PRECIZIA FORMEI GEOMETRICE

A PIESELOR FOLOSITE ÎN

CONSTRUCIA DE MAŞINI

3.1. CONSIDERAŢII GENERALE

S uprafeţele care delimitează o piesă în raport cu mediul înconjurător trebuie să

prezinte fiecare o anumită formă geometrică; aceasta este impusă - ca şi în cazul

dimensiunilor - de condiţiile de lucru şi parametrii funcţionali specifici respectivei piese şi
realizată în procesul de prelucrare al acesteia, în limitele unei precizii dimensionale date.
Imperfecţiunile sistemului tehnologic - format din maşina-unealtă, dispozitivele de
prindere ale semifabricatului şi sculei, piesa care se prelucrează şi scula - precum şi influenţa
înt{mplătoare a unui număr mare de factori ai procesului de prelucrare provoacă însă
modificarea (variabilitatea), în măsură mai mare sau mai mică, formei geometrice a
suprafeţelor/profilelor de la o piesă la alta, precum şi faţă de forma ideală (teoretică) prescrisă
de proiectant.
Variabilitatea formei geometrice, care are o foarte mare importanţă atât în realizarea
diferitelor produse cât mai ales în funcţionarea lor, este exprimată concret prin aşa numitele
abateri de formă, clasificate conform STAS 5730/1-85 drept abateri geometrice de ordinul 1.
Alături de acestea, se mai definesc ondulaţiile ca şi abateri geometrice de ordinul 2 şi
rugozitatea ca abatere geometrică de ordinul 3 şi 4.
Diferenţa dintre forma geometrică nominală (teoretică, ideală) - impusă de rolul
funcţional al piesei considerate şi forma geometrică efectivă - obţinută printr-un anumit
procedeu de prelucrare aplicat şi apoi măsurarea acesteia, considerată de-a lungul normalei
comune la suprafeţele respective, constituie aşa-numita abatere de formă geometrică.
Punerea în evidenţă a abaterilor de formă geometrică poate fi făcută, de regulă, cu
ajutorul principalilor parametri geometrici (noţiuni) definiţi în tabelul 3.1.

121
 Tabelul 3.1
Noţiune Definiţie
Suprafaţă geometrică Suprafaţa ideală a cărei formă nominală este definită în desen şi/sau
(nominală) documentaţia tehnică
Suprafaţă reală Suprafaţa care delimitează un corp şi îl separă de mediul înconjurător
Suprafaţa efectivă Suprafaţa obţinută prin măsurare, apropiată de suprafaţa reală
Suprafaţa adiacentă Suprafaţa de aceeaşi formă cu suprafaţa geometrică, tangentă la
suprafaţa reală dinspre exteriorul materialului piesei şi aşezată astfel
încât distanţa dintre aceasta şi suprafaţa reală să aibă valoare minimă
Suprafaţa de referinţă Suprafaţa în raport cu care se determină abaterea de formă, de
orientare, de poziţie sau de bătaie (suprafaţa de referinţă poate fi
întreagă sau o porţiune din suprafaţa considerată a piesei)
Profil Conturul rezultat prin intersecţia unei suprafeţe cu un plan
Profil geometric Conturul rezultat prin intersecţia suprafeţei geometrice (nominale) cu
(nominal) un plan
Profil real Conturul rezultat prin interescţia suprafeţei reale cu un plan. Conturul
(muchie reală) rezultat prin intersecţia dintre două suprafeţe reale.
Profil efectiv Profilul obţinut prin măsurare, apropiat de profilul real
Profil adiacent Profilul de aceeaşi formă cu profilul geometric, tangent la profilul real
dinspre exteriorul materialului piesei şi aşezat astfel încât distanţa
dintre acesta şi profilul real să aibă valoare minimă
Dreaptă adiacentă Dreapta tangentă la profilul real şi aşezată astfel, încât distanţa maximă
dintre profilul real şi aceasta să aibă valoarea cea mai mică posibilă
Plan adiacent Planul tangent la suprafaţa reală şi aşezat astfel încât distanţa maximă
dintre suprafaţa reală şi aceasta să aibă valoarea cea mai mică posibilă
Cerc adiacent Cercul cu diametru minim, circumferinţa secţiunii transversale a
suprafeţei exterioare reale la piese tip arbore, respectiv cercul cu
diametrul maxim, înscris în secţiunea transversală a suprafeţei
interioare reale la piese tip alezaj
Cilindru adiacent Cilindrul cu diametru minim, circumscris suprafeţei exterioare reale la
piese tip arbore, respectiv cilindrul cu diametrul maxim, înscris în
suprafaţa interioară reală la piese tip alezaj
Lungime de referinţă Lungimea în limitele căreia se determină abaterea de formă, de
orientare, de poziţie sau de bătaie. Lungimea de referinţă poate fi< a)
întreaga lungime considerată a profilului real sau întregile dimensiuni
considerate - lungime şi lăţime - ale suprafeţei realeş b) o porţiune
determinată a lungimii - dimensiunilor - considerate
Abatere de formă Abaterea formei suprafeţei reale faţă de forma suprafeţei adiacente sau
abaterea formei profilului real faţă de forma profilului adiacent.
Mărimea abaterii de formă se determină ca distanţa maximă dintre
suprafaţa efectivă şi suprafaţa adiacentă sau dintre profilul efectiv şi
profilul adiacent
Abatere limită de formă Valoarea maximă admisă a abaterii de formă (valoarea minimă este
egală cu zero)
Toleranţă de formă Zona determinată de abaterile limită de formă.
Toleranţa de formă este egală cu abaterea limită superioară de formă
dacă abaterea limită inferioară este egală cu zero

Precizia formei geometrice a unei piese, conform STAS 7384-85, exprimă gradul de
apropiere dintre forma geometrică efectivă (reală) obţinută printr-un procedeu de prelucrare
aplicat şi forma geometrică nominală impusă de rolul funcţional al piesei considerate.

122
 3.2. CLASIFICAREA ABATERILOR DE FORMĂ

C onform STAS 7384-85, se deosebesc următoarele abateri de formă: abatere

de la forma dată a suprafeţei, abatere de la forma dată a profilului, abatere de la planitate,

abatere de la cilindricitate, abatere de la rectilinitate şi abatere de la circularitate (fig.3.1).
Terminologia şi definiţiile pentru abaterile şi toleranţele de formă sunt prevăzute în STAS
7384-85 care înlocuieşte STAS 7384-66, iar simbolurile grafice şi regulile pentru înscrierea
în desenul de piesă a acestor toleranţe sunt prevăzute în STAS 7385/1-85 care înlocuieşte
STAS 7385-66. Deşi în noua variantă a STAS-urilor toate abaterile de formă, de orientare, de
poziţie şi de bătaie sunt notate cu litera A (indiferent de felul lor), iar toleranţele respective cu
litera T, pentru o mai clară tratare şi expunere a materialului capitolelor referitoare la precizia
de formă, de orientare, de poziţie şi de bătaie, în continuare se vor folosi simbolurile literare
conform variantei din 1966 a STAS-urilor menţionate.

de la planitate

de la forma dată
a suprafeţei
de la cilindricitate

Abateri de formă

de la rectilinitate

de la forma dată
a profilului
de la circularitate
Figura 3.1.

 Abaterea de la forma dată a suprafeţei (AFs) este distanţa maximă (considerată şi

măsurată pe direcţie normală) dintre suprafaţa reală şi suprafaţa adiacentă de formă dată, în
limitele suprafeţei de referinţă (fig.3.1).

123
 Abaterea de la forma dată a suprafeţei este determinată de eroarea lanţului cinematic al
maşinii unelte, eroarea geometrică a dispozitivului de poziţionare-orientare şi fixare a
semifabricatului, deformaţia sistemului tehnologic etc.
Toleranţa la forma dată a suprafeţei (TFs) este valoarea maximă admisă a abaterii de
la forma dată a suprafeţei. Zona de toleranţă la forma dată a suprafeţei este cuprinsă între
suprafaţa adiacentă şi înfăşurătoarea sferei având diametrul egal cu TFs şi care se rostogoleşte
pe suprafaţa adiacentă.
 Abaterea de la forma dată a profilului (AFf) reprezintă distanţa maximă
(considerată pe direcţie normală) dintre profilul real şi profilul adiacent de formă dată, în
limitele lungimii de referinţă (fig.3.2).
Toleranţa la forma dată a profilului (TFf) este valoarea maximă admisă a abaterii de
la forma dată a profilului. Zona de toleranţă la forma dată a profilului este cuprinsă între
profilul adiacent şi înfăşurătoarea cercului având diametrul egal cu TFf şi care se rostogoleşte
pe profilul adiacent.

Suprafaţa adiacentă

Profil
adiacent

AFs
AFf Profil real
Suprafaţa reală

Figura 3.1 Figura 3.2

 Abaterea de la planitate sau neplanitatea (AFp) este distanţa maximă dintre

suprafaţa reală şi planul adiacent, considerată în limitele suprafeţei de referinţă (fig.3.3,a).
Formele simple (particulare) ale abaterii de la planitate sunt:
a) concavitatea, dacă distanţa dintre suprafaţa reală şi suprafaţa adiacentă creşte de la
marginea suprafeţei reale spre mijloc (fig.3.3,b);
b) convexitatea, dacă distanţa dintre suprafaţa reală şi suprafaţa adiacentă scade de la
marginea suprafeţei reale spre mijloc (fig.3.3,c).

124
 Abaterea de la planitate se datoreşte, ca de altfel toate abaterile de formă, nepreciziei
sistemului tehnologic maşină-dispozitv-unealtă-dispozitiv-sculă; astfel de exemplu dacă piesa,
care este plană, cedează când scula este la mijlocul ei, atunci piesa va rezulta convexă, iar
dacă cedează la margini, va rezulta concavă.
Toleranţa la planitate (TFp) este valoarea maximă admisă a abaterii de la planitate.
Zona de toleranţă la planitate este cuprinsă între planul adiacent şi un plan paralel cu acesta,
situat la o distanţă egală cu TFp.

a) b) c)
Figura 3.3

 Abaterea de la cilindricitate sau necilindricitatea (AFl) este distanţa maximă dintre

suprafaţa reală şi cilindrul adiacent, considerată în limitele lungimii de referinţă (fig.3.4,a).
Această abatere se compune din abaterea de la circularitate considerată în secţiunea
transversală a piesei şi din abaterea profilului longitudinal (axial). Abaterea profilului
longitudinal este distanţa maximă dintre profilul longitudinal real şi profilul longitudinal
adiacent (drept profil longitudinal se consideră perechea de drepte adiacnte paralele situate
astfel încât distanţa maximă la profilul real să fie minimă). Formele simple (particulare) ale
abaterii de la cilindricitate (fig.3.4,b,c,d şi e) sunt:
a) forma conică (fig.3.4,b), dacă generatoarele profilului longitudinal real sunt drepte
neparalele; valoric, mărimea formei conice este egală cu diferenţa dintre diametrul
efectiv maxim şi cel minim, adică cu dublul abaterii de la cilindricitate;
b) forma butoi (fig.3.4,c), dacă generatoarele profilului longitudinal real sunt curbe,
diametrul crescând de la extremităţi spre mijlocul profilului real; valoric, mărimea
formei butoi este egală cu diferenţa dintre diametrul efectiv maxim şi cel minim, adică
cu dublul abaterii de la cilindricitate;

125
c) forma şa (fig.3.4,d), dacă generatoarele profilului longitudinal real sunt curbe,
diametrul crescând de la mijlocul profilului spre extremităţi; valoric, mărimea formei
şa este egală cu diferenţa dintre diametrul efectiv maxim şi cel minim, adică cu dublul
abaterii de la cilindricitate;
d) forma curbă, sau curbarea (fig.3.4,e), dacă locul geometric al secţiunilor transversale
este o linie curbă; valoric, mărimea curbării este egală cu abaterea de la cilindricitate.
a) b)

c) d) e)

Figura 3.4

Abaterea de la cilindricitate este determinată de uzura sculei de prelucrat,

neuniformitatea jocului din ghidajele mecanismului de avans al sculei, imprecizia lanţului
cinematic al maşinii-unelte, cedarea elastică a semifabricatului prelucrat, dilataţia termică etc.
Într-adevăr, dacă în timpul strunjirii unui arbore, piesa fiind prinsă în capul universal şi liberă
la celălalt, piesa cedează elastic forţelor de aşchiere, atunci când cuţitul prelucrează capul
liber al piesei, acesta se retrage cu capul liber din cuţit şi va rezulta conică; tot astfel, dacă
piesa este fixată pe strung între vârfuri, când cuţitul ajunge să prelucraze piesa în regiunea de
la mijlocul (pe lungime) acesteia, piesa poate ceda, respectiv să iasă din cuţit şi să rezulte sub
formă de butoi; dacă cuţitul nu aşchiază paralel cu axa piesei şi are loc o încrucişare între axa
piesei şi traiectoria vârfului cuţitului, piesa rezultă în formă de şa etc.

126
 Toleranţa de la cilindricitate (TFl) este valoarea maximă admisă a abaterii de la
cilindricitate. Zona de toleranţă la cilindricitate este cuprinsă între cilindrul adiacent şi un
cilindru coaxial cu acesta, având raza mai mică (la arbori) sau mai mare (la alezaje) cu
valoarea toleranţei la cilindricitate,TFl.
 Abaterea de la rectilinitate sau nerectilinitatea (AFr) este distanţa maximă dintre
profilul real şi dreapta adiacentă, considerată în limitele lungimii de referinţă (fig.3.5,a).
Formele simple (particulare) ale abaterii de la rectilinitate sunt:
a) concavitatea, dacă distanţa dintre profilul real şi dreapta adiacentă creşte de la
extremităţile profilului spre mijloc (fig.3.5,b);
b) convexitatea, dacă distanţa dintre profilul real şi dreapta adiacentă scade de la
extremităţile profilului spre mijloc (fig.3.5,c).
Toleranţa la rectilinitate (TFr) este valoarea maximă admisă a abaterii de la
rectilinitate. După caz, zona de toleranţă la rectilinitate este cuprinsă: a) între dreapta
adiacentă şi o dreaptă paralelă cu aceasta, situată la o distanţă egală cu TFr, dacă toleranţa
respectivă este prescrisă într-o singură direcţie; b) într-o zonă paralelipipedică având secţiunea
cu laturile egale cu toleranţele TFr1 şi TFr2, dacă toleranţa respectivă este prescrisă în două
direcţii reciproc perpendiculare; c) într-o zonă cilindrică având diametrul egal cu TFr, dacă
toleranţa respectivă este precedată de simbolul .
De obicei, abaterea de la rectilinitate se ia în considerare, aproape exclusiv, la
suprafeţele lungi şi înguste (de exemplu, la riglele de ghidare ale ştanţelor şi matriţelor, la
ghidajele maşinilor-unelte etc.).

a) b) c)

Figura 3.5

 Abaterea de la circularitate sau necircularitatea (AFc) este distanţa maximă dintre

profilul real şi cercul adiacent (fig.3.6,a).
Formele simple (particulare) ale abaterii de la circularitate sunt:

127
a) ovalitatea, dacă profilul real este asemănător cu un oval - formă aproximativ
elipsoidală (fig.3.6,b); în acest caz se poate constata uşor că diametrul efectiv are - în
aceeaşi secţiune - valori diferite în diferite direcţii diametrale, ovalitatea efectivă fiind
dată de diferenţa dintre cea mai mare şi cea mai mică valoare efectivă a diametrului,
ceea ce este egal aproximativ cu dublul abaterii de la circularitate:
Ovalitatea=Ed max- Ed min2AFc, respectiv Ovalitatea=ED max- ED min2AFc (3.1)

În majoritatea cazurilor, ovalitatea este limitată de toleranţa prescrisă pentru diametru,

adică:

Ovalitateadmax-dmin=Td, respectiv OvalitateaDmax-Dmin=TD (3.2)

Dar, în numeroase alte cazuri, la suprafeţele cilindrice importante sau foarte

importante din punct de vedere funcţional, valoarea maximă admisă a ovalităţii trebuie să fie
sensibil mai mică sau chiar mult mai mică decât toleranţa la diametru:

OvalitateaTd, respectiv OvalitateaTD (3.3)

şi se prescrie, în mod obligatoriu, pe desenul piesei sub formă de toleranţă la circularitate;

b) poligonalitatea, dacă profilul real este o figură aproximativ poligonală (fig.3.6,c);
valoric, poligonalitatea este egală cu abaterea de la circularitate.

a) b) c)
Figura 3.6

Ovalitatea şi poligonalitatea se datoresc: formei iniţiale a semifabricatului (această

formă iniţială se transmite în decursul prelucrării, mai mult sau mai puţin atenuată, la piesa
finită); formei necirculare a fusurilor arborilor principali ai maşinilor-unelte care conduc la
joc în lagărele arborelui principal; vibraţiei corpului sculei aşchietoare; eterogenitatea durităţii
materialului semifabricatului etc.

128
 Toleranţa la circularitate (TFc) este valoarea maximă admisă a abaterii de la
circularitate. Zona de toleranţă la circularitate, în planul considerat sau în secţiunea
considerată, este cuprinsă între cercul adiacent şi un cerc concentric cu acesta, având raza mai
mică (la arbori) sau mai mare (la alezaje) cu valoarea TFc.
În tabelul 3.2 sunt prezentate simbolurile literare şi grafice ale caracteristicilor tolerate.
Pentru toleranţele de formă sunt standardizate 12 clase de precizie notate cu simbolurile I,
II,..., XII, în ordinea descrescândă a preciziei. Toleranţele la rectilinitate, la planitate şi la
forma dată a suprafeţei şi a profilului sunt date în STAS 7391/1-74, iar în STAS 7391/2-74
toleranţele la circularitate şi cilindricitate.
Valorile indicate în tabelul 3.3 sunt valabile pentru toleranţele la rectilinitate, la
planitate şi la forma dată a suprafeţei şi a profilului. În cazul toleranţelor la planitate sau la
forma dată a suprafeţei, prin dimensiune nominală se înţelege lungimea laturii mai mari a
suprafeţei, dacă condiţia se referă la întreaga suprafaţă, sau lungimea prescisă (de referinţă)
dacă se referă la o porţiune a suprafeţei. Valorile indicate în tabelul 3.4 sunt valabile pentru
toleranţele la circularitate, la cilindricitate şi la următoarele cazuri particulare ale acestora:
toleranţa la poligonalitate, toleranţe profilului longitudinal şi toleranţa la curbare. În cazul în
care se prescrie toleranţa la ovalitate, la conicitate, la forma butoi sau la forma şa, se vor dubla
valorile din tabel.

Tabelul 3.2
Simbolul caracteristicii tolerate
Elementele la care se
referă toleranţa Denumirea toleranţei Literar Grafic
(STAS 7384-66) (STAS 7385/1-85)

Elemente izolate Toleranţă la rectilinitate TFr

Toleranţă la planitate TFp

Toleranţă la circularitate TFc

Toleranţă la cilindricitate TFl

Elemente izolate sau Toleranţă la forma dată a TFf

asociate profilului

129
 Toleranţă la forma dată a TFs
profilului

Pentru calculul toleranţelor de formă pentru fiecare categorie menţionată, s-a pornit de
la constatarea că, deoarece, conform STAS 7384-85, abaterile de formă geometrică constituie
grupa abaterilor de ordinul 1, peste care se suprapun abaterile de ordinul 2, 3 şi 4 care,
însumate, nu trebuie să depăşească 0,5Td sau 0,5TD, se impune ca TF0,3Td (sau TD),
deoarece restul de 0,2Td (sau TD) trebuie să revină abaterilor de ordinul 2, 3 şi 4. În felul
acesta se creează condiţii optime în vederea obţinerii unor piese cu precizie dimensională care
să asigure un strat de material cu grosimea maximă 0,5T d (sau TD), care va constitui o rezervă
optimă pentru uzura specifică condiţiilor de funcţionare.

Tabelul 3.3
Clasa de precizie
Dimensiunea
nominală, mm I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Toleranţe, m
Până la 10 0,25 0,40 0,60 1,00 1,60 2,50 4,00 6,00 10,0 16,0 25,0 40,0
Peste 10 până la 16 0,30 0,50 0,80 1,20 2,00 3,00 5,00 8,00 12,0 20,0 30,0 50,0
Peste 16 până la 25 0,40 0,60 1,00 1,60 2,50 4,00 6,00 10,0 16,0 25,0 40,0 60,0
Peste 25 până la 40 0,50 0,80 1,20 2,00 3,00 5,00 8,00 12,0 20,0 30,0 50,0 80,0
Peste 40 până la 63 0,60 1,00 1,60 2,50 4,00 6,00 10,0 16,0 25,0 40,0 60,0 100
Peste 63 până la 100 0,80 1,20 2,00 3,00 5,00 8,00 12,0 20,0 30,0 50,0 80,0 120
Peste 100 până la 160 1,00 1,60 2,50 4,00 6,00 10,0 16,0 25,0 40,0 60,0 100 160
Peste 160 până la 250 1,20 2,00 3,00 5,00 8,00 12,0 20,0 30,0 50,0 80,0 120 200
Peste 250 până la 400 1,60 2,50 4,00 6,00 10,0 16,0 25,0 40,0 60,0 100 160 250
Peste 400 până la 630 2,00 3,00 5,00 8,00 12,0 20,0 30,0 50,0 80,0 120 200 300
Peste 630 până la 1000 2,50 4,00 6,00 10,0 16,0 25,0 40,0 60,0 100 160 250 400
Peste 1000 până la 3,00 5,00 8,00 12,0 20,0 30,0 50,0 80,0 120 200 300 500
1600
Peste 1600 până la 4,00 6,00 10,0 16,0 25,0 40,0 60,0 100 160 250 400 600
2500
Peste 2500 până la 5,00 8,00 12,0 20,0 30,0 50,0 80,0 120 200 300 500 800
4000
Peste 4000 până la 6,00 10,0 16,0 25,0 40,0 60,0 100 160 250 400 600 1000
6300
Peste 6300 până la 8,00 12,0 20,0 30,0 50,0 80,0 120 200 300 500 800 1200
1000

Tabelul 3.4
Clasa de precizie
Dimensiunea
nominală, mm I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Toleranţe, m
Până la 3 0,3 0,5 0,8 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50
Peste 3 până la 6 0,4 0,6 1,0 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60
Peste 6 până la 18 0,5 0,8 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80
Peste 18 până la 50 0,6 1,0 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100

130
Peste 50 până la 120 0,8 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120
Peste 120 până la 250 1,0 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160
Peste 250 până la 500 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200
Peste 500 până la 800 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250
Peste 800 până la 1250 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300
Peste 1250 până la 2000 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400
3.3. ÎNSCRIEREA TOLERANŢELOR DE FORMĂ PE DESEN

I ndicarea toleranţelor de formă pe desenul tehnic al pieselor se face, conform

STAS 7385/1-85, prin înscrierea datelor privind toleranţele geometrice într-un cadru
dreptunghiular, denumit cadru de toleranţă, executat cu linie continuă subţire şi împărţit în
două căsuţe, în care se scriu de la stânga la dreapta, în ordinea indicată mai jos, următoarele
date (fig.3.7,a):
 simbolul grafic al caracteristicii tolerate, conform tabelul 3.2;
 valoarea toleranţei, în milimetri, precedată de simbolul  dacă zona de toleranţă este
circulară sau cilindrică (fig.3.7,b); toleranţa poate fi raportată la toată
suprafaţa/lungimea sau numai la o anumită suprafaţă/lungime a elementului tolerat.
Dacă pentru un element este necesar să se indice mai multe toleranţe, înscrierea
acestora se face în cadre de toleranţă plasate unul sub altul, aşa cum este exemplificat în
figura 3.7,b. Indicaţiile care limitează forma unui element în interiorul zonei de toleranţă se
înscriu în dreapta sau deasupra cadrului de toleranţă (fig.3.7,c şi d) şi pot fi legate de acesta
cu o linie de indicaţie.

nu convex
 0,05
nu
0,1 0,3 convex 0,1
 0,02

a) b) c) d)

131
 Figura 3.7

Figura 3.8

Dacă toleranţa se referă numai la o anumită porţiune a elementului, conturul acesteia

se dublează cu o linie-punct groasă, iar poziţia şi dimensiunile porţiunii respective se cotează
(fig.3.8).
Cadrul de toleranţă se leagă de elementul tolerat printr-o linie de indicaţie terminată cu
o săgeată. Linia de indicaţie poate fi frântă.
Capătul liniei de indicaţie, se sprijină pe:
a) linia de contur a elementului sau pe o linie ajutătoare (trasată în prelungirea liniei de
contur), dar nu în dreptul liniei de cotă, dacă toleranţa se referă la profilul sau suprafaţa
respectivă (fig.3.9, a şi b);
b) în prelungirea liniei de cotă, dacă toleranţa se referă la axa sau planul de simetrie al
elementului tolerat (fig.3.9, c);
c) pe axă, dacă toleranţa se referă la axa sau planul de simetrie al tuturor elementelor care
admit această axă sau acest plan de simetrie (fig.3.9, d şi e).
Câteva exemple de înscriere a toleranţelor de formă sunt redate în tabelul 3.5.

132
 a) b)

c) d) e)

Figura 3.9

 APLICAŢII

Tabelul 3.5

ÎNSCRIERE PE DESEN EXPLICA|IE

Toleranţa (abaterea limită) la

cilindricitate este de 0,005 mm pe oricare
lungime de 100 mm a capătului de arbore

133
 Toleranţa (abaterea limită) la
rectilinitatea generatoarei este de 0,25 mm

Toleranţa (abaterea limită) la rectilinitate

este de 0,1 mm pe orice profil longitudinal al
suprafeţei, având 300 mm lungime

Toleranţa (abaterea limită) la rectilinitate

este de 0,25 mm pentru orice profil
longitudinal al suprafeţei, fără să depăşească
0,1 mm pe orice porţiune de 300 mm lungime
a acestui profil

Toleranţa (abaterea limită) la rectilinitate

este de 0,1 mm pentru orice profil
longitudinal al suprafeţei şi de 0,06 mm
pentru orice profil transversal al suprafeţei. În
sens longitudinal, forma profilului se admite
numai rectilinie sau convexă.

Toleranţa (abaterea limită) la circularitate

a muchiei discului este de 0,03 mm

Toleranţa (abaterea limită) la planitate este

de 0,06 mm pe toată suprafaţa plăcii de
control

Toleranţa (abaterea limită) la planitate este

de 0,1 mm pe toată suprafaţa plăcii de control
şi de 0,04 mm pe orice porţiune de 300x300
mm a ei

134
 Toleranţa (abaterea limită) la circularitate
a oricărei secţiuni transversale a bucşei este
de 0,03 mm la exterior şi de 0,02 mm la
interior

Toleranţa (abaterea limită) la forma dată a

profilului este de 0,04 mm în orice secţiune a
şablonului, paralelă cu planul de proiecţie

Toleranţa (abaterea limită) la forma dată a

suprafeţei este de 0,02 mm

3.4. TOLERANŢE GENERALE DE FORMĂ

Toate părţile componente ale diferitelor elemente constructive au întotdeauna, pe lângă

dimensiuni, şi forme geometrice distincte. Datorită abaterilor dimensionale şi abaterilor
caracteristicilor geometrice - de formă, orientare, poziţie şi bătaie -pentru buna funcţionare a
elementului constructiv sunt necesare toleranţe, care dacă sunt depăşite, afectează
funcţionarea. Toleranţele trebuie înscrise complet pe desen pentru a avea certitudinea că sunt
cuprinse toate aspectele dimensionale şi geometrice ale tuturor elementelor, deci nimic nu
trebuie să rămână neclar sau la aprecierea personalului din atelier sau a compartimentului de

135
calitate. Aplicarea toleranţelor generale geometrice de formă, de orientare, poziţie şi bătaie,
alături de toleranţele generale dimensionale simplifică condiţia de respectare a cerinţelor
prealabile.
Standardul SR EN 22768-2:1995 (Toleranţe generale. Partea 2: Toleranţe geometrice
pentru elemente fără indicarea toleranţelor individuale) a fost conceput pentru a simplifica
indicaţiile de pe desen şi stabileşte toleranţe generale geometrice pentru a controla acele
elemente de pe desen care nu au indicate toleranţe geometrice individuale. Toleranţele
generale geometrice se aplică tuturor caracteristicilor tolerate geometric, cu excepţia
cilindricităţii, profilelor de formă oarecare, profilelor cu suprafeţe oarecare, pentru înclinări,
coaxialităţi, toleranţe de poziţie şi bătăi. Prevederile acestui standard sunt în principal
aplicabile elementelor prelucrate prin aşchiere. Pentru elemente prelucrate prin alte procedee
se pot aplica prevederile prezentului standard, necesitând însă o examinare specială pentru a
constata dacă precizia normală de execuţieîn atelier se situează între toleranţele generale
geometrice stabilite în acest standard.
Standardul indică toleranţe generale geometrice pentru trei clase de toleranţă: H, K şi
L. Toleranţele la rectilinitate şi planitate sunt prezentate în tabelul 3.6. Atunci când se alege o
toleranţă din tabelul 3.6, trebuie să se raporteze, în cazul rectilinităţii la lungimea liniei
respective, iar în cazul planităţii, la cea mai mare lungime laterală a suprafeţei sau la
diametrul suprafeţei circulare.
Toleranţa la circularitate este egală cu valoarea numerică a toleranţei la diametru, dar
în nici un caz nu depăşeşte toleranţa la bătaie radială indicată în acelaşi standard (a se vedea
aplicaţiile).

Tabelul 3.6

Toleranţe la rectilinitate şi planitate pentru serii de lungimi normale, în mm

Clasa de peste 10 peste 30 peste 100 peste 300 peste 1000
toleranţă până la 10 până la 30 până la 100 până la 300 până la 1000 până la 3000

H 0,02 0,05 0,1 0,2 0,3 0,4

K 0,05 0,1 0,2 0,4 0,6 0,8
L 0,1 0,2 0,4 0,8 1,2 1,6

136
 Toleranţele la cilindricitate nu sunt specificate. Abaterea la cilindricitate cuprinde trei
componente: abaterea la circularitate, abaterea la rectilinitate şi abaterea la paralelism. Fiecare
dintre aceste componente este controlată de toleranţele sale individuale indicate sau de
toleranţele sale generale.
Dacă, din motive funcţionale, abaterea la cilindricitate trebuie să fie mai mică decât
efectul combinat al toleranţelor generale la circularitate, rectilinitate şi paralelism, este
necesar ca toleranţa la cilindricitate să fie indicată conform STAS 7385/1-85, pentru
elementul respectiv. Efectul combinat al toleranţelor generale la circularitate, rectilinitate şi
paralelism, este din cauze geometrice, mai mic decât suma celor trei toleranţe, deoarece există
o limitare prin toleranţa dimensională. Totuşi, pentru simplificare, în cazul deciziei dacă
trebuie indicat principiul maximului de material M sau o toleranţă la cilindricitate
individuală, se poate lua în considerare suma celor trei toleranţe.
Indicarea pe desen a toleranţelor generale de formă se face în acelaşi fel cu modul de
înscriere a toleranţelor generale dimensionale, diferenţa constând doar în litera
corespunzătoare clasei de toleranţă. Dacă toleranţele generale dimensionale, în conformitate
cu SR EN 22768-1:1995, sunt aplicabile corelat cu toleranţele generale de formă din SR EN
22768-2:1995, următoarele informaţii trebuie înscrise în indicatorul desenul sau lângă acesta:
a) ISO 2768; b) clasa de toleranţă conform SR EN 22768-1:1995; c) clasa de toleranţă
conform SR EN 22768-2:1995. Exemplu: Toleranţe generale ISO 2768 - mK.
Dacă toleranţele generale dimensionale (clasa de toleranţă m) nu sunt aplicabile, litera
respectivă se exclude din indicaţia de pe desen, de exemplu: Toleranţe generale ISO 2768 -
K.
M
În cazurile în care principiul maximului de material trebuie aplicat tuturor
elementelor individuale cu o singură dimensiune (prin element individual cu o singură
dimensiune se înţelege o suprafaţă cilindrică sau două suprafeţe plane paralele) atunci
simbolul M trebuie adăugat la notarea generală indicată anterior, respectiv Toleranţe
generale ISO 2768 - mK - M.
Valorile toleranţelor generale corespund preciziilor normale de execuţie în atelier,
clasa de toleranţă corespunzătoare fiind aleasă şi indicată pe desen.
Majorarea toleranţelor peste anumite valori, care corespund preciziei normale de
execuţie în atelier, nu conduce de cele mai multe ori la nici un avantaj economic. De exemplu,
o piesă cu următoarele dimensiuni: diametru 25 mm  0,1 mm, lungime 80 mm, ce se
prelucrează într-un atelier a cărui precizie normală de execuţie este egală sau mai fină decât
ISO 2768 - mH, va avea abateri geometrice mai mici de 0,1 mm la circularitate, 0,1 mm la

137
rectilinitatea elementelor de suprafaţă şi de 0,1 mm la bătaia radială (valorile au fost luate din
tabelele din stat). Indicarea toleranţelor, în cazul acestui atelier de fabricaţie, nu va aduce nici
un beneficiu.
Dacă totuşi, din motive funcţionale, o piesă necesită o valoare a toleranţei mai mică
decât "toleranţele generale", atunci această piesă trebuie să aibă indicată toleranţa individuală
cea mai mică, pe reprezentarea piesei. Acest tip de toleranţe se află în afara domeniul
toleranţelor generale.
În cazul în care funcţionarea unei piese permite o toleranţă mai mare sau egală
valorilor toleranţelor generale, atunci aceasta nu trebuie indicată individual, dar trebuie
înscrisă pe desen conform celor menţionate deja. Acest tip de toleranţe permite utilizarea
totală a conceptului de toleranţe generale.
Există "excepţii de la regulă" când funcţionarea piesei permite o toleranţă mai mare
decât toleranţele generale şi creşterea acestei toleranţe aduce un avantaj economic. În aceste
cazuri speciale, trebuie indicată o toleranţă geometrică individuală mai mare, pe reprezentarea
piesei, de exemplu, toleranţa la circularitate a unui tub cu pereţi groşi.
Utilizarea toleranţelor generale prezintă următoarele avantaje:
a) desenele sunt mai uşor de citit şi conduc la o mai bună înţelegere a desenului de către
utilizator;
b) proiectanţii economisesc timp nefiind necesar să se facă calcule de toleranţe detaliate,
fiind suficient să se cunoască dacă funcţionarea permite o toleranţă mai mare sau egală cu
toleranţa generală;
c) desenul permite depistarea rapidă a pieselor care pot fi produse într-un proces de
execuţie normal, aceasta facilitând de asemenea conducerea sistemului calităţii prin reducerea
nivelurilor de inspecţie;
d) dimensiunile rămase, care au indicate toleranţe geometrice, sunt, în cea mai mare
parte, acele piese controlate a căror funcţionare necesită toleranţe relativ mici şi care, în
consecinţă pot necesita un efort special în fabricaţie - aceasta este util pentru planificarea
fabricaţiei şi facilitează activitatea serviciilor de control al calităţii în cadrul analizelor privind
cerinţele de inspecţie;
e) clientul şi furnizorul pot negocia mai rapid comenzile deoarece "precizia normală de
execuţie în atelier" este cunoscută înaintea încheierii contractuluiş de asemenea pot fi evitate
divergenţele la livrare, dintre client şi frunizor, deoarece desenul prezentat este complet.
Aceste avantaje sunt obţinute în totalitate numai atunci când există încredere suficientă
că toleranţele generale nu vor fi depăşite, adică, atunci când precizia normală de execuţie în

138
atelier este egală sau mai fină decât toleranţele generale indicate pe desen. Prin urmare,
fiecare atelier trebuie: să-şi determine, prin măsurare, propria precizie normală de execuţie; să
accepte numai acele desene ale căror toleranţe generale sunt egale sau mai mari decât precizia
normală de execuţie în atelierş să verifice prin eşantionare dacă precizia sa normală de
execuţie în atelier nu se deteriorează.
Adesea funcţionarea permite o toleranţă mai mare decât toleranţa generală. Din
această cauză, funcţionarea unei piese nu este întotdeauna prejudiciată dacă un element al
piesei nu respectă (ocazional) toleranţa generală. Depăşirea toleranţei generale conduce la
respingerea piesei numai dacă funcţionarea acesteia este afectată.

 APLICAŢII

 Abaterea la diametru admisă este indicată direct pe desen; toleranţa generală la

circularitate este egală cu valoarea numerică a toleranţei la diametru (tab. 37, exemplul 1).
 În acest exemplu sunt aplicabile toleranţele generale în conformitate cu indicaţia ISO
2768 - mK. Abaterile admise pentru un diametru de 25 mm sunt 0,2 mm. Aceste abateri
conduc la valoarea numerică de 0,4 mm care este mai mare decât valoarea 0,2 mm dată în
tabelul cu toleranţele generale pentru bătăi (H: 0,1; K: 0,2; L: 0,5); în consecinţă, pentru
toleranţe la circularitate se aplică valoarea 0,2 mm.
În tabelul 3.7 sunt prezentate două exemple de toleranţe generale la circularitate.

Tabelul 3.7

Exemplu Indicaţie pe desen Câmp de toleranţă la circularitate

0,1

1
0
25 - 0,1

ISO 2768 - K

139
 0,2
2

25

ISO 2768 - mK

140