1.

LEGEA LUI FICK ŞI ECUAŢIA DIFERENŢIALĂ

A TRANSFERULUI DE MASĂ

1.1. Generalităţi (transfer de masă; moduri de transfer de masă;

aplicaţii tehnice ale transferului de masă)

Considerăm un sistem fizico-chimic alcătuit din mai mulţi componenţi (de aceeaşi
natură) dar cu concentraţii (densităţi) diferite. Pentru un astfel de sistem apare fenomenul
de transfer de masă.
Acest fenomen exprimă tendinţa naturală de evoluţie a sistemului fizico-chimic către o
stare de echilibru (figura. 1).

ρ A

(C A )
transfer ρ
de masă
ρ B
ρ (c)
(C B ) C

(CC ) ( Stare de echilibru )

Fig. 1

Cauza (motorul) transferului de masă este diferenţa spaţială de concentraţii

(densităţi),care se mai numeşte gradientul de concentraţii (densităţi). Fenomenul este
asemănănător cu transferul de căldură, a cărui cauză (motor) este gradientul de
temperatură.

Transferul de masă se produce prin:

a) difuzie moleculară :
- asemănătoare transferului de căldură prin conducţie;
- este cauzată de gradientul de concentraţii (densităţi) într-un mediu
staţionar;
- apare ca o tendinţă naturală de echilibrare a concentraţiilor printr-o
mişcare dezordonată a moleculelor şi atomilor ce alcătuiesc sistemul
respectiv;
b) difuzie turbulentă :
- asemănătoare transferului de căldură prin convecţie;
- este cauzată de gradientul de concentraţii (densităţi) ale aceluiaşi
component pe o suprafaţă solidă şi într-un fluid în mişcare sau în două
fluide în mişcare relativă.

1
 Aplicaţiile tehnice mai importante ale transferului de masă sunt:
I. ABSORBŢIA – procesul de transfer al unei substanţe dintr-un gaz într-un lichid.
II. DISTILAREA – procesul de transfer al unei substanţe dintr-un lichid într-un gaz.
III. EXTRACŢIA – procesul de transfer al unei substanţe dintr-un lichid în alt lichid.
IV. USCAREA ŞI DESORBŢIA – procesul de transfer de substanţă de la un solid la o
fază fluidă.
V. ADBSORBŢIA – procesul de transfer de substanţă de la o fază fluidă la un solid

1.2 Mărimi şi parametri de bază

Considerăm un amestec format din doi componenţi A şi B. Notăm:

m – masa amestecului; [m] = kg
kg
ρ – densitatea amestecului; [ρ ] = 3 ;
m
V – volumul amestecului; [V ] = m ;3

mA – masa componentului „A”; [m A ] = kg ;

mB – masa componentului „B”; [mB ] = kg ;
kg
M A – masa molară a componentului „A”; [M A ] = ;
kmol
kg
M B – masa molară a componentului „B”; [M B ] = ;
kmol
kg
ρA – densitatea componentului „A”; ρ A = 3 ;
m
kg
ρB – densitatea componentului „B”; ρ B = 3 ;
m
kmol
C – concentraţia molară totală a amestecului; [C ] = 3 ;
m
kmol
CA – concentraţia molară a componentului „A”; [C A ] = 3 ;
m
kmol
CB – concentraţia molară a componentului „B”; [C B ] = 3 .
m

Cei doi componenţi A şi B ocupă acelaşi volum V ca şi amestecul (figura 2).

Deci:
VA = VB = V (1)

unde :
V A – volumul ocupat de componentul “A”
VB – volumul ocupat de componentul “B”.

2
 component A

component B

volumul V

Fig. 2
Cu notaţiile de mai sus avem relaţiile:
m = m A + mB (2)
ρ = ρ A + ρB (3)
m
ρA = A (4)
V
mB
ρB = (5)
V
ρ
CA = A (6)
MA
ρ
CB = B (7)
MB
Observaţie:
kg
[C A ] = [ρ A ] = m 3 = kg ⋅ kmol = kmol (8)
[M A ] kg m 3 kg m3
kmol

Aplicăm relaţiile de mai sus pentru gaze perfecte.

Ţinem cont că avem un amestec de gaze perfecte ce respectă legea lui Dalton
adică: V A = VB = V iar TA = TB = T ;
Notăm:
n A - numărul de kmoli de component A într-un kmol de amestec;
n B - numărul de kmoli de component B într-un kmol de amestec.

Atunci concentraţiile molare se pot scrie:

n
CA = A (9)
V
n
CB = B (10)
V
Notăm:
n - numărul de kmoli (total) într-un kmol.

3
 Aplicând ecuaţia lui Clausius-Clapeyron vom scrie:
pV = nRT
p AV = n A RT
p BV = nB RT

Observaţie: V A = VB = V ; TA = TB = T
p AV
Din p AV = n A RT rezultă n A =
RT
pV
Din p BV = nB RT rezultă nB = B
RT

p AV
p pA
Din (9) rezultă: C A = RT = A ; CA = (11)
V RT RT

p BV
p pB
Din (10) rezultă: C B = RT = B ; CB = (12)
V RT RT

unde:
p A - presiunea parţială a componentului “A” în amestec;
p B - presiunea parţială a componentului “B” în amestec.

[ p A ] = [ pB ] = N2 = bar = bar
m
R - constanta amestecului gazelor perfecte.

N
[ p]⋅ [V ] = m 2 ⋅ m = N ⋅ m = J
3

Din pV = nRT ⇒ [R ] =
[n]⋅ [T ] kmol ⋅ K kmol ⋅ K kmol ⋅ K
N
⋅ m3
bar ⋅ m 3
[R] =
2
sau: m =
kmol ⋅ K kmol ⋅ K
deoarece:
N
1 = 1bar ; 1J = 1N ⋅ m ; [n] = kmol ; [T ] = Kelvin = K .
m2
Observaţii:
N
a) Din C A =
pA
⇒ [C A ] =
[pA ] ; deci [C A ] = m2 =
kmol
RT [R]⋅ [T ] N
⋅ m3 m3
2
m ⋅K
kmol ⋅ K

4
 b) Se ştie: 1kmol = 22,414m N3 - legea lui Avogadro
unde „N” derivă de la condiţiile de stare normală:
— temperatura t N = 0 o C = 273 K ;
N
— presiunea p N = 101325 2 = 760 mm H g
m
iar dacă notăm
VM N - volumul molar pentru toate gazele prefecte în stare
normală ( tN şi pN )
avem:
mN3
VM N = 22,414
kmol
m N3
Aici dacă VMN = 1m 3 ⇒ 1 = 22,414 ⇒ 1kmol = 22,414 m N3
kmol
c) Atunci pentru condiţii normale ( pN şi tN ) putem scrie:
p N ⋅ VM N = R M ⋅ TN
unde: RM = constanta universală a gazelor perfecte
N m3
p N ⋅ VM N 101325 m 2 ⋅ 22,414 kmol J
⇒ RM = = ≅ 8315
TN 273,15 K kmol
J
RM ≅ 8315 ; 1J = 1N ⋅ m
kmol
Notăm în general:
x A - fracţia molară a componentului A
x B - fracţia molară a componentului B.
C C
Prin definiţie: xA = A ; xB = B
C C
Pentru gazele perfecte vom avea:
pA
C A RT p A p
xA = = = ; xA = A (13)
C p p p
RT
C p p
xB = B = B ; xB = B (14)
C p p
unde : p - presiunea amestecului.

Notăm:
g A - fracţia masică a componentului „A”
g B - fracţia masică a componentului „B”
ρA ρ
Prin definiţie: gA = ; gB = B
ρ ρ
Observaţie: x A ; x B ; g A ; g B — adimensionale.

5
 Considerăm un amestec format din componentele „A” şi „B” ce au densităţile
ρ A respectiv ρ B precum şi ceilalţi parametri x A ; x B ; C A ; C B ; g A ; g B . Considerăm o
direcţie oarecare „z” ( figura 3).
Notăm:
Wz – viteza medie masică a amestecului după direcţia “z”
WAz- viteza de difuzie a componentului „A” după direcţia „z”
WBz- viteza de difuzie a componentului „B” după direcţia „z”

component A
component B

WA z
WB z
Wz direcţia „z“
P

Fig. 3

Luăm un punct oarecare “p” şi un volum elementar (foarte mic).

ρ A wz A + ρ B wz B
Prin definiţie: wz =
ρ
Dacă amestecul are „n” componente:
n

∑ρ w i iz
wx = i =1
(15)
ρ
Notăm:
m& A - fluxul masic pentru componentul „A”;
m& B - fluxul masic pentru componentul „B”;
m& *A - fluxul molar pentru componentul „A”;
m& B* - fluxul molar pentru componentul „B”.
Prin definiţie fluxul masic (molar) este cantitatea de substanţă în kg (kmol) transferată în
unitatea de timp.
Rezultă:
m m
m& A = A ; m& B = B
∆t ∆t
kg
[m& A ] = [m& B ] =
s
∆t - timpul cât are loc transferul de substanţă.

mA mB
m& *A = ; m& B* =
∆t ⋅ M A ∆t ⋅ M B

6
 kg
Observaţie: [m A ] = kg [M A ] =
kmol
Rezultă:
[m& ] = [m& ] =
*
A
*
B
kg
kg
=
kmol
s
s⋅
kmol
Notăm:
J A - fluxul unitar masic al componentului A;
J B - fluxul unitar masic al componentului B;
J A* - fluxul unitar molar al componentului A;
J B* - fluxul unitar molar al componentului B.

Considerăm o suprafaţă “S” prin care are loc transferul (figura 4):

z S Ducem n
n normala la
suprafaţă într-un
P punct oarecare P
şi direcţia de
transfer „z”.

Component A

Component B

Fig. 4

Prin definiţie fluxul unitar masic (molar) este raportul dintre fluxul masic (molar)
şi aria suprafeţei de transfer.

Deci:
m& A m m& m
JA = = A ; JB = B = B
S ∆t ⋅ S S ∆t ⋅ S
kg
[J A ] = [J B ] = 2
s⋅m
*
m& mA m& * mB
J A* = A = ; J B* = B =
S M A ⋅ ∆t ⋅ S S M B ⋅ ∆t ⋅ S

kg
Dar: [m A ] = kg ; [M A ] =
kmol

7
 [ ] [ ]
Deci: J A* = J B* =
kg
kg
=
kmol
s ⋅ m2
.
⋅ s ⋅ m2
kmol
0bservaţie:
m& A mA m& *A mA m 1 1
JA = = ; JA =
*
= = A ⋅ = JA ⋅
S ∆t ⋅ S S M A ⋅ ∆t ⋅ S ∆t ⋅ S M A MA

Rezultă: J A = M A ⋅ J A* (16)
J B = M B ⋅ J B* (17)

1.3 Legea lui Fick

Se are la bază :
- fenomenul difuziei molecculare
- sistemul termodinamic este IZOBAR (p = ct.) şi IZOTERM (T = ct.)
Fick a postulat pentru prima oară că fluxul unitar molar (de ex. J A* ) care
difuzează într-un sistem izobar şi izoterm este direct proporţional cu gradientul
concentraţiei.

Observaţie:
În momentul în care vorbim de gradientul concentraţiei trebuie să asociem şi o
direcţie de transfer.

Fie această direcţie „z”.

Deci pentru DIFUZIE UNIDIRECŢIONALĂ (direcţia „z”) legea lui Fick este:
dC A
J A* = − D AB (18)
dz
unde: D AB − coeficientul de difuzie de masă pentru componentul „A”
dC A
− gradientul concentraţiei după direcţia „z”
dz
2
[D AB ] = m .
s
Observaţie: În relaţie apare semnul „-” deoarece masa componentului „A” în procesul
de difuzie scade.

Ulterior de Groot a propus o relaţie pentru sisteme termodinamice care NU SUNT

IZOBARE ŞI IZOTERME (dar tot unidirecţionale) de forma:

dg A
J A = − ρ DAB (19)
dz
dx
J A* = − CDA B A (20)
dz

8
Observaţii:
a) Coeficientul de difuzie de masă DAB se determină experimental şi este dat
în lucrări de specialitate;
b) Relaţiile:
dg
J A = − ρD AB A
dz
(pentru sistem de coordonate mobil)
dx A
J A = −CD AB
*

dz
sunt scrise pentru un sistem de coordonate mobil ce se deplasează cu viteza wz.
(figura 5):

z
Oxyz – sistem mobil
n ce se deplasează cu
wz viteza wz

O y
S (suprafaţa)
x

Fig . 5

Considerăm sistemul de coordonate fix (figura 6):

n Atunci:
J A = ρ ( wAz − wz ) (21)
z wAz
wz
Din:
⎧ dg A
⎪ J A = − ρ DAB
⎨ dz
⎪ J A = ρ A ( wAz − wz )
⎩

O y Rezultă:
dg A
x − ρ DAB = ρ A ( wAz − wz )
dz

Dar:
Fig. 6 ρ A wAz + ρ B wBz
wz =
ρ

9
Rezultă:
⎛ ρ A wA z + ρ B wB z ⎞ ρ
⎟⎟ ⇒ − ρ D A B A = ρ A wA z − A (ρ A wA z + ρ B wB z ) ⇒
dg A dg
− ρ DA B = ρ A ⎜⎜ wA z −
dz ⎝ ρ ⎠ dz ρ

dg A ρ A
⇒ ρ A wA z = − ρD A B
dz
+ (ρ w + ρ B wB z )
ρ A Az
ρA
Dar: = gA
ρ
+ g A (ρ A w A z + ρ B wB z )
dg A
⇒ ρ A w A z = − ρD A B
dz
Notăm:
J A z - fluxul masic unitar pentru componentul „A” raportat la sistemul de axe
fixe;
J B z - fluxul masic unitar pentru componentul „B” raportat la sistemul de axe
fixe;
unde:
J A z = ρ A ⋅ wA z
J Bz = ρ B ⋅ wB z

+ g A (J A z + J B z ) (fluxul unitar masic faţă de sistemul fix)

dg A
⇒ J A z = − ρD A B
dz
Analog se poate scrie: (înlocuind gA cu xA):
J A*z = −CD A B A + x A (J A*z + J B*z ) (fluxul unitar masic faţă de sistemul fix)
dx
dz
unde:
J A*z - fluxul unitar molar pentru componentul „A” faţă de un sistem fix (J A*z = C A w A z )
J B*z - fluxul unitar molar pentru componentul „B” faţă de un sistem fix J B*z = C B wB z ( )
Generalizând pentru o direcţie oarecare şi înlocuind:
J A z ⎯⎯ ⎯→ J A
devine

Analog J B z ⎯⎯ ⎯→ J B
devine

dar g A = g A ( x, y, z ); x A = x A ( x, y, z )
atunci:
dg A ⎛ ∂g ∂g ∂g ⎞
⎯⎯→
⎯ ∇g A ⎜⎜ ∇g A = A + A + A ⎟⎟ Expresii generale pentru o
dz ⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠
direcţie oarecare faţă de un
dx A ⎛ ∂x ∂x ∂x ⎞ sistem de axe fix.
⎯⎯→
⎯ ∇x A ⎜⎜ ∇x A = A + A + A ⎟⎟
dz ⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠
J A = − ρ D A B ∇ g A + g A (J A + J B )
Rezultă:
J A* = −CD A B ∇x A + x A (J A* + J B* )

10
 1.4 Stabilirea ecuaţiei diferenţiale pentru transferul de masă

Se ia un element de volum cu laturile dx; dy; dz în coordonatele rectangulare

Oxyz.
Acest element de volum (volum elementar) se găseşte într-un mediu staţionar ce conţine
componentul A şi componentul B (figura 7):

z
volum elementar

mediu staţionar
y

element A

x element B

Fig. 7

Figurăm pe volumul elementar fluxurile unitare masice după cum urmează (figura 8):

J A ,z + d z
J A ,x

JA, y dz JA, y + dy

dy
O
dx y

JA, z
J A ,x + d x
x

Fig. 8

11
Notăm:
J A , x - fluxul unitar masic ce intră în volumul elementar după direcţia „x” (pentru
componentul A);
J A , x + d x - fluxul unitar masic ce iese din elementul de volum după diecţia „x”
(pentru componentul A);
J A , y - fluxul unitar masic ce intra în volumul elementar după direcţia „y” (pentru
componentul A);
J A , y + d y - fluxul elementar masic ce iese din volumul elementar după direcţia
„y” (pentru componentul A);
J A , z - fluxul unitar masic ce intră în volumul elementar după direcţia „z” (pentru
componentul A);
J A , z + d z - fluxul unitar masic ce iese din elementul de volum după diecţia „z”
(pentru componentul A);
m& A , i - fluxul de masă al componentului A ce intră în volumul elementar (indicele
„i” provine de la „intrare”);
Deci: m& A , i = J A , x ⋅ dydz + J A , y dxdz + J A , z dxdy (22)
m& A , e - fluxul de masă al componentului A ce iese din volumul elementar
(indicele „e” provine de la „ieşire”);
m& A , e = J A , x + d x ⋅ dydz + J A , y + d y dxdz + J A , z + d z dxdy (23)
m& A , p - fluxul de masă de component A generat în volumul elementar (indicele
„p” provine de la „produs în elementul de volum”);
p A - fluxul unitar masic de component A produs în volumul elementar;

[ p A ] = kg
m3 ⋅ s

Deci: m& A, p = p A dxdydz (24)

∂m A ⎡ ∂m A ⎤ kg
∂t
- variaţia masei componentului A; ⎢ ∂t ⎥ = s .
⎣ ⎦

Evident putem scrie:

∂m A
= m& A,i − m& A,e + m& A, p (25)
∂t

Înlocuind obţinem:

∂m A
= J A , x dydz + J A , y dxdz + J A , z dxdy − J A , x + d x dydz − J A , y + d y dxdz − J A , z + d z dxdy +
∂t
+ p A dxdydz

12
 Grupând termenii convenabil şi aplicând definiţia derivatei, se va scrie:
∂m A J A ,x + d x − J A ,x JA , y + dy − JA, y J A ,z + d z − J A ,z
=− dydzdx − dxdzdy − dxdydz +
∂t dx dy dz
+ p A dxdydz
∂m A ⎛ JA, x + d x − JA, x JA, y + d y − JA, y JA, z + dz − JA, z ⎞
= −dxdydz⎜⎜ + + ⎟⎟ + p A dxdydz
∂t ⎝ dx dy dz ⎠

Dar:
JA, x + d x − JA, x ∂J A
=
dx ∂x
JA, y+d y − JA, y ∂J
= A
dy ∂y
JA, z + d z − JA, z ∂J A
=
dz ∂z

Evident: J A = J A ( x, y , z )

∂m A ⎛ ∂J ∂J ∂J ⎞
Deci: = −dxdydz⎜⎜ A + A + A ⎟⎟ + p A dxdydz (26)
∂t ⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠

Dar: m A - masa componentului A în volumul elementar.

Observaţie: În general, masa = volum × densitate.

Deci: m A = ρ A dxdydz unde : ρ A = ρ A (t )

∂m A ∂ρ A
⇒ = dxdydz (27)
∂t ∂t

Înlocuind:
∂ρ A ⎛ ∂J ∂J ∂J ⎞
dxdydz = −dxdydz⎜⎜ A + A + A ⎟⎟ + p A dxdydz / ÷ dxdydz
∂t ⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠
∂ρ ⎛ ∂J ∂J ∂J ⎞
⇒ A = −⎜⎜ A + A + A ⎟⎟ + p A (28)
∂t ⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠

Cu operatorul ∇ (nabla)
∂ ∂ ∂
∇= + +
∂x ∂y ∂z
vom scrie:
∂J A ∂J A ∂J A
∇J A = + + (29)
∂x ∂y ∂z

13
 ∂ρ A ∂ρ A
Deci: = −∇J A + p A sau + ∇J A − p A = 0 (30)
∂t ∂t

Procedând analog pentru componentul „B” avem:

∂ρ B ∂ρ B
= −∇J B + p B sau + ∇J B − p B = 0 (31)
∂t ∂t

Din relaţiile:
⎧ ∂ρ A
⎪ ∂t + ∇J A − p A = 0
⎨ ∂ρ
⎪ B + ∇J B − p B = 0
⎩ ∂t

Prin însumare rezultă:

∂ρ A ∂ρ B
+ + ∇J A + ∇J B − ( p A + p B ) = 0
∂t ∂t

∂ρ ∂ρ A ∂ρ B
Dar: ρ = ρ A + ρ B unde ρ este densitatea amestecului şi = + .
∂t ∂t ∂t

∂ρ
Rezultă: + ∇( J A + J B ) − ( p A + p B ) = 0 (32)
∂t

Observaţie:
Am folosit proprietatea operatorului ∇ :
∇ ( J A + J B ) = ∇J A + ∇J B

Dar pentru un amestec binar (din două componente A şi B) într-un mediu

staţionar putem scrie:
a) J A = ρ A wA ; J B = ρ B wB
J A + J B = ρ A wA + ρ B wB = ρw unde:
w – viteză medie a amestecului;
ρ - densitatea amestecului.
b) Întrucât generarea unui component într-un amestec binar se face prin
epuizarea celuilalt component (componenţii A şi B sunt de acelaşi tip)
p A = − pB

∂ρ
Deci relaţia: + ∇( J A + J B ) − ( p A + p B ) = 0
∂t

∂ρ - ecuaţia de continuitate
devine: + ∇(ρW ) = 0 (33)
∂t pentru transferul de masă.

14
 Demonstrarea ecuaţiei de continuitate a transferului de masă
pe baza CONSERVĂRII MASEI

Considerăm un volum oarecare V limitat de o suprafaţă S. Vom lua o suprafaţă

elementară dS (figura 9):

w Notăm:
θ n n - versorul normalei la suprafaţa
elementară dS;
dS Evident n = 1 ( n - versor).
Notăm:
V w - viteza de deplasare a
elementului de suprafaţă dS.
S Notăm:
θ - unghiul (w , n ) ;
m – masa amestecului din volumul
Fig. 9 V;
∂m
− - variaţia masei amestecului (scăderea în timp a masei amestecului din V ).
∂t
Ecuaţia conservării masei de amestec este:
∂m
− = m& e − m& p (34)
∂t
unde:
m& e - fluxul de substanţă (amestec) ce iese prin suprafaţa S;
m& p - fluxul de substanţă (masa amestec) generat în volumul V.

Deoarece m& e este legat de suprafaţa S ca integrală de suprafaţă, se scrie:

m& e = ∫∫ ρw n dS (35)
S

Observaţie:
n dS - proiecţia lui dS după vectorul n .

Deoarece m& p este legat de volumul V:

m& p = ∫∫∫ pdV (36)
V

unde dV este volumul elementar, iar p este fluxul unitar masic produs în volumul
elementar dV.
Deoarece „m” ca masă este produsul dintre densitate şi volum, putem scrie:
∂m ∂
− = − ∫∫∫ ρdV (37)
∂t ∂t V
m = ∫∫∫ ρdV - în general.
V

15
Deci relaţia:
∂m
− = m& e − m& p
∂t
se poate scrie:
∂
∂t ∫∫∫
− ρdV = ∫∫ ρw n dS − ∫∫∫ ρdV (38)
V S V

În relaţie avem o integrală de suprafaţă şi două integrale de volum.

Vom utiliza relaţia lui GAUSS-OSTROGRADSKI de transformare a integralei de

suprafaţă în integrală de volum:

∫∫ ρw n dS = ∫∫∫ div(ρw )dV

S V
(39)

Deci:

∂ ∂ρ
− ∫∫∫ ρdV = ∫∫∫ div(ρw )dV − ∫∫∫ pdV ⇒ ∫∫∫ − dV = ∫∫∫[div(ρw ) − p ]dV
∂t V V V V
∂t V

Deoarece V a fost ales arbitrar, putem scrie:

∂ρ
⇒− = div(ρw ) − p (40)
∂t
Dar:
div(ρw ) = ∇(ρw) (41)

Observaţie:
Divergenţa se aplică unui vector şi se obţine un scalar.

Deci:
∂ρ
− = ∇(ρw) − p
∂t
∂ρ
− − ∇(ρw) = − p /⋅ (− 1)
∂t
∂ρ
+ ∇(ρw) = p (42)
∂t

Observaţie:

Pentru cazul când NU SUNT SURSE INTERNE DE GENERARE (a masei): p = 0.

Rezultă:
∂ρ
+ ∇(ρw) = 0 (43)
∂t

16
 1.5 Forme ale ecuaţiei diferenţiale a transferului de masă.
Ne vom referi de exemplu la componentul „A” din amestec. Pentru el avem:
∂ρ A
+ ∇J A − p A = 0 (44)
∂t
Dar:
JA - fluxul unitar masic al componentului „A” (xOyz fix);
JB - fluxul unitar masic al componentului „B” (xOyz fix);
pA - fluxul unitar masic de component „A” produs în volumul elementar;
pB - fluxul unitar masic de component „B” produs în volumul elementar.
Dar:
J A = − ρ A D AB ∇g A + ρ A (J A + J B ) (45)
unde:
D AB - coeficient de difuzie de masă pentru componentul „A”;
g A - fracţia masică a componentului „A”
∂g ∂g ∂g
g A = g A ( x , y , z ) ; ∇g A = A + A + A .
∂x ∂y ∂z
Apoi pentru un regim staţionar putem scrie:
J A = ρ A wA
J B = ρ B wB
J A + J B = ρ A w A + ρ B w B = ρw (46)
cu:
ρ - densitatea amestecului;
w - viteza medie a amestecului.

Atunci:
J A = − ρ A D AB ∇g A + g A (J A + J B )
devine:
J A = − ρ A D AB ∇g A + g A ρw .

Dar:
ρA
gA = (47)
ρ
Deci:
ρA
J A = − ρ A D AB ∇g A + ρw
ρ
J A = − ρ A D AB ∇g A + ρ A w (48)

Calculăm ∇J A = ?
∇J A = ∇(− ρ A D AB ∇g A + ρ A w) = ∇(− g A D AB ∇g A ) + ∇(ρ A w) .

17
 Înlocuind în relaţia:
∂ρ A
+ ∇J A − p A = 0
∂t
Rezultă:
∂ρ A
+ ∇(− ρ A D AB ∇g A ) + ∇(ρ A w) − p A = 0 (49)
∂t
- ecuaţia generală universală a transferului de masă.

Această ecuaţie diferenţială este foarte complexă. Pentru a o face utilizabilă, se

fac următoarele ipoteze:
1) coeficientul de difuzie de masă D AB = ct ;
2) densitatea amestecului.

ρA
Deoarece g A = ⇒ ρ A = ρ ⋅ g A unde ρ = ct . Prin urmare putem scrie:
ρ
∂ρ A ⎡ ⎛ ρ ⎞⎤
+ D AB ∇ ⎢− ρ A∇⎜⎜ A ⎟⎟⎥ + ∇(ρ A w) − p A = 0
∂t ⎣ ⎝ ρ ⎠⎦
∂ρ A D AB
+ ∇[− ρ A∇ρ A ] + ∇(ρ A w) − p A = 0
∂t ρ

⎛ Dρ A ⎞
Aplicăm formula derivatei substanţiale ⎜ ⎟
⎝ Dt ⎠
Dρ A ∂ρ A ∂ρ Dρ A
= + w∇ ρ A ⇒ A = − w ∇ρ A .
Dt ∂t ∂t ∂t
Înlocuind:
Dρ A D
− w∇ρ A + AB ∇[− ρ A∇ρ A ] + ∇(ρ A w) − p A = 0
Dt ρ

Calculăm:

∇[− ρ A∇ρ A ] = −∇ρ A∇ρ A − ρ A ∆ρ A = − ρ A∇ρ A

şi deoarece ∇ρ A∇ρ A = 0 iar ∇(∇ρ A ) = ∆ρ A , atunci ∇[− ρ A∇ρ A ] = − ρ A ∆ρ A .

Dρ A D
Deci: − w∇ρ A − AB ρ A ∆ρ A + ∇(ρ A w) − p A = 0
Dt ρ

Calculăm: ∇(ρ A w) = w∇ρ A + ρ A ∆w .

Înlocuind:
Dρ A D
− w∇ρ A − AB ρ A ∆ρ A + w∇ρ A + ρ A∇w − p A = 0
Dt ρ

18
 Dρ A D AB
− ρ ∆ρ + ρ A∇w − p A = 0 (50)
Dt ρ A A
Discuţii:

a) Pentru procese în regim staţionar:

Dρ A
D AB = ct. , ρ A ≠ ρ A (t ) - adică ρ A nu este o funcţie de timp, iar = 0;
Dt
D AB
deci: − ρ A ∆ρ A + ρ A∇w − p A = 0 ;
ρ
ρA
dar = gA
ρ
⇒ − DAB g A ∆ρ A + ρ A ∇w − p A = 0

ρ A ∇w = DAB g A ∆ρ A + p A (51)

- ecuaţia diferenţială pentru regim staţionar cu ρ A = ρ A ( x, y, z ), ρ ≠ ρ A (t ) .

b) Dacă amestecul este staţionar cu w = 0 ,

atunci ∇w = 0 şi nu avem surse interioare de generare ( p A = 0 ) ; din (51):
0 = D AB g A ∆ρ A + 0 ⇒
⇒ D AB ρ A ∆ρ A = 0 ⇒ ∆ρ A = 0 (52)
-ecuaţia diferenţială pentru:
w = 0, p A = 0, D AB = ct., ρ A = ρ A ( x, y, z ), ρ A ≠ ρ A (t ) .

Condiţii iniţiale şi la limită pentru rezolvarea ecuaţiei

diferenţiale a transferului de masă

Ecuaţia generală universală a transferului de masă este:

∂ρ A
+ ∇(− ρ A D AB ∇g A ) + ∇(ρ A w) − p A = 0 (53)
∂t

Pentru rezolvarea ei se pun de obicei următoarele condiţii:

a) Fracţia molară x A are la suprafaţa de separaţie o valoare dată (cunoscută)

x A (0, t ) = x A,S , unde x A = x A ( x, y, z , t ) , iar pentru x = 0, y = 0, z = 0 avem
x A = x A (0, t ) ;

b) Fluxul molar unitar la suprafaţa de separaţie este constant şi cunoscut, adică

dx dx
dacă − CD AB A = J A* , − CD AB A = J AS
*
(54)
dz dz z =0

Observaţie: Când z = 0 suntem pe suprafaţa de separaţie;

19
 dx A
c) Dacă suprafaţa de separaţie este impermeabilă = 0 ⇒ J AS
*
= 0;
dz

d) Dacă componentul A ≡ gaz , componentul B ≡ lichid , iar A are o

p
solubilitate mică în B, atunci x A (0 ) = A .
H
Observaţie: Prin x A (0) înţelegem x A ( x = 0, y = 0, z = 0 ) , unde H este constanta lui

HENRY ; [H ] = N2 = bar ;
m

e) Dacă A ≡ gaz ce difuzează într-un solid ≡ B , atunci la interfaţa solid-gaz:

C A (0 ) = s ⋅ p A
unde:
s - solubilitatea gazului A în kmol de gaz, raportată la volumul solidului
N
în m3 şi la presiunea parţială a gazului A în 2 ;
m
N
p A - presiunea parţială a gazului în 2 ;
m
kmol
CA - concentraţia molară a gazului la interfaţa gaz-solid în .
m3

Observaţie: prin C A ( 0 ) înţelegem C A ( x = 0; y = 0; z = 0 )

20