Laborator 1

Cinematica procesului de prelucrare prin aşchiere

Procesul de aşchiere este procesul de tăiere-deformare, desprindere şi îndepărtare sub formă de

aşchii a surplusului de material de pe piesa semifabricat, în scopul generării suprafeţelor şi obţinerii
dimensiunilor şi a condiţiilor tehnice impuse piesei, prin desenul de execuţie al acesteia.
Ansamblul format din maşina-unealtă (M.U.), scula aşchietoare (S.A.), dispozitivele de poziţionare –
fixare a sculei (D.S.) şi a piesei (D.P.) şi piesa de prelucrat (P.), poartă denumirea de sistem
tehnologic MUSDP (maşină-uneltă-sculă-dispozitiv-piesă).

Maşina unealtă încorporează toate elementele structurale ale sistemului tehnologic.

Piesa şi scula aşchietoare constituie elementele finale ale sistemului, scula servind efectiv la
îndepărtarea surplusului de material.
Dispozitivele de prindere a sculei şi piesei asigură poziţionarea şi fixarea elementelor finale (scula şi
piesa) în poziţia relativă impusă şi în condiţii de rigiditate.
Stratul de material cuprins între suprafaţa iniţială şi suprafaţa prelucrată se numeşte adaos de
prelucrare.
Suprafaţa de la care se porneşte în generarea respectivă se numeşte suprafaţă iniţială (Si), iar
suprafaţa obţinută în urma generării prin aşchiere – suprafaţă prelucrată sau generată (Sp).
În raport cu mărimea adaosului de prelucrare, forma geometrică, dimensiunile, precizia şi calitatea
suprafeţelor de prelucrat, aşchierea poate fi realizată prin următoarele procedee:
� rabotarea, mortezarea;
� găurirea (burghierea); lărgirea –adâncirea, lamarea; alezarea;
� frezarea;
� strunjirea;
� broşarea;
� abrazarea (rectificarea);
� şeveruirea
� honuirea; rodarea; lepuirea; lustruirea; supranetezirea ş.a.
 Cinematica procesului de aşchiere

Mişcarea principală este componenta mişcării de aşchiere datorită căreia se realizează tăierea –
deformarea materialului şi desprinderea acestuia sub formă de aşchii, la fiecare ciclu de prelucrare şi
fără de care procesul de aşchiere nu ar avea loc.
Mişcarea de avans este acea componentă a mişcării de aşchiere prin care se aduc noi straturi de
material în faţa tăişului sculei, asigurându-se astfel continuitatea procesului de aşchiere.
Având în vedere continuitatea efectuării sale, mişcarea de avans poate fi:
� continuă, suprapusă peste mişcarea principală (ex: la strunjire, la frezare, la burghiere);
� continuă alternativă, când mişcarea este simultană cu cea principală, dar sensul de avans se
schimbă în mod alternativ (ex: la rectificare);
� intermitentă, când avansul are loc intermitent, în afara cursei efective de lucru (ex: la rabotare,
mortezare).
În funcţie de direcţia mişcării de avans, aceasta poate fi:
� longitudinală (axială), când se efectuează paralel cu axa de rotaţie a piesei;
� transversală, când direcţia de avans este transversală faţă de axa de rotaţie. Aici se disting:
- avansul radial – când direcţia mişcării de avans este concurentă cu axa de rotaţie şi într-un
plan normal pe axă;
- avansul tangenţial – când direcţia mişcării de avans este concurentă cu axa;
� circulară.
Pe schemele de aşchiere, mişcarea (sau mişcările de avans, în situaţia când sunt mai multe) se
marchează cu linie continuă şi se notează cu II (respectiv cu III, ş.a.m.d., în ordinea importanţei
mişcării), iar între paranteze se precizează parametrii mişcării: avansul longitudinal sl; avasul
transversal st; avansul radial sr; avansul pe dinte sz; viteza de avans vs.
� Din categoria mişcărilor auxiliare – care nu intervin direct în procesul de generare (de formare şi
îndepărtare a aşchiilor), dar sunt indispensabile procesului de aşchiere:
� mişcarea de reglare, definită ca mişcarea relativă sculă – piesă, prin care se stabileşte grosimea
stratului de material ce urmează a fi îndepărtat;
� mişcarea de apropiere, definită ca mişcarea relativă sculă – piesă, prin care scula este apropiată
de piesă în vederea efectuării operaţiei de aşchiere;
� mişcarea de retragere, definită ca mişcarea relativă sculă – piesă, prin care scula este retrasă din
contact cu semifabricatul, în scopul pregătirii pentru reluarea ciclului de prelucrare.
Pe schemele de aşchiere, nu este obligatorie notarea mişcărilor auxiliare. Atunci când aceasta se face,
ele se marchează cu linie întreruptă (pentru a se deosebi de mişcările de lucru) şi se numerotează cu
cifre romane, în continuarea mişcărilor de lucru (v. mişcarea III din fig. 1.2).
� Mişcările de comandă se referă la realizarea opririi sau pornirii mişcărilor de lucru, mişcări
pentru comanda schimbării frecvenţei mişcărilor de lucru etc.
Mişcarea rezultantă de aşchiere sau, mai simplu, mişcarea de aşchiere este mişcarea relativă
sculă-piesă datorită căreia se realizează generarea suprafeţei; ea este rezultanta mişcării principale de
aşchiere şi a mişcării/mişcărilor de avans.
 Parametrii regimului de aşchiere:

regimul de aşchiere este caracterizat prin următorii parametrii: viteza de aşchiere; avansul de
aşchiere şi adâncimea de aşchiere.
� Viteza de aşchiere (ve) sau viteza rezultantă de aşchiere este viteza instantanee pe direcţia
rezultantă de aşchiere a unui punct considerat pe tăişul sculei.
� Viteza principală de aşchiere (v) este viteza instantanee pe direcţia mişcării principale a unui
punct considerat pe tăişul sculei.
Mişcarea principală de aşchiere este caracterizată prin frecvenţa (turaţia) n, exprimată în rotaţii pe
minut (rot/min) – în cazul mişcărilor principale circulare şi în curse duble pe minut (c.d./min) –
pentru mişcările rectilinii alternative.
Indiferent de tipul mişcării de avans, se defineşte avansul de aşchiere ca reprezentând deplasarea
relative sculă – piesă pe direcţia mişcării de avans, la un ciclu de prelucrare (o rotaţie sau cursă
dublă).
Avansul de aşchiere se notează cu s şi se exprimă în mm/rot (pentru mişcările principale circulare) şi
mm/c.d. (pentru mişcările principale rectilinii alternative) – dacă mişcare de avans este rectilinie şi
în grade/rot sau grade/c.d. – dacă mişcarea de avans este circulară.
Viteza de avans este viteza instantanee relativă sculă – piesă în direcţia mişcării de avans.
Laborator 2

Masini de gaurit: cu montant –G40 si cu coloana

Elementele componente ale maşinilor de găurit vertical sunt t: 1 – dispozitivul de prindere al piesei,
2 – piesa, 3 – scula, 4 – pinola, 5 – cutia de viteze, 6 – motorul electric, 7 – coloana, 8 – placa de bază,
9 – unitatea de găurit, 10 – masa maşinii, 11 – montant.

Schema cinematică structurală a maşinii de găurit cu coloană (a) şi cu montant (b)

 Prelucrări pe maşina de găurit

Burghierea în plin (a) şi lărgirea (b) cu un burghiu cu un singur dinte

Principalele scheme de aşchiere întâlnite la prelucrarea alezajelor sunt

prezentate în figurile:

Schemele operatiilor de: a)- gaurire in plin; b)- largire, c) adancire si d)-alezare

Schema operatiei de (a)- adancire, (b)- tesire (zencuire) si (c)- lamare

Laborator 3

Masina de rabotat cu cap mobil tip Seeping S425

Figura 2. Schema funcţional generalizată a şepingului

Scheme de aşchiere la prelucrarea prin rabotare pe şeping

Prelucrarea suprafetelor simple

Pentru executarea miscarii principale de aschiere rectilinie alternative , in lantul cinematic principal exista:
Mecanismul cu culisa oscilanta – mecanism rotatie-translatie rigid cu inversare automata a sensului
miscarii.

Pentru realizarea avansului intermittent in lantul cinematic de avans exista mecanismul special cu
clichet care rol de pornire-oprire a miscarii, inversarea sensului miscarii, reglarea marimii
avansului (Cav) si de fragmentare a miscarii.

Mecanismele cu clichet sunt utilizate la realizarea mişcărilor de avans intermitent la rabotare,

mortezare, la maşinile de rectificat, etc., precum şi a mişcărilor de divizare.
Laborator 4
Masina de frezat universala (pt scularie) FUS 32

Schema cinematica structurala functional-generalizata a FUS 32

 Frezarea cu freza cilindrică (a) şi cilindro-frontală (b)

Principalele scheme de aşchiere întâlnite la prelucrările prin frezare:

a) prelucrarea unei suprafeţe plane cu o freză cilindrică;

b) prelucrarea simultană a două suprafeţe plane perpendiculare cu o freză
cilindro-frontală;
c) prelucrarea ghidajelor trapezoidale cu o freză profilată;
d) prelucrarea canalelor „în T”;
e) prelucrarea unui canal de pană cu freză deget;
f) prelucrarea unui canal de pană cu freză disc;
g) prelucrarea simultană a mai multor suprafeţe cu un set de freze;
h) frezarea de dantură cu freză disc-modul;
i) frezarea de dantură cu freză deget-modul.
 Posibilitati tehnologice ale masinii de frezat (variante):

Fig. 2.12 Tipuri de prelucrări ce se pot efectua maşinile de frezat

a) frezarea suprafeţelor plane, orizontale şi verticale (fig.2.12 st.sus) cu ajutorul frezelor cilindrice, frontale
sau cilindro-frontale.

b) frezarea suprafeţelor înclinate (fig.2.12 dr.sus) cu ajutorul: frezelor unghiulare (fig. fig.2.12,a), frezelor
frontale - înclinând piesa (fig.2.12,b) şi frezelor frontale - înclinând freza (fig. 2.12,c).

c) frezarea suprafeţelor profilate, folosind freze profilate(pentru suprafeţele mici) şi freze combinate (pentru
suprafeţele de dimensiuni mari, (fig. 2.12 st.jos).

d) frezarea canalelor de diferite secţiuni, folosind freze adecvate (fig 2.12 dr.jos).
Parametrul caracteristic principal al maşinilor de frezat este lăţimea B a feţei active a mesei maşinii.
Al doilea parametru este lungimea L a suprafeţei active a mesei maşinii şi se obţine funcţie de parametrul
principal B, prin respectarea condiţiei L = (4 ... 5)B,.
În scopul realizării unui anumit domeniu de reglare a avansurilor, în faza de proiectare în primul rând
se determină vitezele de avans limită. Deoarece la frezare viteza de avans se exprimă în mm/min, pentru calcul
se foloseşte relaţia: s  sz  z  n ,

unde: s este viteza de avans, în mm/min;

sz - mărimea avansului pe un dinte al frezei, în mm;

z - numărul de dinţi ai frezei;
n - turaţia frezei, în rot/min.
Datorită diversităţii prelucrărilor, a dimensiunilor şi formelor pe care le prezintă piesele de prelucrat,
maşinile de frezat se prezintă azi sub forma unei game mari de tipuri şi dimensiuni.
Laborator 5

Stungul normal (universal) SN 320

În figura 1 se prezintă o vedere simplificată a maşinii, cu principalele elemente componente:

1 - Batiu;
2 - Păpuşă fixă conţinând cutia de viteze CV;
3 - Cutia de avansuri şi filete;
4 - Cutia căruciorului;
5 - Sania longitudinală;
6 - Sania transversală;
7 - Sania longitudinală port-cuţit;
8 - Suportul port-cuţit;
9 - Păpuşa mobilă.
 Schema cinematica structurala (functionala) a strungului normal

Dimensiunile maxime ale semifabricatelor prelucrate pe strungul normal

Mişcările de lucru la strunjirea suprafeţelor cilindrice (a) şi a celor plane frontale (b) pe strungul
normal

Scheme de aşchiere la prelucrarea prin strunjire:

a) prelucrarea suprafeţelor cilindrice exterioare; b) prelucrarea suprafeţelor plane frontale;

c) prelucrarea suprafeţelor conice prin metoda generatoarei materializate;
d) prelucrarea suprafeţelor conice prin metoda generatoarei cinematice;
e) prelucrarea suprafeţelor cilindrice interioare; f) prelucrarea canalelor (debitare).
 Tipuri de prelucrari pe strung:

Strunjirea cilindrică exterioară (a) şi interioară (b) cu generatoare materializată

Strunjirea cilindrică exterioară cu generatoare cinematică: (a) – suprafeţe exterioare de

reducere; (b) – suprafaţă exterioară cu prag

Strunjirea cilindrică în straturi succesive (a) şi în trepte succesive (b)

Strunjirea suprafeţelor cilindrice interioare: (a) – gaură străpunsă; (b) – gaură înfundată sau cu prag

Strunjirea suprafeţelor plane frontale cu generatoare materializată

Strunjirea suprafeţelor plane frontale cu generatoare cinematică

Strunjirea canalelor: (a) canal transversal cilindric exterior; (b) canal transversal cilindric interior;
(c) canal frontal

Strunjirea canalelor late: (a) etapa avansului de pătrundere; (b) etapa strunjirii longitudinale

Strunjirea suprafeţelor excentrice

 Posibilitati de prelucrare pe strungul normal (variante):

Pe strunguri se efectuează, în primul rând, operaţii de strunjire, dar se pot realiza şi operaţii de debitare,
găurire, filetare, frezare, rectificare sau chiar operaţii de fasonare a tablelor.
Operaţiile de strunjire sunt acele operaţii care se execută cu ajutorul cuţitelor de strunjit. După poziţia
suprafeţelor pe piesa prelucrată, acestea pot fi exterioare şi interioare, iar după formă sunt: cilindrice, conice,
profilate şi plane.
Suprafeţele cilindrice exterioare şi interioare se realizează utilizând scule specific care se deplasează în
mişcarea de avans longitudinal w .
l

Suprafeţele plane exterioare şi interioare se realizează utilizând cuţite încovoiate, care execută mişcarea de
avans transversal w de la exterior spre centru, sau invers.
t

Retezarea pieselor se realizează folosind cuţite de retezat, care se deplasează în mişcarea de avans transversal
wt

Strunjirea suprafeţelor conice se poate face prin mai multe metode, prezentate în continuare:
- Cu generatoare materializată pe sculă, tăişul principal rectiliniu al sculei formând cu axa piesei un unghi de
atac funcţional.
- Prin rotirea saniei portcuţit de la suportul rotativ (mişcarea de poziţionare w cu un unghi α egal cu cel al
p1
generatoarei piesei şi folosind mişcarea de avans a saniei portcuţit, w (fig.5.10).
pc

- Prin deplasarea transversală a păpuşii mobile (fig.5.11).

 Accesorii:

Dspozitivul universal (fig.5.3) este prevăzut cu trei sau patru bacuri B autocentrante (care se
deplasează simul-tan). Se montează pe capătul arborelui principal al maşinii şi serveşte la prinderea
pieselor pe suprafeţe de revoluţie, asi-gurând centrarea automată a acestora cu arborele principal.

Vârfurile conice servesc la prinderea pieselor de lungime mare între vârfuri, utilizând găurile
de centrare. Ele se fixează în alezajele tip con Morse din pinolă sau din arborele principal, direct
(fig.5.7, b, c), sau indirect (fig.5.7, a) prin intermediul unor bucşe conice denumite reducţii.

Dispozitiv de copiere cu lineal

Laborator 6

Masina de rectificat rotund universal RU 100

Scheme de aşchiere la rectificarea rotundă exterioară între vârfuri

Tipuri de suprafeţe care se pot genera pe maşinile de rectificat universale

Prelucrările efectuate cel mai frecvent sunt: rectificare cilindrică exterioară şi rectificare
cilindrică interioară a pieselor care pot fi executate şi în trepte. În figura 2 este prezentată schema
operaţiei de rectificare cilindrică exterioară între vârfuri a unui capăt de arbore. Rectificarea
cilindrică interioară, combinată cu o rectificare plan-frontală este ilustrată în figura 3.
La rectificarea suprafeţei conice pentru piesele cu lungime relativ mare, se roteşte masa propriu-zisă
6 pe sania longitudinală (vezi Figura 1). În cazul pieselor relativ scurte şi atunci când unghiul de
înclinare a generatoarei conului este relativ mare, se roteşte păpuşa port-piesă pe masa maşinii
(Figura 4).
Când se rectifică piese cu o formă complexă se pot aplica succesiv mai multe scheme de prelucrare
(Figura 5).

Pentru rectificarea capătului de arbore se pot aplica

scheme cu avans radial (IV) dacă lăţimea discului abraziv
este mai mare decît lungimea suprafeţei care se
prelucrează, urmând a se rectifica cu avans longitudinal
(III) suprafeţele intermediare care au o lungime mai mare
decât lăţimea discului abraziv. Rectificarea cilindrică a
gulerului din stânga şi a suprafeţei plan-frontale de
reazem se poate face utilizând un disc abraziv dublu
conic, cu un unghi de 90°, înclinând în mod corespunzător păpuşa port-piatră.
 Masina de rectificat plan

h
Scheme de aşchiere la rectificarea suprafeţelor plane
Laborator 7

Maşini de găurit, alezat şi frezat orizontala AF 85

Elementele constructive componente ale maşinii sunt:

1. Placa de bază;
2. Stâlpul cu ghidaje verticale;
3. Capul de găurit, alezat şi frezat;
4. Pinola arborelui principal;
5. Sania longitudinală;
6. Sania transversală;
7. Masa rotitoare cu mişcare de poziţionare şi mişcare de avans circular;
8. Contrastâlpul;
9. Sania cu pinola de susţinere a barelor de alezat lungi;
10. Arborele principal;
11. Platoul cu sanie radială.
Particularitatea acestor maşini constă în existenţa a două mişcări principale I şi I’ care se pot imprima
arborelui principal şi platoului, în mod independent sau simultan, ceea ce permite prelucrarea în
acelaşi timp a unei suprafeţe cilindrice (mişcările Vas1 şi We1) şi a unei suprafeţe plane (Vas2 şi
Wr).

Mişcările organelor mobile sunt redate conform figurii şi anume:

I. Vas1 – axul principal cu mişcarea principală de aşchiere;
I’. Vas2 – platoul cu altă mişcare principală de aşchiere;
II. W11 – avansul pinolei axului principal;
II’. W12 – avansul mesei longitudinale;
III Wr – avansul radial al saniei;
IV Wtr – avansul transversal al mesei;
V Wcirc – mişcarea de avans a mesei (poate fi doar poziţionare);
VI – VII Mişcări auxiliare de reglaj;
VIII. Mişcări de reglaj pe verticală a capului de găurit, alezat şi frezat
Laborator 8 (sem. 2)

Masini de frezat dantura RD cu freza melc (prin rulare) FD 320 si FD 500

Masina de danturat FD 320

 FD 500

Principalele părţi componente sunt:

1. Batiu sau placă de bază;

2. Montant fix;
3. Sanie verticală;
4. Platou rotativ;
5. Sanie transversală;
6. Arbore principal;
7. Sanie port-piesă (radială);
8. Platou rotativ (port-piesă);
9. Piesa de prelucrat;
10. Braţ port cherner;
11. Montant mobil;

Miscarile de lucru, de reglare sau de pozitionare

Pentru acoperirea gamei de prelucrări maşina posedă următoarele mişcări de generare:

I. (nas) – principală de rotaţie a sculei;

II. (wv) – secundară de avans vertical a sculei;
III. (wtr) – secundară de avans transversal a sculei;
IV. (wp) – secundară de avans circular a platoului port-piesă;
V. (wr) – secundară de avans radial (de patrundere);
VI. (nps) – mişcare suplimentară de rotatie a piesei într-un sens sau altul.
Mişcările VII şi VIII de prindere a semifabricatului şi de poziţionare unghiulară a sculei, sunt
mişcări auxiliare. Miscarile II, III si V pot fi si auxiliare cand pe directiile lor se realizeaza deplasari
rapide pentru reglaje.

Prelucrarea danturii drepte impune următoarele mişcări de generare:

a. Mişcarea principală (I) de rotaţie a frezei melc cu turaţia nas, care asigură
obţinerea vitezei economice de aşchiere Vaş la periferia sculei, fiind realizată de lanţul
cinematic principal.
 b. Mişcarea de rulare, realizând în acelaşi timp şi divizarea continuă, reproduce
mişcarea de angrenare melc şi roată piesă şi constituie totodată o mişcare de avans
circular. Mişcarea de rulare asigurată de lanţul cinematic de rulare, are ca rezultat
realizarea profilului evolventic al danturii în urma combinării mişcărilor I şi IV.
c. Mişcarea (II) de avans vertical, care mişcă profilul generator evolventic pe o
directoare rectilinie, este asigurată de lanţul cinematic de avans vertical.
d. Mişcarea (V) de avans radial, asigură pătrunderea sculei până la fundul dintelui
piesei prin intermediul lanţului cinematic de avans radial.
e. Mişcarea (III) de avans tangenţial combinată cu mişcarea (II) de avans vertical în
cazul prelucrării prin metoda cu avans diagonal. Combinarea acestor mişcări conduce la
existenţa unui lanţ cinematic de avans diagonal.

I + (I+IV) + II + V + (VII+VIII)

nas rulare- Gevolventica Drectilinie hdinte auxiliare

Prelucrarea danturii înclinate implică în plus faţă de mişcările necesare realizării danturii
drepte, posibilitatea mişcării muchiei aşchietoare după o direcţie paralelă cu tangenta la elicea
danturii înclinate a roţii, realizată printr-un lanţ cinematic de filetare, care combină mişcarea de
deplasare verticală (II) a sculei cu o rotaţie suplimentară (VI) a piesei, într-un sens sau altul, funcţie
de sensul elicei directoare a dintelui.

I + (I+IV) + (II+VI) + V + (VII+VII)

nas rulare-Gev filetare-Delicoidala hdinte auxiliare

Posibilitatile de lucru si reglarea masinii

Pe această maşină se pot dantura:

- roţi dinţate cilindrice cu dinţi drepţi şi înclinaţi;

- roţi melcate;
- arbori canelaţi;
- melci