4.

EVAPORAREA UNUI LICHID ÎNTR-UN AMESTEC

BINAR GAZOS

Considerăm un vas în care se află un component lichid „A”. Deasupra

componentului lichid „A” în vas se află un amestec gazos binar (format din doi
componenţi): componentul „A” gazos şi un component „B” gazos. Componentul binar
gazos este insolubil (nu se amestecă cu componentul lichid „A”) (fig. 1).

z component “A” gazos (vapori)

component „B” gazos

suprafaţă de separaţie lichid-gaz

( interfaţă lichid-gaz)
„O”

component „A” lichid

Fig. 1

Se consideră direcţia Oz cu originea („O”) pe interfaţa lichid-gaz.

La suprafaţa lichidului din vas vaporii componentului „A” sunt în echilibru
termodinamic cu lichidul „A” din vas. Aceasta înseamnă că pentru z = 0 (suprafaţa
liberă) presiunea parţială a vaporilor în amestecul gazos notată „PA,0” corespunde stării de
saturaţie la temteratura „T”.

Notăm: xA,h - fracţia molară a componentului „A” gazos;

xB,h - fracţia molară a componentului „B” gazos;
PA,0 - presiunea parţială a vaporilor componentului „A” gazos
pentru z=0

Observaţie:
În xA,h şi xB,h indicele „h” indică înălţimea pe axa Oz la care se află
fracţiile molare. Corespunzător pentru z = 0 avem:
xA,0 - fracţia molară a componentului „A” gazos la z = 0;
xB,0 - fracţia molară a componentului „B” gazos la z = 0.

Notăm:
p - presiunea amestecului binar de gaze;
pA - presiunea parţială a componentului „A” gazos;
pB - presiunea parţială a componentului „B” gazos;

37
 Conform legii lui Dalton:
p = p A + pB (1)
Expresia lui xA,0 este:
p
x A, 0 = A, 0 (2)
p
Considerăm că xA,0 > xA,h (aceasta permite ca lichidul A din vas să se evapore).
Vaporii formaţi din componentul lichid A la suprafaţa de separaţie z = 0 sunt
transportaţi prin difuzie la partea superioară a vasului până la înălţimea „h”.

Observaţie:
Prin „h” se notează înălţimea după axa Oz de la suprafaţa de separaţie (z = 0) pînă
la capătul vasului (figura 2)

z amestec binar z
gazos A+B
xA, h; pA pB
xB, h

p
J*A,z h

xA, 0; p
xB, 0; pA,h pA,0 p
„O” p Lichid A
A, 0

Fig. 2

Deoarece avem axa Oz considerăm că transferul de masă este unidirecţional

(se face numai după direcţia Oz).

Notăm:
kmol
[ ]
J*A,z - fluxul molar unitar al componentului A după direcţia Oz, J A* , z =
m2 ⋅ s
.
Considerăm regimul de transfer de masă permanent. În acest regim de transfer
de masă:
dJ
J A, z = ct ⇒ A, z = 0 (3)
dz
Deasemenea facem ipoteza că pe înălţimea h a vasului avem:
p - presiunea amestecului binar gazos = ct;
T - temperatura amestecului binar gazos = ct;
Dacă: p = ct. şi T = ct. se poate scrie:
C = C A + CB (4)
unde:
C - concentraţia amestecului binar gazos;

38
 CA - concentraţia componentului „A” gazos;
CB - concentraţia componentului „B” gazos;
[C ] = [C A ] = [C B ] = kmol / m 3
Notând:
xA - fracţia molară a componentului A gazos;
xB - fracţia molară a componentului B gazos;
[xA] = [xB] – adimensionale.

Deoarece:
C ⎫
xA = A ⎪ C A CB C A + CB ⎫
C ⇒ x A + xB = + = ⎪ C
CB ⎬ C C C ⎬ ⇒ x A + xB = ⇒ x A + xB = 1
xB = ⎪ Dar : C A + C B = C ⎪⎭ C
C ⎭
Deci:
xA+xB = 1 (5)

Conform legii lui Fick expresia lui J*A,z este:

dx
J A* , z = −CD A, B A + x A ( J A* , z + J B* , z ) (6)
dz
unde:
C - concentraţia amestecului binar gazos, [C ] =
kmol
;
m3
m2
DA,B - coeficientul de difuzie de masă, [D A, B ] = ;
s
Observaţie: DA,B se dă în lucrări de specialitate.

xA - fracţia molară a componentului A gazos, [x A ] = adimensional.

Atenţie: x A = x A (z )

J*B,z - flux masic molar al componentului „B” gazos. Deoarece componentul

gazos este insolubil în lichidul A: J B , z = 0.

Relaţia (6) devine:

dx A
j A, z = −CD A, B + x A J A* , z (7)
dz
dx
⇒ J A* , z (1 − x A ) = −CD A, B A
dz
CD A, B dx A
⇒ J A* , z = − (8)
1 − x A dz
dJ A* , z
Conform (3): =0;
dz

39
 d ⎛ CD A, B dx A ⎞
⎜− ⎟=0
dz ⎜⎝ 1 − x A dz ⎟⎠
ConsideramC = ct ⎫ d ⎛ 1 dx A ⎞
⎬ ⇒ −CD A, B ⎜⎜ ⎟⎟ = 0 / ÷ (− CD A, B )
D A, B = ct ⎭ dz ⎝ 1 − x A dz ⎠
d ⎛ 1 dx A ⎞
⇒ ⎜⎜ ⎟=0 (9)
dz ⎝ 1 − x A dz ⎟⎠
Integrăm relaţia (9):
1 dx A
⇒ =A (10)
1 − x A dz
A - constantă de integrare.

Pentru a integra ecuaţia diferenţială (10) separăm variabilele: xA; z

dx A
⇒ = Adz (11)
1− xA
Integrând obţinem:
− ln(1 − x A ) = Az + B (12)
B - constantă de integrare.

Constantele de integrare A şi B se obţin din condiţiile la limită:

- pentru z = 0: xA (z = 0) = xA,0
- pentru z = h: xA (z = h) = xA,h
Înlocuim în (12):

z = 0 : ⎪⎧ − ln(1 − x A,0 ) = B ⎧ − ln(1 − x A,0 ) = B

⇒ ⎨ ⇒⎨ ⇒
z = h : ⎪⎩− ln(1 − x A,h ) = Ah + B ⎩− ln(1 − xA,h ) = Ah + B

⎧ B = − ln(1 − x A,0 )
⇒⎨ ⇒
⎩ Ah = ln(1 − x A,0 ) − ln(1 − x A,h )

⎧ B = − ln (1 − x A,0 ) ⎧ B = − ln (1 − x A,0 )
⎪ (13)
⇒⎨ 1 − x A,0 ⇒ ⎪⎨ 1 1 − x A, 0
Ah = ln A = ln (14)
⎪ 1 − x A, h ⎪ h 1 − x A, h
⎩ ⎩
Observaţie:
dx A
În expresia lui J A* ,z intervine x A şi (vezi relaţia (8)). Trebuie să
dz
dx A
determinăm xA şi . Considerăm relaţia (11) în care înlocuim pe (14):
dz
dx A 1 1 − x A, 0
⇒ = ln dz (15)
1 − x A h 1 − x A, h

40
Separăm variabilele: (deoarece x A = x A (z ))
dx 1 − x A 1 − x A, 0
⇒ A = ln (16)
dz h 1 − x A,h
−1
dx A 1 − x A ⎛⎜ 1 − x A,h ⎞⎟
= ln⎜ ⎟
dz h ⎝ 1 − x A, 0 ⎠
dx A 1 − x A 1 − x A, h
⇒ =− ln (17)
dz h 1 − x A, 0

În relaţia (12) înlocuim (13) şi (14):

1 1 − x A,0
− ln (1 − x A ) = ln z − ln (1 − x A,0 ) ⇒
h 1 − x A, h
1 1 − x A, h
⇒ − ln (1 − x A ) = − ln z − ln (1 − x A,0 ) /⋅ ( −1) ⇒
h 1 − x A,0
1 1 − x A, h
⇒ ln (1 − x A ) = ln z + ln (1 − x A,0 ) ⇒
h 1 − x A,0
z
⎛ 1 − x A, h ⎞ h
⇒ ln (1 − x A ) = ln ⎜ + ln (1 − x A,0 ) ⇒
⎜ 1 − x ⎟⎟
⎝ A ,0 ⎠
⎡ z
⎤
⎛ 1 − ⎞
⇒ ln (1 − x A ) = ln ⎢(1 − x A,0 )⎜⎜
⎢ ⎟ ⎥⇒
x A,h
h

1 − x ⎟ ⎥
⎢⎣ ⎝ A, 0 ⎠
⎥⎦
z
⎛ 1 − x A, h ⎞ h
⇒ 1 − x A = (1 − x A,0 )⎜⎜ ⎟
⎟ (18)
⎝ 1 − x A, 0 ⎠

În relaţia (8) înlocuim relaţia (17) şi relaţia (18):

⎡⎛ z
⎞⎤
⎢⎜ ⎛ 1 − x A,h ⎞ ⎟⎥
( )
h
⎜ 1 − x ⎜ ⎟ ⎟⎥
⎢ A, 0 ⎜
1 − x A,0 ⎟⎠ 1 −
⇒ J A* , z = −
CD AB ⎜
⋅ ⎢⎜ − ⎝ ln
x A , h ⎟⎥ ⇒
z
⎢ h 1 − x A, 0 ⎟ ⎥
⎛ ⎞h ⎜ ⎟⎥
(1 − x A,0 )⎜⎜ 1 − x A,h ⎟⎟ ⎢
⎜
⎢⎜ ⎟⎟⎥
⎝ 1 − x A, 0 ⎠ ⎣⎝ ⎠⎦

CD AB 1 − x A,h
⇒ J A* , z = ln (19)
h 1 − x A, 0

41