Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Precizia formei geometrice a unui produs industrial (piesă) reflectă gradul de conformitate
a acestuia cu modelul său geometric prevăzut de proiectant în documentaŃia tehnică. În
construcŃia de maşini, piesele rezultate în urma proceselor de prelucrare au forme obŃinute prin
asocierea unor elemente geometrice simple cum ar fi: linia dreaptă, planul, cercul, cilindrul,
conul, sfera, etc. PrezenŃa impreciziilor din sistemul maşină-unealtă - dispozitiv - sculă - piesă
(MUDSP), face ca forma acestor elemente geometrice să se obŃină cu abateri.
Abaterile de la forma geometrică pot fi: abateri de ordinul I (abaterile macrogeometrice),
abateri de ordinul II (ondulaŃiile), abateri de ordinul III şi IV,, ce reprezintă rugozitatea
suprafeŃelor (abateri microgeometrice
microgeometrice) (Fig. 4.l).
Abaterile şi toleranŃele macrogeometrice sunt de formă, de orientare, de poziŃie şi de bătaie
(STAS 7384-85, STAS 7385/1,2--85).
1
Profil geometric (nominal) - conturul rezultat din intersecŃia suprafeŃei geometrice (nominale)
cu un plan;
Profil efectiv - profilul obŃinut prin măsurare, apropiat de profilul real;
Profil adiacent - profilul de aceeaşi formă cu profilul geometric, tangent exterior la profilul
real şi astfel aşezat încât distanŃa dintre acesta şi profilul real să aibă valoare minimă.
SuprafaŃa reală a piesei - suprafaŃa care limitează piesa şi o separă de mediul înconjurător.
SuprafaŃa geometrică (nominală) - este suprafaŃa ideală a cărei formă nominală (desen) este
definită în documentaŃia tehnică.
SuprafaŃa adiacentă - suprafaŃa de aceeaşi formă cu suprafaŃa geometrică, tangentă
exterior la suprafaŃa reală şi aşezată astfel încât distanŃa între aceasta şi suprafaŃa reală să aibă
valoare minimă.
SuprafaŃa efectivă a piesei - suprafaŃa obŃinută prin măsurare, apropiată de suprafaŃa reală.
SuprafaŃa de referinŃă - suprafaŃa în raport cu care se determină abaterea de formă. Ea
poate fi egală cu o parte sau cu toată suprafaŃa piesei.
Lungimea de referinŃă - lungimea în limitele căr
căreia se determină abaterea de formă. Ea este
precizată de către proiectant.
Dreapta adiacentă - dreapta tangentă profilului real de partea opusă materialului piesei si
aşezata astfel încât distanta maxima pana la profilul real sa aibă valoarea cea mai mică posibilă,
aşa cum se sugerează în Fig.4.2. Dintre toate tangentele A, numai una satisface condiŃia impusă
distanŃei hmax, si este dreapta A1 a cărei distanŃă maximă, h1 este cea mai mică dintre toate.
Dreapta adiacentă este bine determinată ca formă, dar are poziŃia dependentă de profilul şi
materialul piesei
2
Plan adiacent - este planul tangent la suprafaŃa reala in exteriorul materialului piesei si
aşezat astfel încât pe suprafaŃa de referinŃa, distanta maximă până la suprafaŃa reala sa aibă valoarea
cea mai mică aşa cum se sugerează în Fig.4.2.
Cerc adiacent - este cercul tangent cu diametrul minim circumscris unui arbore ca în
Fig.4.3, a sau cu diametru maxim înscris intr-un alezaj ca în Fig.4.3,b.
Cilindru adiacent - este cilindrul de diametru minim, tangent la suprafaŃa reala de partea
opusă materialului piesei. Pentru arbori aşa cum se poate vedea în F.4.4,a
,a este cilindrul cu
diametrul minim în care mai pătrunde arborele pe lungimea de referinŃă, iar pentru alezaje (Fig.4.4
,b) este cilindrul cu diametrul maxim
maxim, ce mai poate fi introdus in alezaj.
Fig.4.4
4.4 Cilindru adiacent; a) la arbore; b) la alezaj.
3
4.2 Abateri şi toleranŃe de formă
Abaterea de formă este abaterea formei suprafeŃei reale fată de forma suprafeŃei nominale
sau abaterea formei profilului real fată de forma profilului nominal şi se exprimă prin mărimea
distantei maxime măsurată intre suprafaŃa efectiva si suprafaŃa adiacenta, respectiv intre profilul
efectiv si profilul adiacent. La măsurarea abaterii de formă nu se ia in considerare rugozitatea
suprafeŃei.
Toleranta de forma este zona determinată de abaterea limită de formă, cu alte cuvinte este
spaŃiul dintre suprafaŃa sau profilul adiacent si suprafaŃa sau profilul echidistant situat la
distanŃa egală cu abaterea limită, de partea materialului piesei.
Se impune observaŃia ca suprafaŃa adiacentă, respectiv profilul adiacent limitează de o singură
parte materialul piesei având rolul hotărâtor asupra jocului ce se obŃine la asamblarea pieselor.
După tipul suprafeŃei sau profilului abaterile de geometrice întâlnite in practică au denumiri
şi simboluri consacrate. În STAS 7385/1-85 sunt prezentate toate toleranŃele geometrice împreună
cu simbolurile grafice cu care se înscriu în desenele de execuŃie ale pieselor.
În Tabelul 4.1se prezintă clasificarea toleranŃelor geometrice împreună cu simbolurile lor
grafice.
4
Tab.4.1 Simbolurile caracteristicilor geometrice tolerate.
Toleranta la planitate
Elemente
izolate Toleranta la circularitate
Tolerante de
Toleranta la cilindricitate
forma
Toleranta la forma data a profilului
Elemente
Toleranta la forma data a suprafetei
izolate sau
asociate
Toleranta la paralelism
Tolerante de
Toleranta la perpendicularitate
orientare
Toleranta la inclinare
5
4.4 Abateri şi toleranŃe de formă.
4.4
4.4.1 Abaterea de la rectilinitate
Abaterea de la rectilinitate (Fig.4.5) este distanŃa maximă dintre profilul real şi dreapta
adiacentă, măsurată în limitele lungimii de referinŃă. ToleranŃa de la rectilinitate este valoarea
maximă admisă a abaterii de la rectilinitate.
Pentru a se încadra în toleranŃă profilul efectiv al piesei trebuie să se înscrie în acest spaŃiu
pe toată lungimea de referinŃă.
Abaterea de la planitate este distanŃa maximă dintre suprafaŃa reală şi planul adiacent,
considerată în limitele suprafeŃei de referinŃă (Fig.4.6a).
Abaterea de la planitate
lanitate AFp
Plan adiacent
Plan efectiv
a) b) c)
itate. Formele simple ale abaterii de la planitate:
Fig.4.6 a) Abaterea de la planitate. itate: b) concavitatea; c)
c convexitatea.
6
Controlul rectilinităŃii şi planităŃii
a) Verificarea rectilinităŃii şi planităŃii cu ajutorul fantei de lumină. Controlul rectilinităŃii
suprafeŃelor înguste se face cu ajutorul riglelor de precizie.
După forma geometrică, riglele se împart în:
a) rigle cu muchii act
active (Fig.4.7a);
b) rigle cu suprafeŃe active (Fig.4.7b).
Metoda este simplă şi constă în aşezarea riglei pe piesa de verificat şi apoi
examinarea fantei de lumină dintre piesă şi riglă.
Fig.4.7 Rigle cu muchii active (a) si cu suprafete active (b). Fig.4.8 Aprecierea fantei de lumina.
Aprecierea fantei de lumină se face comparând fanta obŃinută cu fanta mostră. Fanta
mostră (etalon) se obŃine prin aşezarea riglei (1) pe două cale plan-paralele
paralele (
(2), de aceeaşi
dimensiune, care iniŃial au fost aşezate pe platoul de control (3). Între cele două cale, în spaŃiul
dintre riglă şi platou, se aşează alte cale (4) mai mici cu 1, 2, 3 microni decât cele iniŃiale.
Operatorul are astfel la dispoziŃie grosimi de fante de 1, 2, 3 µm cu care poate compara fanta
piesei de verificat (Fig.4.8).
b) Verificarea rectilinităŃii şi planităŃii prin metoda abaterii liniare. Metoda este asemănătoare
asemănătoa
celei precedente, diferenŃa fiind în modul de evaluare a fantei.. Se aşează rigla pe suprafaŃa de
controlat, iar spaŃiul dintre suprafaŃa riglei şi piesă, fanta, se măsoară cu ajutorul calibrelor
pentru interstiŃii. Aprecierea fantei (jocului) se face după forŃa necesară la extragerea calibrului
sau după grosimea calibrului.
7
c) Verificarea rectilinităŃii şi planităŃii cu ajutorul informatorilor. La această metodă se
acoperă suprafaŃa activă a riglei cu vopsea (informator) şi se deplasează pe suprafaŃa piesei care
se controlează. Mărimea şi numărul petelor de vopsea rămase pe suprafaŃa piesei într-un
pătrat cu latura de 25 mm arată gradul de planitate al suprafeŃei controlate. Vopselele utilizate
frecvent sunt albastrul de Prusia sau albul de zinc, care se aplică pe suprafaŃa de lucru a riglei
într-un strat subŃire şi uniform.
4.4
4.4.2 Abaterea de la circularitate
Abaterea de la circularitate (necircularitatea) se defineşte ca fiind distanŃa maximă dintre
profilul real şi cercul adiacent (F
(Fig. 4.9.a).
Frecvent întâlnite sunt formele simple ale abaterilor de la circularitate şi anume: ovalitatea şi
poligonalitatea (Fig. 4.10.a, b).
Ovalitatea ar fi atunci când forma profilului real este aproximativ elipsoidală şi se calculează
cu relaŃia:
Ov = dmax - dmin = 2AFc
8
Poligonalitatea este când profilul real are aproximativ o formă poligonală.
ToleranŃa la circularitate este valoarea maximă admisă a abaterii de la circularitate.
Toleranta la circularitate este coroana circulară cuprinsă între cercul adiacent si un cerc
concentric ce intersectează materialul piesei astfel încât diferenŃa razelor sa fie egală cu abaterea
limită.
Se observă ca ovalitatea este un caz particular de poligonalitate.. Pentru un număr impar de
laturi sau pentru un număr relativ mare de laturi, abaterea de la circularitate nu poate fi pusă in
evidentă prin măsurarea diametrului în diferite poziŃii unghiulare. In aceste cazuri este necesară
trasarea profilogramei la o scară mult mărita.
4.4
4.4.3 Abaterea de la cilindricitate
Abaterea de la cilindricitate (AFl) se defineşte ca fiind distanŃa maximă dintre suprafaŃa
reală şi cilindrul adiacent,, considerată în limitele lungimii de referinŃă (Fig.4.11).
(F Această
abatere se compune din abaterea de la circularitate, considerată în secŃiunea transversală a
piesei şi abaterea profilului longitudinal (axial).
Formele simple ale abaterii de la cilindricitate, mai des întâlnite în practică sunt:
- forma conică (Fig. 4.9),
), se caracterizează prin neparalelismul generatoarelor profilului
longitudinal;
9
Abaterea de la
cilindricitate AFl
- forma butoi (Fig. 4.10), are specific forma curbată a generatoarelor profilului longitudinal
real, diametrul crescând spre mijlocul acestuia;
Abaterea de la
cilindricitate AFl
- forma de şa (Fig. 4.9.c), are generatoarele profilului longitudinal real curbe, diametrul
crescând de la mijlocul profilului spre capete; Abaterea de la cilindricitate AFl
Fig.4.11 Forma a.
Forma sa = Dmax – Dmin = 2AFl
- forma curbă (Fig. 4.9.d), are locul geometric al secŃiunilor transversale o linie curbă.
Valoric, mărimea curburii este egală cu abaterea de la cilindricitate.
10
Abaterea de la cilindricitate AFl
11
aparatului de măsurat obŃinut prin rotirea măsurandului cu 360°, fiind numărul laturilor
poligonului curbiliniu.
12
Din definiŃia abaterii de la cilindricitate rezultă că aceasta se compune din abaterea de la
circularitate în secŃiunea transversală a măsurandului şi din abaterea profilului longitudinal
axial. Abaterile de la circularitate sunt evaluate după metodele prezentate anterior.
Determinarea abaterii profilului longitudinal constă în măsurarea
urarea abaterilor de la
rectilinitate a perechii de generatoare aflate în aceeaşi secŃiune longitudinală. Acceptând ipoteza
că generatoarele diametral opuse sunt simetrice faŃă de axa de rotaŃie (situaŃia pieselor prelucrate
între vârfuri), poate fi utilizată metoda diametrelor succesive. Prin această metodă, măsurandul
este contactat succesiv în câte două puncte care aparŃin aceloraşi perechi de generatoare.
Astfel se pot stabili abaterile de la rectilinitate a generatoarelor profilului
profi axial efectiv
(releveul generatoarelor).
Forma conică se determină măsurând diametrul piesei în două secŃiuni de referinŃă (în
general extreme). DiferenŃa dintre valorile maximă şi minimă măsurate reprezintă conicitatea.
Această valoare reprezintă dublul abaterii de la cilindricitate.
Forma butoi şi forma şa, atât la arbori cât şi la alezaje, se determină măsurând diametrul în
trei secŃiuni: la capete şi la mijloc
mijloc.
13
4.3.4 Abaterea de la forma dată a profilului
Profil adiacent
a) b)
Fig.4.15 a) Abaterea de la forma data a profilului; b) toleranta de la forma data a profilului.
4.3
4.3.5 Abaterea de la forma dată a suprafeŃei
Abaterea de la forma dată a suprafeŃei (AFs) reprezintă distanŃa maximă dintre suprafaŃa
reală şi suprafaŃa adiacentă de fo
formă dată, determinată în limitele suprafeŃei de referinŃă
(Fig.4.16a). ToleranŃa la forma dată a suprafeŃei este, de asemenea, valoarea maximă a abaterii
de la forma dată a suprafeŃei. Zona acestei toleranŃe este cuprinsă între suprafaŃa adiacentă şi
înfăşurătoarea sferei care se rostogoleşte pe suprafaŃa adiacentă şi are diametrul egal cu
toleranŃa la forma dată a suprafeŃei (F
(Fig. 4.16b).
14
a) b)
15
Remarci referitoare la toleranta, de ex. „6 gauri”, „4 suprafete” sau „6 x” trebuie scrise
deasupra cadrului dreptunghiular (Fig.4.17a). daca este necesar sa specificam mai mult de o
toleranta a suprafetei, atunci se trec in cadre dreptunghiulare unul sub altul (Fig.4.17b).
6 gauri 6x
b)
a)
Latimea zonei de toleranta este in directia sagetii liniei care leaga cadrul dreprunghiular
cu trasatura supratetei dimensionate, daca nu este precedat de simbolul Ø (Fig.4.19 b).
16
a) b)
Cand o zona toleranta comuna este aplicata la mai multe suprafete, trebuie specificat cu cuvinte
„zona comuna” deasupra cadrului dreptunghiular (Fig.4.20).
Zona cumuna
17
- pe axa sau plan median cand elementul de referinta este: axa sau planul median al unei singura
suprafete (ex. un cilindru), sau axa comuna sau planul median format de doua elemente de
referinta (Fig.4.23 a).
-
a) b) c)
Daca cadrul dreptunghiular poate fi direct conectat la elementul de referinta printr-o linie
de indicatie, atunci litera poate fi omisa (Fig.4.23b).
a) b)
Fig.4.25 a) Element de referinta unic; b) element de referinta comun.
II
I III
18
Fig.4.27 Exemple de notare a abaterilor de orientare.
În Fig.4.28 sunt date câteva exemple de notare pe desen a toleranŃelor de formă.
Fig.4.
Fig.4.28 Exemple de notare a tolerantelor de forma.
19
Tabelul 4.3 Abaterile de pozitie
Pentru studiul preciziei poziŃiei reciproce, este necesară definirea următoarelor noŃiuni:
- poziŃia nominală este poziŃia suprafeŃei, a axei sau a profilului de simetrie, determinată
prin dimensiuni nominale, liniare sau unghiulare, faŃă de baza de referinŃă sau alt element
geometric;
- orientarea nominală este orientarea suprafeŃei, a axei, a profilului sau a planului de
simetrie, determinată prin dimensiuni nominale, liniare sau unghiulare, faŃă de baza de referinŃă sau
alt element geometric;
- baza de referinŃă este forma geometrică teoretic exactă (punct, axă, plan, etc.) faŃă de care
se determină poziŃia elementului tolerat; ea poate fi determinată prin unul sau mai multe
elemente geometrice ale piesei;
- sistemul de baze de referinŃă este sistemul compus din ansamblul de două sau mai multe
baze de referinŃă separate, utilizate ca element de referinŃă combinat pentru un element tolerat;
- elementul de referinŃă este elementul real al unei piese (muchie, suprafaŃă plană sau
cilindrică, etc.) care se utilizează la determinarea poziŃiei unei baze de referinŃă;
- abaterea de orientare este abaterea de la orientarea nominală a unei suprafeŃe, a axei ei, a
unui profil sau a unui plan de simetrie faŃă de baza de referinŃă;
20
ObservaŃie: la aprecierea abaterilor de orientare nu se iau în considerare abaterile de formă
ale suprafeŃei sau ale profilului. În această situaŃie, caracteristica reală tolerată va fi înlocuită cu
cea adiacentă (suprafaŃă sau profil).
- toleranŃa de orientare este zona (câmpul) determinat de abaterile limită de orientare;
- abaterea de poziŃie este abaterea de la poziŃia nominală a unei suprafeŃe, a unei axe, a unui
profil sau a unui plan simetric faŃă de baza de referinŃă;
- abaterea limită de poziŃie similar celei de orientare este valoarea maximă admisă, pozitivă
sau negativă, a abaterii respective;
- toleranŃa de poziŃie este zona limitată de abaterile de poziŃie extreme;
- abaterea de bătaie este diferenŃa între cea mai mare şi cea mai mică distanŃă de la
punctele profilului real la baza de referinŃă;
- toleranŃa de bătaie este zona determinată de abaterea limită de bataie.
21
Fig.4.29 Abateri de la paralelism.
22
- abaterea de la paralelism a două suprafeŃe de rotaŃie, este identică cu abaterea de la
paralelism a axelor suprafeŃelor adiacente de rotaŃie, care poate fi în acelaşi plan sau în plane
diferite.
ToleranŃa la paralelism este egală cu valoarea maximă admisă a abaterii de la paralelism.
Fig.4.
Fig.4.30 Abaterea de la perpendicularitate.
23
- abaterea de la perpendicularitate a unui plan faŃă de o dreaptă, o suprafaŃă de rotaŃie sau un
plan este diferenŃa dintre unghiul format de planul adiacent cu dreapta adiacentă cu axa suprafeŃei
adiacente de rotaŃie sau cu planul adiacent şi unghiul nominal de 90°, măsurată în limitele lungimii
de referinŃă (Fig.4.30b,c);
- abaterea de la perpendicularitate a unei drepte sau a unei suprafeŃe de rotaŃie faŃă de un plan
este egală cu diferenŃa dintre unghiul format de dreapta adiacentă sau de axa suprafeŃei
adiacente de revoluŃie cu planul adiacent la suprafaŃa reală şi unghiul nominal de 900, în limitele
lungimii de referinŃă. Practic, abaterea poate fi măsurată într-un plan dat (Fig.
ig.4.30d) sau în două
plane reciproc perpendiculare,, prin proiecŃia dreptei (axei) pe aceste plane (Fig.
ig.4.30e).
ToleranŃa la perpendicularitate este valoarea maximă admisă a abaterii de la
perpendicularitate (Fig.4.30f).
c) Abaterea de la înclinare
Se deosebesc:
- abaterea de la înclinare a două drepte sau a două suprafeŃe de rotaŃie este egală cu
diferenŃa, măsurată în limitele lungimii de referinŃă, dintre unghiul format de dreptele adiacente
la profilele reale, respectiv de axele suprafeŃelor adiacente de rotaŃie şi unghiul nominal
(Fig.4.31a);
- abaterea de la înclinare a unei drepte sau a unei suprafeŃe de rotaŃie faŃă de un plan
(Fig.4.31b);
- abaterea de la înclinare a unui plan faŃă de o dreaptă, o suprafaŃă de rotaŃie sau un plan
(Fig.4.31c).
ToleranŃa la înclinare este egală cu valoarea maximă a abaterii de la înclinare.
24
4.3.2 Abateri de poziŃie
PoziŃia nominală este dată prin coordonatele carteziene ale centrului, N1 si N2 in raport cu
bazele de referinŃă (marginile plăcii). Abaterea de la poziŃia nominală în acest caz este suma
geometrică a abaterilor APp1 si APp2.
Toleranta la poziŃia nominală este zona din jurul punctului, axei sau planului prin care este
precizata poziŃia nominală, delimitată de distanŃa maximă egală cu abaterea limită.
25
ObservaŃie: în cazul în care lungimea de referinŃă este egală cu zero, se determină
evident, abaterea de la poziŃia nominală a unui punct;
- abaterea de la poziŃia nominală a unui plan sau a unui plan de simetrie, este distanŃa maximă
dintre planul adiacent sau planul de simetrie şi poziŃia lor nominală măsurată
rată pe lungimea de
referinŃă (Fig.4.33).
Fig.4.
Fig.4.33 Abaterea de la pozitia nominala a unui plan.
ToleranŃa la poziŃia nominală este egală cu dublul valorii maxime admise a abaterii de la
poziŃia nominală.
26
Fig.4.34 Abaterea de la concentricitate.
27
Abaterea de la coaxialitate poate avea următoarele situaŃii:
b) concurente (Fig.4.36b);
Fig.4.
Fig.4.36 Situatii ale abaterii de la coaxialitate.
Toleranta la coaxialitate sau concentricitate se prezintă sub forma unui cilindru cu raza
egală cu abaterea limită, coaxial cu baza de referinŃă si este egală cu dublul valorii maxime
admise a abaterii de la concentricitate sau coaxialitate.
etrie (asimetria) are sens numai daca cel puŃin o suprafaŃă nu este de
c) Abateri de la simetrie
rotaŃie.
28
4.3.3 Abateri de bătaie
Bataia radiala
ABf
Axa de rotatie
a) b)
29
ToleranŃa bătăii circulare radiale sau frontale este valoarea maximă admisă a bătăii
circulare radiale sau frontale. Valorile toleranŃelor de orientare, de poziŃie şi de bătaie sunt
specificate în STAS 7391/3...5-74.
În aceste standarde sunt prevăzute 12 clase de precizie, notate cu cifre romane, în
ordinea micşorării preciziei.
Înscrierea pe desen a toleranŃelor de orientare, de poziŃie şi de bătaie se face folosind
simbolurile grafice prezentate în abelul 4.3, asemănător celor de formă. Câteva exemple de notare a
acestora sunt prezentate în Fig.4.39.
30
4.4 Metode şi mijloace de control a abaterilor de poziŃie
În general, abaterile de poziŃie pot fi controlate cu mijloace de măsurat universale (rigle, cale
plan-paralele
paralele şi unghiulare, dornuri, colimatoare, lunete, mijloace de măsurat interferenŃiale). Mai
precise, rapide şi comode sunt maşinile de măsurat în coordonate.
31
Paralelismul între două plane se măsoară conform schemei din Fig.4.
.4.42. Măsurandul se
aşează cu baza de referinŃă pe o placă de verificare, iar deasupra acestuia se aşează o placă
plan-paralelă.
32
Abaterea de la paralelism a două suprafeŃe de rotaŃie
Se materializează cilindrii adiacenŃi ai celor două alezaje ale bielei cu ajutorul dornurilor de
verificare (Fig.4.43). Dornul alezajului inferior se aşează prin intermediul a două prisme în V pe
platoul de control, iar celălalt dorn se controlează cu comparatorul, al cărui suport este aşezat pe
acelaşi platou de control. PoziŃionând biela atât vertical, cât şi orizontal,, se pot determina
abaterile APlx şi APly.
Abaterea de la perpendicularitate
a) Perpendicularitatea între două drepte. Dreptele care se controlează pot fi: două drepte
propriu-zise, axele a două suprafeŃe de rotaŃie sau o dreaptă şi o axă a unei suprafeŃe de rotaŃie.
33
Perpendicularitatea unei drepte faŃă de un plan. Se va considera, ca exemplu,
e controlul
perpendicularităŃii dintre o suprafaŃă cilindrică (alezaj) şi un plan (baza sa). Măsurandul se
aşează cu baza sa, considerată plan de referinŃă, pe platoul de verificare. Cilindrul adiacent
alezajului este materializat cu aj
ajutorul dornului de verificare. Pentru ghidarea aparatului se
foloseşte un echer cilindric aşezat, de asemenea, pe platoul de verificare. DiferenŃa dintre
valorile lecturate la extremităŃile lungimii de referinŃă este abaterea de la perpendicularitate
pe lungimea considerată (Fig.4.4
4.45).
34
Abaterea de la înclinare
Fig.4.4
Fig.4.47 Masurarea abaterii de la inclinare.
a) b)
Fig.4.4
Fig.4.48 Masurarea bataii radiale (a) si frontale (b).
35
Abaterea de la coaxialitate
Verificarea coaxialităŃii a două alezaje (Fig.4.49) se face materializând cu un dorn unul din
alezaje şi aşezând pe dornul de verificare un comparator, al cărui palpator se deplasează de-a
lungul circumferinŃei celui
ui de al doilea alezaj.
Dacă
acă acul indicator al compara
comparatorului rămâne în poziŃie neschimbată, cele două alezaje
sunt perfect coaxiale. Dacă nu, variaŃia indicaŃiilor aparatului de măsurat reprezintă dublul
abaterii de la coaxialitate a celor două alezaje.
Abaterea de la concentricitate (excentricitatea)
În Fig.4.50 se prezintă măsurarea excentricităŃii într
într-o secŃiune mijlocie a măsurandului faŃă de
axa sa, materializată de vârfurile de centrare.
Abaterea de la simetrie (asimetria)
În Fig.4.51 se dă un exemplu de măsurare a abaterii de la simetrie a suprafeŃelor laterale ale
măsurandului în raport cu axa acestuia. Se materializează alezajul cu ajutorul unui dorn prins
apoi între vârfuri. Folosind un comparator se stabilesc înălŃimile h1 şi h2. SemidiferenŃa acestor
înălŃimi este abaterea de la simetrie
simetrie:
h1 − h2
APs =
2
Fig.4.5
Fig.4.51 Masurarea abaterii de la simetrie.
36