CAP.

10 BROŞAREA

10.1. Scheme de lucru

Broşarea este procedeul de prelucrare prin aşchiere a suprafeţelor plane

sau profilate, interioare sau exterioare, cu ajutorul unor scule complexe cu mai
multe muchii tăietoare, care execută mişcarea principală de aşchiere, nefiind
necesară mişcarea de avans. Schema de principiu a prelucrării se prezintă în figura
10.1. Scula aşchietoare (broşa), este prevăzută cu mai mulţi dinţi. Fiecare dinte se
caracterizează printr-o supraînălţare sd, care îi permite să îndepărteze din adaosul
de prelucrare un nou strat de material de pe suprafaţa piesei de lungime Lp. După
trecerea ultimului dinte al broşei, se obţine forma, dimensiunea şi calitatea finală a
suprafeţei prelucrate prin broşare.

Fig. 10.1 Schema de lucru a prelucrării prin broşare

Procedeul de prelucrare prin broşare se caracterizează prin următoarele:

- foloseşte o sculă de construcţie specială;
- generarea suprafeţei se face cu generatoare materializată de muchia
aşchietoare a sculei;
- prelucrarea suprafeţei se face printr-o singură trecere a broşei;

183
 - prelucrarea se face fără mişcări de avans, fiind suficientă doar mişcarea
principală de aşchiere cu viteza v c pentru generarea suprafeţelor;
- întrucăt scula este deosebit de scumpă şi greu de realizat, procedeul se
aplică numai în cazul unor producţii de serie mare şi masă;
- productivitatea procedeului de prelucrare prin broşare este de 3 … 10
ori mai mare decât la alte procedee de prelucrare, deoarece nu mai sunt necesare
alte mişcări (de măsurare, de poziţionare, de regalare, de pregătire etc.);
- precizia de prelucrare se încadrează în treptele 5…7 ISO, iar
rugozitatea suprafeţei Ra = 0,2…3,2 m.

10.2. Generarea suprafeţelor prin broşare

Prin broşare se poate prelucra o varietate foarte mare de suprafeţe

interioare sau exterioare, plane sau profilate.

Fig. 10.2 Tipuri de suprafeţe obţinute prin broşare

184
 După criteriul productivităţii prelucrării prin aşchiere, broşarea se situează
pe primul loc în comparaţie cu celelalte procedee de prelucrare. Astfel, la
prelucrarea suprafeţelor prin broşare se realizează o productivitate de 15÷35 ori
mai mare decât la rabotare sau mortezare, de 5÷10 ori mai mare decât la frezare,
iar prin compararea cu prelucrarea alezajelor, de 10÷25 ori mai mare decât la
prelucrarea cu alezorul.
Broşarea ca procedeu de prelucrare face parte din categoria metodelor de
generare cu generatoare materializată (de muchia aşchietoare a broşei). Din figura
10.2 rezultă că suprafaţa Sp se obţine cu ajutorul unei generatoare G, cu forme
diferite, materializată prin muchiile aşchietoare ale sculei, care execută o mişcare
principală rectilinie (fig.10.1,a), circulară (fig.10.1,b) sau elicoidală (fig.10.1,c) de
viteză v(vc) pe direcţia directoarei cinematice D, de formă rectilinie, circulară sau
elicoidală.
Se pot prelucra prin broşare următoarele tipuri de suprafeţe: găuri
interioare de diferite forme, caneluri, danturi interioare, suprafeţe exterioare
profilate, dantura unor cremaliere ş.a.
După schema de aşchiere (modul în care este împărţit adaosul de
prelucrare şi succesiunea îndepărtării lui sub formă de aşchii), sunt cunoscute
următoarele trei modalităţi de broşare, caracterizate de direcţia în care se
realizează supraînălţarea pe dinte:
- broşarea după profil (fig. 10.3, a),
- broşarea prin generare (fig. 10.3, b),
- broşarea progresivă (fig. 10.3, c),
Acestor trei tipuri de broşare le corespund trei tipuri de construcţii de broşe.
Broşarea după profil se realizează atunci când toţi dinţii broşei au
supraînălţarea sd normală pe generatoarea G (pe profilul suprafeţei de prelucrat),
dar nu toţi participă la obţinerea formei finale a suprafeţei.
Toţi dinţii au forma asemănătoare profilului, forma profilului
(generatoarei) având-o doar ultimii dinţi. Pentru această schemă de broşare,
lăţimea b a aşchiei va fi mare şi corespunde conturului de broşat.
Pentru ca forţele de aşchiere să nu depăşească limitele impuse de
rezistenţa broşei şi posibilităţile maşinii, este obligatoriu ca grosimea aşchiei ce
corespunde supraînălţării pe dinte să fie foarte mică, sd = 0,02…0,05 mm şi pe
dinţii broşei să existe canale de fragmentare a aşchiei. Se admit supraînălţări ale
dinţilor de degroşare de până la 0,2 mm.
Această schemă de aşchiere prezintă următoarele dezavantaje:
- supraînălţarea mică duce la creşterea apăsării specifice, ceea ce conduce
la creşterea forţei de aşchiere şi la o durabilitate scăzută a sculei;

185
 - lăţimea mare a aşchiei îngreunează înfăşurarea acesteia în canalele dintre
dinţii broşei;
- grosimea mică de aşchie impune un număr mare de dinţi (broşă lungă) şi
dificultăţi constructive de realizare a supraînălţării între dinţii broşei.
Avantajul tehnologic este dat de simplitatea construcţiei broşei.

a b c

Fig. 10.3 Metode de broşare

Broşarea prin generare este caracterizată prin faptul ca supraînălţarea pe

dinte se realizează pe direcţia adaosului de prelucrare maxim. Fiecare dinte al
broşei participă la realizarea profilului suprafeţei. Spre deosebire de schema
precedentă, lăţimile aşchiei se micşorează cu cât se apropie de suprafaţa finală.
Dinţii de finisare şi cei de calibrare trebuie să aibă forma generatoarei
teoretice G0 a suprafeţei.

186
 Brosarea progresivă corespunde unei scheme de aşchiere la care
supraînălţarea pe dinte se realizează după o direcţie normală pe cea a adaosului de
prelucrare maxim. Această variantă este caracterizată prin aceea că lăţimea totală
a profilului este împărţită între mai mulţi dinţi de aceeaşi înălţime (grupe de 2-3
dinţi). Tăişurile principale ale dinţilor broşei se găsesc pe părţile laterale, iar cele
secundare sunt dispuse pe conturul generatoarei teoretice. Supraînălţarea pe dinte
joacă rolul unui avans generator. Aşchia desprinsă este relativ groasă ceea ce duce
la micşorarea forţei specifice, creşterea durabilităţii sculei şi micşorarea lungimii
broşei. Dezavantajul major al acestei variante este tehnologia complicată de
execuţie a sculei.
În general, primele două scheme de broşare sunt caracterizate prin
supraînălţări mici şi lăţimi de aşchie mari, conducând la apăsări specifice de
aşchiere cu valori mari, iar în cazul broşării progresive, supraînălţările sunt mari şi
lăţimile de aşchie mici, ceea ce corespunde unor apăsări specifice mici. Toate
aceste caracteristici vor influenţa foarte mult construcţia broşei: dimensiuni,
formă, execuţie, ascuţire.
În funcţie de poziţia suprafeţei de prelucrat în raport cu altă suprafaţă,
precum şi în funcţie de felul mişcărilor executate de broşe sau semifabricate, se
disting următoarele metode de broşare:
- broşarea liberă se realizează atunci când suprafaţa de prelucrat nu este
legată prin cote de alte suprafeţe. Prin broşare se schimbă doar forma şi
dimensiunile unei găuri prelucrate în prealabil. Semifabricatul este aşezat pe un
reazem suport, montat pe corpul maşinii de broşat. Acţionând broşa în direcţia
mişcării principale cu viteza v c , rezultă suprafaţa prelucrată la dimensiunile
cerute;
- broşarea coordonată se aplică atunci când suprafaţa de prelucrat este
legată prin cote de alte suprafeţe ale piesei. În acest caz, se folosesc dispozitive
care poziţionează broşa faţă de suprafeţele de bază ale semifabricatului. Broşa este
ghidată de o piesă montată în alezajul semifabricatului şi al platoului maşinii de
broşat;
- broşarea circulară se foloseşte la prelucrarea suprafeţelor cilindrice sau
conice, netede sau profilate, exterioare sau interioare. Broşa are dinţii înfăşuraţi
după o spirală şi execută mişcarea principală de aşchiere, în timp ce piesa execută
o mişcare de avans în lungul dintelui broşei.
Fiecărui dinte i se rezervă o parte Sd din adaosul de prelucrare în cursul
unei singure mişcări relative a sculei faţă de piesa semifabricat. Deoarece un
număr mare de dinţi ai broşei îndepărtează la o cursă întreg adaosul de prelucrare

187
în straturi succesive de secţiune Sd•b, rezultă că are loc o suprapunere a operaţiilor
de prelucrare (degroşare, finisare, calibrare, ecruisare).

10.3. Geometria sculelor aşchietoare. Tipuri de broşe

În figura 10.4, a, sunt prezentate părţile componente ale unei broşe

rotunde, în care: l1 şi l2 reprezintă coada broşei, l3 –partea de ghidare din faţă, la –
partea activă, lc – partea de calibrare, l4 – partea de ghidare din spate şi l5 coada
din spate a broşei. Partea activă este formată dintr-o parte cu dinţi de degroşare, cu
o anumită geometrie şi mărime a pasului (b), o parte cu dinţi de semifinisare (c) şi
una cu dinţi de finisare (d), cu geometrie şi pas diferite.

b c d

Fig. 10.4 Construcţia broşei

Stabilirea profilului şi dimensiunilor dinţilor

La stabilirea profilului şi a dimensiunilor dinţilor, precum şi a golului
dintre dinţi, trebuie să se aibă în vedere faptul că aşchiile trebuie să fie bine
înglobate şi răsucite în golul dintre dinţi, iar în contact cu piesa să fie minim doi

188
dinţi. Pe această bază se stabileşte valoarea pasului dinţilor cu ajutorul relaţiei
(10.1).
p (1,25...1,5) L p [mm] (10.1)

Valorile cele mai mici se iau pentru material moale, iar valorile mari, pentru
material dur. De obicei pasul dinţilor broşei se alege de aceeaşi valoare pentru
toate zonele de aşchiere ale broşei. Pentru a evita vibraţiile, însă, se recomandă a
se adopta pasul variabil cu 0,1 … 0,5 mm de la un dinte la altul. Variaţia pasului
se consideră pe grupe de 3 … 5 dinţi, după care valorile pasului se repetă.
Pentru dinţii de calibrare se poate adopta acelaşi pas dat, deoarece, pe
măsura efectuării reascuţirilor, dinţii de finisare se transformă în dinţi de
degroşare, iar cei de calibrare, în dinţi de finisare. Dacă însă, lungimea broşei
rezultă prea mare, atunci se adoptă pcalibr (0,5...0,7) p .
Abaterile pasului sunt 0,3 …0,8 mm pentru p =10 … 30 mm, iar pe toată
lungimea broşei se admit 2 mm.
Aria secţiunii golului Sg se determină, considerând porţiunea pe care se
desfăşoară aşchia, adică cercul de rază r =h/2 (fig. 10.1 şi 10.5), cu relaţia

2
2 h
Sg r 0,79 h 2 (10.2)
2

Fig. 10.5 Construcţia golului dintre doi dinţi

Înălţimea dinţilor h se determină cu relaţia

h (0,95...1,1) K sd L p [mm] (10.3)

sau

189
 h (0,3...0,4) p .

K este coeficientul de umplere, ce se determină cu relaţia

Sg Sg
K 3...7 (10.4)
Sl a sd L p

în care: Sla este secţiunea longitudinală a aşchiei, în mm2.

Pentru materiale dure şi fragile şi s d 0,02... 0,03 , se iau pentru K valori
mici, iar pentru celelalte materiale şi s d 0,05...0,2 mm, se iau valori mari. La
broşele progresive, K poate ajunge până la 2,25.
La determinarea parametrilor constructivi ai dinţilor broşei se pot folosi
valorile indicate în tabelul 10.1.
Secţiunea golului dintre dinţi Sg se calculează cu relaţia

Sg sd L p K (10.5)

pe baza căreia se alege restul parametrilor din tabelul 10.1.

Lăţimea feţei de aşezare f1 se determină conform relaţiei

f1 (0,3...0,35) p [mm] (10.6)

în care valorile mici se aleg pentru broşe cu pas mic, iar cele mari, pentru broşe cu
pas mare. Faţeta f = 0,05 mm, pentru dinţii de degroşare şi pentru cei de finisare
şi crescător de la 0,2 mm, pentru primul dinte de calibrare, la 1,2 mm, pentru
ultimul dinte de calibrare. La unele construcţii moderne de broşe (fig. 10.5), se
prevăd faţete sub unghi de aşezare negativ f 1o... 3o , iar dinţii de calibrare
se execută cu faţete paralele cu direcţia de broşare adică f 0o .

Tabelul 10.1 Elementele constructive ale dinţilor şi golurilor dintre dinţi la broşe
Secţiunea Pasul dinţilor Înălţimea Lăţimea Raza feţei de
goluri p, mm dinţilor faţetei degajare
2
Sg, mm h, mm f1 , mm r, mm
1 2,5 0,9 0,8 0,56
1,25 2,8 1 0,9 0,63
16 3,2 1,1 1 0,7

190
 2 3,5 1,25 1,1 0,8
2,5 4,0 1,4 1,25 0,9
3,15 4,5 1,6 1,4 1
4 5 1,8 1,6 1,1
5 5,6 2 1,8 1,25
6,3 6,25 2,25 2 1,4
8 7 2,5 2,25 1,6
10 8 2,8 2,5 1,8
12,5 9 3,15 2,8 2
16 10 3,55 3,15 2,25
20 11,2 4 3,55 2,5
25 12,5 4,5 4 2,8
31,5 14 5 4,5 3,15
40 16 5,6 5 3,55
50 18 6,3 5,6 4
63 20 7,1 6,3 4,5
80 22,4 8 7,1 5
100 25 9 8 5,6

Forma din figura 10.5 este de preferat, deoarece racordarea feţei de

degajare şi a spatelui dintelui cu razele r = 0,63 h şi R = h permit înfăşurarea
uşoară a aşchiilor şi deci, folosirea raţională a golului dintre dinţi. Pentru broşele
cu pas mare se recomandă însă, o altă construcţie.
După stabilirea dimensiunilor dinţilor şi a golului dintre dinţi se impune
verificarea acestora prin calculul coeficientului de umplere K, în conformitate cu
relaţia (10.4). Dacă valoarea lui K nu este în limitele arătate, atunci se modifică
pasul dinţilor sau supraînălţarea şi se calculează din nou coeficientul K.
Dinţii de tasare se aşează după dinţii de calibrare, ei având rolul de a
calibra alezajele în scopul obţinerii unor suprafeţe foarte netede, cu stratul
superficial ecruisat. Pasul dinţilor de tasare se ia egal cu cel al dinţilor de
calibrare, iar ceilalţi parametri se determină conform relaţiilor (10.7):

Ro (0,2...0,35) p ;
h (0,2...0,3) p ; R1 (0,6...0,8) p (10.7)
2...6 o f (0,8...1,2) [mm]
2...6o

191
 Supraînălţarea pe dinte la broşare (radială) se alege în funcţie de materialul
piesei şi de dimensiunea principală a suprafeţei dfe broşat, pe criterii de rezistenţă,
de rugozitate a suprafeţei şi în funcţie de schema de broşare.
Clasificarea broşelor
Broşele se clasifică după mai multe criterii:
- după sensul forţei de acţionare şi după solicitarea corpului broşei: broşe
ce lucrează prin tragere, solicitate la tracţiune (fig. 10.6, a) sau prin împingere,
solicitate la compresiune (fig. 10.6,b);
- după natura suprafeţelor prelucrate: broşe pentru interior (fig. 10.7, a, b,
c) şi broşe pentru exterior;
- după modul în care se execută mişcarea principală: broşe cu mişcare
principală rectilinie (fig. 10.6 a şi b); broşe cu mişcare principală circulară (fig.
10.6, c);

Fig. 10.6 Tipuri de broşe

192
 - după profilul secţiunii prelucrate: broşe pentru găuri rotunde (fig. 10.6, a
şi b), broşe pentru canale de pană (fig. 10.7, b), broşe pentru profile poligonale
(fig. 10.7, a), broşe pentru caneluri (fig. 10.7, c), broşe pentru danturi interioare
sau exterioare, broşe pentru suprafeţe combinate etc;
- după construcţia dinţilor: broşe de aşchiere (fig. 10.6, a şi b, fig. 10.7 a,
b, c) şi broşe de netezire (nu se observă dinţi aşchietori, ci doar suprafeţe de
netezire);
- după natura construcţiei: broşe monobloc, broşe cu dinţi demontabili
(pentru diametre mai mari de 80 mm), broşele elicoidale, utilizate la prelucrarea
găurilor de diametru mic (d 15 mm) şi lungime mare ( L 100 mm).

Fig. 10.7 Broşe pentru prelucrarea alezajelor

Există o multitudine de tipuri constructive de broşe, atât pentru prelucrări

interioare, cât şi pentru prelucrări exterioare, în funcţie de configuraţia pieselor
care se prelucrează. În funcţie de mărimea adaosului de prelucrare, se proiectează
o broşă sau seturi de broşe.

193
 10.4. Maşini unelte şi dispozitive specifice la prelucrarea prin broşare

Maşini de broşat

Maşina de broşat este una din cele mai simple maşini unelte, din punct de
vedere cinematic, deoarece asigură doar mişcarea principală de aşchiere, iar
mişcările de avans sunt înlocuite prin modul de alegere a formei, dimensiunilor şi
poziţiei dinţilor pe corpul broşei.
Maşinile de broşat au o construcţie simplă şi o rigiditate mare, asigurând
forţe mari în direcţia mişcării principale. Clasificarea maşinilor de broşat se face
după mai multe criterii:
- după natura suprafeţelor prelucrate: maşini de broşat interior şi
maşini de broşat exterior;
- după direcţia mişcării principale: maşini cu destinaţie generală
(universale) şi maşini speciale de broşat;
- după modul de lucru: cu acţionare discontinuă sau continuă;
- după sensul de acţionare asupra broşei: maşini de broşat prin tragere
şi maşini de broşat prin împingere;
- după gradul de automatizare: maşini de broşat neautomatizate
(universale), semiautomate şi automate.

Fig. 10.8 Maşini pentru broşat

194
 În figura 10.8 sunt prezentate mai multe tipuri constructive de maşini de
broşat, cu destinaţie generală sau speciale, respectiv: a – maşină de broşat
orizontală; b – maşină de broşat cu lanţ; c – maşină de broşat verticală; d – maşină
cu masă circulară; e – maşină pentru arbori cotiţi [15].
În figura 10.9, se poate observa schema structurală a unei maşini de broşat
cu acţiune discontinuă, orizontală, acţionată hidraulic, relevându-se elementele
componente.

Fig. 10.9 Maşină de broşat orizontală cu acţiune discontinuă

Maşina se compune din batiul 1, prevăzut cu ghidajele 2, pe care se

deplasează căruciorul 3, acţionat fiind de motorul hidraulic 4. Pe cărucior se află
dispozitivul de prindere a broşei, 5. În partea din faţă a batiului se află platoul 6,
pentru fixarea piesei de prelucrat. Batiului 1 i se poate ataşa un batiu auxiliar 7, pe
ghidajele căruia pot culisa, dacă este necesar, sania şi dispozitivul auxiliar de
prindere a broşei, 8.

a b
Fig. 10.10 Maşini de broşat cu acţiune continuă

Maşinile de broşat cu acţiune continuă sunt maşini de mare productivitate,

datorită eliminării cursei de mers în gol. După felul mişcării principale, pot fi cu
mişcare rectilinie (fig. 10.10, a) sau cu mişcare de rotaţie (fig. 10.10, b).

195
 Fig. 10.11 Schema de lucru la broşarea pe o maşină de broşat orizontală

În figura 10.11 este prezentată schematic o maşină orizontală pentru

broşat, cu acţionare hidraulică, putându-se observa: piesa a, dispozitivul de
prindere b, placa de fixare c, broşa d, cilindrul e, pistonul f şi pompa de ulei g.

Fig. 10.12 Broşă în poziţie de lucru

Figura 10.12 relevă procesul de broşare prin tragere, observându-se

următoarele părţi componente ale broşei în poziţia de lucru: zona de antrenare, a;
partea de ghidare din faţă a broşei, b; partea activă, c; coada broşei, d; partea de
ghidare din spate, e; partea aşchietoare cu dinţi de degroşare, g; partea aşchietoare
cu dinţi de semifinisare, h; zona dinţilor de finisare, i; dispozitivul de prindere a
broşei, j; suportul broşei, k; piesa de prelucrat, l; dispozitivul de prindere a piesei,
m; placa de fixare, n; corpul maşinii, o.

196
 Tipuri de suprafeţe prelucrate prin broşare
Broşarea permite prelucrarea prelucrarea unor suprafeţe interioare şi
exterioare, într-o multitudine de configuraţii, cu broşe alese corespunzător, aşa
cum rezultă din figura 10.12.

Fig. 10.12 Tipuri de suprafeţe broşate

197