5.

PRECIZIA POZIŢIEI RECIPROCE A SUPRAFEŢELOR

5.1. Scopul lucrării

Datorită impreciziei sistemului tehnologic maşină unealtă – semifabricat - sculă
aşchietoare, precum şi neuniformităţii procesului de aşchiere, se produc, pe lângă abaterile
dimensionale, abateri macrogeometrice, adică abateri de la forma geometrică prescrisă, precum
şi abateri de la poziția corectă a diferitelor elemente geometrice. În acest sens, lucrarea îşi
propune următoarele obiective:
 cunoaşterea abaterilor de la poziţia reciprocă a suprafeţelor (definire, notare în desen);
 măsurarea unor abateri de la poziţia reciprocă a suprafeţelor.

5.2. Aspecte teoretice

5.2.1. Precizia poziţiei geometrice a suprafeţelor

La prelucrarea unei piese, pe lângă asigurarea preciziei formei geometrice, se cere şi
asigurarea poziţiilor reciproce ale suprafeţelor sau ale axelor de simetrie ale acestora.
Principalele elemente care definesc abaterile de poziţie sunt prezentate în continuare.
Baza de referinţă este elementul geometric, teoretic exact (axă, plan, punct etc.), faţă de
care se determină poziţia elementului tolerat.
Poziţia nominală este poziţia suprafeţei, a axei, a profilului sau a planului de simetrie,
determinată prin dimensiuni liniare şi/sau unghiulare faţă de baza de referinţă sau faţă de un alt
element.
Abaterea de poziţie este abaterea de la poziţia nominală a unui element (suprafaţă, axă,
profil, plan de simetrie) faţă de baza de referinţă sau abaterea de la poziţia nominală reciprocă a
elementelor respective.
Abaterea limită de poziţie (AP) este valoarea maximă admisă a abaterii de poziţie.
Toleranţa de poziţie (TP) este zona determinată de abaterile limită de poziţie. Toleranţele
de poziţie sunt independente, dacă se raportează la poziţia nominală a elementului, sau
dependente, dacă mărimea toleranţei depinde şi de toleranţa altor elemente ale aceleiaşi piese.
Abaterile şi toleranţele de la poziţia reciprocă a suprafeţelor sunt sintetizate în tabela 5.1.
1. Abaterea la paralelism este diferenţa dintre distanţele maximă şi minimă dintre dreptele
(planele) respective măsurate pe dimensiunile piesei sau în cadrul unor lungimi de măsurare etc.
2. Abaterea de la perpendicularitate este diferenţa dintre unghiul real şi unghiul teoretic de
90 , pe care îl fac: două drepte, o dreaptă şi un plan, două plane etc.
o

3. Abaterea de la înclinare este diferenţa dintre unghiul format de dreptele adiacente la

pofilele efective, respectiv de axele suprafeţelor adiacente de rotaţie şi unghiul nominal, măsurată
liniar în limitele lungimii de referinţă.
4. Abaterea de la poziţia nominală reprezintă distanţă maximă între poziţia reală a
elementului respectiv (punct, dreaptă, plan etc.) şi poziţia sa nominală (determinată complet prin
cote, coordonate etc.).

33
 5. Abaterea de la concentricitate şi coaxialitate este distanţa dintre centrul cercului adiacent
al suprafeţei considerate şi baza de referinţă. Baza de referinţă poate fi: centrul unui cerc adiacent
dat, axa unei suprafeţe adiacente date, axa comună a două sau mai multe suprafeţe de rotaţie.
6. Abaterea de la simetrie apare la două axe sau plane de simetrie, care teoretic trebuie
să coincidă. Ea se măsoară pe lungimea elementelor piesei şi este egală cu valoarea maximă
dintre punctele uneia dintre axele (planurile)de simetrie şi cealaltă axă (plan) de simetrie luată ca
bază
7. Abaterea de la intersectare este distanţa dintre cele două drepte - adică lungimea
normalei comune.
8. Abaterea de la bătaia radială şi frontală este diferenţa dintre valorile distanţelor maximă
şi minimă ale punctelor suprafeţei reale şi axa de bază în jurul căreia se roteşte suprafaţa
considerată. Axa de bază poate fi comună pentru mai multe suprafeţe. vezi fig. 5.5

Tabelul 5.1. Simbolurile pentru toleranţele de poziţie

Nr. Simbol
crt. Denumirea abaterii Denumirea toleranţei
Literal Grafic
1. Abaterea de la paralelism Toleranţa la paralelism TPl

2. Abaterea de la perpendicularitate Toleranţa la perpendicularitate TPd

3. Abaterea de la înclinare Toleranţa la înclinare TPî

4. Abaterea de la poziţia nominală Toleranţa la poziţia nominală TPp

Abaterea de la concentricitate şi Toleranţa la concentricitate şi

5. TPc
coaxialitate coaxialitate

6. Abaterea de la simetrie Toleranţa la simetrie TPs

7. Abaterea de la intersectare Toleranţa la intersectare TPx

Abaterea de la bătaia radială şi Toleranţa la bătaia radială şi TBr

8.
frontală frontală TBf

5.2.2. Notarea pe desen a toleranţelor de la forma geometrică

şi de la poziţia reciprocă a suprafeţelor
Toleranţa la forma geometrică a suprafeţelor se indică pe desenele tehnice conform
regulilor de simbolizare şi înscriere. Indicarea lor se face numai atunci când prezenţa acestora
este indispensabilă pentru asigurarea condiţiilor de funcţionare, de interschimbabilitate, de
execuţie etc. În cazul în care ele nu sunt înscrise, acestea trebuie să aibă astfel de valori maxime
încât orice punct al piesei să rămână în limitele câmpului de toleranţă prescris pentru dimensiuni.
Simbolurile grafice utilizate pentru indicarea toleranţelor de poziție sunt prezentate în
tabelul 5.1.
Datele privind toleranţele se înscriu într-un cadru dreptunghiular, denumit cadru de
toleranţă, împărţit, după caz, în două sau trei căsuţe. În căsuţe se înscriu, de la stânga la
dreapta, următoarele date (fig.5.1):
 simbolul caracteristicii tolerate, conform tabelul 5.1 ;
 valoarea toleranţei, în mm;

34
  elementul de referinţă.
Cadrul de toleranţă se leagă de elementul tolerat printr-o linie de indicaţie terminată cu o
săgeată (fig.5.1).
În cazul în care toleranţa unui element este indicată în raport cu o bază de referinţă,
aceasta este precizată printr-o literă (majusculă), prezentă în cadrul de toleranţă.

Fig. 5.1. Înscriere pe desen a toleranţelor de formă.

5.3. Măsurarea unor abateri de la poziţia reciprocă a suprafeţelor

5.3.1. Bătaia radială şi bătaia frontală (axială)
Bătaia radială Br se măsoară ca diferenţă a citirilor la un aparat de măsurare (aparat
comparator cu cadran circular) într-o anumită secţiune, la rotirea completă a piesei. Piesa se
poate prinde într-un alezaj sau între vârfuri (fig.5.2,a,b), în funcţie de forma ei, obţinându-se
bătaia radială dependentă în prima variantă (în raport cu suprafaţa A, în exemplul din fig. 5.5),
sau radială independentă (în raport cu axa piesei, adică la prinderea între vârfuri).
Br  Amax  Amin (5.1.)
Bătaia frontală (axială) este diferenţa dintre citirile maximă şi minimă ale aparatului de

35
măsurare, pe un diametru de măsurare, la rotirea completă a piesei (fig.5.2,c). Prinderea piesei
se face în alezaj sau între vârfuri.
Pentru suprafeţele conice, determinarea se face similar, cu deosebirea că palpatorul
aparatului comparator este orientat perpendicular pe generatoarea conului.

Fig. 5.2. Măsurarea bătăilor:

a,b – radială; c – frontală; d – suprafeţe conice.

5.3.2. Abaterea de la concentricitate este distanţa dintre centrul cercului adiacent al

suprafeţei considerate şi baza de referinţă (fig.5.3). Baza de referinţă poate fi: centrul unui cerc
adiacent dat; axa unei suprafeţe adiacente date, axa comună a două sau mai multe suprafeţe de
rotaţie. Abaterea de la concentricitate este cazul particular al abaterii de la coaxialitate, atunci
când lungimea de referinţă este zero.

Fig. 5.3. Exemplu de măsurare a abaterii de la concentricitate:

a - definire; b – măsurare

36
 5.3.3. Abaterea de la coaxialitate se măsoară în raport cu baza de referinţă, care poate
fi axa uneia dintre suprafeţele de rotaţie sau axa comună a două sau mai multe suprafeţe de
rotaţie. În figura 5.4 este dat un exemplu de măsurare a abaterii de la coaxialitate. Baza de
referinţă este materializată printr-un dorn. Dornul are articulată o pârghie cu palpator, care
permite urmărirea circumferinţei celui de-al doilea alezaj. De asemenea, pârghia acţionează şi
palpatorul unui aparat comparator. Abaterea de la coaxialitate este cea mai mare dintre semi-
diferenţele indicaţiilor, date de aparatul de măsurat la o rotaţie completă, la extremităţile lungimii
de referinţă.

Fig. 5.4. Exemplu de măsurare a coaxialităţii.

Pentru aplicaţie, se măsoară bătăile radiale şi frontale, concentricitatea pentru piesa

reprezentată în fig. 5.5. Rezultatele măsurătorilor, având valori în mm, se înscriu direct pe desen.

Fig. 5.5. Înscrierea pe desen a toleranţelor.

37
 5.4. Fişa de lucru

5.4.1. Aparatura şi materialele necesare:

- instrumente de măsurare (micrometre acoperind domeniul de măsurare, aparate
comparatoare cu cadran circular, cale de însoţire);
- dispozitive de lucru (suporturi pentru aparatele comparatoare, dispozitiv de prindere
între vârfuri);
- piese diferite pentru efectuarea măsurătorilor.

5.4.2. Conţinutul lucrării

- cunoaşterea abaterilor de la forma geometrică a suprafeţelor şi de la poziţia reciprocă a
suprafeţelor;
- cunoaşterea modului de măsurare al diferitelor abateri de la precizia reciprocă a
suprafeţelor;
- cunoaşterea modului de înscriere al preciziei geometrice pe desen.

5.4.3. Conţinutul referatului

- date privind instrumentele de măsurare folosite (domeniu de măsurare, precizie);
- schiţele pieselor măsurate;
- înscrierea pe desenul pieselor a rezultatelor măsurării, folosind simbolurile standard;
- concluzii şi interpretări privind rezultatele obţinute.

5.4.4. Verificarea cunoştinţelor teoretice de bază

1. Ce este baza de referinţă?
2. Ce este poziţia reciprocă?
3. Ce este abaterea de poziţie?
4. Ce este abaterea limită de poziţie?
5. Ce este toleranţa de poziţie?
6. Ce este abaterea de poziţie?
7. Care sunt bazele de referinţă în cazul abaterii de la paralelism?
8. Care sunt bazele de referinţă în cazul abaterii de la înclinare?
9. Care sunt bazele de referinţă în cazul abaterii de la înclinare?
10. Care sunt bazele de referinţă în cazul abaterii de la poziţia nominală?
11.Care sunt bazele de referinţă în cazul abaterii de la concentricitate şi coaxialitate?
12. Care sunt bazele de referinţă în cazul abaterii de la simetrie?

Bibliografie

38