1.

Probabilităţi condiţionate
Exemplul 1. Considerăm o urnă ce conţine a bile albe şi b bile negre. Se extrag pe rând, două bile, fără ca prima
bilă extrasă să revină ı̂n urnă. Ne interesează probabilitatea ca a 2-a bilă extrasă să fie albă.
Pentru aceasta să notăm prin A evenimentul considerat, deci de a obţine la a 2-a extragere o bilă albă, iar prin
B evenimentul ca la prima extragere să obţinem tot bilă albă. Atunci,

a
b
P (B) = ,P B = . (1)
a+b a+b
Pentru a determina probabilitatea evenimentului A, trebuie să ştim dacă evenimentul B s-a realizat sau nu.
a−1
Astfel, dacă B s-a realizat, ı̂n urnă au rămas (a − 1) bile albe şi astfel P (A) = a+b−1 ,
iar ı̂n caz contrar, deci prima bilă extrasă a fost neagră,
a
P (A) = . (2)
a+b−1
Au sens atunci următoarele definiţii:
Definiţia 2. Două evenimente se numesc independente dacă probabilitatea unuia dintre ele nu depinde de faptul
că celălalt s-a realizat sau nu.
În caz contrar, se spune ca evenimentele sunt dependente.
Definiţia 3. Fie câmpul de probabilitate (Ω, K, P ) şi evenimentul B ∈ K pentru care P (B) > 0. Funcţia
reală PB : K → R, definita prin
P (A ∩ B)
PB (A) = P (A|B) = (3)
P (B) ,
se numeşte probabilitatea evenimentului A condiţionată de evenimentul B.
Propoziţia 4. Tripletul (Ω, K, PB ) este un câmp de probabilitate.
Proof. Fie (Ω, K, P ) un câmp finit de probabilitate. Trebuie să demonstrăm că funcţia PB satisface axiomele
(P 1) , (P 2) , (P 3) din definiţia probabilităţii.
(1) Deoarece P (B) şi P (A ∩ B) sunt nenegative, rezultă PB (A) ≥ 0.
(2) De asemenea,

P (Ω ∩ B) P (B)
PB (Ω) = = = 1, (4)
P (B) P (B)
deci axioma (P 2) are loc.
(3) Pentru verificarea axiomei (P 3), considerăm evenimentele A1 , A2 incompatibile şi avem succesiv:

P [(A1 ∪ A2 ) ∩ B] P [(A1 ∩ B) ∪ (A2 ∩ B)]

PB (A1 ∪ A2 ) = = . (5)
P (B) P (B)
Deoarece evenimentele A1 , A2 sunt incompatibile şi evenimentele A1 ∩ B şi A2 ∩ B vor fi incompatibile,
deci,

P (A1 ∩ B) + P (A2 ∩ B)
PB (A1 ∪ A2 ) =
P (B) (6)
= PB (A1 ) + PB (A2 ) .
□
Observaţie 5. Din relaţiile

P (A ∩ B) P (A ∩ B)
PB (A) = , PA (B) = , (7)
P (B) P (A)
deducem

P (A ∩ B) = PB (A) P (B) = PA (B) P (A) . (8)

Definiţia 6. Evenimentul A este independent de evenimentul B dacă
PB (A) = P (A) .
1
2

Combinând definiţia (probab condiţionate) şi definiţia anterioară, dacă evenimentul A este independent de eveni-
mentul B, deoarece

P (A ∩ B) = PB (A) P (B) = PA (B) P (A) , (9)

obţinem că şi evenimentul B este independent de evenimentul A.
Definiţia 7. Evenimentele A şi B pentru care are loc egalitatea
P (A ∩ B) = P (A) P (B) ,
se numesc evenimente independente.
1.1. Reguli de calcul cu probabilităţi.
Propoziţia 8. (Probabilitatea reunirii (formula lui Poincare))

P (A ∪ B) = P (A) + P (B) − P (A ∩ B) , (∀) A, B ∈ K. (10)

Proof. Fie A, B ∈ K două evenimente. Deoarece
A ∪ B = A ∪ (B\A) şi A ∩ (B\A) = Φ,
folosind axioma (P3), avem

P (A ∪ B) = P (A ∪ (B\ (B ∩ A))) = P (A) + P (B\ (B ∩ A)) .

Pe de altă parte, deoarece

P (B) = P (A ∪ (B\A)) = P (A) − P (B\A) ,

şi
P (B\A) = P (B) − P (A) ,
obţinem

P (A ∪ B) = P (A) + P (B) − P (A ∩ B) .
Generalizare: Dacă A1 , A2 , . . . , An sunt evenimente compatibile, atunci
Sn Pn Pn Pn
P ( i=1 Ai ) = i=1 P (Ai ) − i, j = 1 P (Ai ∩ Aj ) + i, j, k = 1 P (Ai ∩ Aj ∩ Ak ) + . . . +
i ̸= j i ̸= j ̸= k

n−1 Tn
+ (−1) P ( i=1 Ai ) .
Observaţie 9. Deoarece P (A ∩ B) ≥ 0, avem că P (A ∪ B) ≤ P (A) + P (B). Prin inducţie completă, se poate
obţine:
n
! n
[ X
P Ai ≤ P (Ai ) . (11)
i=1 i=1

Propoziţia 10. (Inegalitatea lui BOOLE.) Pentru orice evenimente Ai , are loc inegalitatea:
n
! n
\ X

P Ai ≥ 1 − P Ai . (12)
i=1 i=1
Proof. Folosind relaţiile lui De Morgan şi observaţia anterioară, putem scrie
Tn S 
n Sn

P ( i=1 Ai ) = P i=1 Ai = 1 − P i=1 Ai
Pn

≥ 1 − i=1 P Ai .


În plus, deoarece P Ai = 1 − P (Ai ) rezultă că
Tn Pn
P ( i=1 Ai ) ≥ 1 − i=1 [1 − P (Ai )]
Pn
= 1 − n + i=1 P (Ai ) .
□
 3

Observaţie 11. Inegalitatea lui Boole furnizează o limită inferioară pentru probabilitatea realizării simultane a
evenimentelor A1 , A2 , . . . , An .
Exemplul 12. Un produs de la o firmă de aparate electronice obţine certificatul de calitate dacă satisface trei
caracteristici. Dacă aceste caracteristici, notate A, B, C sunt satisfăcute cu probabilităţile P (A) = 56 , P (B) =
2 7
3 , P (C) = 8 atunci probabilitatea ca produsul respectiv să satisfacă cele trei caracteristici se poate evalua cu
ajutorul inegalităţii lui Boole, anume




P (A ∩ B ∩ C) ≥ 1 − P A + P B + P C

= 1 − 16 + 31 + 18 = 24
9


.
Propoziţia 13. (Formula de ı̂nmulţire a probabilităţilor.) Dacă (Ai )i=1,n sunt evenimente din câmpul de
Tn
probabilitate (Ω, K, P ) şi P ( i=1 Ai ) ̸= 0, atunci
Tn
P ( i=1 Ai ) = P (A1 ) · PA1 (A2 ) · PA1 ∩A2 (A3 ) · . . . ·
(13)
·PA1 ∩A2 ∩...∩An−1 (An ) .
Demonstraţie.
Folosind definiţia probabilităţii condiţionate, pornind de la membrul drept al formulei, avem:

P (A1 ) · PA1 (A2 ) · PA1 ∩A2 (A3 ) · . . . · PA1 ∩A2 ∩...∩An−1 (An )
P (A1 ∩A2 ) P (A1 ∩A2 ∩A3 )
= P (A1 ) · P (A1 ) · P (A1 ∩A2 ) · ...·
1 ∩A2 ∩...∩An )
· PP(A(A1 ∩A 2 ∩...∩An−1 )
,
de unde, prin simplificare obţinem relaţia anunţată.
Observaţie 14. Dacă evenimentele (Ai )i=1,n sunt independente ı̂n totalitate, atunci
n
! n
\ Y
P Ai = P (Ai ) . (14)
i=1 i=1

Exemplul 15. Într-o unitate comercială, un sortiment de marfă este adus ı̂n două loturi, ambalate identic.
Primul lot conţine 100 de piese standard şi 3 piese rebut, iar al 2-lea lot conţine 92 de piese standard şi 2 piese
rebut. Care este probabilitatea ca luând la ı̂ntâmplare o bucată din sortimentul respectiv, din unul din cele două
loturi, să obţinem o piesă standard?
Soluţie: Considerăm următoarele evenimente:
• A evenimentul a cărui probabilitate urmează să o determinăm;
• A1 , A2 evenimentele ca o bucată din produsul respectiv să provină din primul, respectiv, al doilea lot;
′ ′
• A1 alegerea lotului unu şi prin A2 alegerea lotului doi.
Astfel, avem
A1 ∩ A2 = Φ, A1 ∪ A2 = A,
şi deci
P (A) = P (A1 ) + P (A2 ) .
Dar, pe de altă parte,
′ ′
A1 = A1 ∩ A A2 = A2 ∩ A
şi
 ′ 1 100 50
P (A1 ) = P A1 · PA′ (A) = · =
1 2 103 103
 ′ 1 92 46
P (A2 ) = P A2 · PA′ (A) = · = .
2 2 94 94
Deci,
50 46
P (A) = + .
103 94
4

Propoziţia 16. (Formula probabilităţii totale.) Dacă evenimentele Ai , i = 1, n, formează un sistem complet
de evenimente, atunci pentru orice eveniment A,
n
X
P (A) = P (Ai ) · PAi (A) . (15)
i=1
Sn
Demonstraţie: Din ipoteza că evenimentele A1 , A2 , . . . , An formează un sistem complet, i=1 Ai = Ω şi astfel

A = A ∩ Ω = A ∩ (A1 ∪ A2 ∪ . . . ∪ An )

= (A ∩ A1 ) ∪ (A ∩ A2 ) ∪ . . . ∪ (A ∩ An )
Sn
= i=1 (A ∩ Ai ) .
Deoarece Ai ∩ Aj = Φ rezultă că
(A ∩ Ai ) ∩ (A ∩ Aj ) = Φ, (∀) i, j = 1, n, i ̸= j
şi
Sn Pn
P (A) = P ( i=1 (A ∩ Ai )) = i=1 P (A ∩ Ai )
Pn
= i=1 P (Ai ) · PAi (A) .
Exemplul 17. La un concurs pentru obţinerea unui stagiu de pregătire ı̂n străinătate participă 10 studenţi din
anul II, 20 de studenţi din anul III şi 30 de studenţi din anul IV. Dacă 60% dintre studenţii anului II, 70% dintre
studenţii anului III, respectiv 80% dintre studenţii anului IV ı̂ndeplinesc condiţiile de ı̂nscriere la concurs, care este
probabilitatea ca un candidat ales la ı̂ntâmplare să ı̂ndeplinească aceste condiţii?
Soluţie: Considerăm următoarele evenimente:
A : un candidat ales ı̂ndeplineşte condiţiile,
A2 : studentul ı̂nscris la concurs provine din anul II,
A3 : studentul ı̂nscris la concurs provine din anul III,
A4 : studentul ı̂nscris la concurs provine din anul IV,
ce au probabilităţile:
60 70 80
P (A2 ) =, P (A3 ) = , P (A4 ) = .
100 100 100
Evenimentele A2 , A3 , A4 formează un sistem complet, motiv pentru care, aplicând formula probabilităţii totale
obţinem:

P (A) = P (A2 ) · PA2 (A) + P (A3 ) · PA3 (A) + P (A4 ) · PA4 (A)
10 60 20 70 30 80
= 60 · 100 + 60 · 100 + 60 · 100 .

Propoziţia 18. (Formula lui Bayes.) Fie sistemul complet de evenimente A1 , A2 , . . . , An şi evenimentul A ∈ K,
pentru care P (A) ̸= 0. Probabilitatea evenimentului Ai ştiind că s-a realizat evenimentul A este dată de formula:

P (Ai ) · PAi (A)

PA (Ai ) = Pn . (16)
k=1 P (Ak ) · PAk (A)

1.2. Scheme clasice de probabilitate. ı̂n teoria probabilităţilor sunt ı̂ntâlnite clase de probleme, fiecare problemă
dintr-o asemenea clasă admiţând o aceeaşi abordare. Din acest motiv, pentru o clasă de probleme se poate construi
un model matematic, ce poartă numele de schemă de probabilitate.
1.2.1. Schema lui Bernoulli cu bila ı̂ntoarsă (binomială). ı̂ntr-un anumit experiment, un eveniment A, a cărui
probabilitate de a se produce la fiecare repetare a experimentului este P (A) = p poate să apară de un număr
oarecare

de ori. Nerealizarea evenimentului A, ı̂nseamnă realizarea evenimentului contrar, a cărui probabilitate este
P A = 1 − p = q.
Schema lui Bernoulli constă ı̂ntr-un şir de repetări independente ale unui experiment, la fiecare repetare,
urmarindu-se evenimentul A. Ne interesează probabilitatea ca din n repetări independente ale experimentului,
evenimentul precizat să apară de k ori.
Notând prin An,k evenimentul ca ı̂n cele n probe evenimentul A se produce de k ori, iar contrarul său A, de n − k
ori, putem scrie
 5

[

An,k = Ai1 ∩ . . . ∩ Aik ∩ Aik+1 ∩ . . . ∩ Ain . (17)

Deoarece evenimentele reuniunii sunt incompatibile două câte două, iar evenimentele din intersecţie sunt inde-
pendente,
P

P (An,k ) = 1≤i1 ≤...≤in P Ai1 ∩ . . . ∩ Aik ∩ Aik+1 ∩ . . . ∩ Ain
P


= 1≤i1 ≤...≤in P (Ai1 ) · . . . · P (Aik ) · P Aik+1 . . . · P Ain (18)
P k n−k
= p ·q .
Cum toţi termenii sunt egali, iar suma are Cnk termeni, rezultă că probabilitatea ca din n repetări independente
ale experimentului, evenimentul considerat să apară de k ori este

P (n, k) = Cnk pk · q n−k . (19)

Observaţii.
n
1. Probabilitatea P (n, k) este coeficientul lui xk din dezvoltarea binomului (px + q) , de aici şi denumirea de
schema binomiala.
2. Acestă schemă corespunde modelelor ı̂n care fenomenele se repetă ı̂n condiţii identice.
3. Modelul schemei binomiale, se realizează printr-o urnă, ı̂n care se găsesc bile albe şi negre ı̂ntr-o proporţie
cunoscută. Din urnă se extrage cate o bilă, aceasta revenind ı̂n urnă dupa fiecare extragere. Probabilitatea ca ı̂n
probe să se obţină de ori o bila alba şi de ori o bila neagră este
P (n, k) = Cnk pk · q n−k .
Exemplul 19. La un birou notarial, 92% din operaţiunile de vânzare-cumpărare sunt declarate la valoarea reală.
Care este probabilitatea ca din 25 de asemenea operaţiuni:
(i) toate să fie declarate corect;
(ii) cel mult 5 să fie declarate corect;
(ii) cel puţin 3 să fie declarate corect?
Soluţie:
Aplicăm schema binomială, pentru
92 92 8
p= , q =1−p=1− = , n = 25.
100 100 100
(i) k = 25, deci
 25  0  25
25 92 8 92
P (25, 25) = C25 · = .
100 100 100
(ii) k ∈ 0, 1, 2, 3, 4, 5,
P (25, 0) + P (25, 1) + P (25, 2) + P (25, 3) + P (25, 4) + P (25, 5)
(iii) k ∈ 3, 4, 5, ..., 25,
25
X
P (25, i) = 1 − (P (25, 0) + P (25, 1) + P (25, 2)) .
i=3