Capitolul 2

Starea geometrica a suprafetelor

2.1 Consideratii generale
Starea suprafetelor unei piese poate fi definita prin caracteristicile care exprima starea
geometrica si starea fizico-chimica a suprafetelor respective.
Starea geometrica a suprafetei este caracterizata de abaterile geometrice ale piesei reale in raport
cu cea definita prin documentatia tehnica de executie.

Fig.2.1 Abaterile geometrice ale suprafetei.

Starea fizico-chimica a suprafetei este definita de caracteristicile fizico-chiimice ale stratului

superficial al piesei respective, ele fac obiectul de studiu al altor cursuri de specialitate.
Abaterile geometrice ale suprafetei reale sunt clasificate in mod conventional (dupa STAS
5730 care este inlocuit de SR ISO 4287-1 aflat in curs de publicare), in abateri de ordinul 1..4
(Fig.2.1).
Ansamblul abaterilor de ordinul 1...4 formeaza profilul total al suprafetei care in situatia ca
nu se precizeaza alte conditii tehnice sa fie in campul de toleranta dimensional.
In literatura de specialitate se considera faptul ca rugozitatea caracterizeaza
microgeometria suprafetei iar celelalte abateri (de forma, pozitie, orientare si bataie) definesc
macrogeometria suprafetei.
1

2.2 Precizia formei geometrice a suprafetelor

Cauzele producerii abaterilor de forma in timpul prelucrarii sunt: deformarea elastica sau
fixarea gresita a piesei, defecte in ghidajele masinii-unelte, deformarea sau uzarea elementelor
masinii-unelte.
Abaterile de forma influenteaza frecarea de alunecare sau rostogolire, etanseitatea
dinamica sau statica, caracterul ajustajelor, de asemenea, creeza uzura ducand la reducerea duratei
de functionare a pieselor.
Prescrierea unor abateri limita sau tolerante de forma si de pozitie a suprafetelor are scopul
de a asigura conditii corecte de functionare si de intreschimbabilitate.
Abaterile de forma sunt tratate in STAS 7384-85 Abateri si tolerante de forma si de pozitie.
Terminologie.
Pentru a defini tipurile de abateri de forma se introduc urmatoarele notiuni:
-

suprafata reala suprafata care limiteaza corpul respectiv si il separa de mediul inconjurator;

suprafata efectiva suprafata apropiata de suprafata reala, obtinuta prin masurare cu mijloace

de masurare;
-

suprafata geometrica (nominala) suprafata ideala a carei forma este definita in desen si/sau in

documentatia tehnica;
-

suprafata adiacenta suprafata de aceiasi forma cu suprafata geometrica, data in desenul piesei,

tangenta la suprafata reala (efectiva) dinspre partea exterioara materialului piesei si asezata astfel
incat distanta maxima pana la suprafata efectiva sa aiba valoarea sa cea mai mica posibila
(Fig.2.2);
- profil real intersectia dintre o suprafata reala si un plan cu
orientare data;
- profil efectiv profil obtinut prin masurare, apropiat de
profilul real;
- profil adiacent profil de aceeasi forma cu profilul dat,
Fig.2.2 Suprafata adiacenta.

tangent la profilul real (efectiv) dinspre partea exterioara

materialului piesei si asezat astfel incat distanta maxima
masurata pana la prifilul efectiv, in limitele lungimii de
referinta, sa fie minima (Fig.2.3).

Suprafetele si profilurile enumerate vor fi studiate in limitele suprafetei si respectiv

lungimii de referinta care sunt intinderi determinate in limitele carora se masoara abaterile.

Fig.2.3 Profil adiacent.

Fig.2.4 Plan adiacent.

plan adiacent plan tangent la suprafata reala (efectiva) si asezat astfel, incat distanta
maxima dintre suprafata efectiva si planul adiacent sa aiba valoarea sa cea mai mica posibila
(Fig.2.4)

cilindru adiacent cilindrul cu diametrul minim, circumscris suprafetei exterioare (piese

tip arbore Fig.2.5a) reale (efective) sau cilindrul cu diametrul maxim, inscris in suprafata
interioara (piese tip alezaj Fig.2,5b) reala (efectiva);

Fig.2.5 Cilindru adiacent.

- dreapta adiacenta dreapta tangenta la

profilul real (efectiv) si asezata astfel, incat
distanta maxima dintre profilul efectiv si
dreapta adiacenta sa aiba valoarea minima
(Fig.2.6);
Fig.2.6 Dreapta adiacenta.

- cerc adiacent cercul cu diametrul minim,

circumscris sectiunii transversale a suprafetei
exterioare (a piesei tip arbore Fig.2.7a) reale
(efective) sau cercul cu diametrul maxim inscris in
sectiunea transversala a suprafetei interioare (a
a)

b)

piesei tip alezaj Fig.2.7b) reale (efective).

Fig.2.7 Cerc adiacent.

Abaterea de forma este abaterea formei suprafetei reale fata de forma suprafetei adiacente
sau abaterea formei profilului real fata de forma profilului adiacent. Marimea abaterii de forma se
determina ca distanta maxima dintre suprafata efectiva si suprafata adiacenta sau dintre profilul
efectiv si profilul adiacent.
Abaterea limita de forma reprezinta valoarea maxima admisa abaterii de forma.
Toleranta de forma este zona determinata de abaterea limita de forma, fiind egala cu abaterea
limita, considerata ca abatere superioara, daca abaterea limita inferioara este egala cu zero.
Odata introduse aceste notiuni se pot defini sase tipuri de abateri.
1. Abaterea de la rectilinitate (nerectilinitatea) Afr, este distanta maxima dintre profilul efectiv si
dreapata adiacenta, in limitele lungimii de referinta (Fig.2.8a).

Fig.2.8 Abaterea de la rectilinitate.

Formele simple ale abaterii de la rectilinitate sunt: concavitatea, daca distanta dintre
adiacenta si profilul efectiv creste de la extremitatile profilului spre mijloc (Fig.2.8b) si
convexitatea, daca distanta dintre adiacenta si profilul efectiv scade de la extremitatile profilului
spre mijloc (Fig.2.8c).
Toleranta la rectilinitate TFr este valoarea maxima admisa a abaterii de la rectilinitate si
ea apare ca zona:
-

dintre dreapta adiacenta si o dreapta paralela cu aceasta situata la distanta egala cu

toleranta TFr, daca toleranta se prescrie intr-o singura directie (Fig.2.8d1);

paralelipipedica (una din muchii fiind dreapta adiacenta) cu laturile TFr 1 si TFr2, (Fig.2.8d2),
daca toleranta se prescrie in doua directii perpendiculare;

cilindrica avand diametrul egal cu TFr daca toleranta se prescrie la un diametru

(Fig.2.8d3).

2. Abaterea de la planeitate (neplaneitate), Afp, este distanta maxima dintre suprafata efectiva
si planul adiacent in limitele suprafetei de referinta (Fig.2.9).

Toleranta la planeitate TFp este zona cuprinsa

intre planul adiacent si un plan paralel cu acesta,
situat la distanta egala cu toleranta sau valoarea
maxima admisa abaterii, inspre materialul piesei.

Fig.2.9 Abaterea de la planeitate.

3. Abaterea de la circularitate (necircularitatea), Afc, este distanta maxima dintre profilul

efectiv si cercul de referinta adiacent (Fig.2.10a).
S-a utilizat notiunea de cerc de referinta adiacent, in sensul dat de SR ISO 6318: 1997,
pentru a introduce definitiile date cercului adiacent de acest standard, si anume:

Fig.2.10 Abaterea de la circularitate.

cerc mediu al celor mai mici patrate (LSC); cerc pentru care suma patratelor abaterilor dintre

cercul ideal si profilul efectiv sau modificat al piesei este minima;

-

cerc minim circumscris (MCC); cel mai mic cerc adiacent din exterior la profilul efectiv sau

modificat al unui arbore;

-

cerc maxim inscris (MIC); cel mai mare cerc adiacent din interior la profilul efectiv sau

modificat al unui alezaj;

-

cercuri de zona minima (MZC); doua cercuri concentrice care includ profilul efectiv sau

modificat si care au diferenta dintre raze minima.

Prin profil efectiv se intelege profilul determinat de traiectoria palpatorului aparatului de
masura, iar prin profil modficat se intelege modificarea intentionata a profilului efectiv realizata cu
ajutorul unui filtru electronic analogic sau numeric.
Toate aceste definitii precum si altele au fost introduse pentru a stabili metode de evaluare si
masurare a abaterilor de la circularitate, si vor fi aprofundate la capitolul de metode si mijloace de
masurare si control a starii suprafetelor.
Formele simple ale abaterii de la circularitate sunt:
-

ovalitatea: la care profilul efectiv este asemanator unei elipse (Fig.2.10b);

poligonalitatea: la care profilul efectiv este o figura aproximativ poligonala (Fig.2.10c).

Toleranta la circularitate este zona cuprinsa intre cercul adiacent si un cerc concentric cu
acesta, avand raza mai mica (la arbori) sau mai mare (la alezaje) cu valoarea maxima admisa a
abaterii de la circularitate.
4. Abaterea de la cilindricitate (necilindricitatea), AFl, este distanta maxima dintre suprafata
efectiva si cilindrul adiacent, in limitele lungimii de referinta (Fig.2.11a). Abaterea de la
cilindricitate se compune din abaterea de la circularitate in sectiune transversala a piesei si din
abaterea profilului longitudinal (axial).
6

Fig.2.11 Abaterea de la cilindricitate.

Formele simple ale abaterii de la cilindricitate sunt:

-

conicitatea, la care generatoarele profilului longitudinal sunt drepte dar neparalele

(Fig.2.11b);
-

forma butoi, la care generatoarele profilului longitudinal sunt curbe, diametrul crescand de

la extremitati spre mijlocul profilului (Fig.2.11c);

-

forma sa, la care generatoarele profiluluii longitudinal sunt curbe, diametrul crescand de la

mijlocul profilului spre extremitati (fig.2.11d);

-

forma curba, la care locul geometric al sectiunilor transversale este o linie curba (Fig.2.11e).
Toleranta la cilindricitate TFl este zona cuprinsa intre cilindrul adiacent si un cilindru

coaxial cu acesta, avand raza mai mica (la arbori) sau mai mare (la alezaje) cu valoarea tolerantei,
valoarea maxima admisa a abaterii.
5. Abaterea de la forma data a profilului AFf, etse distanta maxima dintre profilul efectiv
si profilul adiacent de forma data, in limitele lingimii de referinta (Fig.2.12).
Toleranta la forma data a profilului este
zona

cuprinsa

intre

profilul

adiacent

si

infasuratoarea cercului cu diametru egal cu

toleranta si care se rostogoleste pe profilul adiacent.
Fig.2.12 Abaterea de la forma data a profilului.

6. Abaterea de la forma data a suprafetei, AFs, este distanta maxima dintre suprafata
efectiva si suprafata adiacenta de forma data, in limitele suprafetei de referinta (Fig.2.13).

Toleranta la forma data a suprafetei

este zona cuprinsa intre suprafata adiacenta si
infasuratoarea sferei, avand diametrul egal cu
toleranta si care se rostogoleste pe suprafata
adiacenta.

Fig.2.13 Abaterea de la forma data a suprafetei.

Simbolurile abaterilor de la forma geometrica si modul de inscriere in desene de executie

sunt prezentate in Tabelul 2.1.
Tabelul 2.1

Pentru tolerantele la forma geometrica sunt stabilite 12 clase de precizie, notate I, II, ...XII, in
ordine descrescatoare a preciziei dupa cum urmeaza:
-

in STAS 7391/1 -74, Tolerante la rectilinitate, la planeitate, la forma data a profilului si la

forma data a suprafetei;

in STAS 7391/2 -74, Tolerante la circularitate si la cilindricitate.

2.3 Precizia de orientare, pozitie si bataie a suprafetelor

Pozitia si orientarea suprafetelor, profilurilor, planelor de simetrie si a axelor aceleiasi piese
sau prin montare a diverselor piese si organe de masini, determina impreuna cu dimensiunile si
forma suprafetelor functionarea corecta a dispozitivelor, masinilor si aparatelor si prin urmare
caliatatea produselor.
2.3.1 Precizia de orientare a suprafetelor
Pentru a defini abaterile de orientare (STAS 7384-85) se introduc urmatoarele notiuni:
-

orientare nominala orientarea suprafetei, a axei ei a profilului sau a planului de simetrie,

determinata prin dimensiuni nominale liniare si/sau unghiulare, fata de baza de referinta sau
fata de o alta suprafata, axa, profil sau plan de simetrie;

abatere de orientare abaterea de la orientarea nominala a unei suprafete, a axei, a unui

profil sau a unui plan de simetrie fata de baza de referinta sau abaterea de la orientarea
nominala reciproca a unor suprafete, a axelor lor, a unor profile sau a planelor de simetrie;

baza de referinta forma geometrica teoretic exacta (axa, plan, punct, etc.) fata de care se
determina pozitia elementului tolerat;

sistem de baze de referinta sistemul compus dintr-un grup de doua sau mai multe baze de
referinta separate, utilizat ca element de referinta combinat pentru un element tolerat;

abatere limita de orientare abaterea maxima admisa, pozitiva sau negativa a abaterii de
orientare;

toleranta de orientare zona determinata de abaterile limita de orientare, toleranta de

orientare poate fi egala cu abaterea limita superioara de orientare daca abaterea limita
inferioara este egala cu zero.

Se pot defini trei tipuri de abateri de orientare:

1. Abaterea de la paralelism (neparalelism), APl, etse diferenta dintre distanta maxima si
distanta minima pe normala la baza de referinta dintre aceasta si suprafata sau profilul adiacent in
limitele suprafetei sau lungimii de referinta.
Abaterea de la paralelism apare intre: doua drepte dintr-un plan (Fig.2.14a), doua drepte in
spatiu (Fig.2.14b), o dreapta si un plan (Fig.2.14c), doua plane, un plan si o suprafata de rotatie
(Fig.2.14d), sau intre doua suprafete de rotatie (neparalelismul axelor suprafetelor adiacente).

Cand dreptele sunt coplanare, abaterea de la paralelism este diferenta dintre distanta maxima
si distanta minima dintre cele doua drepte adiacente coplanare, masurata in limitele lungimii de
referinta. Daca dreptele sunt oarecare in spatiu se masoara abaterile Aplx si APly de la paralelismul
proiectiilor celor doua drepte pe doua plane perpendiculare care contin dreptele.

Fig.2.14 Abaterea de la parallelism.

Abaterea de la paralelism dintre o dreapta si un plan este diferenta dintre distanta maxima si
distanta minima dintre dreapta adiacenta si planul adiacent, masurata in limitele lungimii de
referinta, in plan perpendicular pe planul adiacent si care contine dreapta adiacenta.
Abaterea de la paralelism a doua plane este diferenta dintre distanta maxima si distanta minima
dintre cele doua plane adiacente masurata in limitele suprafetei de referinta.
Toleranta la paralelism TPl este valoarea maxima admisa a abaterii de la paralelism si
reprezinta zona cuprinsa intre doua drepte paralele avand distanta egala cu toleranta, situate
paralel cu baza de referinta (dreapta adiacenta sau planul adiacent) daca se prescrie toleranta la
paralelism a unei drepte intr-o singura directie. In acelasi mod se definesc si tolerantele la paralelism
pentru celelalte cazuri (pe doua directii si in orice directie zona cilindrica.
2. Abaterea de la perpendicularitate (neperpendicularitaea), APd, sau abaterea de la unghiul
normal de 900, este abaterea de la paralelismul intre elementul considerat si un plan sau o dreapta
ce formeaza unghiul de 900 cu baza de referinta, masurata in limitele lungimii de referinta.

10

Fig.2.15 Abaterea de la perpendicularitate.

Astfel, abaterea de la perpendicularitate dintre doua drepte (Fig.2.15a), doua suprafete de

rotatie sau o suprafata de rotatie si o dreapta este diferenta dintre unghiul format de dreptele
adiacente la profilele efective respective de axele suprafetelor adiacente de rotatie (sau proiectiile
lor pe un plan perpendicular la normala comuna) si unghiul nominal de 90 0, masurata liniar in
limitele lungimii de referinta.
Abaterea de la perpendicularitate a unei drepte sau a unei suprafete de rotatie fata de un
plan este diferenta dintre unghiul format de dreapta adiacenta sau de la axa suprafetei adiacente
de rotatie cu planul adiacent si unghiul nominal de 900, masurata liniar in limitele lungimii de
referinta. Abaterea poate fi masurata in doua plane perpendiculare prin proiectiile dreptei (axei) pe
aceste plane (Fig.2,15b).
Abaterea de la perpendicularitate a unui plan fata de o dreapta este diferenta dintre
unghiul format de planul adiacent cu dreapata adiacenta, cu axa suprafetei adiacente, si unghiul
nominal de 900, masurata liniar in limitele lungimii de referinta (Fig.2.15c).
Toleranta la perpendicularitate TPd este valoarea maxima admisa a abaterii reprezentand
zona cuprinsa intre doua plane paralele, avand distanta dintre ele egala cu valoarea tolerantei si
situate perpendicular pe baza de referinta (dreapta adiacenta, axa suprafetei adiacente de rotatie,
planul adiacent), - daca se prescrie toleranta la perpendicularitate dintre doua drepte sau a unui plan
fata de baza de referinta.
In Fig.2.15d este reprezentat cazul prescrierii tolerantei la perpendicularitate a unei drepte
fata de un plan in oricare directie, un cilindru cu diametrul egal cu toleranta la perpendicularitate.
11

Daca s-ar fi prescris aceeasi toleranta doar pentru doua directii perpendiculare ar fi un paralelipiped
dreptunghiular pa baza de referinta si avand sectiunea cu laturile egale cu tolerantele TPx si TPy,
dupa cele doua directii.
2. Abaterea de la inclinare, APi, este diferenta dintre unghiul format de drepte, plane adiacente,
axele suprafetelor adiacente de rotatie la baza de referinta, si unghiul nominal masurata liniar in
limitele lungimii de referinta.
Cazurile posibile se trateaza similar cu cele de la abaterile de la perpendicularitate. In Fig.2.16a,
etse reprezentat cazul abaterii de la inclinare a doua drepte.

Fig.2.16 Abaterea de la inclinare.

Toleranta la inclinare, intre doua drepte sau suprafete de rotatie, este zona cuprinsa intre doua
conuri avand generatoarele paralele si la distanta egala cu valoarea maxima admisa a abaterii la
inclinare (Fig.2.16b).
In STAS 7391/3-74 sunt date toleranatele la paralelism, perpendicularitate si inclinare, pentru
care se prevad 12 clase de precizie I, II,...XII in ordine descrescatoare a preciziei.
2.3.2 Precizia de pozitie a suprafetelor
Abaterea de pozitie reprezinta abaterea de la pozitia nominala a unei suprafete, a axei ei, a
unui profil, sau a unui plan de simetrie fata de baza de referinta sau abaterea de la pozitia nominala
reciproca a unor suprafete, a axelor lor, a unor profile sau a planelor de simetrie.
Pozitia nominala reprezinta pozitia suprafetei, a axei ei, a profilului de simetrie, determinata
prin dimensiuni nominale si/sau unghiulare fata de baza de referinta sau fata de o alta suprafata, axa,
profil sau plan de simetrie.
Abaterea limita de pozitie reprezinta valoarea maxima admisa a abaterii de pozitie.

12

Toleranta de pozitie fiind zona determinata de abaterile limita de pozitie, este egala cu dublul
abaterii limita superioare daca abaterea limita inferioara este egala si de semn contrar cu abaterea
limita superioara.
Se definesc patru tipuri de abateri de pozitie:
1. Abaterea de la pozitia nominala, APF, a unei
drepte sau a axei unei suprafete de rotatie, este
distanta maxima dintre dreapta adiacenta sau a axei
suprafetei adiacente de rotatie si pozitia nominala a
acestora, consderata in limitele lungimii de referinta
(Fig.2.17).
Similar se poate defini abaterea de la pozitia
Fig.2.17 Abaterea de la pozitia nominala.

nominla a unui plan sau a unui plan de simetrie.

Toleranta la pozitia nominala, TPp, reprezinta dublul valorii maxime admise a abaterii de la
pozitia nominala, si se poate prescrie: intr-o singura directie (intre doua drepte paralele amplasate
simetric fata de pozitia nominala si la distanta dintre ele egala cu toleranta), in doua directii reciproc
perpendiculare (intr-o zona paralelipipedica avand sectiunea cu laturile egale cu TPx si TPy, situata
coaxial cu pozitia nominala a axei), in orice directie (intr-o zona cilindrica avand diametrul egal cu
toleranta, situata coaxial cu pozitia nominala a axei) si la pozitia nominala a unui plan (intre doua
plane paralele avand distanta dintre ele egala cu toleranta, situate simetric fata de pozitia nominala a
planului de simetrie).

13

2.

Abarerea

de

la

concentricitate,

APc,

(neconcentricitatea) reprezinta distanta dintre centrul

cercului adiacent al suprafetei considerate si baza de
referinta. Baza de referinta poate fi:
- centrul unui cerc adiacent dat (Fig.2.18);
- axa unei suprafete adiacente date ;
Fig.2.18 Abaterea de la concentricitate.

- axa comuna a doua sau mai multe suprafete de

rotatie.

Se considera axa comuna a doua sau mai multe suprafete de rotatie dreapata care trece prin
centrele sectiunilor transversale medii ale suprafetelor considerate.
3. Abaterea de la coaxialitate, APo (necoaxialitatea) se defineste ca distanta maxima dintre axa
suprafetei adiacente si axa data ca baza de referinta, considerata in limitele lungimii de referinta.

Fig.2.19 Abaterea de la coaxialitate.

Baza de referinta poate fi:

- axa uneia dintre suprafetele adiacente de rotatie (Fig.2.19a);
- axa comuna a doua sau mai multe suprafete adiacente de rotatie.
Abaterea de la coaxialitate poate avea urmatoarele forme:
14

excentricitatea (dezaxarea), cand axele suprafetelor sunt paralele (Fig.2.19b);

necoaxialitatea unghiulara (frangere), cand axele sunt concurente (Fig.2.19c);

necoaxialitate incrucisata, cand axele sunt incrucisate (Fig.2.19d).

Toleranta la concentricitate si la coaxialitate, TPc este zona cuprinsa intr-un cerc, respectiv

cilindru avand diametrul egal cu dublul valorii maxim admise a abaterii, situate concentric,
respectiv coaxial cu baza de referinta.
4. Abaterea de la simetrie, APs, (asimetria), reprezinta distanta maxima dintre planele (axele)
de simetrie ale elementelor considerate, masurata in limitele lungimii de referinta sau intr-un
plan dat (Fig.2.20).
Toleranta la simetrie, TPs, este dublul valorii maxime
admise a abaterii de la simetrie. Zona de toleranta la
simetrie, dupa caz, este cuprinsa:
-

intre doua linii (plane) paralele avand distanta intre ele

egala cu toleranta, situate paralel cu baza de referinta
(axa de simetrie sau planul de simetrie), daca toleranta la
simetrie a unei axe este prescrisa intr-o singura directie;

Fig.2.20 Abaterea de la simetrie.

intr-o zona paralelipipedica avand sectiunea cu laturile TPx si TPy, situata coaxial cu baza
de referinta, daca toleranta unei axe este prescrisa in doua directii reciproc perpendiculare;

intre doua plane paralele avand distanta dintre ele egala cu toleranta, situate simetric fata de
baza de referinta daca se prescrie toleranta la simetrie a unui plan fata de o axa de simetrie
sau un plan de simetrie.

Tolerantele la coaxialitate, concentricitate si simetrie sunt indicate in STAS 7391/4-74, iar pentru
pozitia nominala a axelor gaurilor de trecere pentru organe de asamblare in STAS 7391/6-75.

2.3.3 Precizia de bataie a suprafetelor

15

Bataia circulara radiala, Abrc, reprezinta diferenta dintre distanta maxima si distanta
minima de la suprafata efectiva la axa de rotatie de referinta, considerata in limitele lungimii de
referinta (Fig.2.21). Daca nu se specifica altfel, bataia circulara radiala se determina in plane
perpendiculare pe axa de referinta.

a)

b)

Fig.2.21 Bataia circulara, radiala si frontala.

Toleranta bataii circulare radiale, TBr, fiind valoarea maxima admisa a bataii circulare
radiale, reprezinta zona cuprinsa, in fiecare plan de masurare perpendicular pe axa de rotatie, intre
doua suprafete de rotatie avand distanta dintre ele egala cu toleranta, situate coaxial cu axa de
rotatie de referinta.
Bataia circulara frontala, ABf, reprezinta diferenta dintre distanta maxima si distanta
minima de la suprafata frontala efectiva la un plan perpendicular pe axa de rotatie de referinta,
considerata in limitele lungimii de referinta sau la un diametru dat (Fig.2.21b).
Toleranta bataii circulare frontale, TBf, ca marime fiind valoarea maxima admisa a bataii
circulare frontale este zona cuprinsa, in fiecare pozitie radiala, intre doua circumferinte avand
distanta dintre ele egala cu toleranta, situate pe cilindrul (conul) de masura coaxial cu axa de
rotatie de referinta.
Bataia totala radiala, Abrt, reprezinta diferenta dintre distanta maxima si minima de la
suprafata efectiva la axa de rotatie, considerata in limitele lungimii de referinta.
Toleranta bataii totale, TBrt, are valoarea maxima admisa a bataii totale radiale si
reprezinta zona cuprinsa intre doi cilindri avand distanta dintre ei egala cu toleranta, situati
coaxial cu axa de rotatie de referinta.
Bataia totala frontala, Abft, reprezinta diferenta dintre distanta maxima si distanta minima
de la suprafata frontala efectiva la un plan perpendicular pe axa de rotatie de referinta, considerata
in limitele lungimii de referinta sau ale unui diametru dat.
16

Toleranta bataii totale frontale, TBft, are valoarea maxima admisa a bataii totale frontale
si reprezinta zona cuprinsa intre doua plane paralele avand distanta dintre ele egala cu toleranta,
situate perpendicular pe axa de rotatie de referinta.
In STAS 7391/5 -74 sunt date tolerantele bataii radiale si bataii frontale.
Simbolurile abaterilor si tolerantelor de orientare, pozitie si bataie precum si exemple de
inscriere in desenul de executie al pieselor (conf. STAS 7385/1-85) sunt redate in Tabelul 2.2.
Tabelul 2.2

2.4 Principiul maximului de material (SR ISO 2692: 1996)

17

Principiul maximului de material este un principiu de tolerare geometrica care ia in

considerare starea virtuala a elementului tolerat si de starea formei perfecte la maximum de
material pe care elementul de referinta nu trebuie sa o depaseasca, daca aceasta este indicate.
Prin stare virtuala se intelege starea de infasuratoare limita de forma perfecta admisa prin
conditiile impuse pe desen pentru un element, generata de efectul conjugat al dimensiunii la
maximum de material si al tolerantelor geometrice.
Principiul maximului de material aplicat elementului tolerat permite o crestere a
tolerantelor geometrice indicate atunci cand elementul tolerat respectiv nu se afla in starea sa la
maximum de material, cu conditia ca elementul sa nu depaseasca starea virtuala.
Atunci cand principiul maximului de material se aplica unui element de referinta, axa sau
planul median de referinta se poate deplasa in raport cu elementul tolerat, daca elementul de
referinta se abate de la starea de maximum de material.
Acest principiu se aplica axelor sau planelor mediane si ia in considerare relatia reciproca
dintre dimensiune si toleranta geometrica.
In toate cazurile, proiectantul trebuie sa decida daca este posibila aplicarea principiului
maximului de material pentru tolerantele respective si va indica pe desen acest lucru prin simbolul

.
Pentru a intelege mai bine acest mod de tolerare se da urmatorul exemplu (Fig.2.22).

Fig.2.22 Cotare dupa principiul maximului de material.

0

Arborelui cu diametrul 20 0, 05 i se prescrie o toleranta la rectilinitate a axei de 0,03 mm.

Simbolul

arata ca se poate aplica principiul maximului de material, adica toleranta la rectilinitate

poate lua valorile din tabel, in functie de valoarea efectiva a diametrului arborelui dx.

18

Se constata ca micsorarea diametrului arborelui, in limitele campului de toleranta, poate

determina marirea tolerantei la rectilinitate, in acest caz se poate spune ca are loc un transfer de
toleranta, si anume de la toleranta diametrului la toleranta la rectilinitate a arborelui.
Toleranta la rectilinitate inscrisa in

corespunde diametrului arborelui la

maximum de material, deci diametrul de 20,03 este cota care da starea virtuala a arborelui.
In general, principiul maximului de material se aplica la tolerantele de pozitie, tolerantele de
forma, precum si la tolerantele dimensiunilor care determina pozitia elementelor pieselor (de
exemplu, distanta intre gauri pentru suruburi, stifturi, etc.), dar nu se va utiliza la distantele dintre
axele alezajelor, lanturi cinematice, filetare interioara, ajustaje cu strangere, etc.).
Prin utilizarea principiului maximului de material este posibila marirea unor tolerante, ceea
ce conduce la ieftinirea executiei.

19