile prin jocurile existente între organele în
mişcare şi piesele fixe ale pompei. În multe cazuri, pentru a realiza o etanşare mai bună
între rotor şi carcasă, în zonele periferice ale rotorului sunt realizaţi labirinţi cu rolul de
a creşte semnificativ pierderile de sarcină pe traseul parcurs de fluidul având debitul
Q p , r . Astfel, acest debit este mult micşorat. Totuşi, aceşti labirinţi măresc
complexitatea de execuţie şi montaj a pompei, crescând costurile.

Ftig. 3.10. Ilustrarea pierderilor volumice:

Q p , et - pierderi prin etanşări; Q p , r - pierderi prin recirculări

În această situaţie, pentru ca pompa să livreze debitul cerut (real) Q , rotorul

trebuie dimensionat pentru un debit mai mare, denumit debit teoretic:
Qt = Q + ∆Q p , (3.12)

în care ∆Q p reprezintă pierderile volumetrice, rezultate din însumarea pierderilor

prezentate mai înainte:
∆Q p = ∑ Q p ,i . (3.13)
i

Randamentul volumetric se defineşte prin relaţia:

77
 Q
ηv = . (3.14)
Qt
Ţinând seama de relaţia (3.11), randamentul volumic se mai poate scrie sub o
formă care să scoată în evidenţă pierderile volumice:
∆Q p
ηv = 1 − . (3.15)
Qt

3.3.3. Pierderi hidraulice şi randament hidraulic

Datorită faptului că prin pompă circulă un lichid real, mişcarea acestuia se va

face cu pierderi de energie. Pentru a transmite lichidului o sarcină H, rotorul trebuie
dimensionat pentru sarcina:
H t = H + ∆H p , (3.16)

în care ∆H p reprezintă sarcina pierdută în interiorul pompei, iar H t – sarcina teoretică

a pompei.
Pierderea de sarcină în interiorul pompei reprezintă o însumare a mai multor
pierderi:
∆H p = ∑ H p ,i . (3.17)
i

Randamentul hidraulic poate fi definit în acest caz sub forma:

H
ηh = . (3.18)
Ht
Ţinând seama de relaţia (3.14), pentru a scoate în evidenţă pierderile hidraulice,
acest randament se mai poate scrie sub forma:
H t − ∆H p ∆H p
ηh = =1− . (3.19)
Ht Ht

3.3.4. Puterea consumată şi randamentul global

Se poate considera că puterea transmisă rotorului pompei, este egală cu puterea

hidraulică teoretică:
Ph,t = ρgQt H t . (3.20)
Anterior au fost definite cele trei randamente cu relaţiile: (3.11), (3.15) şi (3.19).
Din randamentul mecanic, poate fi exprimată puterea pierdută datorită frecărilor:
∆Pm = Pa ⋅ (1 − ηm ) . (3.21)

78
Înlocuind acestea în relaţia bilanţului energetic - relaţia (3.9) rezultă:

Pa = ρgQt H t + Pa ⋅ (1 − ηm ) , (3.22)
din care rezultă puterea absorbită sub forma:
ρ ⋅ g ⋅ Qt ⋅ H t
Pa = . (3.23)
ηm
Din expresiile randamentelor volumetric (3.15) şi hidraulic (3.19) se obţin
relaţiile:
Q
Qt = (3.24)
ηv
şi
H
Ht = . (3.25)
ηh
Înlocuind acestea în relaţia (3.23) se obţine:
ρ⋅ g ⋅Q ⋅ H
Pa = . (3.26)
ηh ⋅ ηv ⋅ ηm
În cazul unei pompe randamentul global este:
Pu
η= , (3.27)
Pa
din care rezultă:
Ph
Pc = . (3.28)
η
Din compararea relaţiei (3.26) cu relaţia (3.27) rezultă randamentul global al
pompei:
η = η h⋅ ⋅ ηv ⋅ η m . (3.29)
Deci pompa a fost modelată printr-o succesiune de transformări înseriate,
produsul de randamente semnificând aceasta.

3.4. Mărimi caracteristice pompelor hidrodinamice şi

instalaţiilor de pompare
Instalaţiile de pompare sunt ansambluri de conducte, pompe şi vane destinate
transferării unui lichid dintr-un rezervor de aspiraţie - având energie potenţială
inferioară - într-un rezervor de refulare – având energie potenţială superioară celuilalt.
O instalaţie de pompare (fig. 3.11) se compune în esenţă din: rezervorul de aspiraţie 1,
79
conducta de aspiraţie 2, conducta de refulare 3, rezervorul de refulare 4 şi pompa 5.
Pompa centrifugă reprezentată în figura 3.12 are următoarele organe principale:
rotorul 1, camera spirală 2 şi arborele 3. Manometrele 4 şi 5 sunt necesare pentru
determinarea presiunii la aspiraţie (în principal interesează punctul a de la intrarea în
pompă) şi a presiunii de refulare (punctul r de la ieşirea din pompă).

8.36.a. p.203 indr

Fig. 3.11. Instalaţie de pompare

8.36.b. p203.indr

Fig. 3.12. Schiţa unei pompe inclusă într-o instalaţie de pompare

80
 8.37.a.indr.

Fig. 3.13. Pompă cu aspiraţie şi refulare directă

8.37.b.

Fig. 3.14. Pompă înecată cu refulare directă

8.37.c.

Fig. 3.15. Pompă sifon

81
3.5. Ecuaţiile de bază ale pompelor centrifugale

3.5.1. Ecuaţia de bază pentru un rotor ideal

3.5.1.1. Prezentarea generală a problemei

Pompa hidrodinamică este considerată că are un rotor ideal pentru care se admite
că numărul paletelor este infinit, grosimea lor fiind deci egală cu zero. Liniile de curent
ale mişcării urmăresc fidel în acest caz suprafaţa paletei.
Pentru simplificare se consideră un rotor de pompă centrifugă radial – radial,
conform figurii 3.16. În desen S1 şi S2 reprezintă secţiunile de control, sub forma unor
suprafeţe cilindrice, având razele r1 şi r2 , care conţin muchia de intrare, respectiv
muchia de ieşire a paletelor. Mişcarea fluidului poate fi raportată la un sistem de
referinţă fix (carcasa), viteza absolută a fluidului fiind notată cu c , sau la un sistem de
referinţă mobil (rotorul), în acest caz viteza relativă a lui fiind notată cu w . Viteza de
transport este viteza tangenţială a rotorului într-un anumit punct u , definită de raza
faţă de axa de rotaţie. Toate mărimile referitoare la secţiunea de intrare a fluidului în
rotor S1, sunt notate cu indicele „1”, iar cele referitoare la secţiunea de ieşire S2, sunt
notate cu indicele „2”.

Fig. 3.16. Modelul rotorului ideal cu număr infinit de palete

Viteza absolută este egală cu suma vectorială dintre viteza tangenţială şi viteza
relativă:
c =u +w. (3.)
Triunghiul pe care îl formează vectorii u , w şi c , poartă numele de triunghi
de viteze, ilustrat în figura 3.17.

82
 Fig. 3.17. Triunghiul de viteze

În acest triunghi de viteze, semnificaţia unghiurilor este următoarea:

• unghiul β poartă numele de unghi de aşezare al paletei şi reprezintă unghiul format
între tangenta la suprafaţa paletei şi tangenta la cercul cu centrul în axa de rotaţie care
trece prin punctul considerat.
• unghiul α se numeşte unghi de intrare a lichidului în zona paletată a rotorului şi
reprezintă unghiul pe care-l face viteza absolută cu viteza tangenţială.

3.5.1.2. Mişcarea absolută

Dacă scriem ecuaţia de bilanţ energetic în mişcarea absolută, între secţiunile S1 şi

S2, şi observând figura 3.16, se obţine sarcina reală H ∞ , a rotorului având un număr
infinit de palete:
H ∞ = e2 − e1 [m], ()
în care e1 şi e2 reprezintă energiile specifice pe unitatea de greutate de fluid în
secţiunile S1 şi respectiv S2.
Energia specifică în mişcarea absolută într-un punct de pe o linie de curent este
dată de relaţia:
c2 p
+ + z = e [m] . ()
2 g ρg
în care p este presiunea fluidului în punctul considerat, iar z cota punctului faţă de
planul de referinţă arbitrar considerat, fiecare termen reprezentând o energie specifică:
cinetică, potenţială de presiune şi potenţială de poziţie.
Din ultimele două relaţii rezultă:
c22 − c12 p2 − p1
H∞ = + + z2 − z1 . ()
2g ρg
Se scrie ecuaţia bilanţului energetic pentru mişcarea relativă a unui fluid real între
secţiunile S1 şi S2:
er1 − er 2 = ∑ h p12 ()

în care ∑ h p12 - reprezintă suma pierderilor de sarcină între punctul de intrare în rotor şi

83
cel de ieşire din rotor.

3.5.1.3. Mişcarea relativă

Se consideră mişcarea relativă a fluidului într-un canal curbiliniu, care la rândul

său are o mişcare de rotaţie uniformă în jurul unei axe. Se presupune că fluidul curge
pe direcţia AB, iar viteza unghiulară de rotaţie ω este constantă.
Canalului i se ataşează un sistem de referinţă Oxyz cu axele Ox şi Oy în planul
rotorului din care face parte şi canalul curbiliniu, iar axa Oz este presupusă, pentru
simplificare, verticală, coincizând cu axa de rotaţie (fig. 3.18).

MFMH 7.2 si 7.3 p. 52

Fig. 3.18. Evidenţierea mişcării relative a unui fluid într-un canal curbiliniu
a - sistemul de axe de coordonate; b – mişcarea într-un canal rotoric

La curgerea unui fluid incompresibil în regim staţionar, pe o linie de curent este

valabilă ecuaţia [ung]:
 w2   p
d   + d   + dU = 0 ,
 ()
 2   ρ
în care U este potenţialul forţelor masice unitare.
De data aceasta, în rândul forţelor masice trebuie introduse atât forţele de greutate
cât şi forţele de inerţie, datorate mişcării de rotaţie a canalului. Pentru un punct M de
pe linia AB, aflat faţă de axul de rotaţie la raza:

r = x2 + y 2 , ()

forţa de inerţie unitară fiind ω2 ⋅ r , forţele masice unitare sunt:

f x = ω2 x ; f y = ω2 y ; f z = − g . ()

Rezultă deci:
∂U ∂U ∂U
− = ω2 x ; − = ω2 y ; − = −g . ()
∂x ∂y ∂z

84
 Diferenţiala potenţialului forţelor masice este:
∂U ∂U ∂U
dU = ⋅ dx + ⋅ dy + ⋅ dz = −ω2 x ⋅ dx − ω2 y ⋅ dy + g ⋅ dz . ()
∂x ∂y ∂z
După integrarea definită între două puncte aflate în secţiunile S1 şi S2 rezultă:

+ + −
( −
)
w22 − w12 p2 − p1  ω2 x22 − x12 ω2 y22 − y12 ( )
+ g ⋅ z = 0 , ()
2 ρ  2 2 
sau:
w22 − w12 p2 − p1 u22 − u12
+ − + g ⋅ z = 0, ()
2 ρ 2
Prin împărţirea la g rezultă energia specifică în mişcarea relativă:

w2 − u 2 p
er = + + z. ()
2g ρg
Dacă viteza unghiulară de rotaţie a rotorului este ω, rezultă vitezele de transport
(vitezele tangenţiale la razele r1 şi r2 ):
u1 = ω ⋅ r1 ; u2 = ω ⋅ r2 . ()
Viteza relativă faţă de rotor, este dirijată totdeauna după direcţia tangentei la
suprafaţa paletei în punctul considerat (tangentă care face un unghi de 90° cu muchia
considerată).
Ţinând seama şi de pierderile energetice, ecuaţia lui Bernoulli pentru mişcarea
relativă îmbracă forma:
w12 − u12 p1 w2 2 − u2 2 p2
+ + z1 − − − z2 = ∑ h p12 . ()
2g ρg 2g ρg

3.5.1.4. Sarcina teoretică

Din ecuaţia lui Bernoulli pentru mişcarea relativă se obţine suma energiilor potenţiale:

p2 − p1 u 2 − u12 w12 − w22

+ z2 − z1 = 2 + − ∑ h p12 , ()
ρg 2g 2g
care se introduce în relaţia sarcinii rotorului ideal cu un număr infinit de palete,
obţinându-se:
c22 − c12 u22 − u12 w12 − w22
H∞ = + + − ∑ h p12 , ()
2g 2g 2g

85
sau:
c22 − c12 u22 − u12 w12 − w22
H ∞ + ∑ h p12 = + + . ()
2g 2g 2g
Suma dintre sarcina teoretică şi pierderile de sarcină este de fapt sarcina teoretică
pentru rotorul având un număr infinit de palete:
H t , ∞ = H ∞ + ∑ h p12 . ()

În final se ajunge la forma:

c22 − c12 u22 − u12 w12 − w22
H t ,∞ = + + . ()
2g 2g 2g
Această relaţie reprezintă ecuaţia de bază a pompelor hidrodinamice, forma în
viteze.
O altă formă a acestei relaţii poate fi scrisă dacă se ia în considerare triunghiul de
viteze din figura 3.19.

Fig. 3.19. Triunghiul de viteze într-un punct oarecare

Teorema lui Pitagora generalizată îmbracă forma:

w2 = u 2 + c 2 − 2uc ⋅ cos α . ()
Înlocuind cu indicii corespunzători în ecuaţia de bază a pompelor hidrodinamice,
forma în viteze se obţine:
c22 − c12 u22 − u12 u12 − u22 + c12 − c22 − 2u1c1 ⋅ cos α1 + 2u2c2 ⋅ cos α 2
H t ,∞ = + + . ()
2g 2g 2g
După reducerea termenilor asemenea se obţine:
1
H t ,∞ = (u2c2 ⋅ cos α 2 − u1c1 ⋅ cos α1 ) . ()
g
Această relaţie reprezintă ecuaţia de bază a pompelor hidrodinamice, forma în
viteze şi unghiuri.
Componenta tangenţială a vitezei absolute (proiecţia pe direcţia tangenţială a
vitezei absolute) se poate observa din figura 3.19:

86
 cu = c ⋅ cos α . ()
Folosind indicii corespunzători, ecuaţia de bază a pompelor hidrodinamice poate
fi scrisă sub forma finală:
1
H t ,∞ = (u2c2u − u1c1u ) . ()
g
Valorile maxime ale acestei sarcini teoretice se obţin dacă al doilea termen este
zero. Viteza tangenţială la intrarea în rotor nu poate fi nulă, deoarece raza nu este nulă.
Singură componenta tangenţială a vitezei absolute poate fi nulă şi aceasta în cazul
α1 = 90° . Deci din proiectare rotorul trebuie să fie cu intrare normală a lichidului în
zona paletată. Triunghiul de viteze în secţiunea S1 pentru un rotor cu intrare normală
este prezentat în figura 3.20.

Fig. 3.20. Triunghiul de viteze pentru intrarea ortogonală

În final, ecuaţia de bază a pompelor hidrodinamice pentru un rotor cu intrare

normală îmbracă forma:
u2 ⋅ c2u
H t ,∞ = . ()
g

3.5.2. Ecuaţia de bază pentru un rotor real

3.5.2.1. Influenţa grosimii finite a paletelor

Rotorul unei pompe centrifuge reale, are un număr limitat de palete, acestea
având şi o grosime diferită de zero. În mod obişnuit un rotor de pompă centrifugă
posedă între şase şi douăsprezece palete.
Pentru a ţine seama de influenţa grosimii finite a paletei, se consideră două
secţiuni cilindrice infinit apropiate (fig. 3.21), prima înainte de intrarea în zona paletată
a rotorului, iar cealaltă imediat după intrarea în această zonă (secţiunile 0 şi 1).

87
 Fig. 3.21. Intrarea fluidului în zona paletată a rotorului

Pasul circular la intrare este:

2π ⋅ r1
t1 = , ()
z
în care z este numărul de palete şi r1 - raza la intrarea în zona paletată.
Componenta meridională a vitezei absolute în secţiunea 0 este:
Q
c0 m = , ()
2πr1b1
sau:
Q
c0 m = , ()
z ⋅ t1 ⋅ b1
deoarece 2π ⋅ r1 = z ⋅ t1 .
În secţiunea S1 pasul circular t1 se micşorează cu σ1 şi rezultă următoarea
expresie a componentei meridionale a vitezei absolute:
Q
c1m = . ()
z (t1 − σ1 )b1
Grosimea paletei s1 , se măsoară după direcţia normalei la suprafaţa paletei, în
secţiunea de intrare, conform figurii 3.22 şi rezultă acoperirea σ1 :
s1
σ1 = . ()
sin β1

88
 Fig. 3.22. Grosimea şi orientarea paletei în zona intrării fluidului

Reducerea bruscă a secţiunii în zona de intrare duce la o creştere bruscă a vitezei

meridionale. După cum se poate observa, utilizând ecuaţia de continuitate, raportul
vitezelor meridionale se poate scrie:
c0 m t1 − σ1
ψ= = . ()
c1m t1
Această expresie notată cu ψ reprezintă coeficientul de reducere al secţiunii
( ψ < 1 ).
Deci lichidul soseşte în zona de intrare la un unghi β0 , atunci paleta având
grosimea s1 trebuie aşezată la unghiul β1 :
Modificările de unghiuri sunt prezentate în figura 3.23.

Fig. 3.23. Triunghiurile de viteze în zona de intrare a fluidului în rotor

Valorile acestor unghiuri pot fi determinate cu relaţiile:

c0 m = (u0 − c0u ) ⋅ tgβ0 ; c1m = (u0 − c0u )⋅ tgβ1 , ()

din care rezultă:

c0 m c1m
tgβ 0 = ; tgβ1 = . ()
u 0 − c0u u0 − c0u
Prin combinarea acestor relaţii se poate obţine o relaţie de proporţionalitate:

89
 tgβ0 tgβ1
= , ()
c0 m c1m
sau:
tgβ0
tgβ1 = . ()
ψ
Rezultă că unghiul de aşezare al paletei la intrare:
β1 > β0 , ()
după cum se observă din figura 3. 23.
În zona de ieşire fenomenul este invers. Modificarea triunghiului de viteze la
ieşire se poate neglija pentru că de obicei la ieşire paleta este ascuţită conform figurii
35.

Fig. 3.24. Profilul hidrodinamic al paletei

Ascuţirea paletei în zona de intrare nu este recomandabilă, deoarece conduce la

scăderea randamentului pompei şi la apariţia fenomenului de cavitaţie.

3.5.2.2. Influenţa numărului finit de palete

Considerând canalul dintre două palete ale unui rotor de pompă care se roteşte în
sensul indicat conform figurii 3.25, se poate observa distribuţia vitezelor.

d.

90
 Fig. 3.25. Profilul vitezei în canalul rotoric
a – profilul vitezei în secţiunea mediană paletei; b - profilul vitezei pentru un număr
infinit de palete; c – curgerea giratorie (vârtejul) în canalul interpaletar; d –
distribuţia presiunilor în canalul interpaletar

Pe suprafaţa din faţa unei palete, indicată prin semnul (+) în figura 3.25.a
presiunea este mai ridicată, iar viteza este mai scăzută. În schimb, pe suprafaţa din
spatele paletei, indicată prin semnul (-), presiunea este mai scăzută iar viteza este mai
mare.
În acest caz distribuţia vitezelor poate fi considerată ca rezultatul suprapunerii a
două curgeri:
• curgerea cu o repartiţie uniformă a vitezelor, ca şi în cazul unui număr infinit de
palete, reprezentat în figura 3.25.b;
• curgerea giratorie dintre palete, echivalentă cu un vârtej într-un sens invers celui de
rotaţie al rotorului, caz întâlnit dacă se închide canalul dintre palete, pe raza de intrare
şi pe raza de ieşire. Debitul furnizat de pompă este zero în această situaţie ( Q = 0 ),
reprezentarea fiind făcută în figura 3.25.c.
Ca rezultat al distribuţiilor neregulate ale vitezelor relative şi absolute între
palete, la un număr finit de palete este indispensabilă introducerea noţiunii de valoare
medie a componentei tangenţiale a vitezei absolute la ieşirea din rotor, notată cu c3u .
Această componentă determină de fapt sarcina realizată de pompă.
Diferenţa de presiune pe cele două feţe ale unei palete se menţine până la ieşirea
din zona paletată. Egalizarea presiunilor se face după ieşirea din zona paletată şi se
manifestă prin înclinarea liniilor de curent ale mişcării relative, în sens invers faţă de
sensul de rotaţie. Din contră, la intrarea în rotor liniile de curent vor fi deviate în
acelaşi sens cu sensul mişcării de rotaţie
Considerând două secţiuni cilindrice, prima notată cu (2) aflându-se în zona
paletată, conform figurii 3.26, iar a doua notată cu (3) fiind imediat după ieşire,
unghiurile de aşezare ale liniilor de curent în mişcarea relativă vor fi:
• β2 - în secţiunea (2) fiind egal cu unghiul de aşezare al paletei la ieşire;
• β3 - în secţiunea (3), după ieşirea fluidului din rotor.

Fig. 3.26. Profilul vitezei în canalul rotoric

91
 Datorită înclinării liniilor de curent în sens contrar rotaţiei vom avea:
β3 < β 2 . ()
Triunghiurile de viteze corespunzătoare celor două secţiuni (2) şi (3) sunt
prezentate în figura 3.27.

Fig. 3.27. Triunghiurile de viteze la ieşirea din canalul rotoric

Pentru un rotor de pompă hidrodinamică având intrare normală a lichidului în

zona paletată ( α1 = 90° ), în cazul unui număr finit de palete z , sarcina teoretică se
scrie:
u2 ⋅ c3u
Ht, z = . (3.)
g
Se notează cu λ raportul vitezelor absolute (asemănător cu raportul ψ de la
intrarea în rotor):
c3u
λ= (3.)
c2 u
Se remarcă faptul că acest raport este tot subunitar:
λ < 1. ()
Atunci sarcina teoretică pentru un număr finit de palete H t , z se scrie:
u2 ⋅ c2u
Ht, z = λ = λ ⋅ H t ,∞ . (3.)
g
Pentru determinarea coeficientului λ s-au propus diverse formule, cea mai
cunoscută fiind cea dată de Proskura, cit. în [Pavel]. Fiind subunitar, raportul se poate
exprima în forma:
z
λ= , (3.)
z+e
unde:
92
 2ψ′
e= 2
(3.)
D 
1 −  1 
 D2 
şi
ψ′ = (0,55 ⋅ ⋅ ⋅ 0,65) + 0,6 sin β2 . ()
În relaţia lui e diametrele respective sunt cele de la intrarea în rotor şi ieşirea din
rotor:
D1 = 2r1 ; D2 = 2r2 . (3.)
De asemenea, într-o bună corelaţie cu rezultatele experimentale este formula dată
de Stodola [cit. în Cherkassky]:
u2 π
λ =1− ⋅ ⋅ sin β 2 .
c 2u , ∞ 2
Într-o primă aproximaţie, pentru calculul de proiectare al pompelor centrifugale
se poate considera λ ≅ 0,8 .

3.6. Curbele caracteristice ale pompelor centrifugale

Prin curbe caracteristice în cazul pompelor centrifugale se înţelege reprezentarea
grafică a funcţiilor:
• sarcina funcţie de debit:
H = f1 (Q ) ; (3.)
• putere absorbită funcţie de debit:
Pa = f3 (Q ) ; (3.)
• randament funcţie de debit:
η = f 2 (Q ) . (3.)
Trebuie subliniat că aceste funcţii sunt ridicate la turaţie constantă, n = const .
Pentru început se vor stabili dependenţele dintre sarcină şi debit, respectiv dintre
randament şi debit.

3.6.1. Dependenţa sarcinii teoretice funcţie de debit pentru un număr infinit de

palete

Se va stabili legătura existentă între sarcina teoretică a rotorului cu număr infinit

de palete H t , ∞ şi debitul pompei Q .

93
 Fig. 3.28. Triunghiurile de viteze la ieşirea din canalul rotoric

Se consideră o secţiune cilindrică (2), prin rotorul unei pompe, înainte de ieşirea
din zona paletată a rotorului, conform figurii 3.28 şi dacă se are în vedere triunghiul de
viteze, din această secţiune, se poate stabili valoarea componentei meridionale a vitezei
absolute c2 m . Din triunghiul de viteze se obţine relaţia:
u 2 − c2u = c2 m ⋅ ctgβ 2 , ()
de unde rezultă:
c2u = u2 − c2 m ⋅ ctgβ 2 . ()
Observând canalul interpaletar reprezentat în secţiune meridiană în figura 3.28 se
poate scrie debitul pompei:
Q = c2 m ⋅ π ⋅ D2 ⋅ b2 . ()
Din această relaţie se poate exprima componenta meridională a vitezei absolute:
Q
c2 m = . ()
π ⋅ D2 ⋅ b2
În continuare se poate scrie componenta tangenţială a vitezei absolute:
Q
c2 u = u 2 − ⋅ ctgβ2 . (3.)
π ⋅ D2 ⋅ b2
S-a arătat anterior că în pentru un rotor cu intrare normală a lichidului în zona
paletată ( α1 = 90° ), sarcina în cazul unui număr infinit de palete, se scrie:
u 2 ⋅ c2 u
H t ,∞ = . (3.)
g
Înlocuind pe c2u se obţine:
94
 u22 u ⋅ ctgβ2
H t ,∞ = − 2 ⋅Q. (3.)
g π ⋅ D2 ⋅ b2 ⋅ g
În această relaţie, dacă turaţia este constantă, se poate observa că sarcina H t , ∞
variază liniar cu debitul Q , ecuaţia sarcinii fiind de forma:
H t , ∞ = A1 − B1⋅Q . ()

3.6.2. Introducerea pierderilor de sarcină prin frecare şi şoc

Sarcina teoretică în cazul unui rotor cu număr finit de palete este:

H t , z = λ ⋅ H t ,∞ . ()
Sarcina reală a pompei este:
H = H t,z − ∑ hp , ()

sau:
H = λ ⋅ H t ,∞ − ∑ h p12 . (3.)

unde pierderile de sarcină pe traseul urmat de fluid între secţiunile de intrare şi

ieşire din rotor sunt:
∑ h p12 = h p , frec + h p , şoc , (3.)

în care semnificaţia simbolurilor este:

• h p , frec – pierderile de sarcină datorită frecării;
• h p , soc – pierderi de sarcină datorate şocului la intrarea în zona paletată, care apar la
debite diferite faţă de debitul la care a fost proiectată pompa.
Considerând componenta curentă a vitezei meridionale cm , într-un punct
oarecare situat între secţiunea de intrare şi cea de ieşire, pierderile de sarcină prin
frecare se pot scrie:
cm2
h p , frec = ζ fr . (3.)
2g
Dar viteza meridională este direct proporţională cu debitul, cm ≈ Q , deci
pierderile prin frecare pot fi scrise sub forma:
h p , frec = A ⋅ Q 2 . ()

Pierderile de sarcină datorate şocului apar la intrarea lichidului în zona paletată,

la debite diferite de debitul de proiectare (atât la debite mai mari cât şi la debite mai
mici, în raport cu debitul de proiectare al pompei date). Pentru debitul de proiectare,
(debitul nominal Q+ ), viteza meridională c1m este:

95
 Q+
c1m = . ()
π ⋅ D1 ⋅ b1
Viteza periferică u1 la raza r1 va fi:
u1 = ω ⋅ r1 , ()
sau în funcţie de turaţie:
2 ⋅ π ⋅ n ⋅ r1 π ⋅ D1 ⋅ n
u1 = = . ()
60 60
Presupunând că prin pompă trece un debit Q , mai mic decât debitul de
proiectare:
Q < Q+ ()
şi notând noua componentă a vitezei meridionale cu c *1m , se obţine:
Q
c1*m = < c1m . ()
π ⋅ D1 ⋅ b1
Conform triunghiului de viteză din figura 3.29, în această situaţie, unghiul de
aşezare al curentului de lichid, în apropierea zonei de intrare în zona paletată, este:
β1* < β1 . ()
Deoarece suprafaţa rigidă a paletei este aşezată la un unghi β1 , rezultă că în acest
caz curentul de lichid, la pătrunderea în zona paletată, trebuie să-şi schimbe unghiul la
valoarea β1 (lichidul este lovit de palete). În această situaţie apare o componentă de
viteză S1 la intrarea în zona paletată a rotorului, care poartă numele de viteză de şoc.

96
 Fig. 3.29. Triunghiurile de viteze la intrarea în canalul rotoric pentru un
debit diferit de cel nominal

Din triunghiul de viteze prezentat în figura 3.29 se poate scrie:

S1 c1m − c1*m c*
= = 1 − 1m . ()
u1 c1m c1m
Dar componentele vitezelor meridionale sunt proporţionale cu debitele:
c1*m ≈ Q ; ()

c1m ≈ Q+ . ()
Deoarece secţiunea de trecere este aceeaşi, având suprafaţa cilindrică de arie
πD1b1 , se obţine:
S1 Q
=1− , ()
u1 Q+
sau:
 Q 
S1 = 1 −  ⋅ u1 . (3.)
 Q+ 
S-a constatat că pierderile de sarcină prin şoc, se pot exprima sub forma:
S12
h p , şoc = ζ şoc . ()
2g

97
Înlocuind viteza de şoc S1 , se obţine:

2
u12  Q 
 .
h p , şoc = ζ şoc 1− ()
2 g  Q pr 

Se poate nota cu:

u12
B = ζ şoc . ()
2g
Aceasta este o constantă la o anumită turaţie n .
Folosind această notaţie, pierderile prin şoc, devin:
2
 Q 
h p , şoc = B ⋅ 1 −  . ]()
 Q+ 
Sarcina pompei se va scrie:
H = λ ⋅ H t , ∞ − h p , frec − h p , şoc . ()

Folosind relaţiile (), () şi (), se obţine:

2
λ ⋅ u22 λ ⋅ u2 ⋅ ctgβ 2  Q 
H= − ⋅ Q − AQ 2 − B ⋅ 1 −  . ()
g π ⋅ D2 ⋅ b2  Q+ 
Dacă pentru o pompă dată se reprezintă grafic H t , ∞ , H t , z , h p , frec şi h p , şoc în
funcţie de debit, la turaţie constantă n = ct. , se poate obţine caracteristica sarcină reală
funcţie de debit, la o pompă centrifugă. Construcţia grafică a curbei H = f1 (Q) , este
redată în figura 3.30.

Fig. 3.30. Construcţia caracteristicii sarcină funcţie de debitul volumic

98
3.6.3. Tipuri de caracteristici

3.6.3.1. Influenţa unghiului paletelor la ieşirea fluidului din rotor asupra

caracteristicii sarcină funcţie de debit

Expresia sarcinii teoretice pentru un număr infinit de palete este:

u 22 u ⋅ ctgβ 2
H t ,∞ = − 2 ⋅Q . ()
g π ⋅ D2 ⋅ b2 ⋅ g
Această ecuaţie permite trasarea curbei caracteristice a unei pompe centrifuge
ideale, adică curba de variaţie a sarcinii realizate de pompă în funcţie de debit, pentru
turaţia, diametrul la ieşire şi lăţimea paletei constante ( n = ct. , D2 = ct. , b2 = ct. ).
Practic, această variaţie a debitului se poate obţine prin strangularea curgerii în
conducta de refulare a pompei. După cum se poate observa, H t , ∞ este de forma:
H t ,∞ = a − b ⋅ Q , ()
adică ecuaţia unei drepte a cărei pantă depinde de valoarea unghiului β 2 . Se vor
prezenta 3 cazuri care se pot urmări şi pe figura 3.31.
• β 2 < 90 0 . În acest caz, ctgβ2 > 0 deci termenul al doilea este pozitiv. Observând
relaţia sarcinii teoretice H t , ∞ , se constată că aceasta scade cu creşterea debitului.
• β 2 = 90 0 . Deoarece în acest caz ctgβ2 = 0 , sarcina nu depinde de debit:

u 22
H t ,∞ = . ()
g
Caracteristica teoretică este o dreaptă paralelă cu axa absciselor.
• β2 > 900 . În acest caz ctgβ2 < 0 este negativă, deci sarcina H t , ∞ creşte odată cu
creşterea debitului.

Fig. 3.31. Sarcina teoretică a rotorului cu un număr infinit de palete în funcţie de

debit pentru diferite valori ale unghiului de aşezare a paletelor, β2

99
 Schemele paralelogramelor de viteze corespunzătoare pentru valori constante ale
vitezelor u2 şi c2 m sunt reprezentate în figura 3.32.

Fig. 3.32. Paralelogramele vitezelor la ieşirea din rotor pentru diferite valori ale
unghiului de aşezare β2

Se poate observa că în ceea ce priveşte sarcina teoretică H t ,∞ , rezultatele cele

mai bune se obţin în cazul paletelor curbate înainte, adică atunci când β2 > 900 .
Pentru a vedea influenţa acestui unghi asupra formei paletei, se va reprezenta
proiecţia paletei pe un plan perpendicular pe axa de rotaţie (fig. 3.33). Se consideră trei
rotoare având aceeaşi proiecţie a paletei în planul meridian, cu acelaşi unghi de intrare,
acelaşi diametru şi prin care trece acelaşi debit. Rotoarele se învârtesc cu aceeaşi viteză
unghiulară ω, iar unghiurile la ieşire β 2 sunt: mai mic decât 90o în figura. 3.33.a, egal
cu 90o în figura 3.37.b şi mai mare decât 90o în figura 3.33.c. Sub fiecare rotor este
reprezentat triunghiul de viteze la ieşire.

100
 a. b. c.
Fig. 3.33. Forma paletelor pentru diferite valori ale unghiului de aşezare β2 :
a - β 2 < 90° ; b - β 2 = 90° ; c - β 2 > 90°

Având acelaşi diametru şi aceeaşi turaţie, rezultă că vitezele tangenţiale sunt

aceleaşi în cele trei cazuri. De asemenea, funcţionând la acelaşi debit şi având aceeaşi
secţiune meridiană, componenta în plan meridian a vitezei absolute la ieşire c2 m , are
aceeaşi valoare. Dar această componentă este tocmai înălţimea triunghiului de viteze.
Comparând cele trei triunghiuri de viteze, rezultă că odată cu mărirea lui β 2 viteza
absolută la ieşire creşte. Deci creşte şi ponderea energiei cinetice în energia totală
transferată lichidului, micşorându-se corespunzător creşterea de energie potenţială de
presiune.
Deoarece pentru o pompă se cere obţinerea energiei în special sub formă de
energie potenţială de presiune şi nu sub formă de energie cinetică, rezultă că unghiul
β 2 la ieşire este raţional să fie sub 90o. Valorile uzuale ale unghiului β 2 sunt în jur de
30o. Soluţiile constructive cu β 2 > 90 o se utilizează în cazul în care se doreşte
vehicularea unor mase mari de fluid la diferenţă de presiune scăzută, ceea ce se
întâlneşte frecvent la ventilatoare.
Rotorul cu β 2 < 90 o se numeşte rotor cu palete curbate înapoi, cel cu β 2 = 90 o se
numeşte rotor cu palete terminate radial, iar cel cu β 2 > 90 o - rotor cu palete curbate
înainte. De asemenea, se observă din figura 3.33.a că la rotorul cu palete curbate
înapoi, canalul interpaletar are o divergenţă redusă, ceea ce conduce la disipaţii
energetice relativ reduse datorită unei mişcării circulatorii reduse. Din fig. 3.33.c se
observă că la rotorul cu palete curbate înainte canalul interpaletar este scurt şi are o
divergenţă mare, ceea ce conduce la disipaţii importante.
În concluzie, paletele curbate înapoi, adică cele pentru care sunt cele mai
economice şi în consecinţă sunt utilizate curent la pompele centrifuge. În cele mai
multe cazuri se alege β 2 în jur de 300. Se mai folosesc de asemenea palete radiale
( β 2 = 90 0 ) care conduc la un randament mai scăzut, dar rotoarele cu astfel de palete au

101
un gabarit mai redus, sunt mai rezistente şi comportă o tehnologie mai simplă (se
folosesc adesea la rotoarele pompelor de apă din circuitul de răcire al motoarelor de
autovehicule, pompe de apă pentru maşini de uz casnic etc.). Problema va fi reluată în
subcapitolul referitor la gradul de reacţiune al pompelor.
Curba sarcinii reale diferă de curba sarcinii teoretice dată de ecuaţia lui Euler prin
pierderile de sarcină la curgerea fluidului prin maşină.
Pierderile de sarcină într-o maşină hidraulică variază cu debitul. Acestea sunt
datorate în primul rând rezistenţelor hidraulice la curgerea fluidului care variază cu
pătratul vitezei medii de curgere şi în al doilea rând schimbărilor de direcţie a
vectorului viteză la intrarea fluidului în canalul rotoric. Consecinţa acestora este o
curbă de sarcină reală situată sub curba de sarcină teoretică. În relaţie cu unghiul de
ieşire al paletei β2 , şi de particularităţile de proiectare, curba de performanţă
funcţională poate avea două forme generale.
Caracteristica prezentată în figura 3.34.a este uzual cea pentru care β2 > 40° .
Caracteristic acestei curbe este existenţa unui maxim şi în consecinţă a unei
ambiguităţi a relaţiei H = f (Q ) între punctul de mers în gol H 0 şi sarcina maximă
H max . Maşinile având astfel de caracteristici pot să aibă parametrii de funcţionare
instabili cu variaţii bruşte ale sarcinii. Deoarece acesta este un neajuns, o caracteristică
de acest tip este nedorită.

3.29. p. 73 engl 3.30 p.73.

a. b.
Fig. 3.34. Curba de sarcină reală pentru:
a - β2 > 90° ; b - β 2 < 90°

Celălalt tip de caracteristică prezentat în figura 3.34.b este tipică pentru maşinile
centrifugale având unghiul β 2 < 90° şi traseul de curgere al fluidului corect proiectat.
În acest caz relaţia H = f (Q ) nu mai este ambiguă şi maşina are parametrii de
funcţionare stabili în orice condiţii.

102
3.6.3.2. Caracteristica de putere

Puterea teoretică a pompei centrifugale este de forma:

Pt ,∞ = ρ ⋅ Q ⋅ (a − b ⋅ Q ) ⋅ g = c ⋅ Q − d ⋅ Q 2 . ()
Această curbă (o parabolă) se poate reprezenta pentru aceleaşi valori constante
ale turaţiei, diametrului de ieşire şi lăţimii paletei constante ( n = ct. , D2 = ct. , b2 = ct. ).
În figura 3.35 s-au considerat valorile unghiului β2 = 20°, 90° şi 160° , la
n = 1000 rot min , D2 = 0,5 m şi b2 = 0,03 m .

Fig. 3.35. Puterea teoretică în funcţie de debitul volumic pentru diferite valori ale
unghiului de aşezare β2

Se observă că pentru β2 = 160° puterea teoretică creşte foarte mult cu debitul, în

timp ce sarcina teoretică creşte liniar. Este de aşteptat ca acest caz să nu fie cel mai bun
din punct de vedere energetic, ceea ce s-a arătat şi în subcapitolul precedent.
Caracteristica reală a puterii absorbite poate fi obţinută din caracteristica teoretică
prin scăderea pierderilor de putere la un debit dat. Relaţia rezultată a puterii rămâne în
esenţă aceeaşi: puterea reală a maşinii va creşte cu debitul. Astfel, efectul relativ diferit
al pierderilor asupra puterii totale rezultă în faptul că liniile vor avea o curbură mai lină
(fig. 3.36). Puterea teoretică la mersul în gol este nulă, dar puterea reală la Q = 0 (cu
vana de refulare închisă) este egală cu puterea de mers în gol, P0 , egală cu pierderile
de putere la mersul în gol. Acestea sunt datorate curenţilor circulatori în interiorul
maşinii, (în principal în canalele rotorice), frecărilor lichidului cu discul, frecărilor
mecanice în lagărele şi etanşările maşinii.

103
 3.31 p. 74. engl

Fig. 3.36. Puterea teoretică şi reală de antrenare a maşinii centrifugale

3.6.3.3. Caracteristica de randament

Reprezentările curbelor sarcinii şi puterii de antrenare fac posibile obţinerea

curbei de randament a maşinii centrifugale. Din relaţia de definiţie a rnadamantului
generatoarelor rezultă:
ρ⋅ g ⋅Q ⋅ H
η= . ()
Pa
Este evident că randamentul este egal cu zero la Q = 0 sau H = 0 , deoarece
Pa ≠ 0 în orice condiţii de funcţionare a maşinii. Randamentul poate fi reprezentat
între Q = 0 şi Q = Qmax .
Reprezentarea curbei de randament funcţie de debit, la turaţie constantă, se poate
face de pe aceeaşi diagramă cu caracteristica sarcinii, aşa cum se prezintă în figura
3.37.

104
 Fig. 3.37. Reprezentarea caracteristicii randament funcţie de debitul
volumetric

Este de dorit ca o pompă să funcţioneze în condiţii de randament maxim. În acest

caz puterea consumată de maşină pentru realizarea sarcinii şi debitului cerut este cel
mai economic. De obicei, dacă nu există alte specificaţii, sarcina, (presiunea), debitul
şi puterea de antrenare prezentate în cărţile tehnice ale pompelor se referă la punctul de
randament maxim, unde funcţionarea este cea mai economică.

3.6.3.4. Diverse forme de caracteristici

Caracteristicile unei pompe se pot obţine încă din faza de proiectare. Totuşi,
pentru o pompă dată, caracteristicile corecte se obţin pe cale experimentală folosind un
stand de încercări. Fabricile constructoare oferă totdeauna caracteristicile obţinute pe
cale experimentală.
Schema unei variante de stand este prezentată în figura 3.38. Pompa 1 aspiră din
rezervorul deschis 2 prin intermediul conductei 3 prevăzută cu o vană 4. Apa ajunge
apoi în rezervorul tampon 5 cu rolul de a crea condiţii hidrodinamice de intrare corecte
pentru tronsonul de conductă 6 legat la racordul de intrare al pompei. La racordul de
ieşire al pompei este legată conducta 7 prevăzută cu vana de reglaj 8. Pe conducta de
refulare este montat un sistem pentru măsurarea debitului. La intrarea şi ieşirea din
pompă sunt montate un vacuummetru şi respectiv un manometru pentru determinarea
presiunilor. Pompa este antrenată cu ajutorul unui motor electric tarat 12 (se cunoaşte
legătura dintre puterea absorbită de la reţea şi puterea dezvoltată la arbore), puterea
absorbită de acesta de la reţea fiind măsurată cu ajutorul unei truse wattmetrice 13, iar
turaţia cu ajutorul unui tahometru 14.

105
 Fig. 3.38. Schema unui stand pentru ridicarea caracteristicilor unei pompe

Scopul încercărilor energetice este determinarea dependenţelor H (Q ) , Pa (Q ) şi

η(Q ) având ca parametrii turaţia n şi diametrul caracteristic al rotorului D2 . După
montarea pompei în standul de încercare, se deschide complet vana 4 şi se amorsează
pompa. Apoi se porneşte motorul electric de acţionare a pompei. Se fixează o poziţie a
vanei 8 şi se determină indicaţiile instrumentelor care determină debitul, puterea
absorbită de la reţea, turaţia şi presiunile la intrarea şi ieşirea din pompă. Pe baza
acestora se poate calcula înălţimea de pompare şi puterea absorbită de pompă, în
funcţie de curba de tarare a motorului. Se repetă aceste operaţii pentru alte poziţii ale
vanei de reglaj 8.
Pe baza rezultatelor experimentale, se trasează grafic dependenţele H (Q ) , Pa (Q )
şi η(Q ) pentru o anumită turaţie. Curbele obţinute se trasează printre puncte, datorită
erorilor de măsură inerente care apar. Se pot folosi diverse funcţii de netezire. În urma
trasării dependenţelor menţionate se poate calcula şi trasa randamentul în funcţie de
debit. Pentru alte turaţii, se pot folosi relaţiile de similitudine prezentate în subcapitolul
următor. Totuşi, pentru acurateţea rezultatelor, se recomandă testarea la diferite turaţii.
Aceasta se poate realiza numai în cazul unui reglaj al turaţiei motorului de antrenare
pentru care se folosesc dispozitive electronice, unele dintre ele putând fi cuplate cu o
largă paletă de tipuri de motoare electrice.
Caracteristicile H(Q) pot fi de mai multe feluri:
• caracteristica coborâtoare este aceea la care sarcina scade progresiv pe măsură ce
debitul creşte (curba a în figura 3.39);
• caracteristica urcătoare este aceea la care sarcina de debit zero este mai mică decât
sarcina corespunzătoare altor debite; această curbă are forma unei parabole cu vârful
deplasat spre dreapta axei sarcinii (curba b, în figura 3.39);
• caracteristica înclinată este aceea care are o înclinare mare (curba c, în figura 3.39);
• caracteristica plată este aceea care are o înclinaţie mică (curba d, în figura 3.39);
• caracteristica stabilă este aceea la care se poate obţine numai o singură valoare de
debit pentru oricare sarcină (curbele a,c şi d, în figura 3.39);
106
• caracteristica instabilă (curba b, în figura 3.39) este aceea care generează aceeaşi
sarcină pentru două sau mai multe valori de debite;
• caracteristica având o inflexiune (curba e, în figura 3.39); o astfel de caracteristică o
pot avea maşinile axiale.

Fig. 3.39. Diverse forme ale caracteristicii sarcină funcţie de debitul

volumic

Caracteristicile Pa(Q) pot fi de două feluri:

• caracteristica P(Q) cu suprasarcină este aceea la care puterea creşte sau scade
continuu, deci poate fi:
o urcătoare (puterea creşte continuu cu debitul în cazul general al maşinilor radiale
– curba f în figura 3.40), sau
o coborâtoare (puterea scade continuu cu debitul în cazul general al maşinilor
axiale – curba g în figura 3.40);
• caracteristica P(Q) fără suprasarcină este aceea la care puterea prezintă un maxim
pentru debitul nominal (corespunzător punctului de randament maxim) şi poate fi plată
sau înclinată (curba h în figura 3.40).

Fig. 3.40. Diverse forme ale caracteristicii putere de antrenare funcţie de

debitul volumetric

Deoarece domeniul de putere este determinat de domeniul real de debit, puterea

107
motorului de antrenare folosit pentru turbogeneratoarele cu suprasarcină se alege
corespunzător cu puterea maximă absorbită înregistrată în acest domeniu. În cazul
turbogeneratoarelor fără suprasarcină, alegerea motorului de antrenare se face pentru
debitul nominal.

3.6.4. Gradul de reacţiune al pompelor centrifugale

3.6.4.1. Gradul de reacţiune la pompa ideală

Se consideră ecuaţia lui Bernoulli pe o linie de curent pentru mişcarea relativă în

câmpul de forţă gravitaţional şi centrifugal:
w2 − u 2 p
+ + z = er . ()
2g ρg
Urmărind figura 3.41, în care este prezentat un rotor de pompă centrifugă, cu
intrare normală a lichidului în zona paletată α1 = 90 0 , poate fi scrisă ecuaţia de bilanţ
energetic în mişcarea relativă între secţiunile de intrare şi de ieşire.

b. c.
a.

Fig. 3.41. Reprezentarea schematică a triunghiurilor de viteze:

a - rotor cu intrare normală a lichidului în zona paletată; b – triunghiul de
viteze la intrare; c – triunghiul de viteze la ieşire

2
er1 − er 2 = ∑ h p ; ()
1

w12 − u12 p1 w2 2 − u 2 2 p 2 2
+ + z1 − − − z2 = ∑ hp . ()
2g ρg 2g ρg 1

Dacă se grupează elementele care depind de viteză se obţine:

108
 p 2 − p1 u 2 − u12 w12 − w22 2
+ z 2 − z1 = 2 + − ∑ hp . ()
ρg 2g 2g 1

Pentru rotorul unei pompe centrifuge diferenţa de înălţimi geometrice se poate

neglija. De asemenea într-o primă aproximaţie se pot neglija pierderile energetice,
deci:
z 2 − z1 = 0 ; ()

2
∑ hp ≅ 0 . ()
1

Se scrie sarcina piezometrică sau înălţimea de pompare piezometrică (sarcina de

presiune ) a pompei:
p2 − p1 u 22 − u12 w12 − w22
Hp = = + . ()
ρg 2g 2g
Dar sarcina teoretică a unei pompe în cazul unui număr infinit de palete (forma în
viteze) este:
c22 − c12 u 22 − u12 w12 − w22
H t ,∞ = − + . ()
2g 2g 2g
Dacă se notează sarcina de viteză sau sarcina dinamică:
c22 − c12
Hc = , ()
2g
atunci se scrie:
H t ,∞ = H p + H c . ()

Din triunghiurile de viteze prezentate în figura 3.41, rezultă:

c12 = c12m , ()
respectiv:
c22 = c 22u + c 22m ; ()

c22 − c12 = c22u + c22m − c12m . ()

Considerând că secţiunile de intrare şi de ieşire din rotor sunt aproximativ egale:
πD1b1 ≅ πD2 b2 , ()
deoarece D1 < D2 şi b1 > b2 ), se poate admite că:
c1m = c2 m . ()
În aceste condiţii se poate scrie:
109
 c22 − c12 = c22u . ()
Rezultă sarcina dinamică:
c22u
Hc = . ()
2g
Sarcina piezometrică este:
H p = H t ,∞ − H c .

Pentru un rotor cu intrare normală a lichidului în zona paletată α1 = 90 0 se

cunoaşte relaţia sarcinii teoretice:
u 2 ⋅ c 2u
H t ,∞ = .
g
Atunci rezultă sarcina piezometrică:
u 2 ⋅ c2u c22u
Hp = − . ()
g 2g
După împărţirea relaţiei la H t ,∞ se obţine:
Hp c 2u
=1− . ()
H t ,∞ 2u 2
Acest raport reprezintă gradul de reacţiune al pompei centrifuge în cazul unui
rotor ideal având un număr infinit de palete:
Hp
= ρ∞ ; ()
H t ,∞

c 2u
ρ∞ = 1 − . ()
2u 2
Din triunghiul de viteze reprezentat în figura 3.41.c se poate scrie relaţia:
c2u = u 2 − c2 m ⋅ ctgβ 2 , ()
care introdusă în relaţia gradului de reacţiune ρ ∞ conduce la:

1  c ⋅ ctgβ 2 
ρ ∞ = 1 + 2 m  . ()
2 u2 
c2 m
De observă că în cazul în care raportul este mare, respectiv unghiul β 2 este
u2
mic, gradul de reacţiune ρ ∞ este mare. Aceasta conduce la concluzia că partea de

110
sarcină de presiune H p din sarcina totală H t ,∞ este mare.
Din contră, creşterea unghiului β 2 conduce la creşterea energiei cinetice a
lichidului (viteze mari de curgere între palete). Aceste viteze mari de curgere conduc la
creşterea pierderilor de sarcină şi scăderea randamentului. Acesta este încă un motiv
pentru care nu sunt avantajoase paletele curbate înainte având β 2 > 90 0 .
1
La paletele radiale β 2 = 90 0 , iar gradul de reacţiune este egal cu .
2

3.6.4.2. Gradul de reacţiune la pompele centrifugale reale

Pentru cazul unei pompe centrifugale cu rotor real (număr finit de palete, z ) şi
intrare ortogonală ( α1 = 90 0 ), gradul de reacţiune al pompei se scrie:
c3u
ρz = 1 − . ()
2u2
După cum s-a arătat, influenţa numărului finit de palete conduce la modificarea
triunghiului de viteze la ieşirea din zona paletată datorită devierii liniilor de curent ale
mişcării relative în sens invers rotaţiei (fig. 3.42). Trebuie remarcat că în această
situaţie componenta meridională a vitezei rămâne neschimbată:
c 2 m = c3 m . ()

Fig. 3.42.Componentele vitezelor la ieşirea din rotor:

a. triunghiurile de viteze; b. orientarea vitezelor relative

Se cunoaşte că valoarea sarcinii de presiune este:

p 2 − p1
Hp = . ()
ρg

111
 Dacă sarcina de presiune are o valoare pozitivă ( H p > 0 ), adică presiunea la
ieşirea lichidului din rotor este mai mare decât presiunea la intrarea în zona paletată,
pompa se numeşte pompă cu suprapresiune sau cu reacţiune.
Din contră dacă sarcina de presiune H p = 0 , adică presiunea la ieşirea lichidului
din rotor este egală cu presiunea la intrarea în zona paletată, pompa se numeşte pompă
de egală presiune sau pompă cu acţiune.
Construcţiile obişnuite de pompe sunt cele cu reacţiune. Aceste pompe necesită
un diametru mai mare al rotorului şi o turaţie mai mare decât a pompelor cu acţiune.
Gradul de reacţie ρ z are valori cuprinse între 0 la pompele cu acţiune şi 1 la
pompele axiale cu palete puţine.

3.7. Similitudinea pompelor centrifugale

Sunt situaţii practice în care cunoscând parametrii de funcţionare a unei pompe la
o anumită turaţie, suntem obligaţi să determinăm aceiaşi parametrii la altă turaţie. De
asemenea, este posibil ca în aceeaşi pompă să se utilizeze diferite diametre ale
rotorului. În astfel de cazuri trebuie să cunoaştem relaţiile de asemănare ale pompelor.

3.7.1. Modificarea debitului, sarcinii şi puterii în funcţie de turaţie

3.7.1.1. Asemănarea geometrică

Spunem că rotoarele a două pompe hidrodinamice sunt asemănătoare din punct

de vedere geometric, dacă raportul mărimilor geometrice omoloage este constant.
O astfel de situaţie poate fi urmărită schematic în figura 3.43.

Fig. 3.43. Rotoare geometric asemenea

Notaţiile uzuale ale mărimilor geometrice ale rotoarelor sunt:

112
• D A , D*A - diametrele de intrare în rotor;
• D1 , D1* - diametrele la intrare în zona paletată a rotorului;
• D2 , D2* - diametrele la ieşirea din zona paletată a rotorului;
• b1 , b1* - lăţimea paletei la intrarea în zona paletată a rotorului;
• b2 , b2* - lăţimea paletei la ieşirea din zona paletată a rotorului.
Condiţia de asemănare geometrică se exprimă astfel:
DA D1 D2 b1 b2
= = = = = kg , ()
D*A D1* D2* b1* b2*
în care k g este un coeficient de asemănare geometrică.

3.7.1.2. Asemănarea cinematică

Două rotoare sunt asemenea din punct de vedere cinematic, dacă triunghiurile de
viteză din punctele omoloage sunt asemenea. În figura 3.44 este prezentată o astfel de
situaţie, pentru două rotoare care îndeplinesc în primul rând asemănarea geometrică.

Fig. 3.44. Rotoare asemenea din punct de vedere cinematic

Condiţia de asemănare geometrică este:

r
= kg . ()
r*
Asemănarea cinematică se exprimă prin proporţionalitatea rapoartelor vitezelor
omoloage:

113
 u w c
= = = kc , ()
u* w* c*
în care kc este raportul de asemănare cinematic.
Trebuie menţionat că unghiurile rămân egale, deci:
α = α * ; β = β* ()
În situaţia în care considerăm două pompe hidrodinamice asemănătoare din punct
de vedere geometric şi cinematic, putem să stabilim relaţiile de legătură între sarcinile,
debitele şi puterile celor două maşini.

3.7.1.3. Proporţionalitatea debitelor la două pompe hidrodinamice asemănătoare

Pentru stabilirea proporţionalităţii debitelor se consideră un rotor de pompă

radial-radial şi o secţiune cilindrică S2 înainte de ieşirea din zona paletată a rotorului,
în imediata vecinătate a ieşirii, elemente ce pot fi observate în figura 3.45.

Fig. 3.45. Rotoare asemenea din punct de vedere cinematic

a - canalul interpaletar; b - rotorul pompei; c – triunghiul de viteze

După cum se poate urmări în figură, lăţimea secţiunii S2 este b2 , deci debitul
teoretic poate fi scris:
Qt = c2 m ⋅ S 2 . ()
sau:
Qt = c2 m ⋅ π ⋅ D2 ⋅ b2 , ()
unde c2 m - reprezintă componenta meridională (radială) a vitezei absolute.

114
 După cum poate fi observat în figura 3.44.c, se poate scrie:
c2 m = (u2 − c2u ) ⋅ tgβ2 . ()
Relaţia poate fi aranjată într-o formă convenabilă, dând factor comun forţat viteza
de transport:
 c 
c2 m = u2 ⋅ 1 − 2u  ⋅ tgβ2 . ()
 u2 
Folosind apoi notaţia:
c 2u
=ψ, ()
u2
se poate scrie în final:
c2 m = u2 (1 − ψ ) ⋅ tgβ2 ()
Astfel, debitul teoretic poate fi exprimat prin relaţia:
Qt = π ⋅ D2 ⋅ b2 ⋅ u 2 (1 − ψ ) ⋅ tgβ 2 ()
Se propune un coeficient de lăţime al canalului la ieşire
b2
kb = . ()
D2
Este un raport de asemănare geometric. Din aceasta se obţine:
b2 = kb ⋅ D2 . ()
Ţinând cont că viteza de transport este:
π ⋅ D2 ⋅ n
u2 = , ()
60
atunci debitul teoretic este:
π 2 ⋅ k b ⋅ (1 − ψ ) ⋅ tgβ 2
Qt = ⋅ n ⋅ D23 . ()
60
Se introduce un coeficient de asemănare pentru debitul volumic:
π2 ⋅ kb ⋅ (1 − ψ ) ⋅ tgβ2
kQ = . ()
60
Acesta este un coeficient cinematic, fiind constant pentru două maşini hidraulice
asemănătoare, deci există relaţiile:
Qt = kQ ⋅ n ⋅ D23 ; ()

Qt* = k Q ⋅ n * ⋅ D2*3 . ()

115
 Raportul debitelor teoretice este:
3
Qt n  D2 
= ()
Qt* n *  D2* 
Ţinând seama de randamentul volumetric se pot scrie relaţiile:
Q = Qt ⋅ ηv ; ()

Q * = Qt* ⋅ η*v . ()
Pentru două pompe asemenea raportul debitelor este:
3
Q ηv n D 
= ⋅ ⋅  2*  . ()
Q * η*v n*  D2 
Deci raportul debitelor volumetrice a două maşini centrifugale care funcţionează
în condiţii asemănătoare este proporţional cu cubul raportului diametrelor exterioare
ale rotoarelor şi cu raportul turaţiilor şi al randamentelor volumetrice.
Pentru aceeaşi pompă antrenată la turaţii diferite, n1 şi n2 se obţine relaţia de
proporţionalitate:
Q2 η v 2 n 2
= ⋅ ()
Q1 ηv1 n1
şi presupunând că randamentul este constant se obţine în final:
Q2 n 2
= . ()
Q1 n1
Deci atunci când turaţia unei pompe centrifugale variază în condiţii asemănătoare
de funcţionare, debitul volumetric este proporţional cu puterea întâia a raportului
turaţiilor.
Relaţia este valabilă pentru variaţii mici ale turaţiei. În caz contrar trebuie să se ia
în consideraţie variaţia randamentului.

3.7.1.4. Proporţionalitatea sarcinilor la două pompe hidrodinamice asemănătoare

Din cele prezentate anterior se cunoaşte că sarcina teoretică în cazul unui rotor cu
intrare normală şi cu număr finit de palete este:
u2 ⋅ c2u
Ht,z = λ ⋅ . ()
g
în care λ < 1 .
Se introduc notaţiile:

116
 c2 u
ψ= , ()
u2
sau:
c2 u = u 2 ⋅ ψ , ()
unde ψ < 1 . Deci:

u22
Ht,z = λ⋅ψ⋅ . ()
g
Viteza tangenţială se exprimă în funcţie de turaţie:
2πn π ⋅ D2 ⋅ n
u2 = ω ⋅ R2 = R2 = . ()
60 60
Sarcina teoretică pentru rotorul cu număr finit de palete este:
λ ⋅ ψ ⋅ π2 2 2
Ht,z = n D2 . ()
3600 ⋅ g
Factorul scris sub formă de fracţie poartă numele de coeficient de sarcină, fiind o
mărime constantă pentru maşinile asemănătoare:
λ ⋅ ψ ⋅ π2
kH = . ()
3600 ⋅ g

Pentru cele două maşini asemănătoare, sarcinile H t , z şi H t*,z vor fi:

H t , z = k H ⋅ n 2 ⋅ D22 ; ()

H t*, z = k H ⋅ n*2 ⋅ D2*2 . ()

Deci sarcina variază cu pătratul diametrului la ieşirea din zona paletată a rotorului
şi cu pătratul turaţiei. Raportul sarcinilor pentru cele două maşini este:
2 2
Ht, z n D 
= * ⋅  2*  . ()
H t*, z n   D2 
Sarcina reală a pompelor în funcţie de sarcina teoretică, pentru un număr finit de
palete, se scrie:
H = ηh ⋅ H t , z . ()
şi
H * = η*h ⋅ H t*, z . ()
Raportul sarcinilor reale ale celor două maşini asemenea este:

117
 H ηh H t , z
= ⋅ , ()
H * η*h H t*, z
sau:
2
H η h  n   D2 
2
= ⋅  ⋅ . ()
H * η h*  n *   D2* 

Deci sarcina totală generată de maşinile centrifugale care funcţionează în condiţii

similare este proporţională cu pătratul raportului diametrelor exterioare ale rotoarelor,
cu pătratul raportului turaţiilor la puterea a doua şi cu raportul randamentelor
hidraulice.
Pentru aceeaşi pompă antrenată la turaţii diferite n1 şi n2 se poate folosi relaţia:
2
H 2  n2  η h 2
=  ⋅ ()
H 1  n1  η h1
Deci pentru aceeaşi pompă funcţionând la turaţii diferite sarcina este
proporţională cu pătratul raportului turaţiilor la puterea a doua şi cu raportul
randamentelor hidraulice.
Dacă se neglijează variaţia randamentului se obţine:
2
H 2  n2 
=  . ()
H1  n1 
Totuşi, la variaţii ale turaţiei mai mari decât 20% trebuie să se ţină seama de
variaţia randamentului hidraulic.

3.7.1.5. Proporţionalitatea presiunilor de refulare a două maşini hidraulice

asemănătoare

Relaţia între presiunile de refulare furnizate de două maşini asemenea se obţine

prin amplificarea raportului sarcinilor cu densităţile fluidelor folosite în cele două
maşini (acceleraţia gravitaţiei este aceeaşi):
2
 n   D2  ρ
2
p ρ⋅ H ηh
= = ⋅ *  ⋅ *  ⋅ * . ()
p * ρ* ⋅ H * η*h  n   D2  ρ
Deci presiunea de refulare generată de maşinile centrifugale care funcţionează în
condiţii similare este proporţională cu pătratul raportului diametrelor exterioare ale
rotoarelor, cu pătratul raportului turaţiilor la puterea a doua, cu raportul randamentelor
hidraulice şi cu raportul densităţilor fluidelor antrenate la puterea întâia.
Pentru o maşină dată al cărei rotor se învârteşte cu turaţii diferite se obţine relaţia:

118
 2
p2 ηh2 n  ρ
= ⋅  2  ⋅ 2 . ()
p1 η h1  n1  ρ1
Deci presiunea de refulare generată de o maşină centrifugală care funcţionează în
condiţii similare la turaţii diferite este proporţională cu pătratul raportului turaţiilor la
puterea a doua, cu raportul randamentelor hidraulice şi cu raportul densităţilor fluidelor
antrenate la puterea întâia.

3.7.1.6. Proporţionalitatea puterilor consumate la două maşini hidraulice

asemănătoare

Pentru determinarea proporţionalităţii puterilor consumate în cazul a două pompe

hidraulice asemănătoare, considerăm expresia puterii utile (hidraulică) a pompelor:
Pu = g ⋅ ρ ⋅ Q ⋅ H ()
şi respectiv:
Pu* = g ⋅ ρ* ⋅ Q* ⋅ H * . ()
Raportul acestor puteri este:
Pu ρ Q H
*
= *⋅ *⋅ *. ()
Pu ρ Q H
Puterile de antrenare sunt legate de puterile utile prin randamentul global.
Raportul puterilor de antrenare este:
Pu
Pa η ρ Q H η*
= = ⋅ ⋅ ⋅ . ()
Pa* Pu* ρ* Q * H * η
η*
De asemenea, se folosesc relaţiile de proporţionalitate pentru sarcini şi pentru
debite, demonstrate anterior:
2 2
H ηh  n  D 
= ⋅  ⋅  2*  ()
H * η*h  n*   D2 
şi
3
Q ηv n  D2 
= ⋅ ⋅  . ()
Q* η*v n*  D2* 

Înlocuind rapoartele debitelor şi sarcinilor se obţine:

119
 5
Pu ρ  n 
3
D  η η
= ⋅  ⋅  2*  ⋅ *v ⋅ *h . ()
Pu* ρ*  n *   D2  η v η h
Se cunoaşte că puterea consumată de pompă este:
Pu Pu
Pa = = . ()
η ηh ⋅ ηv ⋅ ηm
Atunci pentru cele două pompe asemănătoare avem:
Pu
Pa = ; ()
ηh ⋅ ηv ⋅ ηm
respectiv:
Pu*
Pa* =
η*h ⋅ η*v ⋅ η*m
Raportul acestor puteri de antrenare este:
Pa Pu η*h ⋅ η*v ⋅ η*m
= ⋅ ()
Pa* Pu* η h ⋅ ηv ⋅ η m
sau înlocuind raportul puterilor utile, se obţine raportul puterilor consumate în cazul a
două pompe hidraulice asemănătoare:
3 5
Pa ρ n  D2  η*m
= * ⋅ *  ⋅  *  ⋅ . ()
 D2  ηm
*
Pa ρ  n 
Relaţia arată că maşinile centrifugale care funcţionează în condiţii asemănătoare
au puterea de antrenare la arbore direct proporţională cu puterea a cincia a raportului
diametrelor exterioare ale rotoarelor, cu raportul turaţiilor la puterea a treia, cu raportul
densităţilor fluidelor antrenate la puterea întâia şi invers proporţională cu raportul
randamentelor mecanice.
Pentru cazul când se consideră aceeaşi pompă antrenată la turaţii puţin diferite şi
funcţionând cu acelaşi lichid se poate lua în calcul egalitatea randamentelor, deci se
foloseşte relaţia de proporţionalitate:
3
Pa 2  n2 
=  . ()
Pa1  n1 

3.7.1.7. Trasarea caracteristicilor H(Q) ale unei pompe la diferite turaţii

Din relaţiile de proporţionalitate pentru o pompă a cărei caracteristică H 1 (Q ) la

turaţia n1 este cunoscută, fiind necesară trasarea caracteristicii pompei funcţionând la
120
turaţia n2 rezultă:
H1
H2 = ⋅ Q22 , ()
Q12
adică două puncte aparţinând curbelor pentru turaţiile n1 şi n2 sunt puse în
corespondenţă prin intermediul unei parabole cu vârful în originea sistemului de
coordonate care corespunde regimurilor asemenea de funcţionare (fig. 3.46).

Fig. 3.46. Trasarea caracteristicii H (Q ) la o turaţie diferită de cea nominală

Astfel, pentru fiecare punct de pe caracteristica H 1 (Q1 ) corespunde un punct

H 2 (Q2 ) obţinut pe baza relaţiei de mai sus, adică punctele corespunzătoare sunt legate
între ele printr-o parabolă a regimurilor asemenea.

Fig. 3.47. Trasarea caracteristicii H (Q ) la o turaţie diferită

3.7.1.8. Trasarea caracteristicilor Pa(Q) ale unei pompe la diferite turaţii

Se cunoaşte caracteristica P1 (Q ) a unei pompe la turaţia n1 . Se cere să se traseze

caracteristica P2 (Q ) la turaţia n2 .
Din relaţiile de proporţionalitate ale puterilor absorbite rezultă:

121
 P1
P2 = ⋅ Q23 , ()
Q13
Deci punctele corespunzătoare funcţionării la două turaţii sunt legate între ele
printr-o parabolă cubică a regimurilor asemenea.
Relaţia este valabilă pentru variaţii ale turaţiei de până la 20%. Pentru variaţia
turaţiei mai mare decât 20% a turaţiei se recomandă relaţia empirică:
0,1
1 − η1  n2 
=  . ()
1 − η2  n1 

3.7.1.9. Diagrama universală a pompelor

Se obişnuieşte să se reprezinte curbele de funcţionare ale unei pompe la diferite

turaţii sub forma unei diagrame universale. Aceasta reprezintă dependenţele H (Q )
pentru diferite turaţii, peste care s-au suprapus curbele de egal randament şi au ca
parametru diametrul rotorului.
Obţinerea grafică a unei curbe de egal randament este reprezentată în figura .
3.48. Se alege o valoare η = const. , iar punctele de intersecţie corespunzătoare între
dreapta de η = const. şi curbele η(Q ) pentru diferite turaţii se proiectează pe curbele
H (Q ) de aceeaşi turaţie. Unind punctele astfel obţinute, rezultă o curbă de egal
randament. În zona cuprinsă în interiorul curbei η = const. , randamentele au valori mai
ridicate decât valoarea dată de curbă. În mod analog se construiesc curbele de egal
randament şi pentru alte valori ale randamentului.

Fig. 3.48. Obţinerea unei curbe de egal randament pe caracteristicile H (Q ) trasate

pentru diferite turaţii

În fig. 3.49 este reprezentată diagrama universală pentru o pompă PCN 65-160 cu
diametrul rotorului de 160 mm.

122
 Fig. 3.49. Diagrama universală a pompei PCN 65-160

Astfel, diagrama universală permite determinarea turaţiei optime de funcţionare a

pompei şi stabilirea parametrilor de funcţionare, ca şi a zonei optime de funcţionare la
diferite turaţii. În această zonă se recomandă să se situeze punctul de funcţionare.
În figura 3.50 se prezintă diagramele H (Q) şi P (Q) pentru o pompă centrifugală
la care se montează rotoare cu diametre diferite.

123
 Fig. 3.50. Diagramele pompei ... la trei valori ale diametrului D2 .

3.7.1.10. Modificarea turaţiei, puterii şi momentului de torsiune în cazul schimbării

sarcinii la o pompă dată

Se consideră o pompă având sarcina H1 şi se cere să se determine modificarea

turaţiei, puterii şi momentului de torsiune în cazul în care sarcina se schimbă la
valoarea H 2 = 4 ⋅ H1 .
Se cunoaşte legea de proporţionalitate a sarcinilor la două maşini hidraulice
asemănătoare:
2 2
H ηh  n  D 
= ⋅  ⋅  2*  . ()
H * η*h  n*   D2 
Pentru aceeaşi pompă, există egalitatea diametrelor:
D2 = D2* ()
şi se presupune randamentul hidraulic constant:

124
 ηh = η*h . ()
Rezultă deci proporţionalitatea sarcinii cu pătratul turaţiei:
2
H 2  n2 
= . ()
H1  n1 
De aici rezultă în continuare:
n2 H2 4
= = = 2. ()
n1 H1 1
Deci turaţia se măreşte de două ori.
Se ia în considerare legea de proporţionalitate a puterilor, la două maşini
hidraulice asemănătoare:
3 5
Pa ρ n  D2  η*m
= * ⋅ *  ⋅  *  ⋅ . ()
 D2  ηm
*
Pa ρ  n 
Pentru aceeaşi maşină avem:
ρ = ρ* ; D2 = D2* ; ηm = η*m . ()
Rezultă:
3
Pa 2  n2 
=   = 23 = 8 . ()
Pa1  n1 
Pentru creşterea sarcinii de 4 ori, puterea consumată se măreşte de 8 ori, ceea ce
nu este deloc de neglijat.
Momentul de torsiune are expresia:
Pa
MT = KM ⋅ , ()
n
în care: M T - este momentul de torsiune, K M - o constantă de moment, Pa - puterea
absorbită (consumată) şi n - turaţia.
Pentru două maşini hidraulice asemănătoare, putem scrie:
M T* Pa* n
= ⋅ . ()
M T Pa n*
Pentru aceeaşi pompă există relaţia de proporţionalitate:
M T 2 Pa 2 n1
= ⋅ . ()
M T 1 Pa1 n2
Dar:

125
 3
Pa 2  n2 
=  ()
Pa1  n1 
şi rezultă relaţia de proporţionalitate pentru momentul de torsiune:
2
M T 2  n2 
=   = 22 = 4 . ()
M T 1  n1 
Deci momentul de torsiune se măreşte de 4 ori.
În aceste condiţii se impune verificarea din punct de vedere al rezistenţei la noile
solicitări a tuturor subansamblurilor pompei.
Dacă nu se fac verificări din punct de vedere al rezistenţei pentru subansamblele
pompei se admite o creştere a turaţiei cu cel mult 20 %, faţă de turaţia înscrisă pe
plăcuţa pompei.

3.7.2. Turaţia specifică şi turaţia caracteristică a maşinilor hidrodinamice

3.7.2.1. Definire

Se propune ca pentru generalizarea rezultatelor şi compararea acestora să se

reducă mărimile caracteristice ale maşinilor la o maşină convenţională care asigură un
transfer energetic egal cu unitatea. Se consideră asemenea maşinile care au raportul
dintre viteza de transport şi viteza absolută acelaşi. Astfel, se defineşte coeficientul de
viteză:
u
Ku = . ()
c
Viteza absolută se exprimă în funcţie de sarcina maşinii H, presupunând că
fluidul are numai energie cinetică:
c = 2 gH . ()
De asemenea, viteza absolută poate fi exprimată din ecuaţia de continuitate sub forma:
4Q
c= . ()
πD22
Din ultimele două relaţii se obţine diametrul:
4 Q
D2 = ⋅ . ()
π 2g H
Viteza de transport poate fi exprimată în funcţie de diametrul D2 şi turaţia maşinii, n :

126
 πD2 n
u= . (3.)
60
iar coeficientul de viteză devine:
πD2 n
Ku = . (3.)
60 2 gH
Înlocuind şi diametrul se obţine:
n⋅ Q
K u = Const1 ⋅ 3
. (.)
H 4

Turaţia caracteristică sau rapiditatea cinematică se defineşte prin:

1 3
n⋅ Q −
nQ = 3
= n ⋅Q 2 ⋅H 4 . (.)
H 4

Ea poate fi privită ca turaţia unei maşini asemenea geometric cu cea dată, care
utilizează un debit egal cu unitatea pentru realizarea unui transfer energetic (sarcina)
egal cu unitatea. Unităţile de măsură utilizate în calculul turaţiei caracteristice sunt
m3/s pentru debit şi rot/min pentru turaţie.
Similitudinea turbomaşinilor presupune egalitatea turaţiilor caracteristice pentru
model şi prototip.
Considerând randamentul egal cu unitatea, puterea maşinii se exprimă prin
relaţia:
P = ρgQH , (.)
de unde se exprimă debitul în funcţie de putere:
1 P
Q= ⋅ . ()
ρg H
Înlocuind debitul în ecuaţia coeficientului de viteză se obţine o nouă expresie
pentru acesta:
n P
K u = Const 2 ⋅ . (.)
H H
Turaţia specifică sau rapiditatea dinamică se defineşte prin:
1 5
n P −
ns = 5
= n⋅P2 ⋅H 4 . (.)
H 4

Ea poate fi privită ca turaţia unei maşini asemenea geometric cu cea dată şi care
dezvoltă o putere egală cu unitatea, asigurând un transfer energetic egal cu unitatea.
Deoarece este dimensională, este necesar a se preciza unităţile de măsură care se

127
utilizează. Astfel, turaţia se exprimă în rot/min, iar puterea în kW sau CP. În cazul în
care puterea se exprimă în CP, se notează n s ,CP , iar dacă puterea se exprimă în kW, se
utilizează notaţia ns , kW . Legătura dintre cele două moduri de calculare a turaţiei
specifice este următoarea:
P[kW ]
P[CP ] 735,5
ns , CP = n ⋅ 5
= n⋅ 5
= 1,15 ⋅ ns , kW . (.)
H 4 H 4

3.7.2.2. Clasificarea pompelor hidrodinamice din punct de vedere al rapidităţii

Pompele hidrodinamice sunt maşini generatoare hidraulice. Conform

standardelor, clasificarea pompelor se recomandă să se facă cu ajutorul numărului
caracteristic definit prin relaţia:
2πn Q
K= 3
, (.)
(gH ) 4

unde n [rot/s], iar Q [m3/s]. Se observă că numărul caracteristic este obţinut din turaţia
caracteristică şi este adimensional.
Pentru clasificarea constructivă a pompelor se mai utilizează frecvent turaţia
specifică ns , CP şi turaţia caracteristică nQ .
Turaţia specifică ns , CP , în cazul unei pompe, este turaţia unei pompe asemenea
geometric cu cea dată şi care dezvoltă o putere de 1CP la o înălţime de pompare de 1m
col. fluid. Înlocuind în expresia turaţiei specifice puterea utilă cu mărimile aferente
exprimate în unităţi aparţinând SI şi considerând fluidul de lucru apa, rezultă:
ρ gQH 1 ρg Q
ns ,CP = n ⋅ 5
= ⋅n 3 = 3,65 ⋅ nQ . (.)
735,5 735,5
H4 H4
S-a obţinut astfel legătura între turaţia specifică ns , CP şi turaţia caracteristică.
Pentru determinarea legăturii dintre turaţia caracteristică şi numărul caracteristic
se porneşte de la definirea turaţiei caracteristice, ţinând seama că în expresia ei turaţia
se introduce în rot/min, iar numărul caracteristic foloseşte rot/s:
 rot 
n
Q 2π  min 
3
Q
nQ = n 3 = ⋅ ⋅ 60 g 4 ⋅ = 52,9 ⋅ K . (.)
2π 60 3
H4 (gH )4
Există deci următoarele legături:

128
 ns ,CP = 3,65 ⋅ nQ = 193 ⋅ K . (.)

Tipurile constructive de turbopompe şi evoluţia formei secţiunii meridiane a

rotorului unei pompe hidrodinamice în funcţie de K , n s ,CP ns , kW şi nQ , este
reprezentată în tabelul 3.1.
Coeficientul ns este strâns legat de forma rotorului pompei. Pompele cu o valoare
b D
scăzută a lui ns au un rotor la care raportul 2 este redus, dar valoarea raportului 2
D2 D1
este mare, ceea ce înseamnă palete cu lungime mare, necesare pentru obţinerea unei
sarcini ridicate. În interiorul unui astfel de rotor curgerea are loc într-un plan
perpendicular pe axa de rotaţie (curgere radială). Pe măsură ce creşte ns , CP , raportul
D2 b
scade, crescând lăţimea relativă a paletei rotorului 2 . În plus curgerea care are
D1 D2
loc prin rotor încetează să mai fie radială, devenind semiaxială. Pentru cazul limită
care corespunde valorilor maxime ale lui ns , curgerea se face paralel, în raport cu axa
de rotaţie (curgere axială). Creşterea lui ns corespunde trecerii gradate de la rotorul
radial-radial, la rotorul diagonal şi mai departe la rotorul axial.
În cele mai multe cazuri se alege β 2 în jur de 300.
Se mai folosesc de asemenea palete radiale ( β2 = 90° ) care conduc la un
randament mai scăzut, dar rotoarele cu astfel de palete au un gabarit mai redus, sunt
mai rezistente şi comportă o tehnologie mai simplă (se folosesc adesea la rotoarele
pompelor de apă din circuitul de răcire al motoarelor de autovehicule, maşinilor
electrocasnice etc.).
Pentru recalcularea randamentului global al pompelor centrifuge se poate utiliza
una dintre formulele lui Moody (cit. in indrumar):
DM
1 − η = (1 − η M ) ⋅ 5 ; ()
D
0, 25 0, 25
D  n 
1 − η = (1 − η M ) ⋅  M  ⋅ M  , ()
 D   n 
în care indicele M se referă la model.
Firma Byron Jackson Pumps (cit. in [indrumar]) recomandă formula:
0,165
D 
1 − η = (1 − ηM ) ⋅  M  . ()
 D 

129
 P.215.indrumar
Tab. 3.1.
Tipul Pompă cu Pompă centrifugă cu rotor: Pompă Pompă axială cu rotor:
pompei canal lateral diagonală
sau lent normal rapid lent normal rapid
periferal
Forma în MIT.p.240
secţiunea
meridiană
a rotorului

D2 D2 D2 D2 D2 D2 D2
= 3,0...2,0 = 2,0...1,5 = 1,5...1,4 = 1,2...1,1 = 0,85...0,75 = 0,75...0,7 = 0.7...0,6
D1 D1 D1
D1 D1 D1 D1
K 0,04...0,2 0,2...0,4 0,4...0,8 0,8...1,55 1,55...2,6 2,6...10,4
ns ,CP 8...40 40...80 80..150 150...300 300...500 400...600 600...1200 1200...2000
ns , kW 7...35 35...70 70...130 130...260 260...435 350...520 520...1050 1050...1750
nQ 2,2...11 11...22 22...41 41...82 82...135 110...550
Număr palete → scade ↓ →
Sarcina → scade ↓ →
Debitul şi puterea → cresc ↑ →

130
 Firma Sulzer recomandă formula:
0,15 0, 036
D  H 
1 − η = (1 − ηM ) ⋅  M  ⋅ M  . ()
 D   H 
Pentru pompe diagonale şi axiale mari, Comisia Elecrotehnică Internaţională
recomandă formula:
  DM 
0, 4
 nM  
0, 2
1 − η = (1 − ηM ) ⋅ 0,5 + 0,5 ⋅   ⋅  . ()
  D   n  
Dacă nu se cunoaşte randamentul unui model similar încercat în laborator, atunci
se poate estima randamentul global folosind diagrama prezentată în figura 3.51. Se
observă faptul că randamentele maxime se obţin la nQ = 30...70 .

Fig. 3.51. Estimarea randamentului global în funcţie de debit şi de turaţia

caracteristică

Randamentul volumic poate fi estimat cu formula [indr]:

1 0,68
=1+ 2 3 . ()
ηv ns
Pentru estimarea randamentului hidraulic se poate folosi formula lui Lomerkin
(cit. in [indr.]):

131
 ηh = 1 − 0,42 ⋅ (lg D1, red − 0,172 )−2 ; ()

1
 Q 3
D1, red = 4 ⋅   , ()
n

unde: D1, red [m] , n [rot min] şi Q [m3 s] .

3.8. Pompe diagonale

3.8.1. Paleta şi rotorul pompei diagonale

Paleta la rotorul diagonal de mare turaţie, are muchia de ieşire e2 i2 aşezată

înclinat, figura 3.52.

Fig. 3.52. Paleta rotorului diagonal

D2
În acest caz re 2 > > ri 2 . Diametrul de ieşire D2 se măsoară în punctul m2
2
situat pe linia mijlocie de curent. Muchia de intrare e1i1 se prelungeşte în zona de
aspiraţie a rotorului, pentru a se obţine lungimi (suprafeţe portante) suficiente de palete
şi canale de trecere largi.
Astfel vitezele de intrare se micşorează şi paleta este mai puţin sensibilă, la
pierderile datorită şocului la intrare. Se obţine astfel un rotor cu rezistenţă mai mare,
D
fără a fi necesare consolidări suplimentare. După cum se observă re1 > 1 > ri1 .
2
Diametrul de intrare D1 se măsoară în punctul m1 de pe linia mediană de curent.
Punctul extrem al muchiei de intrare e1 este situat la raza re1.

132
 Da
re1 =
2
Da - diametrul gurii de aspiraţie.
La debite mari şi înălţimi mici de refulare, pompa diagonală este prevăzută cu
rotor fără perete exterior având palete elicoidale, figura 3.53.

Fig. 3.53. Paletele elicoidale ale unui rotor diagonal

Odată cu creşterea debitului în continuare, în special la lichide cu corpuri străine

în suspensie, paletele rotorului se scurtează lăsând spaţii mari de trecere. În figura
3.54-a este prezentat un rotor cu secţiuni largi de trecere, iar în dreapta este arătat un
rotor diagonal cu palete de egală grosime.

a b
Fig. 3.54. Rotoare speciale pentru pompe diagonale:
a – rotor cu secţiuni largi de trecere; b – rotor cu palete de egală grosime

3.8.2. Tipuri de pompe diagonale

3.8.2.1. Pompa diagonală cu rotor simplu

O astfel de pompă este similară cu pompa Brateş. Elementele componente ale

133
unei astfel de pompe sunt prezentate în figura 3.56.

Fig. 3.56. Pompa diagonală cu rotor simplu:

1 - gură de aspiraţie; 2 - rotor diagonal; 3 - carcasă (difuzor); 4 - gură de
refulare; 5 - arbore de antrenare; 6 - garnituri de etanşare (presetupe)

3.8.2.2. Pompa diagonală cu rotor fără scut având carcasă spirală cu perete
intermediar

Un astfel de tip de pompă are o carcasă spirală care realizează o ghidare avansată
a lichidului folosind un perete intermediar. Elementele componente ale unei astfel de
pompe sunt prezentate în figura 3.57.

Fig. 3.57. Pompa diagonală cu rotor fără scut:

1 - corpul pompei; 2 - rotorul diagonal; 3- difuzor spiral cu perete
despărţitor; 4 - gură de aspiraţie; 5 - capace cu presetupe; 6 - arbore de
antrenare; 7 - piuliţă de fixare a rotorului
134
3.8.2.3. Pompa diagonală cu roată de conducere axială

O astfel de pompă se utilizează la turaţii specifice ns > 100 .

Această pompă este prezentată în figura 3.58. Trebuie remarcat faptul că la o
astfel de pompă componenta tangenţială a vitezei absolute de intrare în dispozitivul de
conducere c3u are valoare mică, astfel încât secţiunile de curgere printr-o carcasă
spirală ar trebui să fie foarte mari.

Fig. 3.58. Pompa diagonală cu roată de conducere axială:

1 - corpul pompei; 2 - paletele statorului (dispozitivului de conducere);
3 - rotorul diagonal; 4 - roată de conducere fixă; 5 - gura de refulare; 6
arbore de antrenare; 7 - motor electric; 8 - gură de aspiraţie

În acest caz lichidul este aspirat axial, antrenat de rotorul diagonal şi apoi dirijat
tot în direcţie axială cu ajutorul unui dispozitiv de conducere cu palete fixe. După cum
se poate observa, rotorul pompei are şi perete exterior.

3.9. Pompe axiale

3.9.1. Reţele de palete

3.9.1.1. Definţii

În vederea definirii unei reţele de palete, trebuie cunoscute unele elemente legate

135
de aceasta. Astfel se defineşte corpul solid aerodinamic ca fiind un corp solid racordat
alungit, care prezintă (opune) o rezistenţă scăzută la curgerea unui fluid.
Un profil aero-hidrodinamic este o zonă cuprinsă între două plane perpendiculare
pe linia bordului de atac. Bordul de atac reprezintă linia care uneşte punctele cele mai
avansate ale corpului solid aerodinamic. În figura 3.59 este prezentat un profil aero-
hidrodinamic.

Fig. 3.59. Profil aero-hidrodinamic:

A – bordul de atac (punctul de contact al profilului cu un cerc, având
centrul în B); B – bordul de fugă; τ - unghiul de fugă; AB – coarda
profilului; l – profunzimea profilului (lungimea corzii AB); AMB –
extradosul; A+B – intradosul

Mijlocul segmentelor perpendiculare pe coarda profilului poartă numele de linie

mijlocie a profilului. Cea mai mare ordonată a liniei mijlocii în raport cu coarda AB se
f
numeşte săgeată maximă, notată cu f. Raportul se numeşte curbură relativă. Poziţia
l
săgeţii maxime se defineşte prin d (iar d , din raportul d l ).
Valoarea maximă a segmentului MN este grosimea profilului şi se notează cu e.
e
Raportul se numeşte grosime relativă.
l
Alte caracteristici geometrice ale unui profil aerodinamic, pot fi urmărite şi în
figura 3.60.

136
 Fig. 3.60. Caracteristici ale unui profil aero-hidrodinamic:
a - – anvergura profilului, b ; b - arcuirea profilului, χ (unghiul format
de tangentele la linia mijlocie a profilului, în punctele A şi B).

O reţea de palete este o succesiune de profile paralele între ele, trecerea de la un

profil la altul făcându-se prin translaţie. Distanţa între două puncte omoloage a două
profile aerodinamice, poartă numele de pasul reţelei, t .
În figura 3.61 poate fi urmărită o reţea de palete cu toate elementele ei.

Fig. 3.61. Caracteristici ale unei reţele de profile aero-hidrodinamice

Tangenta dusă de la bordul de fugă la intradosul profilului, defineşte poziţia

137
profilului în reţea. Unghiul δ , format de această tangentă cu frontul reţelei se numeşte
unghi de aşezare al profilului. Planul tangent la toate profilele care formează reţeaua de
profile în zona bordurilor de atac se numeşte frontul reţelei.
Funcţia unei reţele de palete este de a devia o curgere. Ea transformă viteza de
intrare w1 într-o viteză de ieşire w2 având direcţie şi mărime diferită. Reţeaua de
palete poate reprezenta desfăşurarea unui rotor de maşină hidrodinamică pentru o
studiere mai uşoară (fig. 3.61).
Viteza relativă w este determinată plecând de la viteza absolută c şi de la viteza
de antrenare a reţelei u , egală cu viteza tangenţială mijlocie a rotorului.

3.9.1.2. Calculul forţei portante

Dacă se consideră o reţea de palete fixă (fig. 3.61), vitezele w1 şi w2 vor fi viteze
absolute. Presupunem o reţea de profile aerodinamice de lăţime unitară. Fluidul se
consideră ideal şi incompresibil, mişcarea fiind potenţială plană şi staţionară:
w x = w x ( x , y ) ; w y = w y ( x, y ) ; w z = 0 . ()

Mişcările de vârtej pot avea loc numai în planul xOy (liniile de curent ale
mişcărilor de vârtej sunt perpendiculare pe planul xOy ).
Se consideră conturul 11′ 2′2 sau suprafaţa de control C0.
Linia 1′ 2′ se obţine prin translaţia plan paralelă a liniei 12 cu un pas (t).
Segmentele 11′ şi 22′ sunt paralele cu frontul reţelei, fiind situate la infinit amonte şi
infinit aval (adică la o distanţă la care prezenţa reţelei de profile nu influenţează viteza
de curgere).
Pe segmentul 11′ viteza este constantă şi egală cu w1 , iar pe segmentul 22′ viteza
este constantă şi egală cu w2 . În două puncte oarecare A şi A′ situate pe aceeaşi
ordonată ( y A ' = y A + t ) vitezele şi presiunile sunt egale:
wA = wA ' ; p A = p A ' . ()
Considerând curbele 12 şi 1′ 2′ şi cele două puncte A şi A′ cu elementele de
contur ds (având lăţime unitară) se aplică ecuaţia de continuitate:
dQ A + dQ A ′ = w A n A ds + w A ′ n A ′ ds . ()
Dar:
wA = wA ′ . ()
Deci ecuaţia se poate aranja în forma:
dQ A + dQ A ′ = w A (n A + n A ′ ) ⋅ ds . ()
Dar din contur se observă că:
n A ′ = −n A . ()

138
 Rezultă în final:
dQ A + dQ A ′ = 0 . ()
Deci prin curbele 12 şi 1′ 2′ aportul de debit în suprafaţa 122′1′ este nul. Ca
urmare debitul ce intră prin 11′ este egal cu debitul ce iese prin 22′ .
Q = Q11′ = Q22 ′ . ()
Rezultă în acest caz:
t ⋅ w1x = t ⋅ w2 x , ()
sau:
w1x = w2 x . ()
Se introduce noţiunea de circulaţie notată cu Γ .
Γ = ∫ wt ds = ∫ w t ds = w1 y ⋅ t + ∫ w t ds − w2 y ⋅ t + ∫ w t ds , ()
c0 11′ 2′2 1′ 2′ 21

în care t reprezintă versorul tangentei la elementul de contur ds orientat în sensul

circulaţiei.
Dar există relaţia:
∫ w t ds = − ∫ w t ds . ()
1′ 2′ 21

Luând în considerare conturul reprezentat punctat în figura 3.61 şi detaliat în

figura 3.62, se descompun vitezele pentru cele două puncte A şi A′ , după direcţie
normală şi după direcţie tangenţială în raport cu liniile 1′ 2′ şi 21.

Fig. 3.62. Conturul pentru definirea circulaţiei

Deoarece:

139
 wA ′ = wA , ()
atunci şi componentele după direcţie tangenţială vor fi egale:
wA ′t = wAt . ()
Ca urmare va fi satisfăcută relaţia:
∫ w t ds = − ∫ w t ds . ()
1′ 2′ 21

În această situaţie, circulaţia este:

(
Γ = w1 y − w2 y ⋅ t . ) ()

Se scrie ecuaţia lui Bernoulli:

w2 p
+ + gz = ct. , ()
2 ρ
între segmentele de contur 11′ şi 22′ :
w2 2 p2 w2 p
+ + gz2 = 1 + 1 + gz1 . ()
2 ρ 2 ρ
Se consideră termenul:
g ( z 2 − z1 ) ≅ 0 . ()
Atunci se obţine:
p 2 − p1 w12 − w22
= , ()
ρ 2

sau:

p2 − p1 =
2
(
ρ 2
w1 − w22 ) ()

p 2 − p1 =
ρ 2
2
(
w1x + w12y − w22x − w22 y ) ()

Ţinând cont că:

w1x = w2 x , ()

rezultă:

p2 − p1 =
2
(
ρ 2 ρ
) ( )(
w1 y − w22 y = w1 y + w2 y w1 y − w2 y
2
) ()

Se notează:

140
 1
w∞ = (w1 + w2 ) , ()
2

unde w∞ - este media vectorială a vitezelor w1 şi w2 de la infinit amonte, respectiv

infinit aval de reţea. Componentele lui w∞ sunt:

1
w∞x = (w1x + w2 x ) = w1x = w2 x ; ()
2

w∞y =
1
2
(
w1 y + w2 y . ) ()

Ţinând cont de relaţia circulaţiei Γ , se poate scrie:

Γ
p 2 − p1 = ρw∞y . ()
t
Luând în considerare conturul 11′ 2′2 şi profilul aerodinamic de lăţime unitară,
dacă se consideră suprafaţa de control conform figurii 3.63, se poate aplica teorema
impulsului, după cum urmează:
F pSL = Fm + FiSI + F pSI + FiSE + F pSE , ()

în care:
F pSL = F + F p ( SL − Sp ) ()

reprezintă forţa de presiune cu care fluidul acţionează asupra mediului înconjurător

prin conturul 11′ 2′2 , inclusiv conturul din jurul profilului. Forţele care intervin în
ecuaţia teoremei impulsului sunt:
• Fm - forţa masică, care poate fi neglijată, Fm ≅ 0 ;
• FiSI - reprezintă forţa de impuls pe segmentul de contur 11′ ;
• FiSE - reprezintă forţa de impuls pe segmentul de contur 2′2 ;
• FpSI - forţa de presiune pe segmentul de contur 11′ ;
• F pSE - forţa de presiune pe segmentul de contur 2′2 .

Fig. 3.63. Suprafaţa de control pentru aplicarea teoremei impulsului

141
 Relaţia teoremei impulsului de mai sus devine:
F = FiSI + F pSI + F iSE + F pSE − F p ( SL − Sp ) ,

în care:
FiSI = ∫∫ ρw 2 ds = ρw12 t ; ()
SI

FiSE = ∫∫ ρw2ds = −ρw22t ; ()

SE

F pSI = − ∫∫ pds = p1t ; ()

SI

F pSE = − ∫∫ pds = − p 2 t ; ()
SE

Fp ( SL − Sp ) = − ∫∫ pds = 0 , ()
(SL − Sp )
deoarece pe conturul SL − Sp vectorii element de contur ds luaţi perechi sunt egali şi
de semn contrar.
După înlocuiri relaţia forţei de acţiune poate fi scrisă scalar:
F = ρw12 t − ρw22 t + p1t − p2 t . ()
Dar din ecuaţia de continuitate se cunoaşte că:
w1t = w2t = Q , ()
Atunci:
F = ρQ(w1 − w2 ) + p1t − p2 t . ()
Prin particularizare pentru proiecţiile pe axe, se obţin relaţiile:
Fx = ρQ(w1x − w2 x ) + p1t − p2 t ; ()

(
Fy = ρQ w1 y − w2 y . ) ()

Conform rezultatelor obţinute anterior w1x = w2 x deci:

Fx = ( p1 − p 2 ) t . ()
Folosind relaţia circulaţiei se obţin relaţiile:
Fx = −ρw∞y Γ ; ()

(
Fy = ρQ w1 y − w2 y . ) ()

Dar:
142
 Q = w1x t = w2 x t = w∞x t . ()
Ţinând cont de relaţia circulaţiei se poate scrie relaţia:
Γ
w1 y − w2 y = . ()
t
Atunci componenta pe axa Oy este:
Fy = ρw∞x Γ . ()

Din ultimele relaţii rezultă:

F = Fx2 + F y2 . ()

Această forţă este de fapt chiar forţa portantă unitară.

F = Pu = Fx2 + Fy2 = ρΓ w∞2 x + w∞2 y = ρw∞ Γ , ()

unde Pu reprezintă forţa portantă ce acţionează asupra profilului considerat de lăţime

unitară.
Se constată că:
Pu ⋅ w∞ = Fx ⋅ w∞x + Fy ⋅ w∞y = 0 . ()

Deci forţa portantă Pu este perpendiculară pe direcţia vitezei w∞ . Sensul lui Pu

π
se obţine rotind w∞ cu în sens opus sensului circulaţiei Γ .
2
Pentru imediata vecinătate a profilului, notând cu L lungimea conturului
profilului se obţine pentru circulaţie:
Γ = ∫ wt ds = w∞ ⋅ L . ()
L

Forţa portantă poate fi scrisă:

Pu = ρw∞2 L . ()
Această forţă portantă a fost calculată pentru un profil de lăţime unitară
(anvergură unitară). Un profil real are şi o lăţime (anvergură), conform figurii 3.64.

Fig. 3.64. Anvergura finită a profilului real

143
 Portanţa pentru un profil real, de anvergură b este:
P = Pu ⋅ b = ρw∞2 L ⋅ b . ()
Folosind teoretic notaţia:
L
c=2 ()
l
se poate scrie:
w∞2
P = c ⋅ρ l ⋅b . ()
2
În realitate c se determină experimental şi poartă numele de coeficient de
portanţă. Produsul l ⋅ b = S poartă numele de suprafaţă a profilului. Cu această notaţie
se poate scrie forţa portantă sub forma:
w∞2
P = c ⋅ρ ⋅S . ()
2

3.9.2. Pompa axială

Pentru un debit dat, pompa axială reprezintă construcţia cea mai simplă şi mai
economică. Pompa axială poate fi utilizată numai pentru înălţimi de refulare mici
(sarcini mici). La turaţii specifice ridicate, pompa axială are randamentul cel mai bun,
deoarece schimbările de direcţie sunt reduse la minim, secţiunile de trecere printre
palete fiind foarte mari. La sarcini parţiale însă randamentul scade foarte mult.
Pentru o pompă axială cu pereţii carcasei şi butucul paralele cu axa, rezultă în
secţiunea meridiană, figura 77, o curgere potenţială cu liniile de curent paralele.

Fig. 3.65. Curgerea potenţială în secţiunea meridiană a unei pompe

axiale:
r – raza secţiunii meridiane; ri - raza butucului; re - raza exterioară a
paletelor (raza suprafeţei cilindrice care conţine toate marginile
exterioare e1e2 ale paletelor); i1e1- muchia de intrare a paletei (bordul de
atac); i e - muchia de ieşire a paletei (bordul de fugă)

144
 În elementele prezentate sunt următoarele:
Pentru secţiunea meridiană prezentată în figura 3.65 se poate scrie:
u1 = u2 = u = ω ⋅ r . ()
Componenta meridională a vitezei de curgere este:
cm = com = c3m , ()
în care com este componenta meridională a vitezei într-o secţiune apropiată, înainte de
intrarea în zona paletată, iar c3m - componenta meridională a vitezei într-o secţiune
apropiată de ieşirea din zona paletată (după ieşire).
Teoretic liniile de curent se află pe cilindri circulari, care se pot desfăşura în plan.
În realitate particulele de lichid descriu traiectorii ce nu pot fi aşezate pe cilindri,
datorită suprapunerii, peste curgerea de trecere, a unei mişcări relative de vârtej faţă de
rotor. Vârtejul relativ imprimă particulelor de lichid o mişcare de rotaţie într-un plan
perpendicular pe axa rotorului.
Apar astfel componente de viteză tangenţiale la peretele carcasei şi la butuc, iar
lângă palete apar componente radiale conform figurii 3.66.

Fig. 3.66. Vârtejul relativ în rotorul maşinii axiale

3.9.3. Rotorul axial

3.9.3.1. Rotorul axial de rapiditate medie

Acest tip de rotor se caracterizează printr-un număr mare de palete. În această

situaţie rezultă canale de rotor înguste, la care se poate aplica teoria liniei de curent
unidimensionale de la rotorul radial.
Pentru pompele hidrodinamice a fost demonstrată relaţia pentru sarcina rotorului
cu un număr infinit de palete:
1
H t ,∞ = (u2c2u − u1c1u ) . ()
g

145
 Dar în cazul pompelor axiale:
u1 = u2 = u . ()
Componenta tangenţială a vitezei absolute imediat după intrarea în zona paletată
poate fi considerată egală cu componenta tangenţială a vitezei absolute (imediat)
înaintea intrării în zona paletată:
c1u = cou . ()
Atunci rezultă sarcina teoretică în cazul unui rotor cu număr infinit de palete, la o
pompă axială cu rotor de rapiditate medie:
u
H t ,∞ = (c2u − c0u ) . ()
g
În cazul unui rotor real cu un număr finit de palete, relaţia este:
u
Ht,z = (c3u − c0u ) , ()
g
în care c3u este componenta tangenţială a vitezei absolute imediat după ieşirea din
zona paletată.
Liniile de curent ale mişcării relative se vor roti în sens invers sensului de rotaţie
al rotorului pentru egalizarea presiunilor (egalizarea presiunilor de pe faţa şi spatele
paletelor). Aceasta conduce şi la schimbarea unghiului β 2 , conform figurii 3.67.

Fig. 3.67. Triunghiul de viteze la ieşirea fluidului din rotorul axial de

rapiditate medie

Din figură se poate observa că:

β3 < β2 . ()
Se păstrează doar egalitatea componentelor meridionale (direcţiile lor sunt
paralele cu axa de rotaţie a rotorului).

146
3.9.3.2. Rotorul axial de rapiditate mare

Odată cu creşterea puternică a turaţiei, pentru a diminua frecările în raport cu

feţele paletelor, se reduce la limită numărul de palete. Din cauza distanţei mari între
palete, curgerea relativă între palete este similară cu o curgere printr-o reţea de profile,
conform figurii 3.68.

Fig. 3.68. Curgerea relativă între paletele rotorului axial de rapiditate

mare
De fapt dacă se intersectează zona paletată a rotorului axial, cu o suprafaţă
cilindrică coaxială cu axa rotorului şi se desfăşoară în plan, se obţine o reţea de profile
aerodinamice.
Considerând profilul unei palete supus acţiunii curentului de lichid cu viteza
relativă w∞ care face cu direcţia mişcării unghiul β∞ atunci iau naştere forţele
prezentate în continuare.
După cum s-a văzut la reţele de profile, forţa portantă globală ce acţionează
asupra unui profil, are expresia:
w∞2
FG = ζ ⋅ ρ b⋅l . ()
2
Elementele din relaţie sunt: FG este forţa portantă globală (egală cu P), ζ -
coeficientul de portanţă (de rezistenţă – la pompele axiale), b – lungimea (anvergura
paletei) în direcţie radială, l – lungimea corzii profilului paletei (profunzimea).
Urmărind figura 3.68, semnificaţia elementelor este:
• F f - forţa de rezistenţă datorită frecării curentului de lichid de paletă;
• T - forţa de antrenare a paletei;

w∞2 b ⋅ l sin(β∞ + λ)
T = R ⋅ sin(β∞ + λ) = ζ ⋅ γ ⋅ ; ()
2g cos λ

147
• A - forţa axială;
• R - rezultanta forţei aerodinamice globale şi a forţei de rezistenţă datorită frecărilor;

FG w∞2 bl w∞2 bl
R= = ζ ⋅ρ = ζ⋅γ . ()
cos λ 2 cos λ 2 g cos λ
• r – raza medie a zonei paletate a rotorului;
• c a - viteza absolută de curgere în direcţie axială.
Puterea teoretică necesară pentru dezvoltarea forţei T pe fiecare paletă se scrie:
+T = z ⋅ T ⋅ u , ()
În care z este numărul de palete, T - forţa de antrenare a paletei, u - viteza
tangenţială medie (la raza r ), +T - puterea teoretică necesară.
Aceiaşi putere teoretică +T , poate fi scrisă în funcţie de debitul Q şi de sarcina
teoretică, ( H t , z ) pentru un număr finit de palete.
Rezultă puterea teoretică:
+T = γ ⋅ Q ⋅ H Tz ()
Folosind debitul este dat de relaţia de continuitate:
Q = 2 ⋅ π ⋅ r ⋅ b ⋅ ca . ()
rezultă:
+T = 2γ ⋅ π ⋅ r ⋅ b ⋅ ca ⋅ H t , z . ()
Din relaţiile de mai sus se obţine:
w∞2 u l ⋅ sin (β∞ + λ )
Ht,z = ζ z. ()
2 g ca 2πr cos λ
Notând pasul paletelor rotorului pe cercul de rază medie:
2πr
t= , ()
z
rezultă pentru sarcina teoretică în cazul unui număr finit de palete:
w∞2 u l sin (β∞ + λ )
Ht,z =ζ . ()
2 g ca t cos λ
Pentru că:
λ ≅ 10....20 ()
şi deci
cos λ ≅ 1 , ()
atunci sarcina rotorului cu un număr finit de palete se mai poate scrie:

148
 w∞2 u l
H Tz = ζ sin (β ∞ + λ ) (76)
2 g ca t
Această relaţie reprezintă sarcina teoretică în cazul unui număr finit de palete, la
o pompă axială cu rotor de mare rapiditate.
Din această relaţie se pot trage câteva concluzii privitoare la pompele axiale:
• sarcina pompei creşte direct proporţional cu viteza tangenţială u, respectiv cu
turaţia maşinii;
• sarcina creşte proporţional cu pătratul vitezei relative w∞ ; dar creşterea vitezei w∞
este limitată de apariţia fenomenului de cavitaţie;
• sunt avantajoase paletele cu profil lung ( l mare) şi cu pasul ( t ) mic. Adoptarea
unor astfel de soluţii, este valabilă numai în anumite limite;
• gradul de reacţie la pompe axiale de mare turaţie şi având palete puţine ( z = 3 ) este
egal cu unitatea ( ρ z = 1).

3.9.4. Tipuri de pompe axiale

3.9.4.1. Pompa axială cu arbore orizontal

Elementele componente ale pompei axiale cu arbore orizontal sunt prezentate în
figura 3.69.

Fig. 3.69. Pompa axială cu arbore orizontal

1 - rotor; 2- dispozitiv de conducere; 3 - corpul pompei; 4 - piesă de
refulare; 5 - garnituri de etanşare (presetupe); 6 - capac de strângere al
presetupei; 7 - rulment; 8 - piuliţă; 9 - capac; 10- arbore de antrenare;
11 - bucşa dispozitivului de conducere; 12 - ţeavă de scurgere; 13 -
gură de aspiraţie; 14 - gură de refulare

149
3.9.4.2. Pompa axială cu dispozitive de conducere la intrare şi ieşire

Fig. 3.70. Pompa axială verticală cu dispozitive de conducere la intrare şi ieşire:

1 - element de conducere la intrare (element fix), 2 - gură de aspiraţie, 3 – rotor,
4 - dispozitiv de conducere la ieşire, 5 - arbore de antrenare, 6 - gură de refulare,
7 - carcasă

La pompele axiale, transmiterea energiei de la arbore la curentul de lichid, se face

cu ajutorul rotorului. Rotorul în general este format dintr-un butuc, pe care sunt aşezate
paletele în consolă. În timpul rotaţiei rotorul rămâne în poziţie axială, iar paletele, fiind
aşezate sub un unghi faţă de planul de rotaţie, creează aspiraţia lichidului imprimându-i
o mişcare de rotaţie şi de deplasare în direcţie axială.
Pentru un anumit debit pompele axiale au dimensiunile cele mai reduse dintre
toate pompele, dar au sarcini mici (înălţimi de pompare reduse).
La turaţii mari, pompele axiale au randamentele cele mai ridicate, deoarece
secţiunile canalelor dintre palete sunt mari.
Puterea absorbită de pompele axiale creşte foarte mult odată cu scăderea
debitului. Astfel, la mers în gol (cu vana închisă), puterea poate depăşi de două ori sau

150
chiar mai mult puterea nominală.
Pompele axiale se utilizează în staţii de pompare pentru alimentări cu apă, irigaţii,
desecări şi în general acolo unde se cer debite mari şi înălţimi de pompare reduse (până
la 25 m).
După cum s-a arătat, pompele axiale pot fi orizontale, verticale sau în cazuri mai
rare, înclinate. La noi în ţară se execută pompe axiale de tip Dunărea. Ele se notează în
felul următor: o literă (D) de la iniţiala numelui Dunărea, urmată de o cifră care
defineşte diametrul gurii de aspiraţie în mm, iar în continuare litera V sau O, care
indică tipul de construcţie verticală sau orizontală a pompei.
Exemplu: D 750 V este o pompă de tip Dunărea cu diametrul gurii de aspiraţie
750 mm având o construcţie verticală.

3.10. Cavitaţia la turbopompe

3.10.1. Sarcina geometrică la aspiraţie

O problemă de importanţă majoră, care trebuie rezolvată când se proiectează o

instalaţie hidraulică, este determinarea înălţimii maxime la care poate fi montată
pompa deasupra nivelului lichidului din rezervorul inferior.
Datorită fenomenului de vaporizare a lichidului care, la temperatura de lucru a
lui, are loc la o anumită presiune de vaporizare pv , este necesar să se studieze
condiţiile în care acest fenomen se poate produce în interiorul pompei. La o presiune
egală cu presiunea de vaporizare apare vaporizarea intensă a lichidului, inclusiv
degajarea gazelor dizolvate în el. Aceasta conduce la formarea de bule de vapori şi
gaze (cavităţi) care pot provoca ruperea vânei de lichid sau reducerea secţiunii de
curgere, provocând o curgere neregulată a curentului.
Aceste bule pot fi antrenate de curent şi transportate în compartimentele pompei
sau ale conductelor, unde crescând secţiunile de curgere, viteza este mai mică iar
presiunea creşte, devenind mai mare decât presiunea de vaporizare. În aceste zone are
loc condensarea bruscă a bulelor de vapori (într-un timp t ≤ 0,01s ) însoţită de
suprapresiuni punctuale care pot depăşi 1000 bar, astfel producându-se şocuri extrem
de violente care deteriorează local suprafeţele lovite. Fenomenul este însoţit de
zgomote caracteristice, vibraţii şi scăderea drastică a caracteristicilor maşinii în cazul
cavitaţiei deplin dezvoltate.
În cazul apei, toate gazele - în particular oxigenul - care erau dizolvate înainte de
producerea fenomenului de vaporizare, trec în stare gazoasă, stare pe care şi-o menţin
şi după producerea condensării bulelor de vapori deoarece fenomenul de condensare
are loc instantaneu, pe când (re)dizolvarea gazelor se face lent. Rămas în stare gazoasă,
oxigenul activează procesul de coroziune. Acest fenomen se petrece de regulă pe
spatele palei rotorice, în apropierea muchiei de intrare a acesteia şi este cunoscut în
literatura de specialitate sub numele de cavitaţie.
Datorită şocurilor mecanice cauzate de implozia bulelor de vapori se produce

151
uzura la oboseală a materialelor. De asemenea, au loc efecte secundare: chimic,
electrochimic (care produc coroziunea) şi termodinamic (care produce o încălzire
punctuală).
În ordinea descrescândă a stabilităţii faţă de distrugerea provocată de cavitaţie
sunt considerate materialele: stelitul (35...55 Co, 25...33 Cr, 10...25 W, 0...10 Fe),
bronzul pe bază de aluminiu, oţelul aliat cu crom şi nichel, (18 Cr, 8 Ni), oţelul aliat cu
crom (13 Cr), oţelul laminat, oţelul turnat, aluminiul, alama, fonta.
În cazul unei pompe aşezată deasupra rezervorului de aspiraţie, procesul de
aspiraţie deci de ridicare a lichidului din rezervorul de alimentare al pompei, are loc, în
mod normal, datorită depresiunii ce se formează în rotor în timpul funcţionării. Dacă se
notează cu pa presiunea absolută din rezervorul de aspiraţie şi admiţând că
depresiunea din rotor ar atinge vidul, înălţimea teoretică maximă de aspiraţie ar fi:
pa
H asp , max,t = . ()
ρg
Este evident că o asemenea limită nu poate fi atinsă practic. Pentru o pompă de
apă la care rezervorul de aspiraţie se află la presiunea atmosferică de la nivelul mării ar
rezulta:
760 ⋅133,32
H asp ,max,t = = 10,333 m .()
1000 ⋅ 9.81

Fig. 3.71. Schema traseului de aspiraţie al unei pompe

152
 În figura 3.71 se prezintă schema traseului de aspiraţie al unei pompe centrifuge.
Se consideră o linie de curent a-o-M, (a-a) fiind secţiunea definită de planul suprafeţei
libere a rezervorului inferior, (o-o) – secţiunea de intrare în pompă, iar M - punctul cu
presiunea cea mai scăzută din pompă plasat imediat după intrarea lichidului în rotor. Se
observă că punctul M este situat în punctul cel mai ridicat, aceasta fiind poziţia cea mai
dezavantajoasă. Dacă se scrie ecuaţia bilanţului energetic pentru mişcarea absolută
între secţiunile (a-a) şi (o-o) se obţine:
ea = eo + ∑ h p , ()
CA

în care ea este energia specifică a fluidului în secţiunea (a-a):

va2 pa
ea = + + za , ()
2 g ρg
eo - energia specifică a fluidului în secţiunea (o-o):

co2 po
eo = + + H ga ()
2 g ρg
şi ∑ h p este suma pierderilor de sarcină pe conducta de aspiraţie.
CA
Se consideră ca plan de referinţă nivelul (a-a) şi se obţine:
za = 0 , ()
iar presiunea absolută în rezervorul de aspiraţie este pa . De asemenea şi presiunea din
secţiunea (o-o) po , este absolută.
După înlocuirea în ecuaţia bilanţului energetic pentru mişcarea absolută rezultă:
po − pa co2 − va2
0= + + H ga + ∑ h p . ()
ρg 2g CA

Se aplică şi ecuaţia bilanţului energetic la mişcarea relativă între secţiunea (o-o)

şi punctul M şi rezultă:
ero = erM + ∑ h p . ()
oM

unde ero este energia specifică în mişcarea relativă a fluidului în secţiunea (o-o):

wo2 − uo2 po
ero = + + H ga , ()
2g ρg
erM - energia specifică în mişcarea relativă a fluidului în punctul M:
2 2
wM − uM p
erM = + M + H ga + B , ()
2g ρg

153
 M
iar ∑ h p - suma pierderilor de sarcină între secţiunea (o-o) şi punctul M.
o
Înlocuind în ecuaţia bilanţului energetic la mişcarea relativă se obţine:
wo2 − uo2 po wM 2 2
− uM p
+ = + M + B + ∑ hp . ()
2g ρg 2g ρg oM

Se notează căderea interioară de sarcină cu:

 wM
2 2
− uM wo2 − uo2 M 

∆hi =  − + B + ∑ h p  , ()
 2g 2g o 
iar ecuaţia bilanţului energetic la mişcarea relativă devine:
pM p
= o − ∆hi . ()
ρg ρg
Se scad membru cu membru ecuaţiile de bilanţ energetic în cele două variante, iar
după o altă ordonare a termenilor se obţine:
pM pa va2  co2 
= + − H ga − ∑ h p −  − ∆hi  . ()
ρg ρg 2 g CA  2g 
Pentru a obţine sarcina geometrică maximă de aspiraţie trebuie să se considere
valoarea minimă a presiunii în M, adică presiunea de vaporizare pv a lichidului care
este o presiune absolută a cărei valoare este funcţie de temperatură.
Se scade înălţimea piezometrică echivalentă cu presiunea de vaporizare din
fiecare membru şi se obţine:
pM − pv  pa − pv va2   c2 
=  + − H ga − ∑ h p  −  o − ∆hi  . ()
ρg  ρg 2g CA   2g 
Se fac următoarele notaţii:
• înălţimea absolută netă la aspiraţie (Net Positive Suction Head) - disponibilă,
dependentă de caracteristica şi configuraţia conductei de aspiraţie a pompei şi de
poziţia pompei în raport cu rezervorul de aspiraţie şi independentă de construcţia
pompei:
 pa − pv va2 
+PSH d =  + − H ga − ∑ h p  ; ()
 ρg 2g CA 
• înălţimea totală absolută netă la aspiraţie (Net Positive Suction Head) - necesară
pompei, deci cerută de la instalaţie, fiind dependentă de construcţia pompei şi
independentă de instalaţie:
 co2 
+PSH p =  − ∆hi  . ()
 2g 

154
 Deoarece +PSH d este dependentă de instalaţie, deci exterior pompei, în unele
lucrări este notată cu +PSH e , iar +PSH p fiind dependentă de caracteristicile
constructive interioare ale pompei este notată cu +PSH i .
Folosind aceste notaţii se obţine relaţia:
pM − pv
= +PSH d − +PSH p . ()
ρg
La limită, fenomenul de cavitaţie se produce atunci când în punctul M se atinge
presiunea critică – presiunea de vaporizare la temperatura de lucru, adică:
pM − pv
= 0, ()
ρg
sau:
+PSH d − +PSH p = 0 . ()

Pentru a avea siguranţa că fenomenul de cavitaţie nu se produce este necesar ca:

pM − pv
≥ 0, ()
ρg
adică:
+PSH d − +PSH p ≥ 0 . ()

Se observă că ambele sunt dependente de viteza în diverse puncte, deci de debitul

care se scurge prin instalaţie. Caracteristica +PSH d = f (Q) , depinzând numai de
conducta de aspiraţie şi de poziţia pompei în raport cu rezervorul de aspiraţie se poate
obţine de către proiectant. Deoarece debitul intervine la puterea a doua şi numai în
termenul pierderilor de sarcină în conducta de aspiraţie care poartă semnul minus,
înseamnă că în esenţă are forma unei parabole cu vârful în sus, deci descrescătoare.
Caracteristica +PSH p = f (Q ) este furnizată de constructorul pompei şi obţinută de
acesta în mod experimental pe o instalaţie special construită. Pentru o abordare
teoretică (evident aproximativă) trebuie calculate căderea interioară de sarcină ∆hi şi
co2
termenul cinetic .
2g
Se introduce coeficientul de cavitaţie al lui D. Thoma (notat şi cu σ ):
+PSH p
Th = , ()
H+
în care H + este sarcina pompei (înălţimea de pompare) în regimul nominal (optim).
Ca rezultat al unor numeroase cercetări pentru acest coeficient s-a propus o
relaţie de forma [D.Ionescu]:
Th = a ⋅ ns4 3 . ()
155
 Pentru coeficientul de proporţionalitate sunt propuse următoarele valori:
• Thoma: a = 2,29 ⋅ 10−4 ;
• Stepanoff: a = 2,2 ⋅ 10−4 ;
• Escher –Wyss: a = 2,16 ⋅ 10−4 .
Alte cercetări au arătat că şi coeficientul a depinde de turaţia specifică, iar
expresia coeficientului Thoma devine:
43
n Q  10
Th =  
 ⋅ , ()
 C  H+

unde n[rot min] este turaţia pompei, Q[m3 s] - debitul de lucru, iar C - coeficientul
de cavitaţie al lui Rudnev care are valorile C = 600...800 pentru ns = 50...80 şi
C = 800...1000 pentru ns = 80...150 .
De asemenea, K. Rütschi recomandă formula (cit. în [Îndr.]):
Th = 7,5 ⋅10 −4 ⋅ nQ4 3 ⋅ η3h ()

pentru pompe centrifuge şi diagonale monoetajate cu simplu flux cu nq ≤ 100 .

Se mai recomandă formulele experimentale obţinute de Wislicenus, Watson şi
Karassik (cit. în [Îndr]):
• pentru pompe centrifuge cu simplu flux:

Th = 12,2 ⋅10 −4 ⋅ nQ4 3 ; ()

• pentru pompe centrifuge cu dublu flux:

Th = 7,7 ⋅10 −4 ⋅ nQ4 3 . ()

Figura 3.72. prezintă alura curbelor care descriu dependenţa de Q a valorilor

+PSH d şi +PSH p .

156
 Fig. 3.72. Dependenţa de debit a valorilor +PSH d şi +PSH p

Cavitaţia apare atunci când o pompă funcţionează la debite mari, deci la sarcini
de refulare reduse, aşa cum se prezintă în figura 3.73. Curba sarcină funcţie de debit şi
de asemenea curba randament funcţie de debit prezintă o cădere bruscă.

Fig. 3.73. Curbele de sarcină şi de randament funcţie de debit şi evidenţierea

apariţiei cavitaţiei

Detectarea apariţiei fenomenului de cavitaţie se face după următoarele indicii:

• la ascultarea cu stetoscopul se aud ciupituri caracteristice (ca şi cum apa antrenată
prin rotorul pompei ar conţine nisip);
• vibraţia puternică a pompei;
• scăderea bruscă a sarcinii pompei, a debitului, a puterii, respectiv a randamentului
pompei;
• apariţia unei spume de cavitaţie pe suprafaţa liberă a rezervorului de refulare (spumă
formată din bule minuscule de gaze care nu au avut timp să se redizolve).
Dacă se cunoaşte debitul instalaţiei, din curba de cavitaţie a pompei se poate
determina +PSH p . Pentru evitarea apariţiei fenomenului de cavitaţie trebuie ca

157
+PSH d să fie mai mare decât valoarea +PSH p (este recomandabil cu aproximativ 0,5
m). Din relaţia de definiţie a +PSH d se obţine:

pa − pv va2
H ga = + − ∑ h p − +PSH d . ()
ρg 2 g CA
Ţinând seama de condiţia de evitare a cavitaţiei rezultă:
pa − pv va2
H ga ≤ + − ∑ h p − +PSH p . ()
ρg 2 g CA
Dacă pentru înălţimea geometrică de aspiraţie rezultă o valoare negativă aceasta
se interpretează ca o poziţionare a pompei deasupra rezervorului de aspiraţie, adică aşa
numitul montaj înecat al pompei. Dacă pompa aspiră apă la saturaţie (de exemplu
rezervorul unui degazor) atunci montajul înecat este obligatoriu.
De asemenea, trebuie menţionat faptul că la pompe diagonale rapide şi la
pompele axiale, montajul cu contrapresiune pe aspiraţie este întotdeauna necesar
( H ga < 0 ).

3.10.2. Evitarea cavitaţiei

3.10.2.1. Măsuri constructive

Pentru scăderea +PSH p , constructorilor de pompe li se recomandă câteva măsuri

constructive prezentate în cele ce urmează.
• Pentru acoperirea unui debit mai mare se preferă folosirea unei pompe centrifuge cu
dublu flux în locul uneia axiale, ceea ce permite trecerea de la o contrapresiune
(montaj înecat , H ga < 0 ) la o înălţime geometrică pozitivă pe aspiraţie.
• La rotoarele diagonale fără scut de acoperire şi la cele axiale este necesar să se
scadă la minimum posibil jocurile dintre pale şi carcasă (camera rotorului) pentru
diminuarea cavitaţiei de interstiţiu cauzată de vârtejurile care iau naştere la vârful
paletelor. Efectele acestei cavitaţii pot fi coroziuni ale vârfului paletelor rotorice.
• Prin realizarea unor palete profilate având bordul de atac rotunjit liniile de curent
urmăresc mai bine profilul paletelor, evitându-se vârtejurile.
• Toate suprafeţele pompelor se prelucrează cât mai bine, realizându-se o rugozitate
mică deoarece asperităţile pereţilor favorizează cavitaţia şi amplifică efectele
distructive ale ei.
• Rotoarele pompelor care lucrează în medii în care apariţia cavitaţiei este favorizată
(de exemplu pompele de condensat şi pompele de alimentare a cazanelor de abur)
trebuie să aibă secţiuni mari de trecere, palele să fie dublu curbate, iar muchia de
intrare să fie apropiată cât se poate de mult de gura de aspiraţie a rotorului şi înclinată
faţă de axa de rotaţie.
• La pompele care lucrează la turaţii foarte mari şi la cele pentru lichide fierbinţi se

158
foloseşte un inducer care este un anterotor mic, axial sau diagonal, care creează o mică
creştere de presiune la intrarea în rotor, suficientă pentru a îndepărta pericolul
cavitaţiei.

3.10.2.2. Măsuri de proiectare a instalaţiei

Observând relaţia de mai sus se pot obţine unele concluzii prin analiza fiecărui
termen.
• În primul rând se recomandă folosirea unei conducte de aspiraţie cu rezistenţe
hidraulice minime astfel încât pierderile de sarcină pe aceasta să fie cât mai mici, deci
modulul de rezistenţă hidraulică să fie cât mai mic. Modulul de rezistenţă cât mai mic
se obţine în cel mai simplu mod prin adoptarea unei lungimi cât mai mici a conductei
de aspiraţie, deci pe cât se poate ea să urmeze un traseu rectiliniu şi scurt. Astfel, ca
recomandare generală, se caută plasarea pompei la o altitudine cât mai mică.
• Deoarece pierderile de sarcină în conducte sunt proporţionale cu viteza la puterea a
doua, se recomandă folosirea unui diametru mai mare al conductei de aspiraţie faţă de
cea de refulare. În acest fel, conducta de aspiraţie fiind de cele mai multe ori mai
scurtă, chiar la un diametru mai mare conduce la o investiţie mai mică. De asemenea,
este interzisă montarea unui robinet de reglare a debitului sau includerea coturilor,
lărgirilor şi îngustărilor de secţiune pe conducta de aspiraţie.
• Pentru protecţia pompelor se folosesc uneori filtre şi supape unisens la debutul
conductei de aspiraţie. Trebuie ca acestea să aibă rezistenţe hidraulice minime, deci
sorbul să aibă un diametru mai mare. O rezistenţă hidraulică mică la intrarea lichidului
în sorbul de aspiraţie se poate obţine prin realizarea unui confuzor, în figura 3. 74 fiind
arătate valorile recomandate pentru configurarea acestuia. La proiectarea instalaţiei, se
adoptă o viteză de curgere a apei pe conducta de aspiraţie v = 1....1,5 m s . Valori mai
mici decât 0,8 m s nu sunt indicate din cauza pericolului de apariţie a depunerilor şi
coroziunii conductei.
• Cavitaţia este favorizată de perturbaţiile curgerii în zona aspiraţiei, de exemplu prin
formarea vârtejurilor în rezervorul de aspiraţie. Din acest motiv este necesar ca acesta
să fie proiectat astfel încât să împiedice formarea vârtejurilor. Astfel, se va avea grijă
ca nivelul apei în rezervor să fie suficient de mare, iar distanţa între sorbul unei pompe
şi pereţii laterali, fundul rezervorului sau sorbul altei pompe să nu fie prea mică. Valori
recomandate ale acestor distanţe sunt prezentate în figura 3.74.
• La pompele axiale se recomandă ca pe fundul bazinului să se monteze un con cu un
profil care să urmărească liniile de curent din zona de aspiraţie. Conul va fi prevăzut cu
cel puţin o nervură axială (fig. 3.74).

159
 Fig. 3.74. Sorbul unei pompe:
1 – con; 2 – nervură

De asemenea, acelaşi efect o are montarea unor nervuri în confuzorul de intrare al

pompei, aşa cum se prezintă în figura 3.75.

160
 Fig. 3.75. Nervuri în cruce:
1 – butuc; 2 – rotor; 3 – nervuri în cruce

• Pentru evitarea pătrunderii aerului în interiorul conductei de aspiraţie aceasta trebuie

bine etanşată la îmbinări. Ca urmare, la conductele de aspiraţie pozate subteran se
recomandă să nu se folosească flanşe ci numai îmbinări filetate (mufe filetate etc.).
• Dacă se alege o conductă de aspiraţie cu diametrul mai mare decât al gurii de
aspiraţie a pompei este necesară o piesă de trecere de la o secţiune mai mare la una mai
mică mică (confuzor). Acesta introduce o rezistenţă hidraulică în plus şi este necesar să
se verifice oportunitatea adoptării unui diametru mai mare al conductei de aspiraţie faţă
de cel al racordului de aspiraţie al pompe. Confuzorul se va realiza nesimetric aşa cum
se prezintă în figura 3.76.a. În cazul unei pozări orizontale a conductei nu se
recomandă utilizarea unei piese de legătură simetrice (fig. 3.76.b), din cauza formării
unei pungi de aer la partea superioară. Aceasta strangulează secţiunea de intrare şi deci
măreşte viteza şi în consecinţă pierderile de sarcină, putând chiar provoca întreruperea
coloanei lichide.

a. b.
Fig. 3.76. Forma şi montarea confuzorului la aspiraţia unei pompe:
a – corect; b - greşit

161
• Conducta de aspiraţie trebuie să fie verticală şi cât mai scurtă, evident pe măsura
posibilităţilor. Dacă există porţiuni orizontale, acestea se vor monta cu o înclinare de
cel puţin 2% pentru a evita formarea pungilor de aer.
În figura 3.77 sunt redate exemple de montare corectă şi greşită a conductelor de
aspiraţie orizontale.

a b
Fig. 3.77: Configuraţia conductei de aspiraţie orizontală:
a – greşit; b - corect

Realizarea unei configuraţii a conductei de aspiraţie în sifon aşa cum se prezintă

în figura 3.78.a este total greşită. Se va căuta ca traseul conductei de aspiraţie să fie
scurt, direct şi cât se poate de rectiliniu, aşa cum se prezintă în figura 3.78.b.

a b
Fig. 3.78. Traseul ascendent orizontal al conductei de aspiraţie:
a – greşit; b - corect

• Dacă nu poate fi evitată trecerea conductei de aspiraţie peste un punct mai înalt, se
introduce în punctul cel mai de sus un robinet pentru evacuarea aerului, dar numai dacă
pompa este montată înecat (nivelul rezervorului de aspiraţie este deasupra axului
pompei).
• În cazul existenţei unui tronson orizontal de aspiraţie format dintr-o conductă de
diametru mai mare şi un cot urmat de o reducţie, nu se va realiza reducerea bruscă a

162
secţiunii la intrarea în cot prin folosirea unor flanşe corespunzătoare, dar la care s-au
sudat conducte de diametre diferite. Figura 3.79 prezintă montajul corect la care s-a
folosit un confuzor asimetric montat după cotul care a avut diametrul corespunzător cu
cel al conductei de aspiraţie (preferabil cot cu rază mare) şi montajul greşit la care
cotul de diametru mai mic a fost montat la conducta de diametru mai mare.

Fig. 3.79.

• Dacă într-o instalaţie în care s-a instalat o anumită pompă, după un timp se constată
că nu mai este satisfăcut necesarul de debit şi sarcină atunci când s-au modificat puţin
parametrii tehnologici ai fluidului antrenat (de exemplu o mică creştere a temperaturii),
înseamnă că a apărut o cavitaţie cel puţin incipientă. În acest caz se recomandă ca în
amonte de pompa principală să se adauge o pompă de dimensiuni mai mici (pentru
siguranţă chiar 2 × 100% ) care să realizeze debitul corespunzător şi o presiune mică,
suficientă pentru a înlătura pericolul cavitaţiei.

3.10.2.3. Măsuri de exploatare

Măsurile de exploatare urmăresc în principal ca instalaţia să funcţioneze cât mai

apropiat de parametrii de proiectare.
De exemplu scăderea nivelului apei în rezervorul de alimentare conduce la
creşterea înălţimii geometrice la aspiraţie existând pericolul apariţiei cavitaţiei.
Pierderi de sarcină mari pe conducta de aspiraţie se pot datora unei deschideri
parţiale a unei armături (ventil sau vană) sau înfundării sorbului.
S-a arătat mai înainte că sorbul poate fi prevăzut cu un filtru sau cu nervuri în
cruce. Se constată că acestea au un rol foarte important pentru protejarea pompei însă
cu condiţia ca ele să fie curate. Deci trebuie curăţate periodic şi îndepărtate materialele
solide antrenate şi blocate în sorb.

163
3.10.3. Aplicaţii

3.10.3.1. Calculul de proiectare a înălţimii geometrice la aspiraţie

Aplicatii seminar

3.10.3.2. Calculul de verificare a înălţimii geometrice la aspiraţie

Aplicatii seminar

3.11. Funcţionarea în comun a sistemului pompă-reţea

3.11.1. Curbele caracteristice de exploatare ale pompelor hidrodinamice

Pentru studiul comportării unei pompe hidrodinamice care funcţionează într-o

reţea trebuie să se cunoască dependenţa dintre parametrii funcţionali ai pompei: debitul
Q , sarcina H , puterea absorbită Pa , turaţia n şi randamentul η :
f (Q, H , Pa , n, η) = 0 . ()
Reprezentarea grafică a acestei funcţii este caracteristica generală a pompei
hidrodinamice. Aceasta se poate face într-un plan în mai multe perechi de coordonate
carteziene. Astfel, se aleg două dintre variabile care au cea mai mare importanţă în
studiul respectiv, iar celelalte se consideră parametrii. Se obţine o funcţie parametrică
de două variabile, denumită caracteristica pompei, iar reprezentarea ei grafică poartă
numele de curbă caracteristică.
Se poate demonstra că sarcina unei pompe hidrodinamice variază în funcţie de
debit şi turaţie după o relaţie de forma:
H (Q, n) = K1n 2 + 2 K 2 nQ − K 3Q 2 , ()
în care K1 , K 2 şi K 3 sunt constanţi pentru o anumită pompă.
Comportarea pompei poate fi determinată pentru întregul domeniu de utilizare
prin reprezentarea curbelor caracteristice sarcină în funcţie de debit pentru turaţii
constante. În figura 3.80 sunt trasate şi curbele de egal randament care, la turaţii mari
sunt parabole congruente. La turaţii mici randamentul scade şi aceste curbe se
îndepărtează la partea inferioară de la forma de parabolă şi se închid două câte două.
La turaţii mari şi debite mari curbele de egal randament se îndepărtează de la forma de
parabolă şi se închid două câte două din cauza cavitaţiei (fig 3.80)

164
 8.75 p.255 indrumar

Fig. 3.80.

Curbele caracteristice de funcţionare ale unei pompe sunt: H (Q) , Pa (Q) , η(Q)
şi +PSH (Q) pentru o turaţie constantă. Ele constituie curbele caracteristice de
exploatare ale unei pompe hidrodinamice.
La o pompă dată, zona cu randamente bune este totuşi relativ mică. Pentru
lărgirea acestei zone se obişnuieşte să se strunjească rotoarele pompelor la diverse
diametre D2 , cee ce conduce la modificarea curbelor caracteristice. Din acest motiv se
obişnuieşte să se prezinte pe aceeaşi diagramă curbele caracteristice pentru o turaţie
constantă şi câteva valori ale diametrului D2 (Fig. 3.81)

165
 Fig. 3.81. Curbele caracteristice de exploatare ale pompei CERNA 200-
150-315 la n = 1450 rot min

3.11.2. Punct de funcţionare

Pompa realizează o anumită sarcină H, la un anumit debit Q, pentru o turaţie n la

care este antrenată. Caracteristica H = f (Q) , poartă numele de caracteristică
interioară, iar caracteristica H r = ψ (Q) , se numeşte caracteristică exterioară. La
intersecţia celor două caracteristici, se obţine punctul de funcţionare în comun. În cazul
unei exploatări raţionale, punctul de funcţionare trebuie să se găsească, în zona
randamentelor mari. În figura 43, este arătată schema bloc a sistemului pompă-reţea şi
modul de obţinere a punctului de funcţionare, prin intersecţia caracteristicii pompei cu

166
caracteristica reţelei.

Fig. 3.82.

Fig. 43

3.11.3. Reglarea punctului de funcţionare

Alegerea optimă din punct de vedere economic a punctului de funcţionare F va

avea loc atunci când acesta se găseşte în zona de randament maxim al pompei. Aceasta
se poate face în primul rând prin alegerea corespunzătoare a pompei. Dacă aceasta nu
este posibil, se impune reglarea punctului de funcţionare, care se poate face prin mai
multe procedee. În esenţă, metodele de reglare a punctului de funcţionare se pot
împărţi în intervenţii asupra caracteristicii reţelei (caracteristica interioară a sistemului)
şi intervenţii asupra caracteristicii pompei (caracteristica interioară a sistemului).

3.11.3.1. Modificarea caracteristicii exterioare

3.11.3.1.1. Armătură de reglaj pe conducta de refulare

Cel mai simplu procedeu pentru reglarea punctului de funcţionare este

modificarea caracteristicii reţelei prin introducerea unui organ de reglaj al cărui
coeficient de rezistenţă locală se schimbă. În fig. 3.82 se observă glisarea punctului
de funcţionare în sensul dorit. Astfel, prin închiderea robinetului, caracteristica reţelei
devine mai abruptă, iar punctul de funcţionare se deplasează în zona unei sarcini mai
mari şi unui debit mai mic. Procedeul este foarte simplu şi ieftin din punct de vedere al
investiţiei, dar neeconomic deoarece poate conduce la pierderi energetice mari în cazul
unor debite mari. Se aplică în instalaţiile mici cu pompe centrifugale cu debite mici.

167
 Fig. 3.82.

Fig. 45

După cum se cunoaşte, caracteristica reţelei are expresia:

H r = H st + M ⋅ Q 2 , (3.)
sau
H r = H st + M (l , d , λ, ζ ) ⋅ Q 2 (3.)
Se poate observa că modulul de rezistenţă M , care reprezintă constanta reţelei
poate fi modificat prin schimbarea valorii coeficientului ζ .
Aceasta se poate face dacă pe reţea se montează un element cu rezistenţă
hidraulică variabilă, cum ar fi un robinet de reglare, aşa mcum se prezintă în figura 46.

Fig. 3.83.

168
 Fig. 46

În cazul unui robinet cu taler, h reprezintă ridicarea talerului robinetului de pe

scaun, iar d reprezintă diametrul de intrare al robinetului.
În aceeaşi figură, este reprezentată variaţia coeficientului de pierdere locală de
sarcină în robinet în funcţie de deschiderea relativă h d .
Prin reglarea robinetului se schimbă valoarea coeficientului de pierdere locală de
sarcină şi prin aceasta se poate schimba panta caracteristicii reţelei, deci se poate
modifica poziţia punctului de funcţionare. Se pot obţine astfel succesiv diferite puncte
de funcţionare în comun.

3.11.3.1.2. Reglarea prin derivarea curentului (conductă de întoarcere – by-pass)

Pentru început se studiază cazul funcţionării unei singure pompe cu două reţele.
Utilizarea unei pompe pentru satisfacerea a doi consumatori este des utilizată în
alimentări cu apă, încălzire centralizată sau irigaţii. Se consideră cazul unei pompe
hidrodinamice care alimentează două rezervoare aflate la înălţimi diferite, sarcina
pompei fiind mai mare decât înălţimea rezervorului superior. Schema bloc a unei astfel
de situaţii este prezentată în figura 47.

Fig. 3.84.

Fig. 47

Semnificaţia elementelor din figura 47 este următoarea:

169
 RI – rezervor inferior;
RSI – rezervorul superior al reţelei I;
RSII – rezervorul superior al reţelei II;
P – pompă;
QFI – debitul corespunzător punctului de funcţionare pentru reţeaua I;
QFII – debitul corespunzător punctului de funcţionare pentru reţeaua II;
QFre – debitul corespunzător punctului de funcţionare pentru reţeaua
echivalentă.

Pentru obţinerea punctului de funcţionare, trebuie trasată caracteristica reţelei

echivalente pornind de la caracteristicile individuale ale fiecărei reţele în parte.
Caracteristica reţelei echivalente H re = ψ (Q) se construieşte respectând
considerentele:
H re = H rI = H rII ; (3.)

Qre = QrI + QrII . (3.)

Sarcinile celor două reţele vor fi egale, fiind legate în paralel la aceeaşi pompă.
În figura 48 este prezentat modul de obţinere a caracteristicii reţelei echivalente
prin însumarea absciselor punctelor aflate la aceeaşi sarcină şi apoi a punctului de
funcţionare. Pe figură, caracteristica echivalentă a pompei s-a obţinut prin scăderea din
caracteristica reală a pompei a caracteristicii conductei de aspiraţie (pierderile de
sarcină pe ea) deoarece aceasta este comună celor două reţele.

Fig. 3.85.

Fig. 48

170
 Din ecuaţia de continuitate rezultă că debitul corespunzător punctului de
funcţionare din reţeaua echivalentă, este egal cu suma debitelor din cele două reţele.
Dacă presiunea în punctul de ramificaţie este mai mică decât sarcina statică H st 2
atunci pompa nu alimentează rezervorul superior, iar rezervorul inferior este alimentat
atât de pompă cât şi de rezervorul superior.
Procedeul de reglare a punctului de funcţionare prin derivarea curentului constă
în montarea pe conducta de refulare având caracteristica H c = f (Q ) a unei conducte
de întoarcere prevăzută cu un robinet care conduce lichidul înapoi în rezervorul de
aspiraţie (fig. 3. ).

Fig. 3..

Prin deschiderea robinetului se pun în paralel două conducte cuplate la aceeaşi

pompă. Conducta de întoarcere (by-pass) nu are sarcină statică, iar caracteristica ei este
H b = f (Q ) pentru o anumită poziţie a robinetului. Procedura de obţinere a
caracteristicii echivalente este similară cu cea din problema anterioară. Punctul de
funcţionare se mută din punctul F în punctul F1 pe caracteristica comună H c + b = f (Q ) ,
debitul vehiculat de pompă fiind suma celor două debite vehiculate prin conducte:
QF 1 = Qc + Qb . (3.)
Deci prin conducta principală se obţine un debit mai scăzut:
Qc < QF . (3.)
Acest procedeu de reglare este recomandat la pompele diagonale şi axiale la care
caracteristica puterii este scăzătoare, iar creşterea debitului pompat nu supraîncarcă
motorul de antrenare.
Reglarea prin conducta de întoarcere se foloseşte în următoarele cazuri:
• la pompele hidrodinamice cu rapiditate mare ale căror caracteristici de sarcină
prezintă un maxim, în scopul evitării funcţionării instabile când aceste pompe
funcţionează cu sarcina statică mare şi debit mic (de exemplu prin creşterea nivelului

171
lichidului în rezervorul de refulare);
• la pompele hidrodinamice cu rapiditate mică (pompe centrifugale) cu scopul evitării
supraîncălzirii lichidului pompat atunci când debitul reţelei este foarte mic.

3.11.3.1.3. Reglarea prin compensarea debitului

Fig. 3..

172
 Fig. 3..

3.11.3.2. Modificarea caracteristicii interioare

3.11.3.2.1. Modificarea diametrului

O altă categorie de procedee de reglare vizează reglarea caracteristicii pompei.

Procedeele practice de reglare pot fi grupate în două categorii: procedee de reglare
permanentă şi procedee de reglare temporară. Astfel, deşi pompele centrifuge se
construiesc în serie şi există numeroase tipuri constructive cu parametrii de lucru destul
de diversificaţi, este posibil ca de multe ori să nu se găsească pentru o reţea tipul de
pompă potrivit. În acest caz, se pot corecta parametrii de lucru ai maşinii cu unul din
procedeele de reglare permanentă.
Astfel, un prim procedeu de reglare perma-nentă este modificarea diametrului
rotorului. Ecuaţiile de similitudine ale turbopompelor stabilesc modul de variaţie a
debitului, sarcinii şi puterii în funcţie de diametrul discului D2. Totuşi, acest procedeu
are dezavantajul de a conduce la o oarecare micşorare a randamentului volumic al
pompei deoarece prin strunjirea rotorului creşte spaţiul dintre rotor şi carcasă.

3.11.3.2.2. Modificarea paletajului

Un procedeu de reglare temporară constă din modificarea paletajului. Astfel, la

pompele axiale se poate modifica unghiul de incidenţă al paletelor şi prin aceasta se
schmbă caracteristica maşinii. Procedeul este mai simplu de aplicat prin oprirea
173
pompei, desfacerea unor şuruburi, modificarea poziţiei paletelor, apoi strângerea
şuruburilor. Totuşi, există soluţii constructive de pompe axiale având paletele mobile şi
reglabile în timpul funcţionării. Procedeul acesta de reglare însă este mai scump şi
scade fiabilitatea sistemului.

3.11.3.2.3. Reglarea turaţiei

Un procedeu de reglare foarte bun care se poate aplica cu uşurinţă în timpul

funcţionării este modificarea turaţiei pompei cu ajutorul unor convertoare
electronice. Se pot folosi şi reostate, dar procedeul este total neeconomic. Procedeul
folosind instalaţii de convertoare se aplică pentru pompe de dimensiuni mari, în
sisteme de irigaţii şi alimentări cu apă. Prin scăderea permanentă a preţului
dispozitivelor electronice, concomitent cu creşterea preţului energiei, acest procedeu a
devenit economic pentru debite şi puteri din ce în ce mai mici.
Această posibilitate de modificare a punctului de funcţionare este ilustrată în
figura 44.

Fig. 3.81.

Fig. 44

Prin creşterea turaţiei de la n1 până la n4 punctele de funcţionare se modifică de la

F1 până la F4, schimbându-se în mod corespunzător debitele.

3.11.3.3. Cuplarea pompelor centrifugale

3.11.3.3.1. Cuplarea pompelor în serie

Două pompe legate în serie, o singură reţea

În cazul în care caracteristica pompei nu intersectează caracteristica reţelei,

neexistând punct de funcţionare, pompa dată nu este capabilă să debiteze lichid în

174
reţea. Această situaţie este redată în figura 49.

Fig. 3.86.

Fig. 49

Într-o astfel de situaţie sarcina geometrică a reţelei este mai mare decât sarcina
maximă a pompei date.

Fig. 3.87.

Fig. 50
În această situaţie suntem obligaţi să recurgem la legarea a două sau mai multe
pompe în serie.
Pentru cazul cel mai general, se prezintă legarea în serie a două pompe diferite.
Schema bloc a unui astfel de montaj, este prezentată în figura 50.
Semnificaţia elementelor din figură este următoarea:
RI – rezervor inferior;

175
 RS – rezervor superior;
PI;PII – pompe legate în serie;
QF – debitul corespunzător punctului de funcţionare.

Modul de obţinere al caracteristicii cuplajului serie , este redat în figura 51.

În vederea determinării punctului de funcţionare, se construieşte caracteristica
cuplajului în serie H s = f (Q ) pe baza caracteristicilor celor două pompe folosind
relaţiile:

Hsc = HIc + HIIc; ()

Qsc = QIc = QIIc= Qc. ()

Pentru figura 51, semnificaţia notaţiilor este următoarea:

HI – sarcina pompei I;
HII – sarcina pompei II;
Hs – sarcina cuplajului serie;
HIc – sarcina pompei I la un debit curent Qc;
HIic – sarcina pompei II la un debit curent Qc;
Hsc – sarcina cuplajului serie la un debit curent Qc.
Pentru a obţine sarcina cuplajului în serie, pe ordonata corespunzătoare
unui anumit debit, se face însumarea sarcinilor celor două sau mai multe pompe.

Fig. 3.88.

Fig. 51

176
 Pentru a exista posibilitatea cuplării în serie a pompelor, acestea trebuie să
îndeplinească condiţia necesară de compatibilitate. În figura 52, este ilustrată sugestiv
condiţia de compatibilitate la legarea în serie a pompelor.

Fig. 3.89.

Fig. 52

La legarea în serie a două pompe diferite, debitele celor două pompe la

sarcină zero, trebuie să fie egale sau apropiate.

2.6.3.1. Legarea în serie a două pompe identice

În toate cazurile când există posibilitatea, se recomandă legarea în serie a două

sau mai multe pompe identice. Acest lucru conduce la funcţionarea cu randament
corespunzător a ansamblului de pompe. O astfel de situaţie, pentru două pompe este
prezentată în figura 53.

177
 Fig. 3.90.

Fig. 53

Semnificaţia notaţiilor din figura 53, este următoarea:

Hr – sarcina reţelei;
Hs – sarcina cuplajului serie;
HI;HII – sarcinile pompelor;
HIc – sarcina curentă a pompei I;
HIIc – sarcina curentă a pompei II;
Hsc – sarcina curentă a cuplajului serie;
Hg – sarcina geometrică a reţelei;
HF – sarcina corespunzătoare punctului de funcţionare;
Qsc – debitul curent al cuplajului serie;
QIc;QIIc – debitele curente ale celor două pompe;
QF – debitul corespunzător punctului de funcţionare.
Caracteristica cuplajului serie se obţine pe baza relaţiilor:

Hsc = HIc + HIIc; ()

Qsc = QIc = QIIc= Qc. ()

Pentru obţinerea caracteristicii de sarcină a cuplajului serie se trasează linii
ajutătoare paralele cu ordonata, urmând ca pe aceste linii să se adune sarcinile celor
două pompe.
După cum se poate observa, prin ambele pompe trece acelaşi debit.

178
 3.11.3.3.2. Cuplarea pompelor în paralel

Dacă debitul de funcţionare QF rezultat din intersecţia caracteristicilor H= f(Q) şi

Hr= ψ(Q), este prea mic şi dacă panta caracteristicii reţelei este mică (caracteristică de
reţea lentă), vom putea mări debitul prin reţea folosind cuplarea a două sau mai multe
pompe în paralel.
Schema bloc în cazul cuplării a două pompe în paralel este prezentată în figura
54.

Fig. 3.91.

Fig. 54

Semnificaţia notaţiilor din figura 54 este următoarea:

RI – rezervor inferior;
RS – rezervor superior;
PI;PII – pompe legate în paralel;
QF – debitul de funcţionare;
QI – debitul prin pompa I;
QII - debitul prin pompa II.
Modul în care se determină caracteristica cuplajului, la legarea în paralel a
pompelor, este prezentat în figura 55.

179
 Fig. 3.92.

Fig. 55

Pentru figura 55 semnificaţia notaţiilor este următoarea:

Hp – sarcina cuplajului în paralel a pompelor, în funcţie de debit;
HI - sarcina pompei I, în funcţie de debit;
HII – sarcina pompei II, în funcţie de debit;
Hr – sarcina reţelei în funcţie de debit;
HIc; HIIc – sarcinile curente ale pompelor într-un punct curent C;
Hpc – sarcina cuplajului paralel într-un punct curent C;
Qpc - debitul cuplajului paralel într-un punct curent C;
QIc; QIIc – debitele curente ale pompelor într-un punct curent C.

La o sarcină curentă Hc se va însuma debitul curent al primei pompe QIc cu

debitul curent al celei de a doua pompe QIIc rezultând debitul echivalent curent al
cuplajului Qpc.
Relaţiile pentru obţinerea caracteristicii cuplajului paralel sunt:
Hpc = HIc = HIIc = Hc; (3.)

Qpc = QIc + QIIc. (3.)

Punctul de funcţionare va fi dat de intersecţia dintre caracteristica reţelei Hr =
ψ(Q) şi caracteristica echivalentă a cuplajului Hp = f(Q).

La legarea în paralel a două pompe, trebuie avută în vedere compatibilitatea la

funcţionarea în comun. În figura 56 poate fi urmărită compatibilitatea legării în paralel
a două pompe diferite.

180
 Fig. 3.93.

Fig. 56

La legarea în paralel a pompelor diferite, trebuie ca sarcinile pompelor la

debit zero, să fie egale sau apropiate.

2.6.4.1. Legarea în paralel a două pompe identice

În toate situaţiile când există posibilitatea se recomandă legarea în paralel a

două sau mai multe pompe identice. Schema bloc în cazul legării în paralel a două
pompe identice poate fi urmărită în figura 57.

Fig. 3.94.

Fig. 57

Semnificaţia elementelor din figura 57, este următoarea:

RI – rezervor inferior;
RS – rezervor superior;
PI;PII – pompe legate în paralel.
181
 Modul de trasare a caracteristicii cuplajului paralel poate fi urmărit în figura 58.

Fig. 3.95.

Fig. 58

Semnificaţia notaţiilor din figură este următoarea:

Hp – sarcina cuplajului paralel;
HI;HII – caracteristicile de sarcină în funcţie de debit ale pompelor;
Hp – sarcina cuplajului în paralel a pompelor, în funcţie de debit;
Hr – sarcina reţelei în funcţie de debit;
HIc;HIIc – sarcinile curente ale pompelor într-un punct curent C;
Hpc – sarcina cuplajului paralel într-un punct curent C;
HF – sarcina pompelor corespunzătoare puntului de funcţionare;
Qpc - debitul cuplajului paralel într-un punct curent C;
QIc;QIIc – debitele curente ale pompelor într-un punct curent C;
QF – debitul de funcţionare al cuplajului.
Caracteristica cuplajului paralel Hp=f(Q) pentru două pompe identice, se obţine
practic prin dublarea abscisei Q la aceiaşi ordonată H. Astfel un punct curent C de pe
caracteristica cuplajului paralel se obţine utilizând relaţiile:
Hpc= HIc=HIIc =Hc; (3.)

Qpc= QIc +QIIc. (3.)

La intersecţia dintre caracteristica cuplajului paralel Hp=f(Q) şi caracteristica

reţelei Hr = ψ(Q) se obţine punctul de funcţionare F, căruia îi corespunde o sarcină HF

182
 QF
şi un debit QF. Fiecare pompă lucrează la o sarcină HF şi un debit Q = .
2

3.11.4. Aplicaţii

3.11.4.1. Punct de funcţionare al unei pompe cu o reţea

seminar

3.11.4.2. Cuplarea pompelor în serie

3.11.4.3. Cuplarea pompelor în paralel

3.11.4.4. O pompă funcţionând pe o reţea formată din două conducte legate în paralel
Seminar

3.12. Întreţinerea şi exploatarea pompelor

3.12.1. Pregătirea pentru pornire

• Verificarea sensului de rotaţie:

o cu pompa decuplată
o o pornire foarte scurta
Dacă sensul de rotaţie nu este cel corect, la motoarele de curent continuu se
inversează legăturile la bornele motorului de antrenare, iar la motoarele de curent
alternativ trifazat se inversează legăturile la două borne.
• Se roteşte cu mâna în ambele sensuri pentru a verifica un eventual blocaj
• Se verifică sistemul de ungere
• La pompele centrifuge se umple conducta de aspiraţie şi pompa.
o Dacă pe conducta de refulare se află un robinet închis trebuie să se aibă grijă să
se evacueze aerul folosind eventual buşonul de aerisire al pompei plasat în partea
superioară a ei.
o Pompele multietajate se prevăd cu robinete de aerisire la fiecare etaj, acestea
trebuind să fie deschise pe rând până când nu mai ies bule de aer.
o În timpul umplerii este recomandat ca rotorul să fie rotit cu mâna pentru a evita
rămânerea unor bule de aer între palele având o formă curbată.
o În cazul în care conducta de refulare este sub presiune atunci pompa centrifugă
se porneşte cu vana de refulare închisă.
o În cazul în care conducta de refulare este plină, amorsarea se poate face cu
lichidul din aceasta. Deoarece clapeta de reţinere nu permite acest lucru, este necesară

183
montarea unei conducte de ocolire a acesteia, prevăzută cu un robinet şi conectată la
flanşa de refulare a pompei.

3.12.2. Punerea în funcţiune a pompelor

În general o pompă centrifugă începe să funcţioneze în regim normal numai după

ce s-au efectuat o serie de operaţii:
• închiderea robinetului (vanei) de pe conducta de refulare;
• amorsarea pompei, dacă aceasta este montată deasupra nivelului apei din rezervorul
inferior;
• punerea în funcţiune a motorului pompei şi realizarea în interiorul pompei a
presiunii maxime indicată de un manometru, montat în vecinătatea acesteia pe
conducta de refulare;
• deschiderea treptată a robinetului de refulare (vanei de refulare), până la deschiderea
totală.
Operaţia de amorsare reprezintă de fapt umplerea cu apă a interiorului pompei,
inclusiv a întregii conducte de aspiraţie.
La pompele mai mici, amorsarea se realizează prin turnarea apei într-o pâlnie
prevăzută cu o conductă, legată de conducta de aspiraţie a pompei, în imediata
vecinătate a sorbului.
În cazul pompelor de dimensiuni mai mari, se recurge la scoaterea aerului din
interior cu ajutorul unei pompe de vid cu inel de apă. Sub acţiunea presiunii
atmosferice în locul aerului va urca apa prin conducta de aspiraţie până la umplerea
totală cu apă a pompei.
Există şi construcţii de pompe autoamorsante, care evacuează aerul printr-un
rotor suplimentar montat pe acelaşi arbore cu rotorul principal. Trebuie menţionat că
un asemenea dispozitiv prezintă dezavantajul unui preţ mai ridicat.
Pompele axiale nu au nevoie de amorsări, rotorul acestor pompe fiind totdeauna
înecat prin montaj.
Schematic amorsarea pompelor mici, este redată în figura 88, în cazul în care
pompa este montată deasupra nivelului lichidului din rezervorul inferior. Succesiunea
operaţiilor este următoarea:
• se închide robinetul 4 şi se deschid robinetele 2 şi 3;
• se toarnă apă prin pâlnia 1 până aceasta va curge afară prin conducta scurtă 5;
• se închid robinetele 2 şi 3 şi se porneşte pompa, urmând să se deschidă treptat
robinetul 4.
În această situaţie prezentată, conducta de aspiraţie este prevăzută la capătul
dinspre rezervorul inferior cu un sorb 6 având clapetă de reţinere (permite trecerea apei
numai din rezervor spre conducta de aspiraţie).

184
 Fig. 3.

Fig. 88

În toate cazurile în care există posibilitatea, se recomandă montarea înecată a

pompelor. Adică pompa trebuie să se găsească sub nivelul suprafeţei libere a apei din
rezervorul inferior, aşa cum se prezintă în figura 89. Prin această soluţie de montaj, se
elimină operaţia de amorsare a pompei şi se evită funcţionarea în regim de cavitaţie.
Pompa funcţionează în această situaţie cu contrapresiune pe aspiraţie. La vehicularea
apei calde această soluţie este obligatorie în toate cazurile.
Pentru a se asigura posibilitatea intervenţiilor asupra pompei este necesară
montarea unui robinet pe conducta de aspiraţie.

Fig. 3.

185
 Fig. 89

În situaţiile în care se exploatează pompe cu funcţionare intermitentă trebuie luate

măsuri speciale pentru evacuarea aerului din conducta de aspiraţie. Acestea se pot
asigura prin:
• umplerea conductei de aspiraţie dintr-un rezervor aşezat la o înălţime mai mare
decât pompa (legarea cu conducta de aspiraţie se face în imediata vecinătate a
sorbului);
• adaptarea unei pompe de vid, montată special pentru amorsarea pompei
centrifuge;
• montarea pompei sub nivelul liber al lichidului din rezervorul inferior (montarea
înecată a pompei), astfel încât aceasta să lucreze cu contrapresiune la aspiraţie.
În figura 90, este arătată schematic folosirea unei pompe de vid, pentru amorsarea
unei pompe centrifuge.
Dacă este necesară amorsarea pompei centrifuge 4, rezervorul 1 fiind golit de
apă, se procedează în felul următor: dacă există o supapă de reţinere 2 ( care permite ca
apa sau aerul să treacă numai în sensul săgeţii, în cazul când nu există se va închide în
prealabil robinetul 6), se deschide robinetul 5 şi se porneşte pompa de vid 3, până apa
se va ridica în rezervorul 1, între nivelul inferior NI şi nivelul superior NS al sticlei de
nivel 7, ataşate rezervorului 1. Se închide robinetul 5, se deschide robinetul 8, se face
aerisirea, se închide din nou şi se porneşte pompa centrifugă 4, apoi se deschide treptat
robinetul 6.

Fig. 3.

Fig. 90
186
 Ori de câte ori nivelul apei la sticla de nivel 7 scade sub valoarea nivelului
inferior NI, se va porni pompa de vid şi se va deschide robinetul 5. Când nivelul apei
atinge nivelul superior NS de pe sticla de nivel, se va închide robinetul 5 şi se va opri
pompa de vid 3.
Capacitatea de autoaspiraţie este foarte necesară la pompele de incendiu, care
trebuie să fie gata de pornire în orice moment. În general pompele autoaspiratoare
trebuie să combine o durată scurtă de amorsare cu un randament destul de ridicat,
aproximativ egal cu cel al unei pompe centrifuge obişnuite.
Pompele autoaspiratoare pot fi utilizate ca pompe pentru aer şi apă, sau numai
pentru aer. Alternanţa evacuării apei sau aerului nu necesită operaţiuni suplimentare.
Aceste pompe nu pot fi utilizate la vehicularea lichidelor cu impurităţi, datorită uzurii
rapide a rotorului şi carcasei pompei. Unul din tipurile de pompe autoaspiratoare larg
răspândite, este pompa cu inel de lichid.
Pompele centrifuge, spre deosebire de cele volumice, pot funcţiona cu vana de
refulare închisă. Timpul de funcţionare este însă limitat de încălzirea lichidului.
De asemenea, pompele centrifuge nu trebuie să funcţioneze uscate deoarece pe de
o parte şi aerul se încălzeşte, iar pe de o altă parte garniturile de etanşare se uzează.
În cazul în care pompele antrenează lichide fierbinţi, este recomandat ca pompa
să fie încălzită treptat.

3.12.3. Pornirea pompelor hidrodinamice

Caracteristicile complete de pornire ale pompelor hidrodinamice sunt foarte

importante pentru a putea estima dacă motorul de antrenare poate realiza cuplul
corespunzător. În caz contrar este posibilă deteriorarea motorului.
În general, cuplul de pornire al pompelor centrifuge antrenate de motoare
asincrone este realizat cu uşurinţă. Totuşi, în multe cazuri se impune un mod de pornire
bine determinat pentru a permite motorului să atingă turaţia de regim.
La pornirea pompelor centrifuge lente sau normale ( nq < 70 ), puterea de
antrenare la debit nul este mai mică decât puterea nominală.
Caracteristica mecanică moment funcţie de turaţie, porneşte de la valoarea
momentului de frecare în lagăre şi presetupe la turaţie zero.
Momentul de frecare depinde de:
• tipul pompei;
• timpul cât pompa a fost oprită.
Totuşi, valoarea sa este destul de mică şi orice motor poate să furnizeze acest
cuplu. Astfel, la pompe hidrodinamice cu lagăre de rostogolire momentul de frecare
este M f = 0,1M n , iar la pompe cu lagăre de alunecare M f = 0,15M n [indrumar], în
care M n este momentul nominal.
Dacă o pompă centrifugă este pornită cu vana de refulare deschisă variaţia
momentului cu turaţia depinde de caracteristica de sarcină a conductei H c (Q) pe care

187
funcţionează pompa. În cazul conductelor lungi, masa de lichid conţinută în ele este
foarte mare, iar pentru accelerarea ei este nevoie de o putere care va creşte progresiv.
Comportarea sistemului este asemănătoare cu a celui având vana de refulare închisă.
Pompele centrifuge se pornesc cu vana de refulare închisă, iar deschiderea
completă se face treptat numai după atingerea turaţiei de regim a motorului.
În cazul pompelor axiale caracteristica P (Q ) are valori mari la debit nul. Pentru a
evita folosirea unor motoare speciale se folosesc următoarele procedee:
• utilizarea unor clapete de reţinere după vana de refulare şi pornirea pompei cu vana
deschisă numai sub sarcină geometrică pură;
• utilizarea unei conducte de întoarcere (by-pass) în bazinul de alimentare care este
deschisă numai în perioada de pornire, apoi treptat este închisă;
• pornirea cu vana de refulare parţial deschisă admiţând o mică suprasarcină a
motorului la pornire;
• pornirea cu rotorul ridicat deasupra nivelului apei din bazinul de aspiraţie, apoi
coborârea treptată a lui;
• suflarea de aer comprimat în pompă.
În multe cazuri pompele axiale sunt folosite pentru ridicarea apei la un nivel
superior trecând peste o supraînălţare (dig, deal etc.), conducta fiind în sifon. Pentru
amorsarea sifonului este necesară o sarcină geometrică egală cu înălţimea maximă a
supraînălţării. Comportarea la pornire este asemănătoare cazului în care vana de
refulare este închisă. Este deci necesar ca pompa să fie dimensionată pentru o sarcină
mai mare decât cea la care funcţionează în mod normal. Astfel, după amorsarea
sifonului sarcina scade. O altă variantă ar fi amorsarea sifonului cu ajutorul unei
pompe suplimentare urmată de deschiderea vanei şi pornirea pompei.

3.12.4. Întreţinerea pompelor în timpul exploatării

În timpul funcţionării se verifică:

• inelele de ungere trebuie să se rotească liber împreună cu arborele;
• temperatura lagărelor să nu depăşească cu mai mult de 40...50°C temperatura
ambiantă în cazul antrenări apei reci;
• nivelul uleiului în lagăre;
• după 800...1000 ore de funcţionare se înlocuieşte uleiul murdar din corpurile
lagărelor;
• în cazul antrenării lichidelor fierbinţi trebuie controlată răcirea lagărelor
• apa să treacă permanent pe lângă garniturile de etanşare, pentru aceasta având grijă
ca presgarniturile să fie strânse moderat.

3.12.5. Oprirea pompei

Pentru oprirea pompelor centrifuge se efectuează următoarele operaţiuni:

• se închide progresiv vana de refulare;
• se închide robinetul vacuummetrului;
188
• se opreşte motorul electric de antrenare;
• se închide robinetul manometrului;
• se închid robinetele conductelor prin care se introduce apă de răcire.
Dacă pompa este oprită perioade mai lungi de timp în care apar temperaturi
scăzute ale mediului înconjurător, atât pompa cât şi conducta trebuie golite de apă.
Trebuie menţionat faptul că defecţiunile apărute în timpul funcţionării trebuie
reparate la timp, astfel încât la repornire să nu se extindă producând şi alte defecţiuni.

3.13. Alegerea pompelor hidrodinamice

La alegerea pompelor hidrodinamice se au în vedere următoarele cerinţe:
• performanţe energetice superioare ale sistemului;
• performanţe cavitaţionale;
• funcţionare liniştită fără şocuri şi vibraţii;
• securitate deplină.
Factorii care influenţează alegerea unei pompe sunt:
• în primul rând debitul
• sarcina corespunzătoare debitului
• natura fluidului
• condiţiile de aspiraţie
o nivelul în bazinul de aspiraţie faţă de nivelul poompei;
o temperatura lichidului aspirat
o presiunea barometrică (variaţii faţă de presiunea medie anuală)
• condiţii locale:
o altitudinea (detemină presiunea barometrică medie)
o natura sursei de apă – determină puritatea, temperatura, duritatea;
o distanţa de la sursă la pompă;
• natura energiei mecanice disponibile:
o motor de curent continuu;
o motor de curent alternativ trifazat (sincron sau asincron), sau monofazat;
o motor termic;
• condiţii speciale:
o limite de gabarit;
o limite de greutate;
o condiţii speciale de etanşeitate (interzicerea scăpărilor de fluid).
Practic, dacă se cunoaşte perechea ( Q, H ) se determină în primul rând turaţia
caracteristică:
1 3
−
nq = n ⋅Q2 ⋅H 4 . (3.)

Adăugând la aceasta tipul fluidului de lucru se determină tipul pompei,

dimensiunile orientative şi performanţele. Se recomandă adoptarea turaţiilor celor mai
mari, dar compatibile cu performanţele de rezistenţă a rotoprului şi cele cavitaţionale.
189
Astfel se creează posibilitatea alegerii unui reglaj al debitului prin variaţia turaţiei,
acesta fiind eficient energetic.
Pot interveni şi factori tehnico-economici. Adeseori, aceştia pot deveni prioritari,
de exemplu pentru restrângerea numărului de piese de schimb în cazul unui număr mai
mare de pompe.
Este necesar să se cunoscă domeniul de lucru al pompei alese. Pentru aceasta se
intersectează caracteristica H (Q ) a pompei cu caracteristica reţelei H R (Q ) , obţinându-
se domeniul în care se situează punctul de funcţionare. Se verifică apoi caracteristica
de cavitaţie NPSH (Q ) şi caracteristica de consum energetic prin curba η(Q ) sau
P (Q ) , având grijă ca domeniul de funcţionare să se afle în zona de randamant maxim.
Se poate adopta o scădere maximă de randament.

190
 4. POMPE CU FLUID MOTOR

4.1. Generalităţi
Pompele cu fluid motor nu pot fi incluse în categoria maşinilor hidraulice,
principiul lor de funcţionare neputând fi încadrat în definiţia dată în cap. 1. Ele sunt
statice deoarece nu au organe în mişcare, deci se încadrează în categoria aparatelor
hidraulice.
În instalaţii sunt însă folosite împreună cu pompele hidraulice ceea ce le
recomandă să fie tratate în lucrarea de faţă.
Aceste aparate se bazează pe legile fundamentale ale staticii şi dinamicii
fluidelor. Este totdeauna folosit un fluid suplimentar injectat în fluidul care trebuie
deplasat. Astfel, pompa gaz – lift, bazată pe legea fundamentală a hidrostaticii
foloseşte un fluid cu densitate scăzută (un gaz) care este injectat şi amestecat cu un
lichid, ridicarea fluidului de amestec rezultând prin diferenţa de forţe hidrostatice. În
schimb, ejectorul, bazat pe ecuaţia lui Bernoulli, foloseşte energia cinetică a jetului de
fluid suplimentar.
Un dezavantaj comun al acestor aparate poate fi constituit de faptul că rezultă un
amestec de fluide.

4.2. Pompe gaz-lift

În figura 4. 1 se prezintă o schema unei configuraţii comune a pompei gaz-lift.
Fluidul motor este aerul comprimat produs de un compresor sau poate fi folosită o
resursă energetică secundară sub formă de aer comprimat. Aerul comprimat se
introduce, printr-o conductă, aproape de capătul inferior al conductei de ridicare a
lichidului şi se amestecă cu lichidul, micşorându-i densitatea şi implicit greutatea
specifică. Se scrie ecuaţia fundamentală a hidrostaticii pentru lichidul omogen de la
bază (densitatea ρ ) aflat în cele două coloane până la un nivel z0 situat imediat sub
punctul de injecţie a gazului. Se obţine:
p0 p
z0 + = z0 + 0 . (4.1)
ρ⋅ g ρ⋅ g

191
 Fig. 4.

Fig. 4.1. Pompa gaz-lift

Ecuaţia poate fi aplicată şi pentru fiecare fluid în parte (lichidul cu densitatea ρ şi

amestecul gaz-lichid cu densitatea medie ρm ) între acest nivel z0 , şi nivelurile
suprafeţelor libere ale fluidelor din cele două coloane: z1 şi respectiv z2 :
po p
zo + = z1 + at ; (4.2)
ρ⋅ g ρ⋅ g

po p
zo + = z 2 + at . (4.3)
ρm ⋅ g ρm ⋅ g
Sau, prin eliminarea numitorilor:
ρ ⋅ g ⋅ z o + po = ρ ⋅ g ⋅ z1 + p at ; (4.4)

ρm ⋅ g ⋅ zo + po = ρm ⋅ g ⋅ z2 + pat . (4.5)
Din aceste ecuaţii, prin scăderea lor membru cu membru şi gruparea convenabilă
a termenilor rezultă egalitatea presiunilor hidrostatice la nivelul de bază:
ρ ⋅ g ⋅ ( z1 − z 0 ) = ρ m ⋅ g ⋅ ( z 2 − z 0 ) . (4.6)
Notând înălţimile celor două coloane cu h1 = z1 − z 0 şi respectiv h2 = z 2 − z 0 , se
obţine în final înălţimea la care urcă amestecul în ramura ridicătoare:

192
 ρ
h2 = h1 ⋅ . (4.7)
ρm
Deci înălţimea de ridicare este cu atât mai mare cu cât densitatea amestecului
lichid+aer este mai scăzută faţă de cea a lichidului pur. Astfel, prin realizarea unui
amestec cât mai omogen, se pot obţine înălţimi de ridicare mai mari decât înălţimile de
aspiraţie uzuale ale pompelor.
Trebuie subliniat din nou faptul că amestecarea fluidelor poate fi uneori un
dezavantaj.

4.3. Ejectoare
`

193
 5. VETILATOARE

5.1. Generalităţi
Ventilatoarele fac parte din categoria generatoarelor de energie aeraulică având
rolul de a transporta aerul sau diverse gaze neinflamabile dintr-un loc în altul. Acest
transport este însoţit şi de creşterea parametrilor gazului transportat (creşterea presiunii
şi o uşoară creştere a temperaturii).
Se deosebesc de compresoare prin faptul că această creştere de presiune ∆p este
aşa de mică încât se poate neglija compresibilitatea gazelor vehiculate. În cazul
ventilatoarelor se iau în consideraţie numai variaţiile de densitate care apar ca urmare a
modificării temperaturii.
Se poate aprecia că în majoritatea cazurilor caracteristica interioară a unui
ventilator este asemănătoare cu caracteristica interioară a unei pompe (centrifugale sau
axiale), H = f (Q) , fapt observabil în figura 93.

Fig. 5.1.

Fig. 93

194
5.2. Clasificare, utilizări
În general ventilatoarele pot fi clasificate după mai multe criterii, cum ar fi:
presiunea la refulare, locul de amplasare, tipul paletelor, modul de antrenare, traseul
curentului de aer etc.
• După traseul curentului de aer, se deosebesc ventilatoare:
o centrifugale;
o axiale.
• În funcţie de presiunea la refulare, ventilatoarele sunt:
o de joasă presiune: H=0…100 mm col.H2O;
o de presiune medie: H=100…300 mm col.H2O;
o de presiune înaltă: H=300…1000 mm col.H2O.
• După tipul paletelor rotorului, există ventilatoare având paletele:
o curbate înapoi;
o drepte;
o curbate înainte.
• Din punct de vedere constructiv şi funcţional, există:
o ventilatoare monoaspirante;
o ventilatoare dublu aspirante;
o ventilatoare axiale întubate;
o ventilatoare axiale de perete;
o ventilatoare axiale cu palete fixe;
o ventilatoare axiale cu palete reglabile.
• Antrenarea ventilatoarelor poate fi făcută în diverse moduri:
o direct de la axul motorului electric;
o prin cuplaj elastic, existent între axul motorului şi ventilator;
o prin şaibe de curea şi curele trapezoidale.
• Utilizările ventilatoarelor sunt multiple, cum ar fi:
o ventilarea halelor industriale;
o evacuarea gazelor toxice de la anumite instalaţii (în industria chimică);
o aspirarea aerului cu praf (în turnătorii);
o introducerea aerului în cubilouri sau în focarele cazanelor etc.

5.3. Ventilatoare centrifugale

Ventilatoarele centrifugale au o largă răspândire, existând foarte multe tipuri
constructive. În figura 94 este prezentat schematic un ventilator centrifugal, prevăzut
cu elementele componente de bază.

195
 Fig. 5. Componentele de bază ale ventilatorului centrifugal:
1 - rotor cu palete curbate înapoi; 2 - gură tronconică de aspiraţie (colector de
admisie); 3 - stator sau difuzor spiral;4 - gură de refulare

Fig. 94

Diferitele configuraţii ale gurilor de aspiraţie ale ventilatoarelor centrifugale, sunt

ilustrate în figura 95.

Fig. 5. Forme ale gurilor de aspiraţie:

a-cilindrică; b-conică; c- toroidală; d,e,f- combinaţii diferite între formele a,b,c.

196
 Fig. 95

Conform figurii 95 cele mai întâlnite forme ale gurilor de aspiraţie, pentru
ventilatoarele centrifugale sunt: cilindrică, conică, toroidală, sau combinaţii diferite
între acestea.
Rotorul ventilatorului centrifugal, figura 96, este format în mod obişnuit din
butuc, discul butucului şi discul de acoperire, între care la distanţe egale cu un pas se
găsesc paletele. Uneori se utilizează şi rotoare de construcţie semiînchisă la care
lipseşte discul de acoperire.

Fig. 5. Elementele componente ale rotorului ventilatorului centrifugal:

1 - discul de acoperire; 2 - discul butucului; 3 - paletă; 4 - butucul rotorului

Fig. 96

Mărimea rotorului este determinată de diametrul D2 de la ieşirea din zona

paletată. De obicei discul butucului este plan, iar discul de acoperire poate fi sau plan
sau conic, în funcţie de dimensiunile canalelor dintre palete.
Secţiunea medie a rotorului este caracterizată de doi parametri: lăţimea paletei la
intrarea în zona paletată b1 şi lăţimea la ieşirea din zona paletată b2.
Paletele rotorului au de regulă o formă cilindrică, fiind aşezate perpendicular pe
planul discului butucului. Muchiile de intrare ale paletelor, de obicei sunt paralele cu
axa de rotaţie a rotorului. Parametrii geometrici ai paletei se determină într-o secţiune
perpendiculară pe axa de rotaţie a rotorului. În această secţiune, figura 97, se dau
unghiurile β1 şi β2 de aşezare ale paletei şi de asemenea diametrele D1 şi D2 .

197
 Fig. 5. Geometria paletei rotorice a ventilatorului centrifugal

Fig. 97.

Pentru rotoarele având palete de formă circulară, în funcţie de diametrele D1 şi

D2 respectiv unghiurile β1 şi β2 , se poate determina raza paletei:

D22 − D12
Rp = . (5.)
4(D2 cos β 2 − D1 cos β1 )
Raza cercului Rc pe care se vor găsi centrele, din care se vor trasa paletele, cu
raza R p , este:

Rc = 0,25D12 + R 2p − R p D1 cos β1 . (5.)

Lungimea unei palete în acest caz este:

π ⋅ α ⋅ Rp
L= , (5.)
1800
În care α este unghiul sub care se vede paleta din centrul din care a fost trasată
cu raza R p , (fig. 97).
După forma lor, paletele ventilatoarelor centrifugale pot fi, conform figurii 98, de
următoarele tipuri: de egală grosime curbate înapoi (tip foaie), profilate, plane, deviate
înapoi, cu terminare radială, plane radiale, curbate înainte, de forma literei S.

198
 Fig. 5. Diverse forme ale paletei rotorice a ventilatorului centrifugal:
a – palete de egală grosime curbate înapoi (tip foaie); b – palete profilate; c – palete
plane, deviate înapoi; d – palete cu terminare radială; e - palete plane radiale; f – palete
curbate înainte; g – palete de forma literei S

Fig. 98

Difuzorul spiral serveşte la dirijarea aerului după ieşirea din rotor şi la

transformarea parţială a presiunii dinamice a curentului de aer în presiune statică.
Îmbinările paletelor ventilatoarelor, figura 99 , cu discul butucului şi cu discul de
acoperire pot fi prin nituire şi prin sudare.

Fig. 5. Îmbinarea paletelor cu discul:

a, b – cu palete nituite; c - palete sudate

199
 Fig. 99

Schematic, ordinea îmbinării subansamblurilor rotorului unui ventilator, figura

100, este:
• butucul rotorului;
• discul butucului;
• palete;
• discul de acoperire.

Fig. 5. Ordinea îmbinării paletelor cu discul:

1- butucul; 2 – discul rotorului; 3 – paletele; 4 – discul de acoperire

Fig. 100

Detaliile acestor îmbinări pot fi urmărite în figura 99.

În funcţie de dimensiuni, îmbinările paletelor pot avea forme diferite:
• la lăţimi mari;
• la lăţimi mici;
• la ventilatoare de dimensiuni mari.
După variantele constructive, paletele ventilatoarelor pot fi conform figurii 101:
palete subţiri (de tablă); palete groase (profilate).

200
 Fig. 5. Variante constructive ale paletelor rotorice ale ventilatorului centrifugal:
1- palete subţiri 2 – palete groase profilate

Fig. 101

Paletele groase (profilate) sunt de construcţie diferită în funcţie de diametrul D2 ,

de ieşire a aerului din zona paletată.
Tipurile constructive ale paletelor groase sunt prezentate în figura 102.

Fig. 5. Variante constructive ale paletelor rotorice groase ale ventilatorului

centrifugal:
a – paletele rotorului cu D2 < 1000 mm b – paletele rotorului cu D2 > 1000 mm

Fig.102

tip constructiv pentru palete având D2 până la 1000 mm;

tip constructiv pentru palete cu D2 peste 1000 mm.

201
5.4. Ventilatoare axiale

5.4.1. Construcţie

Ventilatoarele axiale se caracterizează prin debite mari de gaze vehiculate, dar cu

sarcini mici (presiuni de refulare scăzute).
După construcţia şi montajul lor pot exista mai multe tipuri:
• ventilator axial întubat;
• ventilator axial de perete.
În figura 103 poate fi urmărit un ventilator axial întubat de construcţie obişnuită.

Fig. 5. Ventilator axial întubat:

1 – rotor; 2 – motor electric de antrenare; 3 – carcasă

Fig. 103

Elementele componente principale ale unui ventilator axial întubat sunt

următoarele: rotorul cu palete, motorul electric de antrenare şi tubul de montaj.
Cele mai răspândite ventilatoare axiale sunt ventilatoarele axiale de perete, figura
104.

202
 Fig. 5. Ventilator axial de perete:
1 – rotor; 2 – motor electric de antrenare; 3 – carcasă

Fig. 104

Elementele componente ale ventilatorului axial de perete sunt similare cu

elementele ventilatorului axial întubat, cu specificaţia că tubul de montaj este înlocuit
cu un inel de tablă, având lăţimea peretelui şi care îmbracă rotorul ventilatorului.

5.4.2. Alegerea ventilatoarelor

Pentru alegerea unui ventilator ce urmează a fi montat într-o instalaţie, trebuie să

fie cunoscute, debitul ventilatorului Q în m3/s şi presiunea sau sarcina în mm col. H2O
(kgf/m2).
Un ventilator poate să furnizeze într-o anumită reţea, debite diferite de aer, la
diferite presiuni (de asemenea variabile) în funcţie de turaţia rotorului.
Pe aceiaşi diagramă, figura 105, se obişnuieşte să se treacă în catalogul de
ventilatoare curbele de sarcină în funcţie de debit H1 = f1 (Q ) şi H 2 = f 2 (Q ) şi
respectiv curbele de egal randament η1 şi η 2 , de asemenea curbele puterilor
consumate Pc1 şi Pc 2 .

203
 Fig. 5. Ventilator axial de perete:
1 – rotor; 2 – motor electric de antrenare; 3 – carcasă

Fig. 105

Dacă un ventilator furnizează la turaţia n debitul Q , la turaţia n * va furniza

debitul Q * , între acestea existând următoarea legătură care decurge din legile de
proporţionalitate ale maşinilor hidropneumatice:
3
Q ηv n  D2 
= ⋅ ⋅ . (5.)
Q * η*v n *  D2* 

Pentru acelaşi ventilator randamentele volumetrice ηv = η*v şi diametrele la

ieşirea din zona paletată a rotorului D2 = D2* . Atunci rezultă:
Q n
*
= *. (5.)
Q n
Din legea de proporţionalitate a sarcinilor se poate scrie:
2 2
H η n  D2 
= *h  *   * . (5.)
H *
ηh  n  D 
 2

Dar în situaţia în care avem de-a face cu acelaşi ventilator se obţine:

2
H n
=  . (5.)
H *  n* 
Pentru puterile consumate de asemenea se poate scrie:

204
 3 5
Pc  n   D2  η*m
=   * (5.)
Pc*  n*  D  η
 2 m
Pentru acelaşi ventilator ηm = η*m ; D2 = D2* , atunci:
3
Pc  n 
=  . (5.)
Pc*  n* 
Determinarea sarcinii ventilatorului se face folosind relaţia:
H = H g + ∑ hp + ∑ hp , (5.)
CA CR

în care: H g este sarcina geometrică a reţelei; ∑ h p - suma pierderilor de sarcină pe

CA
traseul de aspiraţie; ∑ h p - suma pierderilor de sarcină pe traseul de refulare.
CR
Sarcina statică este:
p2 − p1
H st = + z2 − z1 . (5.)
g
În majoritatea cazurilor se poate considera:
p1 ≅ p2 ; z1 ≅ z2 . (5.)
Deci:
H st ≅ 0 . (5)
În aceste condiţii se poate scrie:
a=n va2 a = m la va2
∑ hp = ∑ ζ a + ∑ λa ⋅ , (5.)
CA a =1 2 g a =1 Dha 2 g
respectiv
r =u vr2 r = k lr vr2
∑ hp = ∑ ζ r + ∑ λr ⋅ , (5.)
CR r =1 2 g r =1 Dhr 2 g
în care: ζ a ; ζ r sunt coeficienţii de pierdere locală de sarcină pe tronsoanele de aspiraţie
şi de refulare, care au aceiaşi secţiune; λ a ; λ r - coeficienţii de pierdere liniară de
sarcină pe tronsoanele de aspiraţie şi de refulare, care au aceeaşi secţiune; la ; lr -
lungimile tronsoanelor de aspiraţie sau refulare având aceeaşi secţiune; Dha ; Dhr -
diametrele hidraulice ale tronsoanelor de aspiraţie sau refulare având aceeaşi secţiune;
va ; vr - vitezele pe tronsoanele de aspiraţie sau refulare având aceeaşi secţiune.
Din ecuaţia de continuitate rezultă:
Q Q
va = şi vr = , (5.)
Sa Sr
205
unde Q este debitul ventilatorului în m3/s; S a ; S r - secţiunile tronsoanelor de aspiraţie
sau de refulare considerate.
Diametrele hidraulice care intră în relaţii se determină în funcţie de elementele
secţiunilor transversale ale tronsoanelor considerate. Conform figurii 106 se poate
exprima diametrul hidraulic sub forma:
4S
Dh = , (5.)
P

Fig. 5. Diametrul hidraulic echivalent

Fig. 106

relaţie în care S reprezintă aria secţiunii transversale considerate, iar P este

perimetrul „umezit” al aceleiaşi secţiuni. În cazul unei secţiuni dreptunghiulare (fig.
5.106), diametrul hidraulic se exprimă sub forma:
4ab 2ab
Dh = = . (5.)
2(a + b ) a + b
În continuare se stabileşte rugozitatea medie absolută k [mm] a peretelui tubului
în funcţie de natura materialului şi se determină cifra Reynolds Re a curgerii:
v ⋅ Dh
Re = , (5.)
ν

în care ν - reprezintă vâscozitatea cinematică a gazului vehiculat şi rugozitatea

relativă:
k
kr = . (5.)
Dh
Cu perechile de valori kr şi Re se poate determina coeficientul de pierdere
liniară de sarcină λ de exemplu din diagrama Colebrook.
Presiunea ce trebuie realizată de ventilator, se determină cu relaţia:
p = ρgH , (5.)
în care ρ reprezintă densitatea gazului vehiculat determinată în condiţiile de presiune

206
şi de temperatură la care se lucrează; H - sarcina ventilatorului; g – acceleraţia
gravitaţională.

5.5. Aplicaţii

5.5.1. Măsurarea presiunilor la un sistem ventilator - reţea

Schematic montajul şi modul de realizare al suprapresiunii la refulare, pot fi

urmărite în figura 92.

Fig. 5.

Fig. 92
Suprapresiunea gazului vehiculat de ventilator se poate măsura cu ajutorul unui
piezometru diferenţial montat în axa tubulaturii de refulare după lungimea de liniştire
conform figurii 92.
∆ptot = ∆p din + ∆p ref , (5.)

în care suprapresiunea de refulare este:

∆pref = ρlp ⋅ g ⋅ ∆hst , (5.)

iar presiunea dinamică:

∆p din = ρlp ⋅ g ⋅ ∆hdin . (5.)

Considerând că lichidul piezometric are densitatea ρlp se obţine:

∆ptot = ρlp ⋅ g ⋅ (∆hst + ∆hdin ) , (5.)

de unde rezultă:

207
 ∆ptot
= ∆hst + ∆hdin . (5.)
γ lp

În general în cele mai multe situaţii ρlp = ρapă .

5.5.2. Funcţionarea în paralel a două ventilatoare centrifuge

5.5.3. Funcţionarea în serie a două ventilatoare centrifuge

208
209
 6. TURBIE HIDRAULICE

6.1. Clasificarea turbinelor hidraulice

6.1.1. Clasificarea turbinelor hidraulice din punct de vedere al rapidităţii

Clasificarea turbinelor hidraulice se face după turaţia specifică ns,kW. Tipurile

constructive de turbine care s-au impus pe plan mondial datorită randamentelor ridicate
şi a puterilor ridicate sunt prezentate în tabelul 18.1.
Turbina Pelton este de tipul cu acţiune constând, în principiu din ajutaj(e) care
creează jetul de fluid care loveşte paletele (cupele) dispuse pe rotor. Se foloseşte
pentru căderi mari şi debite mici. La noi în ţară, C.H.E. Lotru-Ciunget este echipată cu
trei turbine Pelton cu ax vertical.
În turbina de tip Francis apa este admisă printr-o cameră spirală şi îndreptată spre
paletele rotorului prin intermediul unui aparat director cu palete reglabile, având rolul
de a realiza unghiul optim de atac pe de o parte şi reglarea debitului pe de altă parte. La
noi în ţară C.H.E. Stejaru este echipată cu turbine Francis.
Turbina Deriaz-Kviatkovski este asemănătoare cu cea Francis, dar rotorul ei are
palete reglabile. Asigură un randament mai ridicat într-un domeniu mai larg de reglaj
al debitului.
Turbina Kaplan acoperă domeniul turaţiilor specifice ridicate, caracterizat de
debite mari şi căderi mici. Are un rotor cu palete profilate reglabile de forma elicei de
vapor. În ţara noastră, C.H.E. Porţile de Fier I are şase agregate de acest tip.
În turbina bulb mişcarea fluidului este axială, iar generatorul electric este dispus
împreună cu turbina într-o carcasă profilată. Cu turbine de tip bulb este echipată
C.H.E. Porţile de Fier II.
Tab. 18.1.
Tipul turbinei ns,kW
Pelton 3...36
Francis 60...350
Deriaz-Kviatkovski 120...300
Kaplan 300...900
Bulb 700...1400

v. şi dicţionar p. 953 dr. sus

210
6.2. Turbina cu acţiune şi cupe simple (roata de apă)

6.3. Turbina Pelton

6.4. Turbina Banki

6.5. Turbina Francis

Este o turbină centripetă

6.6. Turbina Kaplan

t. elicoidală

6.7. Turbina bulb

6.8. Caracteristici de exploatare ale turbinelor hidraulice

Moţoiu p. 366

6.9. Alegerea tipului turbinei pentru o aplicaţie dată

6.10. Aplicaţii

211
 7. AEXĂ. MĂRIMI ŞI UITĂŢI DE MĂSURĂ
7.1. oţiuni generale
O mărime cuprinde o latură cantitativă - valoarea şi una calitativă - unitatea de
măsură, din punct de vedere matematic aceasta exprimându-se sub forma:
M = V ⋅U , (7.1)
unde V este valoarea reprezentată printr-un număr abstract, iar U este unitatea de
măsură. Numărul V este legat de fenomen prin operaţia de măsurare:
M
V = . (7.2)
U
Se atrage atenţia asupra faptului că o mărime fizică nu poate fi descrisă numai
prin valoare. Inexistenţa unităţii de măsură adăugate după valoarea numerică este o
eroare gravă deoarece nu oferă informaţia completă asupra rezultatului unui proces de
măsurare sau al unui calcul.

7.2. Sistemul Internaţional de unităţi de măsură

Fiecare stat stabileşte pe cale legislativă regulile privind utilizarea unităţilor de
măsură pe plan naţional. În România este obligatorie folosirea SI care cuprinde trei
clase de unităţi: fundamentale, derivate şi suplimentare.
Unităţile fundamentale, în număr de şapte, sunt bine definite şi considerate
independente din punct de vedere dimensional.
Tabelul 7.1 prezintă unităţile SI fundamentale.

Tab. 7.1. Unităţi SI fundamentale

Mărimea Denumirea unităţii de Simbol
măsură
lungime metru m
masă kilogram kg
timp secundă s
intensitate a curentului electric amper A
temperatură temodinamică kelvin K
cantitate de substanţă mol mol
intensitate luminoasă candelă cd

A doua clasă cuprinde unităţile derivate. Ele pot fi formate pe baza unor relaţii
algebrice care conţin numai operaţii simple de înmulţire şi/sau împărţire.
Tabelul 7.2 prezintă câteva exemple de unităţi SI derivate, în tabelul 7.3 unele

212
unităţi derivate cu denumiri speciale, iar în tabelul 7.4 câteva unităţi SI derivate
obţinute cu ajutorul unităţilor cu denumiri speciale.

Tab. 7.2. Unităţi SI derivate

Mărimea Denumirea unităţii de măsură Simbol
arie metru pătrat m2
volum metru cub m3
viteză metru pe secundă m/s
acceleraţie metru pe secundă la pătrat m/s2
masă volumică (densitate) kilogram pe metru cub kg/m3
volum masic (volum specific) metru cub pe kilogram m3/kg

A treia clasă cuprinde unităţile suplimentare: radianul şi steradianul.

Unităţile SI cuprinse în aceste trei clase formează un ansamblu coerent de unităţi,
denumite unităţi SI, adică un sistem de unităţi legate între ele prin reguli de înmulţire şi
împărţire, fără vreun factor numeric.

Tab. 7.3. Unităţi SI derivate cu denumiri speciale

Mărimea Denu-mirea Sim- Expresia Expresia în unităţi
unităţii de bol în alte fundamentale SI
măsură unităţi SI
frecvenţă hertz Hz s-1
forţă newton N kg ⋅ m ⋅ s−2
presiune, tensiune pascal Pa N/m2 kg ⋅ m−1 ⋅ s−2
mecanică,
energie, lucru mecanic, joule J N .m kg ⋅ m2 ⋅ s−2
cantitate de căldură
putere, flux energetic watt W J/s kg ⋅ m2 ⋅ s−3

Tab. 7.4. Unităţi SI derivate obţinute din unităţi derivate cu denumiri speciale
Mărimea Denumire Simbol Expresia în unităţi SI
fundamentale
momentul unei forţe newton metru N⋅m kg ⋅ m2 ⋅ s −2
flux termic pe suprafaţă watt pe metru pătrat W m2 kg ⋅ s -3
capacitate termică, joule pe kelvin J K kg ⋅ m 2 ⋅ s −2 ⋅ K −1
entropie
căldură specifică joule pe kilogram J ( kg ⋅ K) m 2 ⋅ s −2 ⋅ K −1
masică, entropie masică kelvin
energie masică joule pe kilogram J kg m 2 ⋅ s −2
conductivitate termică watt pe metru kelvin W ( m ⋅ K) kg ⋅ m ⋅ s -3 ⋅ K −1
energie volumică joule pe metru cub J m3 kg ⋅ m -1 ⋅ s −2

213
entropie molară, joule pe mol kelvin J ( mol ⋅ K) kg ⋅ m2 ⋅ s−2 ⋅ mol −1 ⋅ K −1
căldură specifică
molară
În tabelul 7.5 sunt prezentate prefixele unităţilor SI pentru formarea multiplilor şi
submultiplilor şi factorii de multiplicare corespunzători.

Tab. 7.5. Prefixe SI şi factorii de multiplicare

Multipli Submultipli
Factorul de Prefixul Sim- Factorul de Prefixul Sim-
multiplcare bolul multilpicare bolul
18
10 exa E 10-1 deci d
15 -2
10 peta P 10 centi c
12 -3
10 tera T 10 mili m
9 -6
10 giga G 10 micro µ
6 -9
10 mega M 10 nano n
3 -12
10 kilo k 10 pico p
2 -15
10 hecto h 10 femto f
-18
10 deca da 10 atto a

7.3. Unităţi de măsură care nu fac parte din SI

Există o serie de unităţi de măsură care joacă un rol foarte important în practica
măsurării şi sunt larg răspândite. Ele sunt prezentate în tabelul 7.6. Se recomandă ca
unităţile din acest tabel să nu fie combinate cu unităţi SI.

Tab. 7.6. Unităţi mai importante care nu fac parte din SI

Mărimea Denumirea unităţii Simbol Valoarea în unitatea SI
Volum litru l, L 1 l = 1 L = 1dm3 = 10-3 m3
Masă tonă t 1 t = 103 kg
Turaţie rotaţie pe secundă rot/s 1 rot/s = 1 s-1
rotaţie pe minut rot/min 1 rot/min = (1/60) s-1

Ca urmare a obişnuinţei existente în anumite ţări şi în anumite domenii, CIPM

(1978) a acceptat ca unele unităţi de măsură să fie folosite, în continuare, împreună cu
unităţile SI, până când se va considera că utilizarea lor nu mai este necesară. Câteva
din aceste unităţi de măsură sunt prezentate în tabelul 7.7.

Tab.7.7. Unităţi de măsură folosite temporar împreună cu unităţile SI

Mărimea Unitatea Simbolul Transformarea în SI
măsurată
distanţa milă marină 1 milă maină = 1852 m
viteza nod 1 nod = (1852/3600) m/s

214
aria ar a 1a = 1 dam2 =102 m2
aria hectar ha 1 ha = 1 hm2 = 104 m2
presiunea bar bar 1 bar = 0,1 MPa = 105 Pa

În mecanică, sistemul CGS se baza pe trei unităţi fundamentale: centimetrul,

gramul şi secunda. Astfel de unităţi de măsură sunt prezentate în tabelul 7.8.

Tab. 7.8. Unităţi de măsură CGS

Mărimea măsurată Unitatea Sim- Transformarea în SI
bolul
energie erg erg 1 erg = 10-7 J
forţa dynă dyn 1 dyn = 10-5 N
viscozitatea dinamică poise P 1 P = 1 dyn.s / cm2 = 0,1
Pa.s
viscozitatea stokes St 1 St = 1 cm2 / s = 10-4 m2 /
cinematică s

Se recomandă ca unităţile de măsură care nu fac parte din SI şi nu sunt prezentate

în subcapitolele 7.3 şi 7.4 să fie înlocuite prin unităţi SI. Totuşi, în multe domenii de
activitate se pot întâlni aparate de măsură, caracteristici ale unor instalaţii prezentate în
prospecte sau constante fizice date în astfel de unităţi de măsură. Din acest motiv se
prezintă în tabelul 1.9 unele dintre aceste unităţi de măsură împreună cu modul de
transformare în unităţi SI.

Tab. 7.9. Unităţi de măsură care nu sunt în SI

Mărimea Unitatea de măsură Simbol Transformarea în SI
forţă kilogram forţă kgf 1 kgf = 9,80665 N
torr = mm Hg torr 1 torr= (101325 / 760)Pa=133,32
Pa
lucru kilogram forţă metru kgf.m 1 kgf m= 9,80665 J
mecanic
presiune atmosferă normală atm 1 atm = 101325 Pa
atmosferă tehnică at 1 at = 1 kgf/cm2 = 9,80665.104 Pa
putere cal putere CP 1 CP = 75 kgf.m/s = 735,5 W
o
tempera- grad Réaumur R 1oR = (5/4) K
o
tură grad Fahrenheit F 1oF = (5/9) K
debit masic kilogram pe oră kg/h 1kg/h = 2,78 ⋅10 −4 kg/s
tona pe oră t/h 1t/h = 0,278 kg/s
debit metru cub pe oră m3 /h 1m 3/h = 2,78 ⋅10-4 kg/s
volumic litru pe minut l/min ; L/min 1L/min = 1,667 ⋅10-5 m3/s

Referitor la denumirea de atmosferă normală, prin rezoluţia 4 a celei de-a X-a

215
CGPM (1954) aceasta rămâne admisă pentru presiunea de referinţă care defineşte
starea normală fizică: pN = 101325 Pa. Starea normală fizică mai este definită prin
temperatura normală corespunzătore punctului 0 al scării Celsius: TN = 273,15 K.
În multe cazuri este necesar calculul vitezei unghiulare ω când se cunoaşte
turaţia n [rot/min]. Relaţia de calcul este:
π⋅n
ω= . ()
30

7.4. Transformarea relaţiilor la schimbarea unităţilor de

măsură
Ecuaţia dimensională a unei mărimi poate fi utilizată pentru verificarea omoge-
nităţiii dimensionale (verificarea rezultatului unui calcul algebric) sau pentru stabilirea
relaţiei de transformare a valorii unei mărimi la schimbarea unităţii de măsură.
Deoarece în literatura de specialitate se întâlnesc încă multe relaţii în care mărimile
sunt exprimate în alte unităţi de măsură decât unităţile SI este necesară transformarea
acestora în SI.
Se recomandă ca toate calculele să fie realizate în SI deoarece, aşa cum s-a
menţionat, acesta este un sistem coerent.
În relaţiile ce leagă între ele mărimi cu diferite dimensiuni în care cel puţin una
este exprimată în unităţi aparţinând altor sisteme, trecerea la SI se face prin înlocuirea
simbolurilor unităţilor mărimilor fizice cu simbolurile unităţilor SI corespunzătoare
aceloraşi mărimi înmulţite cu factorii de conversiune în SI.
Se insistă asupra faptului că înlocuirea valorilor numerice în ecuaţii se face
folosind unităţile de măsură fundamentale, iar în cazul multiplilor sau submultiplilor se
vor folosi factorii de multiplicare corespunzători.

216
 8. BIBLIOGRAFIE
1. Benche V. Ungureanu V.B., Postelnicu A. O analiză criterială originală a
pompei cu bandă (cu aderenţă). A XVI-a Sesiune de Comunicări Ştiinţifice a Cadrelor
Didactice SECOMAR 99, Constanţa, 3-5 iunie 1999, vol. III, p. 37.
2. Benche V., Benche L., Ungureanu V. Towards a close definition of the
adhesion pump. Lucrările celei de a V-a Conferinţe de Motoare, Automobile, Tractoare
şi Maşini Agricole, Braşov,21-22 nov. 1985, vol II, p. MA-35.
3. Benche V., Ungureanu V.B. Contribuţii la definirea, proiectarea şi optimizarea
elevatorului de apă cu bandă. Sesiunea Jubiliară de Comunicări Ştiinţifice „Realizări şi
Perspective în Ingineria Sistemelor Biotehnice ISBTeh, Bucureşti, 2002.
4. Benche, V. - coordonator. Mecanica fluidelor şi maşini hidropneumatice.
Culegere de probleme. Universitatea din Braşov, 1989.
5. Benche, V. Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice. Universitatea din Braşov,
1978.
6. Benche, V., Mureşan, M., Şerbănoiu, N., Crăciun, O. Curs general de maşini
hidraulice şi termice. Universitatea din Braşov, 1980.
7. Benche, V., Ivănoiu, M. Elemente aplicative la cursul de mecanica fluidelor şi
maşini hidraulice. Universitatea din Braşov, 1982.
8. Benche, V., Todicescu, Al., Turzo, G., Crăciun, O., Ivănoiu, M. Mecanica
fluidelor şi maşini hidraulice. Îndrumar de laborator. Universitatea din Braşov, 1987.
9. Benche V., Ivănoiu M. Elemente aplicative la cursul de Mecanica fluidelor şi
maşini hidraulice. cap. III, p. 32...39. Universitatea din Braşov, 1982.
10. Benche V., Ungureanu V.B., Crăciun O.M. Contribuţii la analiza şi sinteza
maşinilor hidrostatice cu pistonaşe axiale. Lucrările Sesiunii de Comunicări Ştiinţifice
a Universităţii „Petru Maior”, Târgu Mureş, 27-28 octombrie 2000, vol 3, p.7.
11. Benche V., Ungureanu V.B. Hintsichtlich der Optimisierung des entwerfen
und Typisieren Hydrostatischer Maschinen mit Axialkolben. The Annals of „Dunarea
de Jos” University of Galaţi, Fascicle XIV, Mechanical Engineering, 1999.
12. Carafoli, E., Constantinescu, V. N. Dinamica fluidelor incompresibile.
Editura Academiei, Bucureşti, 1981.
13. Cioc D. ....
14. Cherkassky. Pumps, fans and compressors. Mir Publishers, Moscow, 1980.
15. Crăciun O. Maşini hidraulice. Editura Universităţii Transilvania, Braşov,
Crăciun O. Mecanica fluidelor. Editura Universităţii Transilvania din Braşov,
16. Diaconescu
17. Fetcu, D., Ungureanu, V. Tuburi termice. Ed.Lux Libris, Braşov, 1999.
18. Florea J. Panaitescu V. Mecanica fluidelor. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1979.
19. Florea, J., Seteanu, I., Zidaru, Gh., Panaitescu, V. Mecanica fluidelor şi
maşini hidraulice. Probleme. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
217
 20. Fota S.
21. Giurconiu, M., Mirel, I., Retezan, A., Sârbu, I. Hidraulica construcţiilor şi
instalaţiilor hidroedilitare. Editura Facla, Timişoara, 1989.
22. Iamandi, C., Petrescu, V., Damian, R., Sandu, L., Anton, A. Hidraulica
instalaţiilor, vol.1. Editura Tehnică, Bucureşti, 1994.
23. Idelcik, I. E. Îndrumător pentru calculul rezistenţelor hidraulice. Editura
Tehnică, Bucureşti, 1984.
24. Ionescu, D. G., Matei, P., Ancuşa, V., Todicescu, A., Buculei, M. Mecanica
fluidelor şi maşini hidraulice. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
25. Kreith, F. ş.a. Handbook of thermal engineering. CRC Press, 2000.
26. Leca A. ş.a. Centrale electrice. Probleme. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1977.
27. Moţit, H.M., Ciocârlea-Vasilescu, A. Debitmetrie industrială. Editura
Tehnică, Bucureşti, 1988.
28. Moţoiu C. Centrale termo şi hidroelectrice. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1974.
29. Opruţa, D., Vaida, L., Giurgea, C. Statica şi cinematica fluidelor - curs
universitar. Editura Todesco, Cluj-Napoca, 2000.
30. Pavel, D., Hâncu, S., Burchiu, V., Cucoaneş, V., Giuşcă, I. Utilaje
hidromecanice pentru sisteme de îmbunătăţiri funciare. Staţii de pompare. Editura
Ceres, Bucureşti, 1974.
31. Pop, M. G., Leca, A., Prisecaru, I., Neaga, C., Zidaru, Gh., Muşatescu, V.,
Isbăşoiu, E. C. Îndrumar. Tabele, nomograme şi formule termotehnice.. Editura
Tehnică, Bucureşti, 1987.
32. Popa B. Carabogdan I.G. (coord.) Manualul inginerului termotehnician.
Editura Tehnică, Bucureşti, 1986.
33. Postelnicu, A. Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice. Culegere de probleme.
Universitatea „Transilvania” din Braşov, 1995.
34. Roman, P., Isbăşoiu, E. C., Bălan, C. Probleme speciale de hidromecanică.
Editura Tehnică, Bucureşti, 1987 .
Stanciu Ş., Dumbravă M., Mazilu I. Sisteme hidrostatice portante. Editura
Tehnică, Bucureşti, 1985.
35. Ţârulescu R., Crăciuin O. Mecanica fluidelor ...
36. Todicescu, A. Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice. Partea I-a.
Universitatea din Braşov, 1968.
37. Todicescu, A., Benche, V., Turzo, G. Anexe la cursul de mecanica fluidelor.
Institutul Politehnic Braşov, 1969.
38. Todicescu, A., Benche,V. Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice. Partea a II-
a. Universitatea din Braşov, 1973.
39. Todicescu, A., Postelnicu, A. Mecanica fluidelor, maşini şi acţionări hidro-
pneumatice. Componenete de acţionări hidropneumatice. Universitatea Transilvania,
Braşov, 1991.
40. Todicescu, Al. Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice. Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1974.

218
 41. Turzo, G. Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice. Universitatea din Braşov,
1981.
42.Ungureanu V.B. Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice. Universitatea
Transilvania, Braşov, 1997.
43.Ungureanu, V.B. Mecanica fluidelor. Editura Universităţii “Transilvania” din
Braşov, 2000.

Obiective operaţionale
calcul

Obiectul cursului
Mecanica teoretică, studiind cele mai simple forme de mişcare şi cauzele care le
produc, se foloseşte de noţiunile de punct material sau sistem de puncte materiale. Un
sistem de puncte materiale însă poate fi discret sau continuu. Lichidele şi gazele sunt
medii continui fluide, deci au proprietatea de curgere datorită coeziunii mult mai mici
decât a corpurilor solide.
Mecanica fluidelor este o ramură a mecanicii mediilor continui, desprinsă ca
ştiinţă de sine stătătoare, care studiază repausul şi mişcarea fluidelor, precum şi
interacţiunea lor mecanică cu corpurile cu care vin în contact.
Noţiunea de fluid
Fluidul este un mediu continuu, omogen şi izotrop în care, în stare de repaus, pe
suprafeţele de contact ale diferitelor particule se exercită numai eforturi normale, iar
sub acţiunea unor forţe care nu tind să-i modifice volumul se deformează cu uşurinţă.
Mobilitatea particulelor fluide se datoreşte slabei coeziuni a moleculelor.
Lichidele au volum propriu şi iau forma vaselor în care sunt conţinute. Gazele,
având o coeziune mult mai mică datorată spaţiilor intermoleculare mari, nu au volum
propriu, ci sunt expansibile, deci ocupă tot spaţiul disponibil. De asemenea, sunt cu
mult mai compresibile şi mai uşoare decât lichidele.

219
 Particula fluidă este o porţiune de fluid având dimensiuni cu mult mai mari decât
dimensiunile moleculelor, dar cu mult mai mici faţă de dimensiunile corpurilor în ra-
port cu care se studiază echilibrul sau mişcarea fluidului.
Ipoteza generală a continuităţii unui fluid exprimă faptul că în fiecare punct
P(x,y,z) şi la orice moment t se pot determina o densitate, = (x,y,z,t), o presiune
p = p ( x, y, z , t ) , o viteză v = v ( x , y , z , t ) , şi că aceste funcţii de coordonatele punctului şi
de timp sunt continue aproape peste tot, deci cu excepţia unui număr finit de suprafeţe
sau linii singulare.
Ca exemple de suprafeţe de contact se pot cita: suprafaţa care delimitează un jet
şi suprafaţa liberă a unui lichid.
Forţe caracteristice fluidelor
Într-un fluid în repaus nu apar forţe de vâscozitate (forţe de frecare tangenţială),
ele fiind condiţionate de deplasarea relativă a particulelor. Deci fluidele reale în repaus
se comportă ca fluide perfecte (lipsite de viscozitate). Un fluid în repaus este acţionat
de două categorii de forţe, care se echilibrează reciproc: forţele masice şi forţele de
suprafaţă.
Forţele masice sunt proporţionale cu masa fluidului şi se datoresc unor câmpuri
exterioare. Cele mai obişnuite forţe masice sunt cele de greutate, datorate câmpului
gravitaţional, exterior masei fluide considerate. Dacă fluidul se află în echilibru faţă de
un sistem mobil cu mişcarea accelerată, pe lângă forţele de greutate apar şi forţele de
inerţie.
Se defineşte forţa masică unitară ca fiind raportul dintre forţa masică şi masă:
Fm  m
fm =  s2 . (1.3)
m
Deci semnificaţia şi unitatea de măsură a forţei masice unitare este identică cu
cea a acceleraţiei. În calcule, forţa masică se determină cu ajutorul forţei masice
unitare:
Fm = f ⋅ m . (1.4)
Forţele de suprafaţă joacă rolul forţelor de legătură din mecanica rigidului. S-a
arătat că pentru un fluid în repaus forţele elementare de suprafaţă sunt compresiuni
normale la elementele de suprafaţă. Aceste forţe se calculează cu ajutorul presiunii
care reprezintă modulul efortului unitar normal. Pentru forţa elementară de suprafaţă
care acţionează asupra unui fluid rezultă:
d Fs = n ⋅ p ⋅ d As , (1.5)
unde n este versorul normalei la suprafaţa considerată, îndreptat spre fluid.
Se poate demonstra că presiunea într-un punct dintr-un fluid este constantă
după orice direcţie, deci este o mărime scalară (câmp scalar).

Aplicaţii
151. Alegeţi răspunsurile corecte
I. O mărime fizică este definită prin:

220
 A. valoare sau unitate de măsură
B. unitate de măsură sau valoare
C. valoare şi unitate de măsură
II. În SI mărimile derivate se obţin din cele fundamentale:
A. prin operaţii de înmulţire şi împărţire
B. prin înmulţire cu un coeficient real
C. prin înmulţire cu un coeficient întreg
III. Înainte de a fi înlocuite în relaţii matematice, mărimile exprimate cu ajutorul
multiplilor sau submultiplilor:
A. se transformă ţinând seama de coeficienţii de multiplicare;
B. nu se transformă deoarece sunt unităţi de măsură SI
IV. Forţa este o mărime
A. fundamentală în SI
B. derivată în SI
C. suplimentară în SI
V. Sunt fluide:
A. lichidele
B. gazele
C. metalele topite
D. vaporii
VI. Forţele masice sunt proporţionale cu:
A. volumul fuidului izodens
B. masa fluidului
C. aria suprafeţei de contact cu mediile externe
1.5.2. Transformaţi în unităţi fundamentale SI: volumul, V = 2 dm3 ; debitul
volumic, Q = 2 l/s; debitul masic: Qm = 3600 kg/h; forţa: F = 3 kN.
Răspuns: V = 2.10-3 m3 ; Q = 2 dm3/s = 2.10-3m3s-1 ; Qm =3600/3600 kg/s= = 1
kg.s-1; F = 3.103 N = 3.103 kg.m/s2 = 3.103 kg.m.s-2.

Bibliografie
Popa B. Carabogdan I.G., coord. Manualul inginerului termotehnician, vol II.
Editura Tehnică, Bucureşti, 1986.

221
Pompe hidraulice în sisteme hidraulice
complexe

Problema 1

O pompă monoetajată de tip Sadu 100-210/2900

rot/min este încadrată în sistemul hidraulic din schiţa
alăturată, în care se cunosc datele Hstat =30 m (vezi
cota pe desen) diametrul conductelor pe aspiraţie şi
refulare este identic D=100 mm. Lungimea lor totală
(reală plus echivalentă) L = 250 m.
λ (coeficientul Darcy) = 0,025
Din schiţa instalaţiei se observă un sistem de by-pass,
o conductă „peste” pompă, montată între aspiraţia şi
refularea pompei, care are un diametru D1 = 50 mm,
în care se găseşte un robinet (vezi desenul) cu ζ υ = 20
( la complet deschis). Pierderile liniare de sarcină sunt minore (se neglijează) pe acest
by-pass.
Determinaţi debitele de circulaţie prin sistem:
1. când robinetul de pe by-pass este compet deschis
2. când robinetul de pe by-pass este complet închis.

Q[m2/h] 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110

H[m] - 56 55,5 54,8 52,5 50 45,5 41 35 27,5 17,5 7,5

1. Problema are o rezolvare grafică

 Formulăm relaţiile de bilanţ energetic pe tronsoane, în expresia finală care
conţine modulul de rezistenţă hidraulică a respectivului tronson.
- pe tronsonul A - a (până la intrarea în pompă)
H pA = H pa + M aQ 2
- pe tronsonul r - B (la ieşirea din pompă)
H pr = H pB + M r Q12
prin by-pass între r → a
H pr = H pa + M bpQ22
pe tronsonul a – r prin pompă
H (Q) = H pr − H pa - care este de fapt caracteristica internă a pompei,
deci o curbă de catalog a pompei.
În plus, la aceste ecuaţii se adaugă ecuaţia de continuitate
Q=Q1+Q2
Conform egalităţii permanente dintre debitul pompei şi debitul instalaţiei, relaţia
H (Q) = H pr − H pa
devine
H inst (Q) = H pr − H pa - caracteristica externă (a instalaţiei)
În concluzie:
H inst (Q) = H pB + M r Q12 − H pA + M aQ12
= H pB − H pA + (M r + M a )Q12
= H stat + MQ12 unde M=Ma+Mr (7)

Caracteristica by-pass
H pr − H pa = M bpQ22
(8)
H inst (Q2 ) = M pbQ22
La ecuaţiile (7) şi (8) se adaugă
H (Q) = H inst (Q)
Q = Q1 + Q2
Pentru reuşita construcţiilor grafice trebuie să calculăm modulele de rezistenţă

2
M = 0,0826λ L5 = 0,0826 ⋅ 0,025 2505 = 51600 s 5
D 0,5 m
ζ
M bp = 0,082 υ4 = 0,0826 ⋅
20 = 264300 s 2
( 0,5) m5
4
D
Deci, sistemul de ecuaţii al problemei devine explicit (se particulizează sub forma)
H inst (Q1) = 30 + 51600 Q12 (7)
H inst (Q2 ) = 264300 Q22 (8)
H (Q) = H inst (Q)
Q = Q1 + Q2
Totul este pregătit pentru rezolvarea grafică
Etapa I
Pe graficul pe care deja se găseşte trasată caracteristica internă a pompei Sadu 100-
210/2900 rot/ min se ridică, dând valori lui Q şi curbele (7), (8), cele două parabole
reprezentate în ecuaţiile (7) şi (8).
Conform ecuaţiei Q1+Q2=Q
se obţine prin însumarea debitelor (dincolo de H=30 m) caracteristica globală a
instalaţiei care intersectează caracteristica internă în punctul de funcţionare
F (79 m3/h, 35,5 m)
Când pompa funcţionează în F, debitul Q1=37m3/h, iar debitul by-pass Q2=42m3/h (în
sensul din desen).

2. În rezolvarea problemei cu by-pass complet închis M bp → ∞ şi parabola

corespunzătoare (8) se suprapune peste axa ordonatelor (0,H), deci Q2 = 0
Singura caracteristică internă rămâne (7) care are ca punct de intersecţie în F´,
deci pompa (şi instalaţia) funcţionează la Q’=65,5 m3/h şi H’ =45 m.
Altfel exprimate aceste rezultate sună cam aşa:
Dacă by-passul este complet deschis, între cele două rezervoare se realizează debitul
Q=37 m3/h, respectiv__ debitul minim de transport.
Dacă by-pass este complet închis, între cele două rezervoare se realizază debitul
maxim Q´=61,5 m3/h.
Prin închiderea-deschiderea robinetului de pe by-pass se poate realiza un debit de
transport între cele două rezervoare cuprins în intervalul [37 ÷ 61,5] m3/h.

Problema 2

Un sistem de alimentare cu apă a două localităţi, foloseşte apa dintr-un bazin de

acumulare pe parcursul unui curs de apă barat.
Pomparea se face printr-o staţie formată din 3 pompe identice, cuplate în paralel, tip
NOWA (Sihi Industries) cu rotor de 214 mm la 1450 rot/min.
Caracteristica internă pentru o pompă şi curba de randament sunt furnizate tabelar.

H[m] 65,5 65 64,5 63,5 61 57,5 52,5 40 37,5

Q[m3/h] 0 20 40 60 80 100 120 140 160
η[%] - 29 48 62 70,5 74,5 74 70 59

Cota apei în lacul de acumulare creat de baraj este presupusă constantă. Conductele
de refulare conduc la bazine diferite, aflate la înălţimi (cote) diferite.
conducta AB, din fontă, cu diametrul DAB=250 mm, LAB=2000 m, k=1,5 mm
conducta AC, din beton, cu diametrul DAC=300 mm, LAC=4000 m, k=0,6 mm
Materialul din care sunt executate conductele oferă date asupra microgeometriei
peretelui (rugozităţii).
1. Determinaţi prin construcţie grafică punctul de funcţionare a unei pompe din
cuplaj şi debitul fiecărei conducte.
2. Ce se întâmplă dacă în cuplaj funcţionează numai două pompe.
Pierderile energetice pe aspiraţie se neglijează.
Obs. Pentru a simplifica rezolvarea şi a o aduce la un algoritm cunoscut am presupus
viteza de transport în conducte cea mai economică, fixată la v=1,2 m/s. Se trasează pe
formatul de hârtie milimetrică H(Q) caracteristica internă pentru o pompă a cuplajului,
apoi, având în vedere că pompele sunt cuplate în paralel şi sunt identice se construiesc
prin însumare (dublare, triplare) a abciselor la aceeaşi ordonată, caracteristicile
cuplajului pentru 2 pompe în paralel, respectiv 3 pompe în paralel, ultima fiind de
altfel caracteristica internă a cuplajului.
Se trasează şi curba de randament η=f(Q).
Trasăm caracteristicile exterioare pentru cele două direcţii A-B şi respectiv A-C.
Evident că la aceste lungimi de transport şi fără alte indicaţii pierderile locale se
neglijează.
Valorile λ le determinăm din diagrama Colebrooke-White.
k 1,5
Pt A− B = = 6·10−3
D 250
k 0,6
Pt A−C = = 2·10−3
D 300
p A v3A pB vB3 2
vAB L
zA + + = zB + + + λAB − H 3C
γ 2g γτ 2 g 2 g DAB
p A vA2 pC vC2 v2AC L
zA + + =z + + +λ − H 3C
γ 2 g C γτ 2 g AC 2 g DAC
v2 L 8 L
H inst = zB − z A + λAB AB ⋅ AB = 39 + λAB 2 Q12 AB
2 g DAB π g DAB
v2AC LAc 8 L
H inst 2 = zC − z A + λAC ⋅ = 35 + λAc 2 Q22 AC
2 g DAc π g DAC
5

Problema dificilă a rămas determinarea lui λ pe ambele conducte.

Pornim de la ideea că proiectarea s-a făcut în ipoteza diametrului economic, deci,
cum spuneam, vitezele sunt în jur de 1,2 ... 1,5 m/s.
Efectuând calculele cu 1,2 m/s
 Re1 = 1,2 ⋅ 0,25
−6
= 3 ⋅105
10
1,2 ⋅ 0,3
Re2 = −6
= 3,6 ⋅105
10
Extragem valorile lui λ din diagrama Moody sau Colebrooke-White
λ1=0,034
λ2=0,0235
8 2000 2
H inst1 = 39 + 0,34 Q1 = 39 + 5755,412Q12
π 9,80665 0, 2
2 5

8 4000 2
H inst 2 = 35 + 0,0235 Q2 = 35 + 3197,342Q22
π 9,80665 0,3
2 5

Se dau valorile lui Q1, respectiv Q2 şi se trasează parabolele

Ramura AB
2
 40 
39 + 5755, 412 ⋅   = 39, 706 m
 3600 
2
 80 
⋅  = 41,842 m
 3600 
2
 120 
⋅  = 45,394 m
 3600 
2
 160 
⋅  = 50,368 m
 3600 
2
 200 
⋅  = 56,763 m
 3600 
2
 240 
⋅  = 64,579 m
 3600 
2
 280 
⋅  = 73,816 m
 3600 
Ramura AC
 2
 40 
35 + 3194,342 ⋅   = 35,394 m
 3600 
2
 80 
⋅  = 36,577 m
 3600 
2
 120 
⋅  = 38,55 m
 3600 
2
 160 
⋅  = 41,310 m
 3600 
2
 200 
⋅  = 44,860 m
 3600 
2
 240 
⋅  = 49,197 m
 3600 
2
 280 
⋅  = 54,323 m
 3600 
În acest moment totul este pregătit pentru reprezentarea grafică. Pe grafic avem
caracteristica internă a unei pompe
caracteristica internă a unui cuplaj paralel cu 2 pompe
caracteristica internă a unui cuplaj paralel cu 3 pompe
În plus am trasat şi curba de randament a pompei utilizate.
Trasăm Hinst1 – parabola pentru ramura AB (pleacă din H=39)
Hinst2 – parabola pentru ramura AC (pleacă de la H=35)
Facem compunerea lor, adică o caracteristică externă a sistemului format de cele două
ramuri în paralel
Între H=35-39 avem doar o porţiune din curba AC, după H=39 cele două debite se
însumează (se refulează pe ambele ramuri).
Intersecţia între caracteristica externă şi caracteristica internă a cuplajului paralel a
celor 3 pompe este punctul de funcţionare a sistemului F (420 m3/h, 46 m).
Determinând şi randamentul pompelor în cuplaj, calculând sau determinând grafic că
debitul fiecăruia este 140 m3/h (η=70%)
Cum se împarte debitul pe ramuri?
Tot din grafic: QAC=246 m3/h, QAB=174 m3/h
2. Dacă doar două pompe sunt cuplate în paralel folosim caracteristica respectivă,
debitul instalaţiei fiind cca 300 m3/h fiecare pompă vehiculează 150 m3/h şi
randamentul la care vor funcţiona este ceva mai mic, respectiv 65%.
La fel putem determina debitul pe ramura AB – 102 m3/h
şi pe ramura AC - 198 m3/h (diferenţa)
[Ca urmare a deducerii diferite a coeficientului de pierderi, prin fixarea vitezei
economice de transport, datele rezolvării noastre nu corespund cantitativ construcţiei
grafice, dar procedura este absolut identică].

Problema 3

O instalaţie formată prin interconectarea a 3 rezervoare deschise A,B,C (vezi figura) are
montată pe traseul 0 – 1 o pompă Criş 150-252/1470 rot/min a cărei caracteristică
internă o cunoaştem tabelar

Q[m3/h] 0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200 220

H[m] - - 20,3 20,1 20 19,7 19,1 18,3 17,6 16,5 15 13

Rezervoarele B şi C au nivelele apei la aceeaşi cotă, respectiv la Hstat=10 m faţă de

rezervorul A.
Se cunosc modulele de rezistenţă ale tronsoanelor 0-1, 1-2 şi 1-3, respectiv
M 01 = 1600 s 2 / m5
M12 = 10.000 s 2 / m5
M13 = 4.800 s 2 / m5
Determinaţi debitele QB şi QC care alimentează rezervoarele B, respectiv C.
Rezolvare [instalaţie + construcţia grafică]
Asupra sensurilor curgerii în toate ramurile sistemului nu există niciun dubiu.
0 → 1 H pA = H p1 + M 01Q 2 − H (Q) ⇒ H (Q) = H p1 − H pA + M 01Q 2
1 − 2  H p1 = H pB + M12QB2
1 − 3 H p1 = H pC + M13QC2
Plus ecuaţia de continuitate Q=QB+QC
Intervenim la ultimele două ecuaţii de bilanţ energetic scăzând din membrul drept şi
din membrul stâng HpA
H p1 − H pA = H pB − H pA + M12QB2
H p1 − H pA = H pC − H pA + M13QC2

Din lectura schiţei rezultă

H pB − H pA = H pC − H pA = H stat

şi alegând nivelul de referinţă al sistemului, suprafaţa liberă din rezervorul A (de

plecare), ecuaţiile devin
H p1 = H (Q) − M 01Q 2
H p1 = H stat + M12QB2
H p1 = H stat + M13QC2
Q = QB + QC
Cunoscând valorile modulelor de rezistenţă
H p1 = H (Q) −1600Q 2 H(Q) este dat tabelar
H p1 = 10 + 10.000QB2
H p1 = 10 + 4.800QC2
 Q = QB + QC

Dându-se valori lui Q se trasează HP1=H(Q)-16.000 Q2 şi se trasează curba (5)

Dându-se valori lui QB şi QC se trasează curbele (6) respectiv (7).
Observaţie: (6) şi (7) reprezintă pierderi hidraulice pe două tronsoane de circuit în
paralel, deci pot forma o caracteristică externă rezultantă (8) prin însumarea debitelor
la acelaşi H.
Curba (9) reprezintă tocmai H= 1600 Q2, deci o parabolă ce trece prin origine şi după ce
am scăzut-o din H(Q) - caracteristica internă, rezultatul, adică curba (5) reprezintă o
caracteristică internă redusă.
Intersecţia (5) şi (8) determină punctul de funcţionare al pompei în reţea, adică
m3
QF = 168 şi H = 17,2m
h
Cum se distribuie acest debit Q=168 m3/h pe cele două ramuri, adică care sunt
debitele de alimentare ale rezervoarelor B şi C?
Orizontala prin P intersectează curbele (6) şi (7) care reprezintă chiar pierderile pe cele
două tronsoane deci,
m3 m3
Q p = QB + QC = 69 + 99
h h
Observaţi că pe ramura cu pierderi mai mari (M1-2=10.000 s2/m5) debitul cel mai mic
(QB=69 m3/h)
Problema suportă şi o altă rezolvare, probabil mai logică în spiritul relaţiei pompă-
sistem
- curbele (6) şi (7) se compuneau cu curba (9) în sensul unor conducte în serie,
adică am fi urmărit curgerea între A-1-B şi între A -1- C
- obţineam de fapt cele două carcteristici externe care se confundau până la
punctul 1 şi se despărţeau după punctul 1.
- se putea face compunerea şi rezultanta trecea prin F, determinând apoi, tot
grafic, contribuţia fiecărei ramuri.

Problema 4

Cunoaştem caracteristica internă H(Q) şi curba de randament a unei pompe centrifuge

funcţionând la turaţia constantă n=1450 rot/min.

Q [l/s] 0 10 20 30 40 50 55 60 70 80
H [m] 460 495 507 502 490 465 446 430 390 345
η % 0 26 46 59 67,5 71 72 71,5 67,6 62

În punctul de funcţionare debitul instalaţiei este Q=50 l/s iar sarcina geometrică este
Hg=120 m.
1. Să se determina coordonatele punctului de funcţionare şi puterea absorbită de
pompă funcţionând în acest punct.
2. Să se determine modulul de rezistenţă al circuitului M şi să se traseze
caracteristica reţelei (externă).
3. Se instalează în paralel două pompe identice care refulează pe aceeaşi conductă.
Să se traseze caracteristica cuplajului, debitul, randamentul şi puterea absorbită
de o pompă din cuplaj.
4. Dacă în condiţiile de la punctul 2 se dublează circuitul de aspiraţie şi refulare,
adică transportul se realizează pe două ramuri identice în paralel, care este
debitul, randamentul şi puterea consumată de pompă în această situaţie ?
 5. Să se determine punctul de funcţionare al sistemului în condiţiile de la punctul 2
dacă pompa se antrenează cu un motor cu turaţia n1=1100 rot/min.
Care este puterea absorbită de pompă în acestă situaţie?
Rezolvare
1. Se reprezintă caracteristica internă H(Q).
Punctul de funcţionare se găseşte pe această curbă la debitul Q=50 l/s.
Deci QF=50l/s şi HF=465 m
Se reprezintă şi η(Q). Coborând o verticală din F observăm că înţeapă curba η(Q)
aprox la ηF=0,71
N h = ρ gQF H F = 103 ⋅ 9,80665 ⋅ 50 ⋅ 10−3 ⋅ 465 = 228 kW
N 228
N abs = h = = 321,133 kW
η F 0,71
2. Caracteristica reţelei este o curbă analitică de forma
H inst = Hg + MQ 2 unde Hg este sarcina geodezică
Grafic, ea este o ramură de parabolă care pleacă din Hg=120 deci în punctul de
funcţionare putem scrie
H F = Hg + MQF2
H − Hg 465 −120
M= F 2 = 2 −6 = 138000 s2 / m5
QF 50 ⋅10
După deteminarea lui M parabola se construieşte punct cu punct,
dând valori lui Q

Q l/s 0 10 20 30 40 50 55 60 70 80
Hg+MQ2 m 120 133,8 175,2 244,8 340,8 465 537,45 616,8 796,2 1003,2

Evident, parabola trebuie să treacă prin F.

3. Dacă se instalează două pompe identice în paralel, caracteristica cuplajului se
obţine prin dublarea lui Q la acelaşi H pe caracteristica pompei H(Q).
Punctul de funcţionare al sistemului este F1. Se observă că nu am obţinut un
câştig prea mare nici de debit, nici de sarcină. În această situaţie, fiecare pompă
vine cu jumătate din debitul cuplajului, adică QF1/2=26,6l/s la o sarcină de 505
m randamentul de exploatare al pompei este mai slab decât în cazul anterior
η F1 = 0,55
103 ⋅ 9,81⋅ QF1 ⋅ H F1 103 ⋅ 9,80665 ⋅ 53,2 ⋅10−3 ⋅ 505
N abs = = = 239,514 kW
2 ⋅ 0,55 2 ⋅ 0,55
pe o singură pompă.
În cuplaj însă, funcţionează două pompe în condiţii identice, deci puterea
absorbită este N abs⋅cuplaj = 2 ⋅ 239,514 = 479,028 kW
Comparând cu punctul 1 constatăm un consum superior de energie electrică fără
creşteri importante de debit 50->53,2 l/s şi sarcina 465m->505 m.
4. Vom avea de-a face cu două ramuri ale instalaţiei în paralel, adică caracteristica
reţelei la acelaşi H îşi dublează debitul, deci se obţine o parabolă mai deschisă
care intersectează caracteristica internă în F2.
Se observă din construcţia grafică QF2=80l/s, HF2=345 m, ηF2=0,61

ρ gQF 2 H F 2 103 ⋅ 9,80665 ⋅ 80 ⋅10−3 ⋅ 345

N= = = 443,710 kW
ηF 2 0,61
5. Modificarea turaţiei înseamnă transpunerea caracteristicii interne H(Q) cu
menţinerea aceleiaşi curbe de randament
n = 1450 rot / min
n´= 1100 rot / min
Transpunerea se realizează cu pachetul de relaţii
Q' n'
=
Q n
2
H '  n'
=
H  n 
aplicate fiecărui punct prin care s-a trasat H(Q)
Pentru punctul 4 de exemplu Q=30 l/s; H=502 m
1100
Q' = ⋅ 30 = 22,758
1450
2
 1100 
H '=  ⋅ 502 = 288,9 m
 1450 
În acest fel se obţine

Q [l/s] 0 7,6 15,2 22,8 30,3 37,9 41,7 45,5 53,1 60,7
H m 265 285 292 289 282 268 257 247 224 199

Punct cu punct, se trasează H’(Q’), noua caracteristică internă. Caracteristica

externă rămâne aceeaşi, punctul de intersecţie fiind F’ de coordonate

QF ´ = 34 l / s H F´ = 275m ηF ´ = 0,64
Puterea absorbită a noua turaţie
N ' = ρ gQF ' H F´ = 10 ⋅ 9,80665 ⋅ 34 ⋅10 ⋅ 275 = 143,269 kW
3 −3

ηF ' 0,64

Problema 5

Două pompe cuplate în paralel transportă apa între două rezervoare aflate la cote
diferite (vezi figura).
Pe parcurs, în punctele B, respectiv C, din debitul total se prelevează o parte,
respectiv q1=110 l/s şi q2=300 l/s.
Pentru pompe, costructorul oferă următoarele date, caracteristică internă şi
curbă de randament.
În raport cu materialul conductelor şi cu tehnologia lor de fabricaţie au fost
determinaţi coeficienţii Darcy pe fiecare traseu
λAB = 0,0131
λBC = 0,015
λCD= 0,0115

Q l/s 0 100 200 300 365

H m 125 123 116,5 107 100
η % - 79 82 72 53

Conductele sunt realizate din beton, tronsonul AB şi BC şi din fontă tronsonul

CD, toate de diametre cunoscute, lungimi cunoscute şi coeficienţi de pierderi
liniare (Darcy) cunoscuţi. Determinaţi punctul de funcţionare al unei pompe din
cuplaj.
Verificaţi valoarea vitezei pe fiecare din cele trei tronsoane înseriate.

Rezolvare
Punctul de funcţionare al sistemului este intersecţia caracteristicii cuplajului
paralel format de cele două pompe, cu caracteristica exterioară a celor trei
conducte înseriate.
a) Se trasează caracteristica internă a unei pompe şi curba de randament după
datele din tabelul de mai sus.
b) Se trasează caracteristica cuplajului paralel (2 pompe) în ceea ce priveşte
conductele AB, BC şi CD noi trebuie să adunăm pierderile de sarcină, dar cele
trei segmente nu au acelaşi debit. Pentru un debit x [l/s] pe tronsonul AB,
vom avea un debit (x-110) l/s pe tronsonul BC
şi un debit (x-410) l/s pe tronsonul CD deci, va fi suficient pentru însumarea
pierderilor de sarcină sî decalăm caracteristica BC cu 110 l/s şi caracteristica
CD cu 410 l/s pe abcisă.
c) Se trasează caracteristica AB, parabola cu cota la vârf 75 (diferenţa de cotă
dintre cele două rezervoare).
d) Se trasează caracteristica BC şi se decalează, translatează cu 110 spre
dreapta.
e) Se trasează caracteristica CD şi se decalează (translatează) cu 410 spre
dreapta.
 Cum se construiesc aceste parabole decalate?
Cunoaştem λAB= 0,0131, λBC=0,015, λCD=0,0115
Modulele de rezistenţă ale acestor tronsoane se determină uşor din egalitatea
L v2 L 16Q 2 L 8
MQ 2 = λ =λ =λ Q2
D 2g D 2π gD
2 4
D π 2 gD 4
L 8
M =λ 5 ⋅ 2
D π g
H AB = H g + M ABQ 2 apoi se translatează spre dreapta cu 110
H CD = H g + M CDQ 2 apoi se translatează spre dreapta cu 410

f) HAB=f(Q) se compune cu curbele HBC, HCD translatate, adică

H g + M ABQ 2 + M BC Q 2 + M CDQ 2 curba astfel obţinută fiind caracteristica
externă (a reţelei)
g) Intersecţia I reprezintă punctul de funcţionare ala sistemului, o pompă în
acest sistem contribuind cu 265 l/s la o sarcină de H=110,5 m şi η=0,77
h) Viteza se calculează cu relaţiile
530 ⋅10−3 4 ⋅ 0,53
vAB = = = 1,054 m/s
π DAB π ⋅ ( 0,8)
2

4
vBC =
( 530 −110 ) ⋅10−3
=
40,42
= 1,485 m/s
π DBC2
π ( 0,6 )
2

4
vCD =
( 530 − 410 ) ⋅103 4 ⋅ 0,120
= = 0,955 m/s
π DCD2
π ⋅ ( 0,2 )
2

Problema 6

Două pompe identice cu caracteristica internă şi curba de randament cunoscută

tabelar

Q L/s 0 1 2 3 4 4,5
H m 87,5 87 84,5 79 69,5 62
η % - 51 67 72 53 -

aspiră, prin două conducte separate, dar de aceeaşi lungime, apa dintr-un rezervor
natural (lac de acumulare) aflat la cota 128 m, apoi o refulează printr-o conductă unică
într-un bazin la cota 162 m.
Cunoscând datele conductelor de transport
- aspiraţie – conductă de fontă Da=80 mm, La=728 m
- refulare – conductă de fontă Dr=80 mm, Lr=2821 m
Determinaţi caracteristicile de funcţionare a pompelor în cuplaj (punct de funcţionare,
randament, putere absorbită) şi debitele pe fiecare conductă.
Observaţie:
Conductele de aspiraţie şi refulare au aceleaşi dimensiuni şi sunt de aceeaşi calitate,
deci λa = λr=0,08
Rezolvare
a) Se trasează prin puncte caracteristica internă a unei pompe H(Q) şi curba de
randament η(Q) apelând la datele din tabel
b) Se construieşte parabola pierderilor pe conducta de aspiraţie
 L v2 L 8Q 2
M aQ 2 = λ =λ
D 2g D π 2 gD 4
şi se trasează dând valori lui Q

c) Caracterstica internă a unei pompe se transformă în caracteristica internă

redusă (caracteristică din care s-au scăzut pierderile pe conducta de aspiraţie).
Această curbă se obţine prin scădere grafică din H(Q) a valorilor lui MaQ2 pentru
un număr de valori ale debitului între 0-5 l/sec.
d) Ne reamintim că avem două asemenea pompe în paralel, deci dublăm pentru
acelaşi H, valorile Q de pe curba H(Q) redus.
După trasarea acestei curbe deţinem caracterstica internă redusă a cuplajului
paralel (au fost scăzute pierderile de pe aspiraţie)
e) A rămas problema caracteristicii externe, reprezentată exclusiv de conducta de
refulare
H retea = H ref = H g + M ref Q 2
L 8
H retea = (162 −128) + λ ⋅ 2 4 ⋅ Q2
D π gD
2821 8
= 34 + 0,08 ⋅ ⋅ Q 2 = 34 + 5,692 ⋅106 ⋅ Q 2
0,08 π ⋅ 9,80665 ⋅ ( 0,08)
2 4

Dându-se valori lui Q se trasează punct cu punct caracteristica externă de

refulare, o parabolă care pleacă din H=34 m.
f) Punctul de intersecţie al acestei ultime curbe cu caracteristica internă redusă a
cuplajului stabileşte punctul de funcţionare a sistemului Q=5,4 l/s, H=78,5 m.
g) De aici deducem debitul pe o pompă din cuplaj QF=2,7 l/s, respectiv HF=81 m
(totdeauna H(Q) al pompei) şi randament ηF=0,715
Nu 103 ⋅ 9,80665 ⋅ 2,7 ⋅10−3 ⋅ 81
Evident că N abs = = = 3 kW pentru o pompă
ηF 0,715

Problema 7

Un sistem hidraulic este format din rezervoarele A, B, C interconectate şi deservite de

pompele identice I, II, III, pompe de tip PNC 80-160/1450 rot/min, având caracteristica
energetică (internă) dată tabelar.

Q m3/h 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
H m - 8,6 8,5 8,4 8,3 8,0 7,6 7,2 6,6 5,6 4,5

Toate rezervoarele sunt cu suprafaţa liberă şi au nivele constante, respectiv zA=0, zB=2
m, zC=10 m (planul de referinţă trece prin suprafaţa liberă a lui A).
Ştiind că şi modulele de rezistenţă a conductelor de legătură A-D, B-D şi D-C sunt
egale M=4000 s2/m5, determinaţi parametrii de funcţionare ai fiecărei pompe.

Rezolvare
Privind schema instalaţiei, putem formula ecuaţii de bilanţ energetic pe fiecare tronson
de conductă, respectiv:
H A = H D + MQ1 Q1 − H I (Q)
H B = H D + MQ2 Q2 − H II (Q)
H D = H C + MQ3 Q3 − H III (Q)
La care se adaugă ecuaţia de continuitate
Q3=Q1+Q2 la sensurile deja stabilite a curgerii
Din enunţul problemei ştim că
H I (Q) = H II (Q) = H III (Q) = H (Q) la acelaşi Q
H A = zA = 0
Iar H B = zB
H C = zC
Explicităm din aceste ecuaţii HD, sarcina nodului D
H D = z A − MQ1 Q1 + H (Q) (1)
H D = zB − MQ2 Q2 + H (Q) (2)

H D = zC −  H (Q) − MQ3 Q3  (3)

 
Q3 = Q1 + Q2 (4)

Cu datele din enunţ, sistemul devine

H D = H (Q) − 4000 Q1 Q1 (1´)
H D = 2 + H (Q) − 4000 Q2 Q2 (2´)

H D = 10 − [ H (Q) − 4000 Q3 Q3 ] (3´)

Q3 = Q1 + Q2 (4´)
Purcedem la rezolvarea grafică a problemei
- Se prezintă H(Q) conform datelor din tabel
- Se reprezintă ecuaţiile pe care tocmai le-am dedus, adică (1) este curba (1) în
desen. Am scăzut din caracteristică curba MQ2 după ce am reprezentat-o
punct cu punct – curba (5). Curba (1) este de fapt o caracteristică redusă alui
H(Q).
 - Curba (2) reprezintă ecuaţia din sistem cu acelaşi număr. De fapt se
translatează în sus (pe verticală curba (1) cu 2 m.
- Curba (3) este rezultatul scăderii dintr-un nivel fix (10 m) a curbei
H(Q) – 4000 Q2 tocmai curba (1)
- Ramurile B-D şi A-D sunt în paralel, curbele care le reprezintă se compun ca
atare şi apare curba (6). De fapt compunerea este tocmai ecuaţia (4).
- Se observă că sistemul celor două ramuri în paralel şi segmentul care a mai
rămas, adică D-C, au în comun un singur punct, punctul P, care reprezintă
punctul de funcţionare al sistemului.
În punctul P debitul este 97 m3/h, tocmai debitul ramurii D-C, deci şi debitul
pompei III (FIII)
Q1+Q2=97 m3/h
- Printr-o paralelă în P la axa debitelor se obţin debitele pe celelalte ramuri,
respectiv celelalte pompe QFII=66 m3/h şi, evident, QFI=31 m3/h
Pe curba H(Q) originală putem stabili sarcinile celor trei pompe
I QF I =31 m3/h H FI =8,4 m
II QF II =66 m3/h H F II =7,45 m
III QF III =97 m3/h H F III =4,85 m

Problema 8

Avem un sistem format din două pompe identice (n=960 rot/min) care aspiră din
bazine diferite, dar refulează într-un rezervor unic. (vezi figura). Caracteristica internă
şi curba de randament pentru aceste pompe este furnizată tabelar.

Q[l/s] 0 40 80 120 140 160 180 200 220

H[m] 40 43 43 40 37 33 28 22 15
Η[%] 0 47 70 80 81 80 75 65 50

Din punctul A, pompele debitează împreună pe o conductă cu lungimea L = 1000 m şi

diametrul D = 450 mm, care ajunge în rezervorul superior. λ pe acest tronson fiind
λ=0,025 (conductă lungă).
Sarcinile geometrice ale celor două pompe sunt Hg1=20 cm, Hg2=30m (vezi figura) toate
rezervoarele au suprafaţa liberă la presiunea atmosferică. Conductele de aspiraţie şi
refulare (până la întâlnirea în A) a celor două pompe sunt identice (D1=300 mm, acelaşi
material, aceeaşi tehnologie) şi au lungimea 100 m fiecare λ1=0,03 şi ∑ξ=6 pe tronson.
Se cere:
1) Să se determine condiţiile de funcţionare a fiecărei pompe la turaţia dată (debit,
sarcină, putere absorbită)
2) Să se determine turaţia pompei plasate mai sus (P1) pentru care pompa plasată
mai jos (P2) rămasă la turaţia n=960 rot/min, nu mai debitează.
Rezolvarea
1. Problema se pretează la o rezolvare grafică.
Putem face direct reprezentările caracteristicilor interioare pentru cele două pompe,
precum şi o curbă de randament (unică).
Prin plasarea ei mai sus, pompa P1 este superioară energetic lui P2 cu diferenţa
Hg2-Hg1=ΔH, deci caracteristica internă a lui P1 se reprezintă mai sus cu 10 m (prin
translaţie, pe direcţia axei OH) – linie întreruptă
- Din aceste două caracteristici interne se obţin formele lor reduse, adică
tocmai caracteristicile interne din care au fost extrase pierderile pe
tronsoanele proprii (până în A).
L1 v 2 v 2  L1  v2
M1Q1 = λ ⋅ + Σζ
2
=  λ + Σζ  =
D1 2 g 2 g  D1  2g
1  100  2
= 0,0826 4  0,03 + 6  Q = 163,16 Q 2
0,3  0,3 
Se dau valori pentru Q (cele din tabel)

Q[l/s] 0 40 80 120 140 160 180 200 220

M1Q1 0 0,26 1,04 2,35 3,2 4,18 5,30 6,50 7,90

Curbele prin linie continuă (caracteristici interne reduse) se obţin prin scăderea
lui M1Q2 din H1(Q), respectiv H2(Q) la fiecare valoare a debitului
- Cele două caracteristici H1(Q) şi H2(Q) (linie continuă) se compun reprezentând
o cuplare în paralel, adică la acelaşi H se însumează corespunzător fiecărei
curbe. După această construcţie suntem în posesia caracteristicii interne
reduse a sistemului.
- Pentru tronsonul pornind din A construim caracteristica parabolică
λL 2
H A = H CM (Q) = Hg + 0,0826 5
⋅ Q = 30 + 112 Q 2
D
Construcţia acestei parabole punct cu punct, intersectează caracteristica
internă redusă în punctul F, punctul de funcţionare al sistemului

Q[l/s] 0 40 80 120 160 200 240 280 320

112·Q2[m] 0 0,18 0,72 1,60 2,90 4,50 6,45 8,78 11,47

Punctul F are debitul QF=276 l/s

Şi fiecare pompă vine cu QF1=162 l/s HF1=32,5 m ηF1=0,8
respectiv QF2=114 l/s HF2=40,8 m ηF2=0,8

Avem toate datele pentru calculul puterii absorbite

ρ gQF1H F1
N abs1 = = 9,80665 ⋅103 ⋅ 0,162 ⋅ 32,5 ⋅ / 0,8 = 64,56 kW
η1
ρ gQF 2 H F 2
N abs 2 = = 103 ⋅ 9,80665 ⋅ 0,114 40,8 ⋅ /0,8=57,04 kW
η2
2. Tot din grafic extragem soluţia la această întrebare pentru că se observă că
pompa P2 nu contribuie cu debit în sistem atunci când Q2=0, adică dacă pentru
P2 H (Q) ≥ 40 m (pe caracteristica internă). Punctul de funcţionare trebuie să se

3. găsească tot pe caracteristica externă şi va fi F’ (QF’ =300 l/s) debit care va trebui
asigurat integral de P1.
Deci pompa P1 aduce singură debit în rezervorul superior.
H reţea = Hg1 + ( M asp + M )Q 2 = 20 + (163,16 + 112)Q 2 = 20 + 275,16 Q 2
H F ´ = 20 + 275,16 ⋅ 0,32 = 44,76 m
Acestea sunt coordonatele punctului M (300 l/s; 44,76 m) în care va funcţiona
pompa P1 la noua turaţie n´ încă necunoscută.
 Care este punctul corespunzător lui M pe caracteristica lui H(Q) a pompei P1 la
vechea turaţie?
QN n
= 2
QM n´ H N  QN 
2 ⇒ = 
HN  n  H M  QM 
=
H M  n´ 
2
 Q 
H = H M  
 QM 
Dăm valori lui Q şi calculăm H, obţinând o parabolă care pleacă din O şi trece,
evident, prin M.

Q[l/s] 0 40 80 120 160 200 240 280 320

H[m] 0 0,80 3,20 7,10 12,7 19,9 28,6 38,9 50,8

Respectiva parabolă intersectează caracteristica lui P1 în punctul N de

coordonate
QN=204 l/s, HN=20,7 m
În acest moment putem calcula pe două căi n´

n´ QM QM 300
= n´=n = 960 ⋅ = 1412,78 rot / min
n QN QN 204
n´ H HM 44,76
( )2 = M n´= n = 960 = 1411,66 rot / min
n HN HN 20,7

Pompa P1 funcţionând la noua turaţie, asigură un debit de 300 l/s în bazinul

superior, fără contribuţia pompei P2.

Bibliografie
1. Roman, Petre; Isbăşoiu, Eugen; Bălan, Corneliu - Probleme speciale de
Hidromecanică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1987
2. Morel, Michel. A. – Exercices de Mécanique des Fluides, tome 2 ;
Turbomachines - constructions appliquées, phénomènes transitoires ;
Editions Eyrolles , 1994
3. Iamandi, C.; Petrescu, Virgil; Sandu, Lucian; Damian, Radu-Mircea, Anton,
Anton; Degeratu, Mircea – Hidraulica instalaţiilor – Elemente de calcul şi
aplicaţii, Editura Tehnică, Bucureşti, 1985
Seminar VI

Pompă în reţea
Punct de funcţionare a sistemului pompă reţea
Reglarea pompelor centrifuge

Problema VI-1.
O pompă transportă un debit de ţiţei Q=0,2 m3/sec din rezervorul A în
rezervorul B printr-o conductă de oţel sudată (k=0,2mm) cu lungimea totală
8 km şi diametrul D=400 mm.
a) Să se determine înălţimea de pompare şi puterea utilă (hidraulică)
dezvoltată de pompă în condiţiile indicate, luând în considerare numai
pierderile liniare. Ţiţeiul vehiculat are vâscozitatea cinematică ν=0,8·10-4m2/s
şi densitatea ρ=840 kg/m3.
b) Să se determine presiunea într-un punct K dispus la cota +20 m
(faţă de suprafaţa rezervorului de plecare A), ştiind că lungimea conductei
până în acel punct este L1=4 km
c) Ce valoare ar trebui să aibă debitul pentru ca presiunea K să nu
coboare sub 5 m col ţiţei şi care va fi în această situaţie sarcina pompei
(înălţimea de pompare).
Obs. Suprafaţa liberă a rezervorului B este la 10 m sub suprafaţa liberă a
rezervorului A.
Rezolvare.
a) pornind de la ecuaţia de bilanţ energetic scrisă între A şi B (forma
generală)
p α v2 p α v2
z A + A + A A = zB + B + B B + hpA −B − HP
ρ g 2g ρ g 2g
zA = 0
zB = −10 m
p A = pB = pat
v A , vB << 1
v A2 vB2
, ≅0
2g 2g
şi explicitând sarcina pompei (înălţimea de pompare) HP
L v2
H P = zB − z A + hpA −B = zB − zA + λ
D 2g
Q 4Q 4 ⋅ 0, 2
v= = = = 1,592 m/s
S πD π ( 0, 4 )
2 2

vD 1,592 ⋅ 0, 4
Re = = = 7960 > Re ant
γ 0,8 ⋅10−4
Mişcarea în conductă este evident turbulentă, dar pentru stabilirea
subdomeniului turbulent apelăm la criteriul Re λ k/D λi = 0, 03
k 0, 2
Re λi = 7960 ⋅ 0, 03 = 0.689 < 9, 4
D 400
Deci, suntem în domeniul conductelor hydraulic netede.
Pentru calcul, apelăm la una dintre relaţiile explicite corespunzătoare
acestui domeniu
1 1
Blasius λ= 4 =4 = 0, 0334789
100 Re 100 ⋅ 7960
1
sau Konakov λ= = 0, 0327992
( 1,8lg Re− 1,5 )
2

Optăm pentru λ la valoarea obţinută prin Blasius, ceva mai mare

(acoperitoare)
Revenim la relaţia obţinută pentru HP
8 ⋅103 1,5922
H P = zB − z A + hp = −10 + 0, 033479 ⋅
0, 4 2 ⋅ 9,80665
H P = 76,524 m
iar puterea utilă
NU = ρ gQH P = 840 ⋅ 9,80665 ⋅ 0, 2 ⋅ 76,524 = 126, 07 kW
b) Se aplică ecuaţia de bilanţ între k şi B, pe conducta de refulare
pk α ? B vk2 pB α B vB2
zk + + = zB + + + hp k −B
ρg 2g ρ g 2g
Observăm că
zK = 20 m
zB = −10 m
pB = pat
vB2
vB << 1 ≅0
2g
α K ≅ 1.0
1
hp K B = hpA −B = 43, 262 m
2
pK − pt v2 1,5922
= zB − zK − K + hpK −B = −10 − 20 − + 43, 262 = 13,133 m
ρg 2g 2 ⋅ 9,80665
deci, presiunea relativă în punctul K
pK − pat = ρ g ⋅13,133 = 840 ⋅ 9,80665 ⋅13,133 = 108184 Pa
c) Dacă depresiunea relativă în K este de 5 m coloana ţiţei, acest lucru se
exprimă sub forma
pK − pat
= −5 m
ρg
Putem folosi relaţia particularizată de la punctual anterior, adică
pK − pat vK2 8Q 2  ? 
− zk − zB = hpKB − = 2 4  λ − 1
ρg 2 g π gD  D 
de unde Q
  p − pat 
π 2 gD 4  K + zK − zB 
Q=  ρg 
 L 
8  λ 1 − 1
 D 
Calculul ar decurge uşor dacă s-ar cunoaşte λ
Impunem pentru λ valoarea determinată la punctul a), prin Blasius
λ = 0, 033479
π 2 g ( 0, 4 ) ( −5 + 20 + 10 )
2
m3
Q= = 0,152703
 4 ⋅103  s
8  0, 033479 − 1
 0, 4 
de unde viteza
Q
v= = 1, 212 m/s
π D2
vD
Re = = 6060
ν
k 0, 2
şi din nou cu relaţia Blasius Re λ = 6060 0, 033479 = 0,554 < Recrt
D 400
1
λ= 4 = 0, 035841
100 ⋅ 6060
Pentru că apare o diferenţă faţă de valoarea impusă, continuăm prin calculul
iterativ
Q = 0,147188 m3 /s v =1,171 m/s Re=5855 λ =0,036151
Q=0,146554 m3 /s v = 1,166 m/s Re=5830 λ =0,036190
Q=0,146475 m /s3
v=1,166 m/s Re=5830 λ =0,036190
Debitul impus de limitarea presiunii în K devine
Q=0,146475 m3/s
Si în acest caz înălţimea de pompare se calculează tot cu relaţia dedusă în
punctul a), dar cu noua viteză v=1,166 m/s şi alt λ
L v2 8 ⋅103 1,1662
H p = zB − z A + λ = −10 + 0, 036190 = 40,172 m
D 2g 0, 4 2 ⋅ 9,90665
Problema VI-2.
O pompă vehiculează apa dintr-un bazin inferior A, într-un bazin superior B,
diferenţa de nivel dintre suprafeţele celor două rezervoare este Hg=15 m.
Conducta de aspiraţie are diametrul Da=100 mm, lungimea La=10 m,
coeficientul de pierderi liniare λa=0,025 şi suma coeficienţilor de pierderi
locale corespunzător rezistenţelor locale de pe conductă ∑ ξ a = 1,5
Conducta de refulare are diametrul Dr =75 mm, lungimea Lr=20 m,
coeficientul de pierderi liniare λr=0,03, iar suma coeficienţilor de pierderi
locale pe ramura de refulare ∑ ξ r = 12 .

Să se determine debitul, înălţimea de pompare şi puterea absorbită de

pompă.
Caracteristicile energetice ale pompei sunt date tabelar [H=f(Q) şi η=f(Q)]

Q[l/s] 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
H[m] 45 47,2 48,5 48,4 47,0 44,4 40,3 35,0 29,0 22,3 15,0
η[%] 0 38 51,1 60 65,2 68,5 70 68,8 65,1 60,0 53,4

În fapt, problema urmăreşte determinarea punctului de funcţionare a

sistemului pompă-reţea
Punctul de funcţionare, dificil de determinat analitic, se poate determina
grafic, ca intersecţia caracteristicii interne H(Q) a maşinii (pompei) cu
caracteristica externă sau a reţelei.
Construcţia caracteristicii externe se poate face pornind tot de la ecuaţia de
bilanţ energetic aplicată între A şi B.
p α v2 p α v2
z A + A + A A = zB + B + B B + hpA −B − H
ρ g 2g ρ g 2g
în fiecare moment de funcţionare Hp=Hreţea
 pB − pA vB2 − vA2
H ret = zB − z A + + + ∑ hpA −B =
ρg 2g
pB − pA  La  v2  L  v2
= Hg + +  λa + ∑ ξa  a +  λr r + ∑ ξr  r
ρg  Da  2 g  Dr  2g
în cele două rezervoare suprafaţa liberă fiind la presiune atmosferică
p A = pB = pat , relaţia se restrânge. Totodată cele două viteze va, vr le
exprimăm prin debit
4Q
va =
π Da2
4Q
vr =
π Dr2
 
 La  1  Lr  1  2
H ret = H g +  λa + ∑ ξa  +  λr + ∑ξ r  2 4 
Q
 2 g π Da  Dr  2 g π Dr 
2 4
 Da
 16 16 
Paranteza pătrată este o mărime relativ constantă, care depinde de
microgeometria şi macrogeometria traseului de transport, regimul de curgere
şi constante fizice generale.
Notăm paranteza pătrată cu M – modulul de rezistenţă (hidraulic) al reţelei,
o mărime proprie unei reţele de transport date.

H ret = H g + MQ 2
=15+55552,11934 Q 2

Această curbă este o ramura de parabolă pentru (Q>0) cu vârful pe axa OH

Să construiesc pe hârtie milimetrică
caracteristica internă H(Q) din table
caracteristica externă Hret(Q) dând valori lui Q
curba de randament η(Q)
Dacă construcţia este atentă, intersecţia celor două curbe are loc la
QF = 15, 7 l/s şi H F = 30 m (coordonatele punctului de funcţionare).
Randamentul la Q=15,7 l/sec din grafic, este ηF=0,66.
Cu aceste date se poate calcula puterea absorbită
N
η= u =
N abs
ρ gQF H F
ηF =
N abs
ρ gQF H F 103 ⋅ 9,80665 ⋅15, 7 ⋅103 30
N abs = = = 6,998 kW
ηF 0, 66
Problema VI-3.
a) Să se determine debitul Q şi înălţimea de pompare H pentru o
turbopompă tip Sadu 80-164/2900 rot/min, montată în instalaţia din
figură, cunoscând caracteristica energetică H(Q) tabelar.
Elementele geometrice şi hidraulice ale instalaţiei sunt:
– lungimile conductelor de aspiraţie şi refulare L1 respectiv
L2.
– diametrele acestor conducte D1=D2=100 mm
– coeficienţii Darcy λ1= λ2=0,025
– suma coeficienţilor de pierderi locale pe întregul traseu
∑ζ=15 m
b) Să se determine deasemenea debitul Q’ şi înălţimea de pompare H’ în
cazul în care conducta de refulare este prelungită până când intră
puţin în apa din rezervorul B.

Q [m3/h] 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
H [m] 37 39 40 39 37 34,5 31 26,5 21,5 15 8,5

În căutarea punctului de intersecţie între cele două curbe construim

caracteristica externă pentru situaţia de la punctul a).
p α v2 p α v2
z A + A + A A = zC + C + C C + ∑ hpA −C − HP
γ 2g τ 2g
p − p A vC − vA2
2
H inst = zC − zA + C + + ∑ hpA −C
γ 2g
particularizăm
zC − z A = h1 + h2
p A = pC = pat
v A2
v A << 1 ≅0
2g
vC2  L1 L 
H inst = h1 + h2 +  λ1 + λ2 2 + ∑ ξ + αC 
2 g  D1 D2 
conform condiţiilor problemei, viteza este constantă pe conductă pentru că
D1=D2.
 L L α 1 
H inst = h1 + h2 + 0,826  λ1 15 + λ2 25 + 4 + ∑ ξ 4  Q 2
 D1 D2 D2 D2 
deci, am adus relaţia la o formă
H inst = H g + MQ 2
 0, 025 ⋅10 0, 025 ⋅ 60 18 1 
=9+15+0,0826  5
+ 5
+ 4 + 4  Q2
 0,1 0,1 0,1 0,1 
=24+30150 Q 2
s2
M = 30150 .....
m5
 m3 
Se dau valori lui Q ∈  0,50 şi se trasează parabola, obţinându-se punctul
 h 
m3
de funcţionare F de coordonate QF = 35 , H F = 26, 7 m care este şi
h
răspunsul la prima întrebare.
Observaţie : Atenţie, pentru calcul, debitul se transformă din m3/h în
m3/s.

b) Pentru răspunsul la acest punct încercăm reformularea caracteristicii

externe (a reţelei)
p α v2 p α v2
z A + A + A A = zB + B + B B + ∑ hpA −B − HP
γ 2g γ 2g
particularizări
zB − z A = h1
v A2 vB2
v A , vB << 1 şi atunci, , ≅0
2g 2g
p A = pB = pat
 L ( L + h ) 1 + ∑ ξ  Q2
H inst = zB − z A + 0, 0826 λ1 1 + λ2 2 2 + 
 D1 D2 D24 
Observaţie: Traseul de refulare s-a lungit cu h2. La pierderile locale se
adaugă trecerea din conductă în rezervor ζ=1
  0, 025 ⋅10 0, 025 ⋅ ( 60 + 15 ) 18 + 1  2
H inst = 9 + 0, 0826  + + Q
 0,15 0,15 D24 
=9+M´Q 2 = 9 + 3250 ⋅ Q2
Construind grafic caracteristica externă obţinem noul punct de intersecţie F
´, de coordonate QF´=46 m3/s, HF´=14,2 m.

Observaţie finală
Este remarcabil că am obţinut o creştere de debit în jur de 30 %, doar prin
prelungirea conductei de refulare până în bazin şi fără o creştere
semnificativă a pierderilor, respectiv o creştere excesivă a modului de
rezistenţă.
Reţineţi concluzia pentru oportunităţile de reglare a parametrilor de
funcţionare.
Problema VI-5.
Din rezervorul A trebuiesc alimentate cu aceeaşi cantitate de apă Q=4 l/s
rezervoarele B şi C cu ajutorul unei pompe centrifuge. Nivelele în
rezervoarele B şi C sunt dispuse la cotele hC=25 m şi hB=20 m.
Conducta AK (K este punctul de ramificare) are lungimea echivalentă
L1=100 m şi diametrul D1=75 m, iar conductele KC şi KB sunt identice
L2=L3=50 m şi D2=D3=50 mm. Coeficientul pierderilor liniare de sarcină λ
pentru toate conductele este λ=0,025.
Să se determine :
a) Ce rezistenţă suplimentară ζ trebuie introdusă pe ramura KB (prin
închiderea unui robinet, de exemplu), pentru a asigura egalitatea
cerută a debitelor ?
b) Care este puterea utilă (hidraulică) a pompei în această situaţie ?
Se aplică relaţia de bilanţ energetic între A-C
p α V2 p α V2
z A + A + A A = zC + C + C C + ∑ hpA −C − HP
γ 2g γ 2g
zC − z A = hC
p A = pC = pat
VA2 VC2
VA , VC << 1 , ≅0
2g 2g
L1 V12 L3 V32
HP ( AC ) = hC + λ +λ
D1 2 g D3 2 g
unde
4 ( 2Q )
V1 =
π D12
4Q
V3 =
π D32

unde Q este debitul impus pe ramură

Analog procedăm pentru A-B şi rezultă
L1 V12 L2 V22 V22
H P ( AB ) = hB + λ +λ +ξ
D1 2 g D2 2 g 2g
unde la fel,
4 ( 2Q )
V1 =
π D12
4Q
V2 =
π D22
La un moment dat, sarcina pompei este aceeaşi, indiferent din ce circuit
face parte, deci
H P ( AC ) = H P ( AB )
L1 V12 L V2 L V2 L V2 V2
hC + λ + λ 3 3 = hB + λ 1 1 + λ 2 2 + ξ 2
D1 2 g D3 2 g D1 2 g D2 2 g 2g
L2 V22 L V2 V2
hC − hB = λ −λ 3 3 +ξ 2
D2 2 g D3 2 g 2g
Prin particularizările impuse de datele problemei
( λ unic , D2 = D3 , L2 = L3 , QC = QB )
V22 8Q 2
hC − hB = ξ =ξ 2 4
2g π gD2
 π 2 ⋅ 9,80665 ⋅ ( 0, 05 )
4
π 2 gD24
ξ = (hC − hB ) = 5⋅ = 23, 63
8Q 2 8 ⋅16 ⋅10−6
Pentru puterea hidraulică
N h = ρ g 2QH P
unde HP se poate calcula cu oricare din cele două relaţii.
Preferăm
L V2 L V2
H P ( AC ) = hC + λ 1 1 + λ 3 3
D1 2 g D3 2 g
N h = 103 ⋅ 9,80665 ⋅ 2 ⋅ 4 ⋅10−3 ⋅ H p = 2814 W