6.

ABSORBŢIA

6.1. Echilibrul gaz – lichid

Absorbţia – este operaţia de separare prin dizolvare a unui gaz, dintr-un amestec
de mai mulţi componenţi gazoşi, într-un lichid (figura 1):

component gazos A
amestec gazos
(A + B + C) component gazos B
component gazos C
componentul gazos A
trece în lichidul L
(prin dizolvare)
L lichid

Fig. 1

Desorbţia – este operaţia inversă, prin care un gaz, dizolvat într-un lichid, trece
într-o fază gazoasă.
Considerăm un sistem termodinamic format dintr-un amestec gazos şi un lichid (vezi
figura 1).La un anumit moment acest sistem este în echilibru. Starea de echilibru a
sistemului depinde de:
- temperatură;
- presiune.
-
Pentru starea de echilibru există o concentraţie de echilibru care este o funcţie
ce are ca variabile presiunea şi temperatura. Prin urmare putem scrie:
C = f ( p, T ) (1)
unde: C – concentraţia de echilibru.

Considerăm temperatura constantă:

T = constant (2)

Conform legii Henry:

p = Hx (3)
unde:
N
p – presiunea gazului; [ p] = ;
m2
x – fracţia molară a gazului dizolvat în lichid; [x] – adimensional;
N
H – constanta lui Henry; [H ] = 2 .
m

67
 Relaţia (3) este valabilă când faza gazoasă are un singur component gazos care se
dizolvă într-un lichid (figura 2):

gaz

dizolvare gaz în lichid

Fig. 2

Pentru cazul cînd faza gazoasă este formată din mai mulţi componenţi gazoşi
aflaţi într-un amestec (figura 1), iar dintre aceştia componentul gazos A se dizolvă în
lichidul L se poate scrie legea lui Henry pentru componentul gazos „A”:

pA = H A ⋅ xA (4)

unde:
p A − presiunea parţială a componentului gazos „A” în amestecul gazos;
N
[ pA ] = 2
m
x A − fracţia molară a componentului A în lichid; [ xA ] − adimensional;
N
H A − constanta lui Henry pentru componentul A; [H A ] = .
m2

Observaţie:
Constanta lui Henry ( H A ) are valori prezentate în literatura de
specialitate în funcţie de:
- natura gazului;
- natura lichidului „L”;
- temperatura (T).

Pentru componentul A din faza gazoasă (amestec de gaze) conform legii lui
Dalton:
p
yA = A (5)
p

68
unde:
p A − presiunea parţială a componentului gazos A în amestecul de gaze;
N
[ pA ] = 2 ;
m
N
p − presiunea amestecului de gaze; [ p ] = 2 ;
m
y A − fracţia molară a componentului gazos A în amestecul de gaze;
[ y A ] − adimensional.
Din (4) pA = H A ⋅ xA
Din (5) pA = p ⋅ yA

Deci legea lui Henry se poate scrie:

py A = H A x A (6)

6.2. Dinamica absorbţiei

Pornim de la un amestec gazos format din mai mulţi componenţi gazoşi (printre
care şi componentul gazos A) ce se află în contact cu un lichid „L”. Considerăm că numai
componentul gazos A se poate dizolva în lichidul „L”, ceilalţi componenţi gazoşi fiind
insolubili în „L” (vezi figura 1).

Pentru un astfel de sistem se pot scrie relaţiile:

py A = H A ⋅ x A - legea lui Henry – (6)

J A = k g ( p A , g − p A ,i ) (7)
J A = K g ( p A, g − p A, L ) (8)
J A = kl ( C A ,i − C A , L ) (9)
J A = K l ( C A, g − C A, L ) (10)

În aceste relaţii notaţiile au următoarele semnificaţii:

J A − fluxul masic de component A;
k g − coeficientul parţial de transfer de masă prin filmul gazos;
kl − coeficientul parţial de transfer de masă prin filmul lichid;
K g − coeficientul total de transfer de masă, raportat la faza gazoasă;
K l − coeficientul total de transfer de masă, raportat la faza lichidă;
N
p A, g − presiunea parţială a componentului A, în faza gazoasă; ⎡⎣ p A, g ⎤⎦ = 2 ;
m

69
 N
p A,i − presiunea parţială a componentului A, la interfaţă; ⎡⎣ p A,i ⎤⎦ = 2 ;
m
p A, L − presiunea gazului A solubil în L corespunzătoare concentraţiei lui A
dizolvat în lichid;
C A,i − concentraţia molară a gazului A la interfaţă;
C A, L − concentraţia molară a gazului A dizolvat în lichid.

Relaţiile de legătură dintre K g ; K l ; k g ; kl sunt:

1
Kg = (11)
1 H
+
k g ke
1
Kl = (12)
1 1
+
Hk g kl
unde:
H − constanta lui Henry.

În calculul aparatelor de transfer de masă se lucrează cu raporturi molare ale

componentului gazos A solubil în faza lichidă „L”.

Acestea sunt:
X A − raportul molar al componentului solubil A, în faza lichidă;
moli
[XA] = ;
moli de solvent

Observaţie: solvent ≡ lichid.

YA − raportul molar al componentului solubil A, în faza gazoasă;

moli
[YA ] =
moli de gaz inert

Fracţiile molare x A şi y A au semnificaţiile:

moli
x A − fracţia molară a componentului solubil A în faza lichidă; [ x A ] = ;
moli solutie

Observaţie: Prin soluţie se înţelege lichid „L” plus lichid A.

y A − fracţia molară a componentului solubil A în faza gazoasă;

moli
[ yA ] =
moli amestec gazos

70
De asemenea se mai utilizează:
kg
M − masa moleculară medie a lichidului; [M ] = .
kmol

Observaţie: Prin lichid se înţelege solventul (lichidul „L”) plus gazul A dizolvat în
lichidul „L”

Determinarea coeficienţilor de transfer de masă (kg ; kl)

Determinarea coeficienţilor de transfer de masă (kg ; kl) se face prin utilizarea
analizei dimensionale şi a rezultatelor experimentale.
În literatura de specialitate sunt date ecuaţii criteriale pentru diferite tipuri de
aparate. Se pot exemplifica:

a) pentru coloane cu discuri:

Sh = 0, 023Re0,83 Sc 0,44 (13)
unde:
Sh − criteriul SHERWOOD;
Re− criteriul REYNOLDS;
Sc − criteriul SCHMIDT.

b) pentru coloane cu perete udat:

0,7
⎛ 4Γ ⎞
kl = 6,9 Dl ⋅ Sc 0,5
⎜ ⎟ (14)
⎝η ⎠
unde:
m2
Dl − coeficient de difuzie în lichid; [ Dl ] = ;
s
kg
Γ − debitul lichidului absorbit pe unitatea de perimetru udat; [ Γ ] =
m⋅s
η − vâscozitatea dinamică;

c) pentru coloane cu umplutură din inele RASCHIG:

Sh = 0, 066 Re0,8 Sc 0,33 ; (15)

d) la absorbţia dioxidului de carbon (CO2) în apă (H2O):

0,1 0,7 0,25
kg = qg ql (16)
σ
b
kl = ql 0,82 (17)
σ
unde:
qg − debitul specific al gazului, raportat la suprafaţa secţiunii coloanei;
kg
⎡⎣ qg ⎤⎦ = 2 ;
m ⋅h

71
 ql − debitul specific al lichidului, raportat la suprafaţa secţiunii coloanei;
kg
[ ql ] = 2 ;
m ⋅h
b − constantă ce depinde de temperatură;
b = 0, 0093 pentru t = 10 o C ;
b = 0, 0116 pentru t = 20 o C ;
b = 0, 0143 pentru t = 30 o C .
σ − dat în literatura de specialitate.

6.3. Calculul coloanelor de absorbţie

6.3.1. Bilanţul de materiale

Schiţa unei coloane de absorbţie cu funcţionare în contracurent se prezintă în

figura3:

(ieşire) G L (intrare)

Y2 X2

coloană de
absorbţie

G intrare ≡ gaz A + gaz inert B;

dS

L intrare ≡ solvent „L”;

M
L ieşire ≡ solvent „L” + A lichid = L îmbogăţit ;

G ieşire ≡ gaz A sărăcit + gaz inert B;

dS – suprafaţă elementară;

- prin G simbolizăm faza gazoasă

(intrare) G L (ieşire) (amestec de gaze);
Y1 X1
- prin L simbolizăm faza lichidă.

Fig. 3

Prin partea inferioară a coloanei intră amestecul gazos format din componentul
solubil A (gaz) şi un gaz inert B. Prin partea superioară a coloanei se introduce solventul
(lichidul „L”) care poate circula prin cădere liberă.

72
 În timpul funcţionării o parte din componentul A gazos se dizolvă în solventul (L)
pe care îl îmbogăţeşte. Deoarece o parte din Agaz se dizolvă în solventul „L”, prin partea
superioară iese un amestec de gaze sărăcit compus din gaz A sărăcit + gaz inert B.
Observăm că circulaţia este în contracurent. Pe întreaga suprafaţă a coloanei,
bilanţul de materiale se poate scrie sub forma:

nA = G (Y1 − Y2 ) = L ( X 1 − X 2 ) (18)

unde nA = bilanţul de materiale.

Luăm o porţiune de coloană de arie elementară „ds” şi scriem bilanţul de

materiale pentru partea superioară. În zona secţionată avem rapoartele molare
corespunzătoare X şi Y. Bilanţul de materiale pentru partea superioară a secţiunii este:

G (Y − Y2 ) = L ( X − X 2 ) (19)

unde:
X 1 − raportul molar al componentului A în faza lichidă la ieşire;
X 2 − raportul molar al componentului A în faza lichidă la intrare;
Y1 − raportul molar al componentului A în amestecul de gaze la intrare;
Y2 − raportul molar al componentului A în amestecul de gaze la ieşire;
X − raportul molar al componentului A în faza lichidă într-o secţiune oarecare a
coloanei;
Y − raportul molar al componentului A în amestecul de gaze într-o secţiune
oarecare a coloanei;
G − cantitatea de gaz din coloană;
L − cantitatea de lichid din coloană.

Din relaţia (18) obţinem:

G X1 − X 2
= (20)
L Y1 − Y2

Din relaţia (19) obţinem:

G X − X2
= (21)
L Y − Y2

Din relaţiile (20) şi (21) obţinem:

G X1 − X 2 X − X 2
= = (22)
L Y1 − Y2 Y − Y2

73
 L Y −Y Y − Y2
sau: = 1 2 = (23)
G X1 − X 2 X − X 2

6.3.2. Diagrama de echilibru

O diagramă de echilibru pentru calculul coloanelor de absorbţie este prezentată în

figura 4:
Y
1
Y1
dreaptă de
operare
curba de
echilibru
Y – Yi
M
Y dreaptă de
transfer
2
Y2
Yi Mi
Y*

Xi-X

O
X2 X Xi X* X1 X

Fig. 4

Această diagramă are abscisa X şi ordonata Y. În diagrama de echilibru se disting:

a) dreapta de operare;
- ecuaţia dreptei de operare este dată de relaţia (23); luăm din relaţia (23)
primul şi ultimul raport:

L Y − Y2
=
G X − X2
Calculăm:
L
( X − X 2 ) = Y − Y2
G
L
Y = ( X − X 2 ) + Y2
G
L ⎛ L ⎞
Y = X + ⎜ Y2 − X 2 ⎟ (24)
G ⎝ G ⎠

74
 Relaţia (24) reprezintă ecuaţia dreptei de operare. Panta acestei drepte este:

L Y −Y
= 1 2 (25)
G X1 − X 2

Observaţie: A se vedea şi relaţia (23).

Dreapta de operare trece prin punctele 1( X 1 , Y1 ) şi 2 ( X 2 , Y2 ) .

b) curba de echilibru;

c) dreapta de transfer M M i ;
- ecuaţia dreptei de transfer este dată de relaţia:

ke Y − Yi
= (26)
kg X i − X

Calculăm:
ke
( X i − X ) = Y − Yi
kg
ke
Y= ( X i − X ) + Yi
kg
ke ⎛ k ⎞
Y =− X + ⎜ Yi + e X i ⎟ (27)
kg ⎜ kg ⎟
⎝ ⎠
Relaţia (27) reprezintă ecuaţia dreptei de transfer; observăm că panta dreptei de
transfer M M i este:
k
− e
kg
unde:
ke − coeficientul parţial de transfer de masă prin filmul lichid;
k g − coeficientul parţial de transfer de masă prin filmul gazos.

Observaţii:
- punctul M este un punct oarecare pe dreapta de operare; el corespunde
punctului M din secţiunea oarecare (ds) a coloanei de absorbţie (vezi figura
3);
- membrul drept din relaţia (26) reprezintă:
Y − Yi
= raportul forţelor motoare.
Xi − X

75
 Punctul 1( X 1 , Y1 ) de pe dreapta de operare se situează la un capăt al coloanei de
absorbţie prin care circulă – în contracurent – amestecul de gaze (A+B) bogat în
componentul A gaz şi lichidul „L” (solventul) bogat în componentul A lichid.

Punctul 2 ( X 2 , Y2 ) de pe dreapta de operare se situează la capătul opus al coloanei

de absorbţie prin care circulă – în contracurent – amestecul gazos sărac în componentul
A gaz şi lichidul sărac în componentul A lichid

Din analiza figurii 4 observăm că dreapta de operare este deasupra curbei de

echilibru. Pentru punctul M oarecare de pe dreapta de operare avem raportul molar
Y > Y * (punctul corespunzător pe curba de echilibru) şi prin urmare are loc procesul de
absorbţie a gazului A în solvent (lichid).

Dreapta de transfer M M i se intersectează cu curba de echilibru în punctul M i

căruia îi corespund la interfaţa lichid-gaz rapoartele molare X i şi Yi .

Raportul:
L Y −Y
= 1 2 (28)
G X1 − X 2

reprezintă tocmai consumul specific de solvent (lichid L) (moli de solvent / moli de gaz).

Observaţie:
Solventul (lichidul L) se mai numeşte ABSORBANT deoarece el absoarbe
(în el se dizolvă) gazul A din amestecul gazos.

Determinarea consumului specific de absorbant

Se cunosc următoarele:

Y1 ; Y2 − rapoartele molare ale gazului A în faza gazoasă în situaţiile

iniţială (1) şi finală (2);

G − debitul de gaz;

X 2 − raportul molar al componentului A în faza lichidă la intrare în

coloană.

Cu aceste date poziţia dreptei de operare se va defini prin debitul de lichid „L” şi
raportul molar final X 1 al solventului. Între aceşti parametri există o dependenţă inversă
(când X 1 creşte L scade şi invers). Această dependenţă funcţională este prezentată în
figura 5.

76
 Y (1′ ) (1′′ ) (1) (1′′ ′ )
Y1
drepte de
operare d curba de echilibru

(2)
Y2

X2 X′1 X′′1 X1 X′′′1 X

Fig. 5

Din figura 5 se observă că pentru dreapta de operare 2 – 1′′′, pe porţiunea d – 1′′′

are loc procesul de DESORBŢIE deoarece dreapta de operare este sub curba de echilibru.
Rezultă că absorbţia cu un debit minim de absorbant (lichid L) este dată de dreapta de
operare 1 – 2. Pentru dreptele de operare 2 – 1′ şi 2 – 1′′debitul de lichid (absorbant) este
mai mare.

L Y −Y
= 1 2 − consumul specific de solvent.
G X1 − X 2

Pentru o dreaptă de operare 2 – 1′′ consumul specific de solvent este:

Y1 − Y2
X 1′′ − X 2

Deoarece X 1′′ < X 1 consumul specific de solvent pentru dreapta de operare 2 – 1′′
este mai mare decât cel pentru dreapta de operare 2 – 1.

Pentru dreapta de operare 2 – 1′ consumul specific de solvent este:

Y1 − Y2
X 1′ − X 2

Deoarece X 1′ < X 1′′ < X 1 consumul specific de solvent pentru dreapta de operare
2 – 1 este mai mare decât cele pentru dreptele de operare 2 – 1′′ şi 2 – 1.
′

77
 6.3.3. Determinarea numărului de talere teoretice prin metoda grafică

Dimensionarea coloanei de absorbţie cu talere constă, în primă etapă, în

determinarea numărului de talere teoretice. Această determinare se poate face prin
metoda grafică.
Talerul teoretic este un element ideal de contact al unei coloane de absorbţie,
care este capabil să aducă la echilibru gazul provenit de la talerul inferior cu lichidul care
curge de pe talerul superior.
Metoda grafică de determinare a numărului de talere teoretice constă în utilizarea
diagramei de echilibru pe care s-au trasat curbele de echilibru şi dreptele de operare. O
astfel de diagramă de echilibru este prezentată în figura 6.

Y
1
Y1

a curba de
YI TI echilibru

b dreapta de operare
YII TII

2
Y2
c
YIII TIII

XIV X2 XIII XII X1 = XI X

Fig. 6

Pe curba de echilibru se găsesc punctele ce reprezintă starea de echilibru pe

talerele coloanei. Ele se notează TI, TII, TIII pentru talerul întâi, talerul al doilea şi talerul
al treilea.
Pe dreapta de operare se găsesc punctele care reprezintă starea sistemului gaz-
lichid între două unităţi de echilibru (între două talere). Ele se notează cu a, b, c.
Pe dreapta de operare se găseşte punctul 1 ce reprezintă: 1( X 1 ; Y1 ) . Aceasta
înseamnă că la capătul inferior al coloanei intră gazul cu concentraţia Y1 şi iese lichidul
care curge de pe talerul T1 cu concentraţia X 1 = X I .

78
 Pe talerul T1 se stabileşte echilibrul X 1 , Y1 între gazul cu concentraţia Y1 care
intră în coloană în talerul T1 şi lichidul cu concentraţia X 2 care cade de pe talerul TII pe
talerul TI. Între talerele TI şi TII starea sistemului format de gazul cu concentraţia Y1 care
se ridică de pe talerul TI şi lichidul cu concentraţia X 2 care curge de pe talerul TII este
reprezentată de punctul „a” care are coordonatele a ( X II ; YI ) (figura 7).

Y2 X2
(capăt superior coloană)

T II (taler II)

X II

TI (taler I)
Y1 X1
(capăt inferior coloană)
Y1 X1

G L

Fig. 7

Un raţionament asemănător este continuat asupra proceselor care se desfăşoară

până la capătul superior al coloanei unde gazul iese cu concentraţia Y2 iar lichidul se
introduce cu concentraţia X 2 .
Deoarece punctul 2 de pe dreapta de operare, de la capătul superior al coloanei, nu
coincide cu coordonatele unui taler, construcţia grafică se continuă cu următorul taler.
Deci în figura 6 starea sistemului gaz-lichid de la capătul superior al coloanei este dată de
punctul „c”de pe dreapta de operare, ce are coordonatele: c ( X IV ; YIII ) .

6.3.4. Determinarea numărului de talere reale

Numărul de talere reale necesar pentru realizarea procesului de absorbţie dat, nu

coincide cu numărul de talere teoretice deoarece intervine eficienţa sau randamentul
talerului real. Eficienţa talerelor reale este cu atât mai mare cu cât vâscozitatea lichidului
este mai mică, solubilitatea gazului este mai mare şi adâncimea de barbotare este mai
mare.
Valorile uzuale ale eficienţei sunt situate în domeniul 0,25 ÷ 0,40.

79
Notăm: N R − numărul de talere reale.
Pentru a determina „ N R ” trebuie să se considere şi procesul cinetic al transferului
de masă pe lângă bilanţul de materiale.
Cinetica procesului este dată de valoarea coeficienţilor de transfer de masă iar în
diagrama pentru determinarea numărului total de talere va mai apărea (pe lângă dreapta
de operare şi curba de echilibru) şi curba cinetică a procesului, care se va determina
conform demonstraţiei de mai jos (figura 8):

G L

Y1 X0

TI (talerul I)

Tn - 1 (talerul n - 1)

Yn Xn - 1
Tn (talerul n)
Yn+1 Xn

Tn + 1 (talerul n +1)

TN (talerul N)

Yn+1 Xn

G L

Fig. 8

Scriem bilanţul de materiale pe talerul TN al coloanei:

nA,n = G (Yn − Yn +1 ) = L ( X n − X n −1 ) (29)

unde:
G − cantitatea de gaz (debitul de gaz);
L − cantitatea de lichid (debitul de lichid).

Dar: nA,n = K X ⋅ S ⋅ ( ∆X n )med = KY ⋅ S ⋅ ( ∆Yn )med (30)

80
unde:
K X ; KY − coeficienţi parţiali de transfer de masă;
( ∆Yn )med ; ( ∆X n )med − valorile medii logaritmice ale concentraţiilor molare;
S − suprafaţa activă a talerului.

Din relaţia (29) şi relaţia (30) luăm:

nA,n = G (Yn − Yn +1 ) = KY ⋅ S ⋅ ( ∆Yn )med

Deci: G (Yn − Yn +1 ) = KY ⋅ S ⋅ ( ∆Yn )med (31)

Observaţie:
Pentru a stabili ecuaţia liniei cinetice trebuie determinată expresia ( ∆Yn )med

( ∆Yn )med se mai numeşte FORŢĂ MOTRICE MEDIE; expresia ei este dată de
relaţia:
( ∆Yn )M − ( ∆Yn )m
( ∆Yn )med = (32)
( ∆Yn )M
ln
( ∆Yn )m
unde:
( ∆Yn )M = (Yn )ei − Yn ⎫
( ∆Yn )m = (Yn )ef − Yn+1 ⎪⎪ Y * − Yn − Y * + Yn +1
⎬ ⇒ ( ∆Yn )med = ⇒
dar : (Yn )ei = (Yn )ef = Y * ⎪ Y * − Yn
ln *
( vezi figura 8 si figura 9 ) ⎪⎭ Y − Yn +1

Yn +1 − Yn
⇒ ( ∆Yn )med = (33)
Y * − Yn
ln *
Y − Yn +1
Observaţie:
Pentru determinarea lui ( ∆Yn )med a se vedea în ultima parte a acestui
subcapitol metodologia de determinare a lui „ my”.

Înlocuim (33) în (31):

Yn −1 − Yn 1 KY ⋅ S
G (Yn − Yn −1 ) = KY ⋅ S ⇒ − G = KY ⋅ S ⇒G=
Y − Yn
*
Y − Yn
*
Y* −Y
ln * ln * ln * n +1
Y − Yn +1 Y − Yn +1 Y − Yn
( −1)

81
 Y * − Yn +1 KY ⋅ S Yn +1 − Y * KY ⋅ S
ln * = ⇒ ln =
Y − Yn G Yn − Y * G

K Y ⋅S K Y ⋅S
Yn +1 − Y * Yn +1 − Y *
ln = ln e G
⇒ =e G
Yn − Y * Yn − Y *

KY ⋅ S
⎛ K ⋅S ⎞
Notăm: e G
= exp ⎜ Y ⎟
⎝ G ⎠

Yn +1 − Y * ⎛ K ⋅S ⎞
⇒ = exp ⎜ Y ⎟ (34)
Yn − Y *
⎝ G ⎠

Relaţia (34) reprezintă ecuaţia dreptei cinetice.

Determinarea numărului de unităţi de transfer corespunzătoare talerului „n”

În capitolul 5.5 relaţia (58) stabileşte numărul de unităţi de transfer

corespunzătoare unei trepte de variaţie a concentraţiei:

y n 2 − yn 1
m y ,t = (35)
( ∆yn )med

Semnificaţia notaţiilor este dată în figura 9:

m y ,t − numărul de unităţi de transfer

yn 2 xn 2 corespunzătoare unei trepte de
G (gaz) L (lichid) variaţie a concentraţiei (indicele „n”
simbolizează o treaptă oarecare de
variaţie a concentraţiei);
yn 2
xn 2
Tn (talerul n) 1 − simbolizează intrarea la gaz;
yn 1
xn 1 2 − simbolizează ieşirea la gaz;

yn 1 − concentraţia gazului la intrarea în treapta „n”

G (gaz) L (lichid)
yn 1 xn 1
yn 2 − concentraţia gazului la ieşirea din treapta „n”

Observaţie: yn 1 ; yn 2 − sunt practic fracţii molare.

Fig. 9

82
 În relaţia (39) din capitolul 5.4 înlocuind pe y cu yn obţinem:

( ∆yn )M − ( ∆yn )m
( ∆yn )med = (36)
( ∆yn )M
ln
( ∆yn )m

Aplicând relaţia (25) din capitolul 5.4 şi înlocuind: ye i cu ( yn )e i , y f cu yn 2 şi

∆yM cu ( ∆yn ) M , obţinem:

( ∆yn )M = ( yn )e i − yn 2
(37)

În relaţia (26) din capitolul 5.4, înlocuind: ye f cu ( yn )e f , yi cu yn 1 şi ∆ym cu

( ∆yn )m , obţinem:
( ∆yn )m = ( yn )e f − yn 1 (38)

Deci relaţia (36) devine:

( yn ) e i − yn − ( yn ) e f + yn 1
( ∆yn )med =
2
(39)
( yn ) e i − yn
ln
2

( yn ) e f − yn1

Relaţia (35) devine:

yn 2 − yn 1
m y ,t = (40)
( yn ) e i − yn − ( y n ) e f
2
+ yn 1
( yn ) e i − yn
ln
2

( yn ) e f − yn1

Stabilim expresia lui m y ,t pentru talerul „n” (Tn) de la o coloană de absorbţie cu N

talere. Avem schema din figura 8.

Vom nota: m y ,t = m y

Deci: yn 1 devine Yn + 1 ;
yn 2 devine Yn .

La talerul „n” considerat teoretic: ( yn )e f = ( yn )e i = Y *

83
Deci relaţia (40) devine:

Yn − Yn + 1 Yn − Yn + 1Y * − Yn Yn − Yn + 1 Y * − Yn
my = ⇒ my = ln ⇒ my = − ln
Y * − Yn − Y * + Yn + 1 Yn + 1 − Yn Y * − Yn + 1 Yn − Yn + 1 Y * − Yn + 1
Y * − Yn
ln
Y * − Yn + 1

Y * − Yn Y * − Yn + 1 Yn + 1 − Y *
m y = − ln ⇒ m = ln ⇒ m = ln (41)
Y * − Yn + 1 Y * − Yn Yn − Y *
y y

Luând în ordonată Y şi în abscisă X, trasăm curba de echilibru, dreapta cinetică (a

cărei ecuaţie este dată de relaţia (34) ) şi dreapta de operare (figura 10):

Y
curbă
cinetică 1
Y1
dreaptă de
operare
a
YI TI

YI* curbă de
b TI t echilibru
YII TII
2
Y2
YII* TII t
c
YIII TIII

YIII* TIII t

XIV X2 XIII XII X1 = XI X

Fig. 10

84
 Analizînd curbele din figura 10 observăm că:
- talerele reale TI ; TII ; TIII se găsesc pe curba cinetică;
- talerele teoretice TI t ; TII t ; TIII t se găsesc pe curba de echilibru;
- sensul de parcurgere porneşte de la X1 = XI şi urmează săgeţile indicate în
figura 10.
Segmentul aTII t corespunde absorbţiei pe talerul teoretic, concentraţia variind de
la YI la intrarea pe taler până la YII* la ieşirea de pe taler.
Segmentul aTII corespunde absorbţiei pe talerul real, concentraţia variind de la
YI la intrarea pe taler la YII la ieşirea de pe taler.
În acest caz relaţia (54) se poate scrie:

aTII t YI − YII* ⎛ Ky ⋅ S ⎞
= = exp ⎜ ⎟ (42)
TII TII t YII − YII
*
⎝ G ⎠

Observaţie: TII TII t = aTII t – aTII = YI − YII* − (YI − YII ) = YI − YII* − YI + YII = YII − YII*

Segmentul aTII t se determină prin măsurare pe grafic. Practic cunoaştem K y ; S ; G ;

măsurăm pe grafic aTII t şi din relaţia (42) aflăm pe TII TII t .

6.3.5. Tipuri de coloane de absorbţie

a) Cele mai utilizate sunt coloanele cu pulverizare (figura 11):

sistem de
pulverizare
G

Fig. 11

85
b) Coloane cu barbotare (figura 12):

L
Bulele de gaz barbotează lichidul şi
G ies pe la partea superioară.

orificii

L
G

Fig. 12

c) Coloane cu talere (figura 13):

G
Talerele prezintă nişte
orificii paralele (talere cu site).

orificii

Talerele mai pot fi şi de

L tipul talere cu clopot, prezentate
mai jos (punctul c.1).
G

Fig. 13

86
c.1.) Taler cu clopot (figura 14):

clopot

suprafaţă
lichid

suport taler G cilindru

Fig. 14

d) Coloane cu umplutură (figura 15):

G
L

lichid pulverizat

umplutură

grătar
G

Fig. 15

87