7.

DISTILAREA ŞI RECTIFICAREA

7.1. Generalităţi
Distilarea – este operaţia de separare a componenţilor unui amestec omogen de
lichide pe baza diferenţei de volatilitate a componenţilor.
Distilarea este compusă din două procese:
- fierberea parţială a amestecului lichid;
- condensarea vaporilor produşi.
Rectificarea – este o distilare repetată, cele două procese menţionate mai sus
(fierbere lichid plus condensare vapori) – se repetă de mai multe ori.

Distilarea se aplică în industrie în mai multe variante:

a) distilarea simplă;
b) distilarea fracţionată;
c) distilarea extractivă;
d) distilarea moleculară;
e) antrenarea cu vapori;
f) rectificarea;
g) distilarea azeotropă;
h) distilarea adsorbtivă.

În tehnică, aplicaţiile distilării sunt numeroase:

1) Distilarea fracţionată a ţiţeiului – este folosită în rafinării pentru
obţinerea din ţiţei a:
- fracţiilor uşoare de benzină până la motorină;
- păcurei.
2) Obţinerea azotului şi oxienului din aerul lichefiat în aşanumitele
„fabrici de oxigen” ce sunt încorporate în combinatele metalurgice şi
chimice.
3) Concentrarea acidului sulfuric (H2SO4).

7.2. Echilibrul lichid – vapori

Se disting două situaţii:

A. Lichid pur format dintr-o singură substanţă

Un lichid pur, format dintr-o singură substanţă (component), fierbe la o anumită

temperatuă la care presiunea de vapori ai substanţei este egală cu presiunea de
fierbere. În acest caz temperaturii de fierbere îi corespunde o presiune de fierbere,
temperatura rămîne constantă în timpul fierberii iar lichidul şi vaporii formaţi au
compoziţii identice şi constante.

88
Exemplu: - fierberea apei (H2 O)
Apa (H2 O) fierbe la presiunea atmosferică la o temperatură t = 100o C
( p = ct ; t = ct în timpul fierberii). Temperatura de 100o C rămîne constantă în timpul
fierberii până la vaporizarea completă a apei. Pe tot timpul fierberii lichidul şi vaporii de
apă au compoziţii identice şi constante.

B. Lichid format din mai mulţi componenţi

Pentru un lichid format din mai mulţi componenţi (substanţe) fierberea începe
când suma presiunilor parţiale ale componenţilor, ce formează lichidul, este egală cu
presiunea sub care se face fierberea. Pe durata procesului de fierbere, temperatura
creşte iar compoziţia lichidului şi a vaporilor variază în timp în sensul că mai întâi se
produc vapori ai fracţiei mai uşoare şi în continuare ai fracţiilor mai grele (practic în
timpul fierberii se îmbogăţesc componenţii mai greu volatili).

7.2.1. Legea lui Raoult

- se aplică amestecurilor ideale de lichide;

- se enunţă astfel:
„presiunea parţială a unui component dintr-un amestec omogen de lichide
este egală cu produsul dintre presiunea de vapori ai lichidului pur, la temperatura
de fierbere a amestecului, şi fracţia a componentului lichid în amestcc”.

Matematic:
pi = Pi ⋅ xi (1)

unde:
pi − presiunea parţială a unui component lichid („i”) dintr-un de lichide omogen;
Pi − presiunea de vapori ai componentului „i” (pur) la temperatura de fierbere a
amestecului omogen de lichide;
xi − fracţia molară a componentului lichid „i” în amestecul ideal de lichide.

Aplicăm legea lui Dalton pentru amestecul de vapori rezultaţi din fierberea
amestecului omogen de lichide.
Pentru componentul „i” din amestec (component aflat în stare de vapori):

pi
yi = (2)
p
unde:
yi − fracţia molară a componentului „i” (vapori) în amestecul de vapori rezultaţi
prin fierbere;
pi − presiunea parţială a vaporilor de component „i” în amestecul de vapori;
p − presiunea totală a amestetecului de vapori.

89
Observaţie:
Conform legii lui Dalton dacă avem un amestec de vapori din „n”
componenţi:
n
p = ∑ pi (3)
i=1

Înlocuind relaţia (1) în (2) obţinem:

pi ⋅ xi p
yi = = i xi (4)
p p

Relaţia (4) dă legătura dintre compoziţiile vaporilor pentru un component „i” (prin
fracţia molară yi ) şi ponderea componentului „i” în amestecul de lichide (omogen) (prin
fracţia molară xi ). Relaţia (4) este valabilă la echilibru, într-un amestec ideal.

Considerăm un amestec binar format din:

- componentul 1 mai uşor (mai volatil);
- componentul (2) mai greu (mai puţin volatil).

Aplicăm relaţia (1):

p1 = P1 ⋅ x1 (5)
p2 = P2 ⋅ x2 (6)
Dar:
x1 + x2 = 1 (7)
p = p1 + p2 (legea lui Dalton) (8)

unde:
p1 ; p2 − presiunea parţială a vaporilor de component 1 (respectiv 2) în amestecul
de vapori rezultaţi prin fierbere;
x1 ; x2 − fracţia molară a componentului 1 (respectiv 2) în stare lichidă în
amestecul omogen de lichide;
P1 ; P2 − presiunea de vapori a componentului 1 (respectiv 2) considerat pur la
temperatura de fierbere a amestecului de lichide;
p − presiunea totală a amestecului de vapori rezultaţi prin fierbere; (deci p este
presiunea la care are loc fierberea).

Înlocuim relaţiile (5) şi (6) în (8):

p = P1 x1 + P2 x2 (9)

Din (7) se obţine:

x2 = 1 − x1 (10)

90
Introducem (10) în (9):
p = P1 x1 + P2 (1 − x1 ) (11)

Calculăm:
p = P1 x1 + P2 − P2 x1
p = x1 ( P1 − P2 ) + P2
Se obţine:
⎧ p − P2
⎪ x1 =
⎨ P1 − P2 (12)
⎪ x = 1− x
⎩ 2 1

Aplicând relaţia (4) pentru componentul 1 scriem:

P1
y1 = x1 (13)
p

Cu rezultatele din relaţia (12) obţinem:

⎧ P1 p − P2
⎪ y1 =
⎨ p P1 − P2 (14)
⎪ y = 1− y
⎩ 2 1

Observaţie: evident y1 + y2 = 1 (15)

unde: y1 ; y2 − fracţia molară a componentului 1 (rspectiv 2) în stare de vapori în

amestecul de vapori.

Relaţiile (14) dau compoziţia vaporilor de component 1 şi 2 rezultaţi în urma

procesului de fierbere.

7.2.2. Volatilitate şi volatilitate relativă

Prin definiţie volatilitatea unui component „i” dintr-un amestec omogen de

lichide este raportul dintre presiunea parţială pi (a vaporilor de component „i”) şi fracţia
molară xi (a lichidului „i” în amestecul de lichide).
Din legea lui Raoult:

pi = Pi xi
rezultă:
pi
Pi = (16)
xi

91
Adică: pentru un amestec ideal de lichide (sau pentru un amestec de substanţe pure),
volatilitatea unui component „i” este tocmai Pi (presiunea de vapori a componentului „i”
considerat pur la temperarura de fierbere a amestecului de lichide, omogen).

Pentru un amestec binar (de lichide) se defineşte volatilitatea relativă α astfel:

volatilitatea relativă ( α ) este raportul dintre volatilitatea a doi componenţi dintr-un
amestec binar de lichide;

P1
α= (17)
P2

Scriind relaţia (4) pentru cei doi componenţi obţinem:

P1
y1 = x1 (18)
p
P
y2 = 2 x2 (19)
p
Din (18) obţinem:
y1
P1 = p (20)
x1
Din (19) obţinem:
y2
P2 = p (21)
x2

Introducem relaţiile (20) şi (21) în relaţia (17) şi obţinem:

y1
p
x1 y1 x2
α= ; α= (22)
y2 y2 x1
p
x2
Notând:
x1
n1′ = (23)
x2
y
n1′′ = 1 (24)
y2

- introducem (23) şi (24) în (22) şi obţinem:

1
α = n1′′ ⋅ ; α n1′ = n1′′ (25)
n1′

92
 7.2.3. Ecuaţia lui FENSKE şi diagrama de echilibru pentru un amestec
binar

Considerăm un amestec binar ideal de lichide. Conform relaţiei (4) avem:

⎧ P1
⎪ y1 = x1
⎪ p
⎨
⎪y = P2
x2
⎪⎩ 2 p

P1
x1
y1 p y1 P1 x1
= ; = (26)
y2 P2 y2 P2 x2
x2
p

⎧ y1 P1 x1
⎪ =
y2 P2 x2
⎪⎪ y1 P x
Din: ⎨ x1 + x2 = 1; x2 = 1 − x1 - obţinem: = 1 1
⎪ y + y = 1; y = 1 − y 1 − y1 P2 1 − x1
⎪ 1 2 2 1

⎪⎩

P1
Dar α= α = volatillitatea relativă.
P2

y1 x
Deci: =α 1 (27)
1 − y1 1 − x1

Relaţia (27) este ecuaţia lui Fenske şi ea redă concentraţia vaporilor de lichid 1
(care au fracţia molară y1 în amestecul de vapori) în funcţie de concentraţia lichidului 1
(care are fracţia molară x1 în amestecul de lichide) şi de volatilitatea relativă.
Graficul funcţiei y1 = f ( x1 ) (28) reprezintă diagrama de echilibru a unui amestec
binar. La reprezentarea grafică se ţine cont de faptul că y1 şi x1 sunt fracţii molare şi
avem: x1 ∈ [ 0, 1] ; y ∈ [ 0, 1] .
Rescriem relaţia (27):

y1 x
=α 1
1 − y1 1 − x1

93