Curs 3 Precizia de formă şi poziţie.

Abateri de formă şi poziţie, bătăi radiale şi frontale,

înscrierea pe desen a acestora

PRECIZIA FORMEI GEOMETRICE A SUPRAFEŢELOR

3.1.1. Clasificare

Conform STAS 5730/1 – 85 abaterile de formă ale unei suprafeţe se împart în (fig.
3.1.) :

Fig.3.1. Abateri geometrice de formă

- Abateri de ordinul 1 sau abateri macrogeometrice. În general aceste abateri sunt

acelea pentru care raportul dintre pas şi amplitudine este mai mare de 1000 (3.1) :

PF / AF > 1000

- Abateri de ordinul 2 sau ondulaţii . pentru care raportul dintre pas şi amplitudine
satisface relaţia (3.2) :

50 ≤ Pw / Aw ≤ 1000
- Abateri de ordinul 3 si 4 sau microgeometrice (rugozitatea suprafeţelor), pentru care
trebuie să se respecte relaţia (3.3) :

PR / AR < 50

Abaterile de ordinul 3 sunt cele care au un caracter periodic sau pseudoperiodic (striaţii,
rizuri) iar cele de ordin 4 sunt cele ce au un caracter neperiodic (goluri, pori, smulgeri de
material, urme de scula, e.t.c.).

3.1.2 Precizia formei macrogeometrice

Forma geometrică a suprafetelor este impusă, că şi dimensiunile, de condiţiile

funcţionale ale pieselor şi produselor finite. Dar, imperfecţiunea sistemului tehnologic
(M. U. S. D. P.), ca şi neuniformitatea procesului de prelucrare , provoaca modificarea
formei geometrice de la o piesa la alta, precum şi faţă de forma geometrică luată ca
bază de comparaţie. Aceste modificări se stabilesc şi se tratează prin asa numitele
abateri de formă. [1-4], [6], [8-11], [13]
 DEFINITII :
Suprafaţa nominală (geometrică) este suprafaţa reprezentată pe desen, definită
geometric prin dimensiunile nominale, fara nici un fel de abateri de formă.
Profil nominal (geometric) este conturul rezultat prin intersecţia suprafeţei
nominale cu un plan convenţional, definit în raport cu această suprafaţă.
Suprafaţa reală este suprafaţa care limitează corpul respectiv şi îl separă de mediul
înconjurător.
Profil real este intersecţia dintre o suprafaţă reală şi un plan cu orientare dată, sau
interecţia dintre doua suprafete reale (muchie reală).
Suprafaţa efectiva este suprafaţa obţinută prin măsurarea, apropiată ca formă de
suprafaţa reală.
Profil efectiv este profilul obţinut prin măsurare, apropiata ca formă de profilul
real.
Suprafaţa adiacentă este suprafaţa de formă dată, tangentă la suprafaţa reală
(efectivă) dinspre partea exterioară a materialului piesei, şi asezată astfel încât distanţa maximă
faţă de aceasta să fie minima în limitele suprafeţei de referinţă.
Profil adiacent este profilul de formă dată, tangent la cel real (efectiv) dinspre
partea exterioară a materialului piesei şi asezat astfel încât distanţa maximă faţă de acesta să
fie minimă în limitele lungimii de referinţă.
Observaţie :
Suprafaţa sau profilul adiacent are aceeaşi formă cu suprafaţa sau profilul nominal, în
schimb, în timp ce acesta din urmă având poziţia determinată de cotele nominale poate
sau nu să se afle în câmpul de toleranţă al piesei, suprafaţa sau profilul adiacent este
situat întodeauna în cadrul câmpului de toleranţă.
Suprafaţa sau lungimea de referinţă este suprafaţa sau lungimea în interiorul
careia se determină abaterea de la formă datăa suprafeţi, respectiv de la formă dată profilului.
Observaţie : pentru o anumită suprafaţă sau lungime de referinţă există o sigură suprafaţă
respectiv profil adiacent , toate celelalte care nu îndeplinesc condiţia de adiacenţă numindu-se
suprafeţe sau profile tangente.(fig.3.2.)

h1 = ha < h 2 = ht

Fig.3.2. Profilul adiacent

Abaterea de la formă este abaterea formei suprafeţei (profilului) reale faţă de

forma suprafeţei (profilului) adiacent (e) . mărimea acesteia se determină ca fiind distanţa
maximă dintre suprafaţa sau profilul adiacent şi suprafaţa sau profilul efectiv, măsurată în
limitele suprafeţei , respectiv profilului de referinţă.
 Abaterea limită de formă este valoarea maximă admisă a abaterii de formă
(valoarea minimă este zero) .
Toleranţa de formă este zona delimitată de abaterea limită de formă şi egală cu
aceasta.
Observaţie : Abaterea de formă se determină întodeauna după normala la suprafaţa sau profilul
adiacent în punctul considerat.
Cazuri particulare de suprafeţe şi profile adiacente :
a) Cilindrul adiacent este cilindrul cu diametru minim, circumscris suprafeţei
cilindrice exterioare reale la piesele de tip arbore, sau cilindru cu diametrul
maxim, înscris suprafeţei cilindrice interioare reale la piesele de tip alezaj, în
limitele lungimii de referinţă.
b) Cerc adiacent este cercul cu diametru minim circumscris secţiunii transversale
a suprafeţelor exterioare reale la piesele de tip arbore, sau cercul cu diametru
maxim înscris în sectiunea transversală a suprafetelor interioare reale la
piesele de tip alezaj .
c) Plan adiacent este planul tangent la suprafaţa reală, asezat astfel încât distanta
maximă faţă de acesta să fie minimă în limitele suprafeţei de referinţă .
d) Dreapta adiacentă este dreapta tangentă la profilul real şi asezată astfel încât
distanţa maximă faţă de acesta să fie minimă în limitele lungimii de referinţă.

3.1.2.1. Abateri de formă

În cele ce urmează sunt descrise abaterile de formă. Cât priveşte abaterile limită
de formă , aţa cum am arătat mai sus, acestea sunt limitate de toleranţele de formă care
conform STAS 7385/1-85 fac parte din categoria toleranţelor geometrice.[1-6], [8-10], [13], [22]
1) ABATEREA DE LA FORMA DATĂ SUPRAFEŢEI "AFS" (STAS 7391/1-74)
Reprezintă cazul cel mai general al abaterilor de formă. (fig.3.3)

AFS ≤ TFS

Fig.3.3 . Abaterea de la forma dată a suprafeţei AFS

 1) ABATEREA DE LA FORMA DATĂ A PROFILULUI "AFf" (STAS 7391/1-74)
Secţionand o suprafaţă de formă oarecare cu un plan perpendicular pe suprafaţa adiacentă,
se obţine abaterea de le formă dată a profilului dupa direcţia de secţionare considerată.
(fig.3.4.)

AFf ≤ TFF

Fig.3.4. Abaterea de la formă dată a profilului AFf

3) ABATEREA DE LA CILINDRITATE "AFl" ( STAS 7391/1-74) (fig.3.5.)

Fig.3.5. Abaterea de la cilindricitate

a) cilindru exterior ; b) cilindru interior
AFl ≤ TFl

Cazuri particulare ale abaterii de la circularitate (fig.3.6.) :

Fig.3.6. Forme ale abaterii de la circularitate

(a-forma de manson sau butoi ; b-forma de sa ; c-conicitate ; d- curbare)
4)ABATEREA DE LA CIRCULARITATE "AFC" (STAS 7391/1-74) (fig.3.7.)
 AFC ≤ TFC

Fig.3.7. Toleranţa la circularitate TFC

Cazuri particulare ale abaterii de la circularitate :

a) Ovalitatea (fig.3.8.)
OV = dmax – dmin = 2AFC

b) Poligonalitatea (fig.3.9.) Fig.3.8. Ovalitatea

Fig.3.9. Abaterea de la circularitate

a) număr par de laturi ; b) număr impar de laturi
b)
Observaţie : În cazul poligoanelor cu un număr impar de laturi, dimensiunea transversală
masurată în oricare direcţie este aproximativ constantă iar abaterea de la
circularitate se poate evidenţia numai prin bazarea piesei între vârfuri sau pe
prisme.
5)ABATEREA DE LA PLANITATE "AFP" (STAS 7391/1-74) (fig.3.10.)
 AFP ≤ TFP (3.10)

Fig.3.10. Abaterea de la planitate AFP

Cazuri particulare (fig.3.11.) :

Fig.3.11. Forme ale abaterii de la planitateaa)concavitatea ; b) convexitatea

6) ABATEREA DE LA RECTILINITATE "AFr" (STAS 7391/1-74) (fig.3.12.)

AFr ≤ TFr

Fig.3.12. Abaterea de la rectilinitate AFr

Cazuri particulare (fig.3.13.) :

 Fig.3.13. Forme ale abaterii de la rectilinitate
a) concavitate b) convexitate

3.1.2.2. Înscrierea toleranţelor de formă pe desene

Simbolurile pentru toleranţele de formă conform STAS 7385 – 85 sunt următoarele
(tabelul 3.1) : [1-2], [8-9], [11], [13]
Pe desenele de execuţie ale pieselor, datele cu privire la toleranţele de formă se
înscriu într-un cadru dreptunghiular împartit în două sau trei casuţe trasat cu linie mijlocie
continuă. În casuţa din stânga se trece simbolul grafic al toleranţei, iar în cealaltă (sau celelalte)
se trece valoarea toleranţei în milimetri, raportată la toată suprafaţa (lungimea) sau numai la o
anumită suprafaţă (lungime) de referinţă. Cadrul cu toleranţă de forma se leagă de suprafaţa la
care se referă printr-o linie de indicaţie terminată cu o săgeată. [1-2], [8-9], [13]

Tabelul 3.1

Simbolul
Denumirea toleranţei
literal grafic
Toleranţa la forma dată a suprafeţei TFs

Toleranţa la forma dată a profilului TFf

Toleranţa la cilindricitate TFl

Toleranţa la circularitate TFc

Toleranţa la planitate TFp

Toleranţa la rectilinitate TFR

Câteva exemple de înscriere a toleranţelor de formă se dau în fig.3.14 :

 Fig.3.14. Exemple de înscriere pe desen a toleranţelor de formă
a) la circularitate, de 0,02 mm în orice secţiune la exteriorul bucşei ; b) la cilindricitate, de 0,01
mm pe lungimea de 100 mm a suprafeţei respective ; c) la rectilinitate, de 0,04 mm pe orice
lungime de 100 mm a suprafeţei date ; d) la planitate, de 0,06 mm pe toată suprafaţa piesei ; e)
la forma profilului sablonului, de 0,02 mm în orice secţiune paralelă cu planul de proiecţie ; f) la
forma suprafeţei date, de 0,03 mm în orice secţiune ;

3.1.3 Ondulaţia suprafeţelor

Ondulaţia suprafeţelor este o abatere geometrică de ordinul 2 pentru care are loc
relaţia (3.2) : 50 ≤ Pw / Aw ≤ 1000. principalul parametru de apreciere a ondulaţiei este
adâncimea medie WZ în cinci puncte , care este egală cu media aritmetică a cinci înălţimi
maxime ale ondulaţiei determinate în limitele a cinci lungimi de bază egale (fig.3.15.) [2-3], [8-
9], [11]
lw1 = lw2 = lw3 = lw4 = lw5

Fig.3.15.

Ondulaţia suprafetelor

Wz = w1 + w2 +w3 + w4 +w5

Ondulaţia se prescrie numai când acest lucru este absolut necesar din punct de
vedere funcţional, sau când, prin procedeul de prelucrare aplicat, este posibilă generarea ei.
Cauzele apariţiei ondulaţiei pot fi : abaterile de forma ale tăişului sculei, vibraţiile de joasă
frecvenţă ale sculei sau ale maşinii unelte, e.t.c. [1], [8-9], [11]
Valorile, în µm, recomandate pentru adancimea medie a ondulaţiei Wz după STAS 5730/2 -85
sunt date în tabelul 3.2 :
Tabelul 3.2
0,1 0,2 0,4 0,8 1,6 3,2 6,3 12,5 25 50 100 200

PRECIZIA DE ORIENTARE, DE BĂTAIE ŞI DE POZIŢIE A SUPRAFEŢELOR

3. 2. 1. Generalitaţi. Clasificare. Noţiuni şi definiţii

Din puncut de vedere funcţional orientarea, bătaia şi poziţia suprafeţelor,

profilurilor, planelor sau axelor de simetrie este extrem de importantă, ea determinând
împreună cu dimensiunile şi forma suprafeţelor, calitatea şi precizia pieselor şi organelor de
maşini luate separat, cât şi a maşinilor şi aparatelor în ansamblu. [1- 6], [8 – 11], [13]
Conform STAS 7385 / 1 – 85 precizia de orientare, de bătaie şi de poziţie se
referă la elemente asociate (precizia poziţiei unui element oarecare se indică în raport cu un alt
element denumit bază de rezerinţă) şi se prescrie prin toleranţe de orientare, de bataie şi de
poziţie (care împreună cu toleranţele de formă constituie toleranţele geometrice).
Conform STAS toleranţele de orientare cuprind toleranţa la paralelism, toleranţa la
perpendicularitate şi toleranţa la înclinare ; toleranţele de batăie includ toleranţa bătăii
circulare (radiale sau frontale) şi toleranţa bătăii totale (radiale sau frontale) iar toleranţele de
poziţie cuprind toleranţa la poziţia nominală, toleranţa la concentricitate şi la coaxilailtate şi
toleranţa la simetrie.
Pentru concizia (comoditatea) exprimării. În cele ce urmează vom cuprinde
abaterile respectiv toleranţele de orientare de poziţie sau de bătaie sub denumirea generică
(generală) de abateri de poziţie respectiv toleranţe de poziţie.

DEFINIŢII :
Poziţia nominală reprezintă poziţia suprafeţei, profilului, axei sau planului de
simetrie, determinată prin cote nominale liniare şi / sau ungiulare, faţă de baza de referinţă sau
fară de o altă suprafaţă, profil, axa sau plan de simetrie.
Baza de referinţă reprezintă suprafaţa, linia sau punctul faţă de care se determină
poziţia nominală a suprafeţei sau elementului considerat.
Abaterea de poziţie reprezintă abaterea de la o poziţie nominală a unei suprafeţe,
axă, profil sau plan de simetrie faţă de baza de referinţă sau abaterea de la poziţia nominală
reciprocă a unor suparefeţe, axă, profile sau plane de simetrie. Ea este dată de distanţa maximă
dintre poziţia efectivă şi cea nominală măsurată în limitele de referinţă (3.28) :

AP = E – N
în care :

AP – abaterea efectivă de poziţie

E – cota ce determină poziţia efectivă
N – cota ce determină poziţia nominală
Abaterea limită de poziţie reprezintă valoarea maximă admisă (pozitivă sau
negativă ) "APmax" a abaterii de poziţie.
 Toleranţă de poziţie reprezintă intervalul sau zona determinată de abaterile limită
de poziţie "TP". Toleranţa de poziţie poate fi egală cu zero (fig.3.22.a) sau cu dublul acesteia,
dacă abaterea infereioară de poziţie este egală şi de semn contrar cu cea superioară(fig.3.22.b)

Fig.3.22. Abateri şi toleranţe de poziţie

În prima categorie intră abaterile de la paralelism " APl" ,de la înclinare "APi" de la
perpendicularitate "APd" , bătaia radială "ABr" şi bătaia frontală "ABp".
În cea de a doua categorie intră abaterile de la coaxialitate şi concentricitate "AP c", de la
simetrie "APs" şi de la poziţia nominală "APp".

3. 2. 2. Abateri de orientare

1) ABATEREA DE LA PARARELISM " APl" (STAS 7391 / 3 - 74)

a) Abaterea de la parelism a două drepte în plan este diferenţa dintre distanta maximă şi
cea minimă dintre cele două drepte adiacente măsurate în limitele lungimii de referinţă.
(fig.3.23.)

APl ≤ TPl

Fig.3.23. Abaterea de la pararelism APl

b) Dacă cele doua drepte au o poziţie oarecare în spaţiu (sunt încrucişate), abaterea de
poziţie se descompune în două plane reciproc perpendiculare, rezultând două
componente " APl1 " si " APl2 ".
c) Abaterea de la paralelism dintre o dreaptă şi un plan reprezintă diferenţa dintre distanţa
maximă şi cea minimă dintre dreapta adiacentă şi planul adiacent, măsurată în limitele
lungimii de referinţă, în planul perpendicular pe planul adiacent şi care conţine dreapta
adiacentă.
d) Abaterea de la paralelism a două plane reprezintă diferenţa dintre distanţa maximă şi
cea minimă dintre cele două plane adiacente, masurată în limitele suprafeţei de
referinţă.
e) Abaterea de la paralelism dintre un plan şi o suprafaţă de rotaţie reprezintă diferenţa
dinre distanţa maximă şi cea minimă dintre axa suprafeţei adiacente de rotaţie şi planul
adiacent, în limitele lungimii de referinţă. (fig. 3.24. a)
f) Abaterea de la paralelism a două suprafeţe de rotaţie se poate determina în plan sau în
spaţiu, analog ca abaterea de la paralelism a două drepte, în plan sau în spatiu, între
axele suprafeţelor adiacente considerate.(fig. 3.24.b)

Fig. 3.24 Cazuri de abatere de la pararelism

Observaţie : Pentru determinarea corectă a acestor abateri este necesară materializarea

corectă a planelor adiacente precum şi a suprafeţelor şi axelor suprafeţelor adiacente.
Numai aşa se poate face o distincţie netă între marimea abaterilor de formă şi a abaterilor
de poziţie.

Toleranţa la paralelism (TPl) este egală cu valoarea maximă admisă a abaterii de la

paralelism.

2)ABATEREA DE LA ÎNCLINARE "APi" (STAS 7391 / 3 - 74)

Abaterea de la înclinare este egală cu diferenţa dintre unghiul format între dreptele sau
suprafeţele adiacente respective şi unghiul nominal, măsurată liniar, în limitele lungimii de
referinţă.(fig.3.25.)
Toleranţa la înclinare este egală cu valoarea maximă admisă a abaterii de la ănclinare.
 APi ≤ TPi
(3.31)

Fig. 3.25. Abaterea de la înclinare APi

1) ABATEREA DE LA PERPENDICULARITATE "APd" (STAS 7391 / 3 - 74)

Abaterea de la perpendicularitate reprezintă un caz particular al abaterii de la înclinare,

când unghiul nominal este de 90.
Deosebim abaterea de la perpendicularitate a două drepte, a două suprafete de rotaţie, sau
a unei suprafeţe de roataţie faţă de o dreaptă, a unei drepte sau suprafeţe de roataţie faţă
de un plan, a două plane, e.t.c. (fig.3.26.)

APd ≤ TPd

Fig 3. 25. Abaterea de la perpendicularitate APd

3. 2.3. Abateri de bătaie

3. 2. 3. 1. Abaterea bătaii circulare

1)BĂTAIA RADIALĂ "ABr" ( STAS 7391 / 5 -74)

Bătaia radială reprezintă diferenţa dintre distanţa maximă şi cea minimă, de la suprafaţa
efectivă (reală) la axa ei efectivă de rotaţie, măsurată în limitele lungimii de
referinţă.(fig.3.27.).
 ABr ≤ TBr (3.33)

Fig.3.27. Bătaia radială ABr

ABr = amax - amin (3.34)

Se observă că bătaia radială se pune în evidenţa numai în funcţionarea produsului, putând fi

determinată de o altă abatere de poziţie (abaterea de la coaxialitate) sau/şi de o abatere de
formă (abaterea de la cilindricitate) a suprafeţei exterioare.

2)BĂTAIA FRONTALĂ "ABf" (STAS 7391 / 5 - 74)

Bătaia frontală este egală cu diferenţa dintre distanţa maximă şi cea minimă de la suprafaţa
reală (efectivă), la un plan perpendicular pe axa de rotaţie de referinţă, măsurată în limitele
lungimii de referinţă sau la un diametru dat. (fig. 3.28.)

ABf ≤ TBf (3.35)

Fig. 3.28. Bataia frontala ABf

ABf = amax - amin (3.36)

Ca şi bătaia radială, bătaia frontală poate fi determinată de o altă abatere de poziţie

(abaterea de la perpendicularitate), sau de o abatere de formă (abaterea de la planitate).
 3. 2. 3. 2. Abaterea bătaii totale

1) BĂTAIA TOTALA RADIALĂ –se deosebeşte de bătaia radială prin aceea că la determinare
se combină miscarea de rotaţie a piesei în jurul axei de referinţă cu o mişcare axială
relativă între piese şi mijlocul de măsurare.
2) BĂTAIA TOTALĂ FRONTALĂ - se deosebeşte de bătaia frontală prin aceea că la
determinare mişcarea de rotaţie a piesei în jurul axei de referinţă se combină cu o
mişcare relativă radială între piese şi mijlocul de măsurare.

3 2. 4. Abateri de poziţie

1) ABATEREA DE LA COAXIALITATE ŞI CONCENTRICITATE (STAS 7391 / 5 – 74)

a)ABATEREA DE LA COAXIALITATE "APc"

TPc (3.37)
APc ≤
2

Fig.3.29. Abaterea de la coaxialitate APc

Abaterea de la coaxialitate reprezintă distanţa maximă dintre axa suprafeţei adiacente şi

axa dată ca bază de referinţă, măsurată în limitele lungimii de referinţă. (fig.3.29.)
Abaterea de la coaxialitate poate avea următoarele aspecte particulare : excentricitatea
(dezaxarea) (fig.3.30.b), necoaxialitatea încruciţată (fig.3.30.c).

Fig.3.30. Aspecte ale abaterii de la coaxialitate

b)ABATEREA DE LA CONCENTRICITATE " APc "

 TPc
APc ≤
2

Fig. 3.31. Abaterea de la concentricitate APc

Abaterea de la concentricitate reprezintă distanţa dintre centrul cercului adiacent al suprafeţei

considerate şi baza de referinţă. Neconcentricitatea este cazul particular al abaterii de la
coaxialitate când lungimea de referintţă este zero. (fig.3.31.).

2) ABATEREA DE LA SIMETRIE "APs" (stas 7391 / 5 - 74)

Abaterea de la simetrie reprezintă distanţa maximă dintre planele sau axele de simetrie ale
suprafeţelor adiacente considerate, măsurate în limitele lingimii de referinţă sau într-un plan
dat.(fig.3.32.)

TPs
APs≤ (3.39)
2

Fig.3,32. Abaterea de la simetrie APs

3) ABATEREA DE LA POZIŢIA NOMINALĂ "APp " (stas 7391 / 6 - 75)

Abaterea de la poziţia nominală reprezintă distanţa maximă dintre axa suprafeţei adiacente,
dreapta adiacentă sau planul adiacent şi poziţia nominală a acrstora, măsurată în limitele
lungimii de referinţă. (fig.3.33.)
Poziţia nominală se determină faţă de una sau mai multe baze de referinţă : drepte, axe,
suprafeţe.
B1 , B2 – baze de referinţă
N1 , N2 – valori nominale
E1 , E2 – valori efective
 Fig.3.33. Abaterea de la poziţia nominală APp
(3.4
3. 2. 5. Înscrierea toleranţelor TPp de orientare, de bătaie şi de poziţie pe
APp ≤
desene 2

Toleranţele de poziţie sunt încadrate în 12 clase de precizie, notate cu cifre romane de la

I la XII în ordinea descrescatoare a preciziei. Conform STAS 7385 / 1 – 85 simbolurile pentru
toleranţele de orientare, bătaie şi poziţie sunt cele din tabelul 3.7 :

Tabelul 3.7
Simbolul
Tipul toleranţei Denumirea toleranţei
literal grafic

Toleranţa la paralelism TPl

Toleranţe de Toleranţa la înclinare TPi

orientare

Toleranţa la perpendicularitate TPd

Toleranţa radiale
bătaii circulare TBr ; TBf
frontale
Toleranţa radiale
Toleranţe de bătaie
bătaii totale
TBr ; TBf
frontale

Toleranţa la concentricitate si
Toleranţe de poziţie TPc
coaxialitate
 Toleranţa la simetrie TPs

Toleranţa la poziţia nominală TPp

Pe desenele de execuţie ale pieselor, datele cu privire la toleranţele de poziţie se

înscriu într-un cadru dreptunghiular împarţit în două sau trei căsuţe (sau patru).În prima căsuţă
din stânga se trece simbolul grafic al toleranţei de poziţie, în a doua valoarea toleranţei, iar în a
treia (eventual) litera sau literele de identificare a bazei de referinţă. Cadrul cu toleranţa de
poziţie. Se leagă de suprafaţa la care se referă printr-o linie terminată cu o săgeată. Dacă este
posibil, cadrul se leagă cu o linie şi cu baza de referinţă, aceasta nemaiavând litera de
identificare. [1], [8-11], [13]

Exemple de îcriere pe desene a toleranţelor de poziţie (fig.3.34.) :

Fig. 3.34. Exemple de înscriere pe desen a toleranţelor de poziţie :

a) la concentricitatea suprafeţei exterioare faţă de cea interioară (este un cerc concentric cu ф
0,02 mm) ; b) la coaxialitate a alezajului din stânga (este un cerc cu ф 0,1 mm concentric faţă de
alejajul din dreapta) ; c) la paralelism a suprafeţei superioare faţă de suprafaţa inferioară (este
de 0,02 mm pe o lungime de 100mm) ; d) la perpendicularitate a suprafeţei frontale faţă de axa
piesei ; e) la unghiul de înclinare a axei găurii (este de 0,04 mm pe toată lungimea găurii) ; f) la
simetrie (este de 0,05 mm dispusă simetric faţă de axa găurii A) ; g) bătaia radialî maximă
admisă (0,02 mm pe toată lungimea suprafeţei date) ; h) la poziţia axei găurilor (este un cilindru
cu ф 0,1 mm, coaxial cu poziţia nominală).