88 Mişcări nepermanente şi turbulenţă : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu

Capitolul 10

Mişcări nepermanente şi

turbulenţă

Până acum am studiat curgerea laminară şi permanentă prin tuburi cilindrice nede-
formabile a fluidelor incompresibile şi newtoniene. În astfel de condiţii, distribuţia
de viteză va căpăta un profil parabolic, iar orice modificare a presiunii va duce doar
la o modificare a distribuţiei de viteză. În acest capitol vom introduce caracterul
nepermanent al curgerilor prin vase puţin deformabile şi noţiunea de turbulenţă,
practic ultima problemă de mecanică newtoniană nerezolvată pe deplin.

10.1 Mişcări nepermanente

Debitul pulsatoriu, elasticitatea pereţilor şi reflexia undelor de presiune la nivelul

bifurcaţiilor ne forţează să introducem dependenţa de timp.
În arterele mari, presiunea variază ı̂ntre presiunea sistolică (120 mmHg) şi cea
diastolică (80 mmHg). Presiunea arterială medie se poate calcula folosind relaţia1

presiune puls
pa,m = presiune diastolică + , (10.1)
3

ı̂n ipoteza ı̂n care sistola se ı̂ntinde pe o treime din ciclul de presiune. În capilare şi
ı̂n circulaţia venoasă curgerea este ı̂n mare măsură non-pulsatorie. La nivelul acestor
trepte pulsul de presiune este neglijabil (vezi figura 10.1). În vasele mari curgerea
este pulsatorie, variaţia ı̂n timp a vitezei nu mai poate fi neglijată.
Vom neglija pentru ı̂nceput influenţa reflexiilor care apar la nivelul bifurcaţiilor
pentru a introduce elasticitatea pereţilor ı̂ntr-un mod aparte. Vom ı̂ncepe cu un
model interesant construit prin analogie.

1
Rubenstein, D., Yin, W., and Frame, M. D. (2022). Biofluid mechanics: an introduction to
fluid mechanics, macrocirculation, and microcirculation. Academic Press. pp 257-259
Mişcări nepermanente şi turbulenţă : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu 89

Figura 10.1: Variaţia de presiune ı̂n lungul sistemului circulator şi pe fiecare treaptă
specifică.

10.1.1 Modelul Windkessel

Model construit prin analogie cu un circuit electric. Acest model al curgerilor pulsa-
torii ı̂n vase deformabile descrie forma undei de presiune şi are la bază următoarele
ipoteze:

• sistola - faza de contracţie şi presiune ı̂naltă - reprezentată printr-un conden-

sator (de capacitate C care va defini complianţa sau constanta de distensie a
vasului) care acumulează presiune ı̂naltă şi debit prin expansiunea (distensia)
vaselor elastice;

• diastola - faza de relaxare şi presiune joasă - reprezentată prin curgere axială
dată şi de relaxarea vasului, modelată ca o rezistenţă hidraulică Rv (vezi figura
10.2).

Considerăm p = pd presiunea diferenţială care determină curgerea fluidului şi

distensia vasului. Prin analogie cu un circuit electric (U ! pd , I ! Q), ı̂ntrucât la

Figura 10.2: Modelul Windkessel

90 Mişcări nepermanente şi turbulenţă : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu

orice moment de timp presiunea pd produce atât expansiunea vasului cât şi curgerea
ı̂n direcţie axială, cele două elemente se vor conecta ı̂n paralel. Vom obţine

Qi = QC + Qe . (10.2)

Via Hagen-Poiseuille vom presupune

⇡D4 p pd 128⌘L
Qe = = , Rv = . (10.3)
128⌘L Rv ⇡D4

Pentru un circuit electric, intensitatea curentului electric prin condensator este

dU prin analogie dpd

i=C ! QC = C . (10.4)
dt dt
Vom obţine o ecuaţie diferenţială prentru presiunea pd
pd
C ṗd + Qi (t) = 0. (10.5)
Rv

Modelul are nevoie (ca date de intrare) de Qi (t), care pe durata sistolei poate fi
aproximat printr-o funcţie periodică, iar pe durata diastolei cu o valoare nulă.
Totuşi, am putea obţine ecuaţia diferenţială a modelului Windkessel numai din
perspectiva mecanicii fluidelor via teorema transportului!
Pentru volumul de control din figura 10.2 putem scrie principiul conservării masei
sub următoarea formă
Z Z
d
⇢ dV + ⇢vrel · n dA = 0. (10.6)
dt V C SC

Pentru un fluid incompresibil, vom obţine

Z Z
d dV
dV + vrel · n dA = 0 ! = Qi Qe . (10.7)
dt V C SC dt

Ştiind că volumul vasului aflat ı̂n proces de distensie depinde de pd şi pd = pd (t)
putem scrie
dV dV dpd
= = C ṗd , (10.8)
dt dpd dt
unde vom presupune că variaţia de volum a vasului este direct proporţională cu
variaţia de presiune diferenţială, constanta de proporţionalitate fiind C, complianţa
sau constanta de distensie a vasului. Înlocuind ı̂n relaţia (10.7) obţinem aceeaşi
ecuaţie diferenţială
pd
C ṗd + Qi (t) = 0. (10.9)
Rv
Modelul Windkessel poate fi modificat astfel ı̂ncât să includă efectele disipative
ale vasului de sânge printr-o rezistenţă ı̂nseriată condensatorului (modelul Windkes-
sel vâscoelastic). Printre aplicaţiile modelului Windkessel se pot enumera:

• modelarea curgerilor sistemice, modelarea curgerilor prin arterele coronare,

Mişcări nepermanente şi turbulenţă : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu 91

• modelarea aterosclerozei prin modificarea complianţei şi a rezistenţei vaselor,

• modelarea efectelor induse de medicamentele care modifică rezistenţa şi complianţa

vaselor,

• modelarea patologiilor care afectează vâscozitatea sângelui şi elasticitatea va-

selor sanguine,

• boli cardiovasculare sau anemii.

O limitare majoră a acestui model ţine de reflexia undelor de presiune de la

nivelul bifurcaţiilor, majoritatea acestora având loc ı̂n timpul diastolei. Modelul nu
ia ı̂n considerare acest aspect al curgerii prin vase deformabile, aspect de importanţă
vitală. Să ı̂nţelegem de ce! Dar mai ı̂ntâi, vom analiza curgeri pulsatorii ı̂n vase
nedeformabile pentru a ne acomoda cu dificultatea problemei.

10.1.2 Curgere pulsatorie ı̂n vase nedeformabile

Vom căuta distribuţia de viteză ı̂ntr-o curgere pulsatorie a unui fluid incompresibil
şi newtonian ı̂ntr-un vas nedeformabil. Vom presupune

• mişcare nepermanentă, periodică, generată de un gradient de presiune de

forma2

@p(z, t) dp(z) i!t

p0 (z) + p(z, t) ! = e . (10.10)
@z dz
• câmp de viteză rezultat prin suprapunerea soluţiei staţionare de tip Poiseuille
v0 (r) cu soluţia nestaţionară vz (r, t)

v0 (r) + vz (r, t), unde vz (r, t) = v0 (r)ei!t , (10.11)

• simetrie axială (@ (⇤) = 0) şi perete nedeformabil (R = ct.),

• curgere total dezvoltată ı̂n direcţia axei Oz, @z vz = 0.

Ecuaţia de mişcare se obţine via Navier-Stokes (p0 şi v0 respectă ecuaţia (6.10))
✓ 2 ◆
@vz @p @ vz 1 @vz
⇢ = +⌘ + , (10.12)
@t @z @r2 r @r

a cărei soluţie va fi3

✓ ◆
iR2 dp J0 (✏)
vz (r, t) = 1 ei!t , (10.13)
⌘Wo2 dz J0 (⇤)
2 i!t
e = cos (!t) + i sin (!t)
3
M. Zamir. (2000). The Physics of Pulsatile Flow. Springer-Verlag New York, p 78
92 Mişcări nepermanente şi turbulenţă : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu

Figura 10.3: Reprezentare comparativă tub nedeformabil vs deformabil (stânga) şi

profile de viteză obţinute cu relaţia (10.13) pentru Wo ⇠ 1.

unde r
⇢! i 2 r
Wo = R , ⇤ = p Wo, ✏ = ⇤. (10.14)
⌘ 2 R
J0 reprezintă funcţia Bessel de prima speţă4 . Reprezentarea grafică a soluţiei pentru
pulsaţii mici Wo ⇠ 1 este dată ı̂n figura 10.3. Numărul Womersley reprezintă
raportul dintre forţele inerţiale tranzitorii şi forţele de frecare vâscoasă. Valori tipice
ale numărului Womersley (⌘ ⇡ 5 mPas, ⇢ ⇡ 1050 kg/m3 , f0 = 0.6 2 Hz) ı̂n sistemul
circulator:

aortă D ⇡ 25 mm Wo ⇠ 15
artere D ⇡ 4 mm Wo ⇠ 2
capilare D ⇡ 8 µm Wo ⇠ 10 3 .

Într-o curgere pulsatorie gradientul de presiune ı̂şi schimbă semnul, implicit şi
viteza. Soluţia obţinută se suprapune peste soluţia staţionară de tip Hagen-Poiseuille
(vezi subcapitolul 6.1.1).
Într-un tub nedeformabil nu putem avea unde de presiune pentru un fluid in-
compresibil. Orice perturbaţie se transmite instantaneu ı̂n tot fluidul. Undele de
presiune există ı̂n sistemul circulator pentru că vasele sanguine sunt elastice.

4
Richard Feyman obişnuia să introducă funcţiile Bessel ı̂ntr-un mod aparte: funcţiile Bessel
sunt perturbaţii ale unui cilindru, aşa cum funcţiile trigonometrice sinus şi cosinus sunt perturbaţii
ale unei drepte.
Mişcări nepermanente şi turbulenţă : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu 93

10.1.3 Curgere pulsatorie ı̂n vase (puţin) deformabile

Într-un tub elastic, curgerea se propagă ı̂n lungul acestuia sub formă de unde. Dis-
tensia vasului de sânge duce la o acumulare locală de energie care, odată eliberată
prin recul elastic, generează unde de presiune - implicit şi unde de debit. Pentru un
vas de grosime h, modul de elasticitate E şi diametru D, tranzitat de un fluid cu
densitatea ⇢, viteza de deplasare a undelor de presiune este
s
Eh
c0 = . (10.15)
⇢D

Pentru h ⌧ D se pot neglija efectele vâscozităţii fluidului. Soluţia ecuaţiilor de

mişcare va trebui să includă şi interacţiunea dintre fluid şi peretele deformabil.
Subiectul se consideră avansat, din acest motiv vom scrie doar soluţia finală
✓ ◆
iR2 dp J0 (✏)
vz (r, t) = 1 G ei(!t z/c0 ) , (10.16)
⌘Wo2 dz J0 (⇤)

unde G este un factor de elasticitate5 . Soluţia nu diferă cu mult faţă de cea obţinută
pentru un vas nedeformabil. Din acest motiv de multe ori se preferă soluţia obţinută
pentru un tug rigid. În plus, vasele sunt ı̂nconjurate de ţesut ceea ce creşte inerţia
acestora la deformaţii impuse de curgere fapt ce justifică uneori alegerea soluţiei
simple.
Nici acest model nu include cel mai important aspect al curgerilor prin sistemul
circulator, anume reflexia undelor la bifurcaţii.

10.1.4 Unde de presiune şi unde de debit

Figura 10.4: Unde de presiune ı̂n vase elastice.

Într-un tub elastic curgerea se desfăşoară sub forma unor unde de debit generate
de unde de presiune. Undele de presiune ajung la bifurcaţie, se reflectă şi se supra-
pun cu undele progresive (vezi figura 10.4). Curgerea va fi dictată de suprapunerea
celor două. Deşi variaţia razei vasului ı̂n lungul curgerii este importantă pentru pro-
ducerea de unde, putem gândi un model unidimensional care să medieze ı̂n secţiune
mărimile asociate curgerii. Problema se va reduce la două variabile z şi t.
5
M. Zamir. (2000). The Physics of Pulsatile Flow. Springer-Verlag New York, p 136
94 Mişcări nepermanente şi turbulenţă : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu

Vom considera un vas elastic ı̂n limita unor perturbaţii mici de la forma cilindrică
şi curgere cu simetrie axială. Vom separa componenta oscilatorie de componenta
vâscoasă ı̂ntrucât vâscozitatea fluidului afectează viteza şi amplitudinea undelor de
presiune (ambele scad cu vâscozitatea). Ecuaţia de mişcare şi ecuaţia de continuitate
se vor reduce la următorul set de ecuaţii:

@vz @p
⇢ = ,
@t @z
@vr vr @vz
+ + = 0,
@r r @z
unde vr este viteza fluidului pe direcţie radială. La aceste două ecuaţii se adaugă

@R(z, t)
vr (R, t) = ,
@t
care arată faptul că viteza pe direcţie radială a peretelui este egală cu viteza fluidului.
Vom integra ecuaţiile ı̂ntr-o secţiune curentă. Vom obţine
Z R Z R
@vz @p @Q @p
⇢ 2⇡r dr = 2⇡r dr ! ⇢ = A ,
0 @t 0 @z @t @z

Z R ✓ ◆
@vr vr @vz
+ + 2⇡r dr = 0,
0 @r r @z
Z R
@Q d
+ 2⇡ (rvr )dr = 0,
@z 0 dr
@Q
+ 2⇡vr (R, t)R(z, t) = 0,
@z
@Q @A
+ = 0,
@z @t

unde A = ⇡R2 , @t A = 2⇡RṘ = 2⇡R vr .

Vom presupune o proporţionalitate directă ı̂ntre presiune şi aria secţiunii transver-
sale, relaţie mediată de un coeficient constant de distensie (secţiunea se modifică
odată cu presiunea), astfel ı̂ncât

@A @A @p A @p @p ⇢c2
= = 2 , unde = 0.
@t @p @t ⇢c0 @t @A A

Vom obţine două ecuaţii având fiecare câte două necunoscute, debitul şi presiunea,
pe care le putem prelucra pentru a obţine tot două, dar câte una pentru fiecare
necunoscută
✓ ◆
@ @Q A @p
⇥ + 2 =0 ,
@t @z ⇢c0 @t
✓ ◆
@ @Q A @p
⇥ + =0 .
@z @t ⇢ @z
Mişcări nepermanente şi turbulenţă : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu 95

Vom considera A/⇢ şi A/⇢c20 constante. Vom obţine două ecuaţii cu derivate parţiale,
ecuaţii de tip coardă vibrantă,

@ 2p 2
2@ p @ 2Q 2
2@ Q
= c 0 şi = c 0 . (10.17)
@t2 @z 2 @t2 @z 2

Soluţia generală a ecuaţiei undelor de presiune este

p(z, t) = C1 ei!(t z/c0 )

+ C2 ei!(t+z/c0 ) , (10.18)

unde primul termen va defini unda progresivă (incidentă) pp , cel de-al doilea unda
regresivă pr (reflectată). Pentru cele două putem scrie

pp = p0 ei!(t z/c0 )
, pr = Cei!(t+z/c0 ) , (10.19)

unde constanta C va depinde de sursa reflexiei (bifurcaţia!). Se defineşte coeficientul

de reflexie la bifurcaţie (z = L, vezi figura 10.5)

pr (L, t)
↵= ! pr = ↵po ei!(t+z/c0 2L/c0 )
. (10.20)
pp (L, t)

Soluţia finală va fi
⇥ ⇤
p(z, t) = p0 ei!(t z/c0 ) + ↵ei!(t+z/c0 2L/c0 )
⇥ ⇤
Q(z, t) = Q0 ei!(t z/c0 ) ↵ei!(t+z/c0 2L/c0 ) .

unde semnul minus arată o inversare a curgerii şi

Ap0 def pr Qr
Q0 = = Y0 p 0 , ↵ = = . (10.21)
⇢c0 pp Qp

Prin definiţie Y reprezintă admitanţa vasului sanguin, capacitatea de a admite

(susţine) curgerea fluidului. Suprapunerea celor două unde (incidentă şi reflectată)
poate fi observată ı̂n figura 10.5.
Bifurcaţia reprezintă punctul sursă al undelor reflectate, locul unde presiunea

Figura 10.5: Reprezentare schematică a undelor de presiune ı̂ntr-o bifurcaţie şi su-
prapunerea undei progresive pp cu unda regresivă pr .
96 Mişcări nepermanente şi turbulenţă : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu

are o valoare singulară, deci

pp + pr = p1 = p2 . (10.22)
Considerând şi ecuaţia de continuitate, ştiind că unda reflectată va induce o curgere
inversă, putem scrie
Qp Qr = Q1 + Q2 . (10.23)
Introducând admitanţa, vom obţine

pr Y0 (Y1 + Y2 )
↵= = ,
pp Y0 + (Y1 + Y2 )
p1 p2 2Y0
= = ,
pp pp Y0 + (Y1 + Y2 )

ceea ce implică o reducere a undei de presiune ı̂n lungul sistemului arterial

doarece o parte a energiei de presiune este reflectată ı̂n vasul principal. Ajunsă la
locul de bifurcaţie, unda de presiune incidentă ı̂ntâlneşte o schimbare de admitanţă.
Reflexia va depinde de diferenţa dintre admitanţa vasului care se bifurcă Y0 şi suma
admitanţelor ramificaţiilor Y1 + Y2 .

10.2 Turbulenţă
Curgerea aerului ı̂n atmosferă, respiraţia, curgerea sângelui prin aortă, aerul care se
ridică din apropierea unei lumânări, curgerea apei ı̂n râuri, toate sunt exemple de
curgeri turbulente.
Turbulenţa este un tip de instabilitate hidrodinamică. Stabilitatea unui sistem
se testează prin perturbaţii. Spre exemplu, un con aşezat cu baza pe o suprafaţă
plană va fi destul de stabil la perturbaţii mecanice pe un interval destul de ı̂ntins.
Un con aşezat cu vârful ı̂n jos (asta dacă reuşim să-l aşezăm ı̂n această poziţie) va
fi instabil. Perturbaţii de amplitudine mică vor face ca centrul de greutate să cadă
ı̂n afara bazei.
Într-un mod similar se verifică stabilitatea unei curgeri. O mişcare laminară ı̂n
care perturbaţiile se amplifică şi se autoı̂ntreţin devine turbulentă. Nu există o
definiţie unanim acceptată pentru turbulenţua. Turbulenţa implică amestec, com-
portament haotic, difuzie a impulsului, numere Reynolds mari, vârtejuri având un
spectru larg de dimensiuni şi disipare vâscoasă. Într-o curgere turbulentă, liniile de
curent ı̂şi pierd individualitatea, conceptul nefiind adecvat unui astfel de regim.
Pentru un tub cilindric tranziţia către un regim turbulent are loc la numere
Reynolds apropiate de 2300. Curgerea unui fluid ı̂n jurul unui obstacol va deveni
turbulentă la atingerea unor numere Re ⇠ 100 (vezi figura 10.6). Pe măsură ce
numărul Re creşte, ı̂n siajul cilindrului apar două vârtejuri pereche unde vorticitatea
se acumulează. Odată cu creşterea vitezei, sistemul devine instabil, iar vârtejurile
pereche se vor detaşa succesiv generând aleea de vârtejuri Kármán (vezi figura 10.6-
b).
Mişcări nepermanente şi turbulenţă : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu 97

Figura 10.6: a) Reprezentare schematică a tranziţiei către turbulenţă pentru un

vas cilindric (Re ⇠ 2300). b) Aleea de vârjeuri Kármán ı̂n trei ipostaze: simu-
lare numerică, nori ı̂n apropierea insulelor Juan Fernández (autor Robert Cahalan,
NASA/GSFC), tentativă a autorului. Cele trei imagini sunt ı̂nsoţite de o reprezen-
tare grafică a regimului de curgere ı̂n jurul unui cilindru la numere Re < 100. c)
Pulsaţii ale vitezei ı̂n jurul unei valori de medie.

Ecuaţiile Reynolds pentru mişcarea turbulentă

Modelarea curgerilor turbulente presupune un câmp de viteză de forma

e
v = V(x) + v0 (x, t), (10.24)

e este media tempo-

unde v0 sunt pulsaţiile (perturbaţiile) câmpului de viteză, iar V
rală a câmpului de viteză pe o perioadă T
Z t0 +T
e = 1
V v dt. (10.25)
T t0

Pentru un fluid incompresibil ecuaţia de continuitate este r·v = 0 care, prin mediere
ı̂n timp, va implica
r·V e = 0 şi r · v0 = 0, (10.26)
98 Mişcări nepermanente şi turbulenţă : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu

unde media temporală a pulsaţiilor de viteză se consideră egală cu zero. Ecuaţia de

mişcare poate fi scrisă astfel

@v
⇢ + div(v ⌦ v) = rp + ⌘r2 v, (10.27)
@t

unde (v ·r)v = div(v ⌦v) este o identitate matematică. Înlocuind câmpul de viteză
cu forma dată de relaţia (10.24), prin mediere ı̂n timp a ecuaţiei de mişcare obţinem
⇣ ⌘
⇢(Ve · r)V
e = re p + div ¯ T + ¯ē E , (10.28)

unde ¯ T = ⇢(v0g
⌦ v0 ) este tensorul turbulent Reynolds.

Modelul K "
Costul computaţional pentru simularea curgerilor turbulente la numere Reynolds
mari este imens! Din acest motiv avem nevoie de modele pentru turbulenţă. Un
astfel de model este modelul Launder-Spalding (sau K "). Conceptul central al
acestui model este vâscozitatea turbulentă ⌘T care defineşte efortul turbulent

@ Ve K
T = ⌘T , ⌘T = ⇢Cµ , (10.29)
@y "

unde K este energia turbulentă specifică

1 X e0 2
K= (v ) , (10.30)
2 i i

" disiparea turbulentă specifică

✓ g@v 0 ◆2
1⌘ XX @vi0 j
"= + (10.31)
2⇢ i j @xj @xi

şi Cµ = 0.09 este o constantă pentru turbulenţă omogenă (cu proprietăţi statistice
invariante la translaţii).
De fapt, problema turbulenţei nu este partea de modelare a tensorului turbulent,
oricât de neplăcută ar părea forma acestuia. Problema ţine de scară spaţială asociată
turbulenţei, care este un spectru!

10.2.1 Cascada energetică turbulentă

Big whirls have little whirls that feed on their velocity, and little whirls have lesser
whirls and so on to viscosity (Lewis Fry Richardson).
Problema turbulenţei este multitudinea de scări spaţiale la care se desfăşoară
transferul de energie turbulentă. Din acest motiv turbulenţa este o problemă de
mecanică newtoniană ı̂ncă neı̂nţeleasă pe deplin!
Mişcări nepermanente şi turbulenţă : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu 99

Figura 10.7: a) Cascada energetică turbulentă. b) Exemple de curgeri turbulente ı̂n

corpul uman.

Curgerea turbulentă este populată de vârtejuri având un spectru larg de dimen-

siuni caracteristice. Vom asocia o dimensiune caracteristică L şi un număr de undă
k ⇠ 1/L fiecărui vârtej. Vom defini trei tipuri de energie asociată acestor vârtejuri

E E
E!K⇠ ! ES ⇠
m mk
E energie turbulentă (N·m), K energie turbulentă specifică (N·m/kg), respectiv ES
energie spectrală, energie asociată fiecărui vârtej având dimensiunea caracteristică
1/k, N·m/kg/(m 1 ). Energia turbulentă specifică se va obţine integrând pe ı̂ntreg
spectrul de numere de undă k (dimensiuni caracteristice L)
Z 1
K= Es (k) dk. (10.32)
0

Se disting trei regimuri caracteristice turbulenţei (vezi figura 10.7-a):

I. un regim integral - regim anizotrop ı̂n care vâscozitatea nu influenţează di-
namica vârtejurilor. Scara spaţială caracteristică L este comparabilă cu geo-
metria curgerii. Amestecul şi transportul de substanţă are loc cu prioritate
ı̂n acest regim. Vârtejurile se hrănesc cu energia cinetică a curgerii, devin
instabile, transformându-se ı̂n vârtejuri mai mici. Instabilitatea vârtejurilor
porneşte un transfer de energie ı̂n cascadă către scări spaţiale mai mici. Ener-
gia spectrală va fi proporţională cu ES ⇠ ⌫ 2 L, ⌫ = ⌘/⇢.

II. un regim inerţial - regim cu tuburi de vârtej stabile care se ı̂ntind şi scad ı̂n
secţiune. În acest regim vârtejurile sunt exclusiv caracterizate de numărul de
undă şi de disiparea turbulentă specifică. Prin analiză dimensională se poate
arăta că energia spectrală va avea următoarea formă

5/3 2/3
ES = f (", k) ! ES = k " . (10.33)
100 Mişcări nepermanente şi turbulenţă : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu

Evoluţia vârtejurilor ı̂n acest regim este independentă de celelalte două regi-
muri. Variaţia de tip putere a energiei spectrale cu numărul de undă ES /
k 5/3 este caracteristică tubulenţei omogene.

III. un regim puternic disipativ - regim caracterizat de vârtejuri mici. Regim

izotrop prin acţiunea puternic disipativă a vâscozităţii. Energia turbulentă se
disipă sub formă de căldură. Lungimea caracteristică a acestor vârtejuri va
depinde de vâscozitatea cinematică ⌫ = ⌘/⇢ şi de disiparea turbulentă specifică
✓ ◆1/4
⌫3
LK = , (10.34)
"

unde LK defineşte lungimea Kolmogorov. Prin analiză dimensională se pot

obţine: timpul asociat disipaţiei (timpul Kolmogorov) şi energia spectrală aso-
ciată acestui regim
TK = (⌫")1/2 , ES ⇠ ⌫ 5/4 "1/4 . (10.35)

Rezolvarea numerică a ecuaţiilor de mişcare implică determinarea ı̂ntregului spec-

tru de timpi şi dimensiuni spaţiale caracteristice, de la scara Kolmogorov la scara
integrală asociată geometriei curgerii. Pentru a ı̂nţelege mai bine dificultatea si-
mulărilor numerice ale turbulenţei să presupunem o geometrie 1D având lungimea
caracteristică L pe care o discretizăm la intervale x (practic, un segment de dreaptă
de lungime L ı̂mpărţit ı̂n segmente mici x). Pentru a surprinde tot spectrul de
dimensiuni caracteristice ale turbulenţei, x va trebui să fie mai mic sau egal cu
LK = (⌫ 3 /")1/4 . Numărul de puncte de discretizare va trebui să respecte relaţia

N x L, x  LK . (10.36)

Ecuaţiile de mişcare se vor rezolva numeric prin discretizare (ı̂nlocuind derivatele

cu variaţii discrete, @x vy ⇡ vy / x) ı̂n fiecare nod al acestei reţele de discretizare.
Ştiind că " ⇠ v 03 /L, unde v 0 este o valoare caracteristică din punct de vedere statistic
a pulsaţiilor de viteză, obţinem
✓ ◆1/4
⌫ 3L
N L. (10.37)
v 03

În trei dimensiuni ✓ ◆3/4

3 ⌫ 3L
N L3 ! N 3 Re9/4 , (10.38)
v 03
ceea ce arată că memoria necesară pentru a stoca datele numerice creşte rapid cu
numărul Reynolds. Asta la un singur pas de timp! Dar turbulenţa implică o curgere
nepermanentă. Pasul de timp ales pentru a discretiza soluţia va trebui să fie suficient
de mic pentru a surprinde detaliile tubulenţei la scara disipaţiei vâscoase,

LK
t . (10.39)
v0
Mişcări nepermanente şi turbulenţă : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu 101

Intervalul de timp simulat va fi impus de geometria curgerii şi de ordinul de mărime

al pulsaţiilor,
L
Tt ⇠ 0 . (10.40)
v
Numărul total de paşi de timp va fi

Tt L
n⇠ !n⇠ ⇠ Re3/4 , (10.41)
t Lk

ceea ce arată că şi numărul de paşi de timp creşte rapid cu numărul Reynolds. Pentru
majoritatea aplicaţiilor din ingineria medicală sau a celor cu relevanţă ı̂n industrie,
o simulare directă a ecuaţiillor de mişcare (DNS - Direct Numerical Simulation)
depăşeşte capacitatea de calcul a oricărui computer. Din acest motiv avem nevoie
de un model pentru tensorul turbulent (vezi modelul K " §10.2 ca exemplu).

10.2.2 Curgeri turbulente ı̂n organismul uman

Curgerea turbulentă poate crea murmur (unde sonore) care poate fi detectat cu un
stetoscop. Turbulenţa poate apare la o ı̂ngustare bruscă a vasului sanguin, cum este
cazul stenozelor sau la o lărgire bruscă a acestuia, cazul anevrismelor (vezi figura
10.7-b). În unele cazuri, un ritm cardiac crescut poate duce la apariţia murmurului
ca urmare a curgerii turbulente a sângelui, cum cazul unor femei ı̂nsărcinate cu ritm
cardiac crescut (viteze de curgere mari) şi vâscozitate redusă a sângelui cauzată de
anemie, ambii factori contribuind la dezvoltarea curgerii turbulente.
Curbura aortei poate genera o curgere atipică numită curgere Dean, ı̂n care
viteza de curgere a sângelui este influenţată şi de forţa centripetă. Pentru un ritm
cardiac redus acest tip de curgere poate determina un diagnostic incorect ı̂n cazul
angiografiei CT atunci când substanţa de contrast nu se amestecă complet, acest
fapt fiind atribuit curgerii de tip Dean. Geometria aortei poate determina formarea
a două zone fluide distincte, o caracteristică a curgerilor de tip Dean6 .
Efectul Dean apare ı̂n cazul geometriilor cu schimbare bruscă a curburii. Pentru
a studia regimul de curgere se defineşte numărul Dean
q
1 r
2
(forţe de inerţie)(forţă centripetă) D
Dn = = Re , (10.42)
frecare vâscoasă Rc

unde D este diametrul conductei cilindrice, Rc raza de curbură. La numere Dn < 40

curgerea este unidirecţională. Pentru 40 < Dn < 75 apar vârtejuri pereche stabile.
Acestea devin instabile la numere Dean cuprinse ı̂ntre Dn < 200. La numere Dn >
400 curgerea devine turbulentă7 .

6
Ropp, A., Frazier, A. A., Gelfand, B., and Jeudy, J. (2022). The Dean e↵ect: an aortic arch
flow artifact mimicking dissection. Radiology: Cardiothoracic Imaging, 4(1), e210229.
7
Ligrani, P. M. (1994). A study of Dean vortex development and structure in a curved rectan-
gular channel with aspect ratio of 40 at Dean numbers up to 430 (No. E-8918). NASA.