 Sistemul arbore unitar (fig.2.

14) este ansamblul de ajustaje în care diferitele jocuri

sau strângeri dorite se obţin asociind alezaje de diferite dimensiuni (cu diverse poziţii ale
câmpului de toleranţă faţă de linia zero), cu un arbore unic (care are o poziţie fixă a câmpului
de toleranţă: tangentă la linia zero dedesuptul acesteia) a cărui abatere superioară este nulă
(es=0) iar dimensiunea maximă este egală cu dimensiunea nominală (dmax=N).
es=0

TD
Td
N=dmax

+
0
ei

Ajustaj
cu joc

Ajustaje intermediare (de trecere)

Figuracu
Ajustaj 2.14
strângere

 Sistemul alezaj unitar (fig.2.15) este ansamblul de ajustaje în care diferitele jocuri
sau strângeri dorite se obţin asociind arbori de diferite dimensiuni (cu diverse poziţii ale
câmpului de toleranţă faţă de linia zero), cu un alezaj unic (care are o poziţie fixă a câmpului
de toleranţă: tangentă la linia zero deasupra ei) la care abaterea inferioară este nulă (EI=0) iar
dimensiunea minimă este egală cu dimensiunea nominală (Dmin=N) .
Sistemul ISO (se va discuta la paragraful 2.6) este un sistem larg, care permite
alegerea unei mari varietăţi de câmpuri de toleranţă şi combinarea lor într-un număr şi mai
mare de ajustaje. Raţionalizarea gospodăriei de scule, dispozitive şi verificatoare (SDV-uri),
organizarea ştiinţiifică a fabricaţiei, depozitării şi exploatării lor, impune îngrădirea drastică a
sortimentului acestora, ceea ce a dus la stabilirea unor selecţii de câmpuri de toleranţă cu
folosire preferenţială. Selecţia prevăzută în stas, destinată utilizării generale, trebuind să

38
acopere în maximă măsura necesităţile tuturor ramurilor industriale, este foarte largă. La baza
alegerii şirurilor şi simbolurilor preferenţiale a stat sistemul alezaj unitar, aplicat cu
precădere, datorită avantajelor sale tehnico-economice, în special pentru faptul că sortimentul
de scule speciale pentru prelucrarea alezajelor (alezoare, broşe, etc) este mai mic.
EI=0

TD Td
N=Dmin

+
ES
A

0
-

Ajustaj
cu joc

Ajustaje intermediare (de trecere)

Figura 2.15
Ajustaj cu strângere

Folosirea ajustajelor în sistem alezaj unitar sau în sistem arbore unitar depinde de felul
construcţiei pieselor, de caracterul asamblării şi de posibilităţile tehnologice de prelucrare şi
asamblare cele mai economice. De exemplu, în cazul unei carcase cu mai multe alezaje care
au acelaşi diametru nominal şi în care se vor monta bucşe (cu un anumit rol funcţional),
stabilirea ajustajelor în sistem alezaj unitar este mai economică, deoarece prelucrarea şi
măsurarea alezajelor se poate executa cu aceleaşi scule şi respectiv aceleaşi verificatoare
(prelucrarea şi măsurarea bucşelor la exterior nu pun probleme, indiferent de mărimea şi
precizia diametrului).
Dar, în cazul unei asamblări tip piston - bolţ - bielă de la motoarele cu ardere internă
sau compresoare, diferitele ajustaje ale bolţului, separat cu pistonul şi biela, trebuie luate în

39
sistem arbore unitar întrucât prelucrarea bolţului în trepte de dimensiuni de acelaşi diametru
nominal este dificil, iar pistonul şi biela se prelucrează, oricum, în locuri şi cu scule diferite.

 OBSERVAŢII

Alegerea sistemului de ajustaj

]n practică, la alegerea sistemului de ajustaj se au în vedere atât factorii economici

cât şi cei constructivi.
1. Factorii economici cuprind:
 Preţul de cost al prelucrării pieselor; la prelucrarea alezajelor pentru fiecare dimensiune
nominală este necesară câte o sculă pentru prelucrat alezajele: burghiu, alezor de degroşare,
alezor de finisare sau broşă, pe când la prelucrarea arborilor de diferite dimensiuni
nominale se pot utiliza aceleaşi scule: cuţit de strung pentru degroşare, finisare, piatră de
rectificat exterior. Ca urmare, preţul de cost al prelucrării alezajelor este mai mare decât al
arborilor şi din acest punct de vedere se preferă sistemul alezaj unitar;
 Costul de achiziţionare şi întreţinere a sculelor şi dispozitivelor folosite la prelucrare ;
sistemul alezaj unitar este mai avantajos şi din punctul de vedere al costului sculelor
aşchietoare şi întreţinerii lor. Evident, un cuţit de strung pentru finisat arbori este mai ieftin
decât un alezor pentru finisare sau o broşă pentru prelucrat alezajele;
 Costul verificatoarelor (calibrelor); pentru controlul alezajelor se utilizează la producţia
de serie calibre tampon mai ieftin de fabricat şi întreţinut decât calibrele potcoavă sau inel
utilizate pentru verificarea arborilor. Din punct de vedere al costului calibrelor este mai
avantajos deci sistemul arbore unitar.

2. Factorii constructivi: Există situaţii când factorii constructivi şi de montaj impun folosirea
sistemului arbore unitar ca fiind mai avantajos:
- astfel, la utilizarea barelor calibrate trase la rece având precizie ridicată nu se mai
utilizează prelucrarea prin aşchiere (de exemplu în industria textilă, de maşini agricole,
mecanică fină etc.). Datorită costului redus al arborilor calibraţi este mai avantajos
sistemului arbore unitar. Preţul de cost al calibrelor recomandă de asemenea sistemul arbore
unitar;

40
- din punct de vedere constructiv, când pe acelaşi arbore se prevăd mai multe ajustaje, şi
anume, ajustajul cu joc la mijloc (fig.2.16,a), trebuie ales sistemul arbore unitar, deoarece
piesa de la mijloc trece mai uşor peste capetele arborelui (de exemplu, la asamblarea
pistonului-bielă de la motoarele cu ardere internă sau compresoarelor etc.); este posibilă şi
alegerea sistemului alezaj unitar dacă arborele se execută în trepte (fig.2.16,b), altfel nu se
mai poate monta piesa de la mijloc;

Arbore unitar Alezaj unitar

recomandat nerecomandat

Ajustaj Ajustaj Ajustaj Ajustaj Ajustaj Ajustaj

fix mobil fix fix mobil fix

a) b)

Alezaj unitar Arbore unitar

recomandat nerecomandat

Ajustaj Ajustaj Ajustaj Ajustaj Ajustaj Ajustaj

mobil fix mobil mobil fix mobil

c) d)

Figura 2.16

- dacă la mijloc este necesar un ajustaj fix, iar la capete mobil, se va alege sistemul alezaj
unitar (fig.2.16,c) deoarece piesa de la mijloc poate trece peste capetele arborelui (este de
observat că, deşi se pare că arborele are acelaşi diametru peste tot, în realitate, la acelaşi
diametru nominal, ajustajele sunt realizate pe seama dimensiunilor arborelui). Dacă se
utilizează sistemul arbore unitar, atunci trebuie să se ia arborele în trepte (fig.2.16,d).

41
Executarea în trepte a arborelui (fig.2.16, b şi d) necesită un consum mai mare de material,
ceea ce se va evita. S-au prevăzut caneluri între diferitele porţiuni ale arborelui (fig.2.16,c)
pentru a se putea rectifica la dimensiuni diferite. ]n acelaşi scop, s-au prevăzut degajări şi în
cazul arborilor în trepte (fig.2.16, b şi d).
Proiectantul va trebui să facă o analiză temeinică a fiecărei asamblări în parte şi de
la caz la caz să decidă pe care din cele două sisteme le utilizează. Sistemul alezaj unitar se va
aplica totdeauna, el rămânând sistemul preferenţial, cu excepţia cazurilor în care tehnologic,
constructiv sau funcţional este raţională folosirea sistemului arbore unitar. ]n practică,
sistemul alezaj unitar se utilizează în construcţia de maşini-unelte, autovehicule, tractoare,
avioane, locomotive, vagoane, maşini grele, pompe, ventilatoare, maşini miniere, maşini
energetice etc. Sistemul arbore unitar se întrebuinţează pentru unele ajustaje la maşini-
unelte, transmisii, maşini textile, maşini agricole care au arbori lungi; de asemenea la
aparatele electrice unde se utilizează axe din materiale trase, la maşini de construcţie etc. Se
utilizază ambele sisteme în mecanică fină, construcţia de maşini electrice, rulmenţi etc.

În funcţie de poziţia reciprocă a câmpurilor de toleranţă ale pieselor conjugate, se

deosebesc trei tipuri (grupe) de ajustaje, pentru fiecare dintre cele două sisteme de ajustaje
standardizate şi anume:

 Ajustaj cu joc caracterizat prin faptul că, în cazul asamblării a două piese (una de tip
alezaj iar cealaltă de tip arbore) luate la întâmplare, ajustajul va asigura întotdeauna un joc
minim garantat (pozitiv sau cel puţin egal cu zero), indiferent de configuraţia sa geometrică.
Aceasta presupune, în cazul cel mai general, că dimensiunile efective ale alezajului trebuie să
fie întotdeauna mai mari decât dimensiunile efective ale arborelui (E D  Ed în cazul ajustajelor
cilindrice), respectiv dimensiunea minimă prescrisă a alezajului să fie mai mare decât
dimensiunea maximă prescrisă a arborelui (Dmin  dmax în cazul ajustajelor cilindrice).

Din reprezentarea grafică simplificată a ajustajelor se observă că la toate ajustajele cu

joc, câmpul de toleranţă al alezajului se află situat, întotdeauna, în întregime deasupra
câmpului de toleranţă al arborelui (vezi fig. 2.14 şi 2.15).
Se ştie că, dimensiunile efective ale arborilor şi alezajelor pot lua diferite valori între
limitele prescrise şi ca urmare jocul efectiv poate avea, de asemenea, diferite valori între două
limite care sunt jocul minim şi maxim (J min şi Jmax). Jocul maxim s-ar obţine - ca joc efectiv -
atunci când alezajul (sau alezajele) având cel mai mare diametru prescris (D max) s-ar asambla
cu arborele (sau arborii) având cel mai mic diametru prescris (d min). La rândul lui, jocul

42
minim s-ar obţine - ca joc efectiv - numai atunci când alezajul (sau alezajele) având cel mai
mic diametru prescris (Dmin) s-ar asambla cu arborele (sau arborii) având cel mai mare
diametru prescris (dmax).
Jocurile limită determină un interval de variaţie a jocurilor, care prin analogie cu
toleranţa dimensională, capătă denumirea de toleranţa jocului sau toleranţa ajustajului cu
joc care, pentru cazul ajustajelor cilindrice, este dată de relaţia:

Taj  TJ  J max  J min  (Dmax  d min )  (Dmin  d max )  (2.26)

 (Dmax  Dmin )  (d max  d min )  TD  Td

Acelaşi rezultat se obţine şi în cazul în care jocurile limită sunt înlocuite cu diferenţele
abaterilor dimensionale limită, conform relaţiei 2.26*.

Taj  TJ  J max  J min  (ES  ei )  (EI  es )  (2.26*)

 (ES  EI)  (es  ei)  TD  Td

Se observă că, toleranţa jocului este egală, teoretic, cu suma toleranţelor diametrelor
(dimensiunilor) pieselor asamblate.
În funcţie de valorile diametrelor sau abaterilor limită şi de mărimea toleranţelor
prescrise pentru diametrele alezajelor şi arborilor, ajustajele cu joc pot fi diferite, atât în ceea
ce priveşte valorile jocurilor limită, cât şi în ce priveşte mărimea toleranţei jocului.
În figura 2.17,a sunt prezentate câteva ajustaje cu joc când toleranţa alezajului este
constantă ca poziţie faţă de linia zero (EI=0), iar în figura 2.17,b sunt prezentate ajustajele cu
joc când toleranţa arborelui este constantă ca poziţie faţă de linia zero (es=0). Este considerat
ajustajul cu joc şi cel la care Jmin=0 (fig.2.17,a şi b, poz.3), datorită faptului că un joc teoretic
nul devine practic aproape pozitiv imediat după asamblarea şi începerea funcţionării pieselor.

m m

1 2 3 TD
TD
+ TD TD TD + TD
0 0
- Td - Td Td Td
Td
Td
N

1 2 3
N

m 43 m
 a) b)

Figura 2.17

De obicei, în practică, prin asamblarea a două piese, una de tip alezaj iar cealaltă de
tip arbore, luate la întâmplare, rezultă un ajustaj cu joc efectiv care tinde spre o valoare medie
dată de expresia:

J max  J min (ES  ei)  (EI  es )

J med   (2.27)
2 2

Ajustajele cu joc se prescriu în cazul în care una dintre cele două piese asamblate
trebuie să execute o mişcare relativă, de rotaţie sau rectilinie în raport cu cealaltă piesă. Sunt
utilizate, pe scară largă, de exemplu în următoarele situaţii: în cazul ansamblurilor cuzinet-
arbore, roată dinţată intermediară montată liber pe un ax, rulment-arbore-corp lagăr, bucşă de
ghidare-coloană, şurub-piuliţă, montant-colier de fixare etc. la ajustajele cilindrice; în cazul
ansamblelor ghidaj-suport glisant, ponsoane-placă activă în construcţia de ştanţe şi matriţe,
montant-traversă-port cap de forţă, sanie-cărucior-suport portsculă etc. la ajustajele
prismatice.

 Ajustaj cu strângere caracterizat prin faptul că, în cazul asamblării a două piese (una
de tip alezaj iar cealaltă de tip arbore) luate la întâmplare, ajustajul va asigura întotdeauna o
strângere minimă garantată (mai mare decât zero), indiferent de configuraţia sa geometrică.
Aceasta presupune, în cazul cel mai general, că dimensiunile efective ale arborelui trebuie să
fie întotdeauna mai mari decât dimensiunile efective ale alezajului (E d  ED în cazul
ajustajelor cilindrice), respectiv dimensiunea minimă prescrisă a arborelui să fie mai mare
decât dimensiunea maximă prescrisă a alezajului (dmin  Dmax în cazul ajustajelor cilindrice).
La reprezentarea grafică a ajustajelor cu strângere, câmpul de toleranţă al arborelui se
află situat în întregime deasupra câmpului de toleranţă al alezajului (vezi fig.2.14 şi 2.15).

44
 Prin asamblare, diametrul alezajului este silit să se mărească, iar diametrul arborelui
este silit să se micşoreze, ceea ce impune deformarea materialelor celor două piese; ca
urmare, strângerea odată realizată, se exprimă printr-o stare de tensiune în piesele asamblate.
Întrucât diametrele efective ale alezajului şi arborelui pot avea (înainte de asamblare)
diferite valori cuprinse între cele două valori limită prescrise, strângerea efectivă poate avea,
de asemenea, diferite valori cuprinse între două limite. Prin urmare, ca şi la ajustajele cu joc,
la ajustajele cu strângere se poate defini o toleranţă a ajustajului cu strângere sau toleranţa
strângerii, precum şi o stângere medie care, pentru cazul ajustajelor cilindrice, sunt date de
relaţiile (2.28), (2.28*) şi (2.29). Toleranţa ajustajului cu strângere este egală, ca şi toleranţa
jocului, cu suma toleranţelor diametrelor pieselor asamblate.

Taj  TS  S max  S min  (d max  Dmin )  (d min  Dmax )  (2.28)

 (Dmax  Dmin )  (d max  d min )  TD  Td

sau
Taj  TS  S max  S min  (es  EI)  (ei  ES )  (2.28*)
 (ES  EI)  (es  ei)  TD  Td

S max  S min (es  EI)  (ei  ES )

S med   (2.29)
2 2

Relaţiile (2.26), (2.26*), (2.28) şi (2.28*) sunt foarte importante, ele anticipând asupra
unui fapt cunoscut din rezolvarea algebrică a lanţurilor de dimensiuni şi anume: toleranţa
elementului rezultant (în cazul de faţă TJ sau TS sau, mai general, Taj) este egală cu suma
toleranţelor elementelor componente (în cazul de faţă Td şi TD), adică se poate scrie:
n
T  T
i 1
i (AXIOMĂ) (2.30)

unde: T este toleranţa elementului rezultant;

Ti - toleranţa elementului component.
În figura 2.18,a sunt prezentate câteva ajustaje cu strângere la care toleranţa alezajului
este constantă ca poziţie faţă de linia zero (EI=0), iar în figura 2.18,b sunt prezentate câteva
ajustaje la care toleranţa arborelui este constantă ca poziţie faţă de linia zero (es=0).
Ajustajele cu strângere se prescriu în cazurile în care piesele asamblate trebuie să fie
fixe una faţă de cealaltă în timpul funcţionării, respectiv să formeze ajustaje cu centrare foarte
bună. La acest fel de ajustaje, strângerea realizează o legătură fixă a pieselor, fără utilizarea

45
elementelor de fixare cum ar fi penele, şuruburile etc. Legătura fixă se obţine, în cazul acesta,
datorită deformaţiilor elastice ale materialului produse în timpul asamblării pieselor. Se
utilizează în special la asamblări nedemontabile. Ajustaje cu strângere se folosesc de
exemplu la bucşele de ghidare în plăcile de cap sau de ghidare ale ştanţelor şi matriţelor, la
camera pistonului faţă de blocul motor, cuzineţii lagărelor de frecare faţă de corpul lagărului,
bandajul de rulare a roţii de vagon, tramvai, rulmenţii pe arbore etc.

m Td m
Td
Td

TD TD TD +
1 2 3
+
0 0
- - Td Td Td
N

1 2 3
TD
m m TD

N
TD
a) b)

Figura 2.18

 Ajustaj intermediar (de trecere) este ajustajul care se prescrie în cazurile în care
condiţiile de funcţionare admit atât existenţa jocului cât şi a strîngerii între piesele asamblate,
dar de valori mici. Se utilizează spre exemplu când este necesară ghidarea precisă a pieselor
asamblate a căror montare şi demontare se face, relativ uşor şi frecvent (de exemplu la roţi de
schimb, bucşe de ghidare etc.), dar şi când se doreşte o fixare relativ precisă, respectiv o
centrare corespunzătoare. Dacă este însă necesar să se obţină o asamblare fixă în cazul acestor
ajustaje, se vor utiliza piese de fixare ajutătoare, ca pene, şuruburi şi ştifturi.
La acest tip de ajustaje, câmpurile de toleranţă se suprapun total sau parţial datorită
faptului că prin prelucrare se pot obţine şi alezaje cu dimensiuni efective mai mari decât al
unor arbori dar şi arbori cu dimensiuni efective mai mari decât al unor alezaje; prin
asamblarea la întâmplare a pieselor, în unele cazuri se obţin jocuri, iar în alte cazuri strângeri
- calculate cu ajutorul relaţiilor cunoscute. În acelaşi timp, jocul minim ca limită minimă
numai a jocurilor şi strângerea minimă ca limită minimă numai a strângerilor vor fi, evident,
egale cu zero.
Valoarea medie a tuturor jocurilor şi strângerilor intermediare poate fi un joc sau o
strângere şi pentru calculul ei se foloseşte relaţia:

46
 J max  J min J max  S max
J med   (2.31)
2 2
sau

S max  S min S max  J max

S med   (2.32)
2 2

În relaţiile (2.31) şi (2.32) s-au făcut înlocuirile Jmin = - Smax şi respectiv Smin = - Jmax,
întrucât în cele două relaţii, Jmin şi Smin sunt considerate ca limite în general şi nu numai pentru
jocuri sau pentru strângeri. În funcţie de semnul rezultatului obţinut prin calcul cu una din
cele două relaţii, se poate stabili dacă valoarea medie este caracteristica presupusă (de
exemplu Jmed) sau caracteristica opusă. De regulă însă, când J max  Smax, valoarea medie este
Jmed şi, deci, se foloseşte relaţia (2.31), iar când S max  Jmax, valoarea medie este Smed şi, pentru
calculul ei se foloseşte relaţia (2.32); în cazul când Jmax = Smax, valoarea medie este zero.
Toleranţa ajustajului intermediar (de trecere) este intervalul de variaţie a jocurilor şi
strângerilor (determinat de cele două limite Jmax şi Smax) şi se calculează fie cu relaţia toleranţei
jocului, fie cu relaţia toleranţei strângerii, cu condiţia ca Jmin sau Smin să fie înlocuite cu -Smax
sau, respectiv, -Jmax:
Taj  J max  J min  J max  S max  TD  Td (2.33)
sau
Taj  S max  S min  S max  J max  TD  Td (2.34)

Ca şi în cazul primelor tipuri de ajustaje, toleranţa ajustajului intermediar este egală cu

suma toleranţelor diametrelor alezajului şi arborelui.
Câteva ajustaje intermediare posibile sunt prezentate grafic principial în figura 2.19: 1
şi 2 - toleranţa alezajului este constantă ca poziţie (EI=0); 3 şi 4 - toleranţa arborelui este
constantă ca poziţie (es=0).

m

Td 1 2
+ TD TD
0 Td TD
- Td Td
N

TD
1 2
47
m
 Figura 2.19

 APLICAŢII

 Să se determine tipul ajustajului format din alezajele şi arborii care au diametrele D =

+0,03 -0,03
 60 mm şi respectiv
0 d =  60 mm (fig.2.20).-0,06
Toleranţele la diametrele celor două grupe de piese sunt:
TD  ES  EI  0,03  0  0,03 mm
Td  es  ei  0,03  (0,06 )  0,03 mm

Jocurile limită şi jocul mediu al ajustajului sunt:

J max  Dmax  d min  60 ,03  59 ,94  0,09 mm  0

sau
J max  ES  ei  0,03  (0,06 )  0,09 mm

J min  Dmin  d max  60  59 ,97  0,03 mm  0

sau
J min  EI  es  0  (0,03 )  0,03 mm
J max  J min 0,09  0,03 0,12
J med     0,06 mm
2 2 2
Deoarece atât Jmax cât şi Jmin sunt pozitive, rezultă că ajustajul este cu joc.
Toleranţa jocului sau a ajustajului cu joc este:
TJ  J max  J min  0,09  0,03  0,06 mm

sau
TJ  TD  Td  0,03  0,03  0,06 mm

mm

ES = 0,03

+
TD EI = 0
0
-
es = - 0,03
N = 60

Td
mm ei = - 0,06
48
 Figura 2.20

 Să se calculeze tipul ajustajului format din alezajele şi arborii care au diametrele

-0,051 0
respectiv D =  100 d =  100
mm şi -0,086 mm (fig.2.21).
-0,03

Toleranţele prescrise la cele două diametre sunt:

TD  ES  EI  0,051  (0,086 )  0,035 mm
Td  es  ei  0  (0,03 )  0,03 mm

Strângerile limită şi stângerea medie sunt:

S max  d max  Dmin  100  99 ,914  0,086 mm  0

sau
S max  es  EI  0  (0,086 )  0,086 mm

S min  d min  Dmax  99 ,97  99 ,949  0,021mm  0

sau
S min  ei  ES  0,03  (0,051)  0,021mm
S max  S min 0,086  0,021 0,107
S med     0,0535 mm
2 2 2
Deoarece atât Smax cât şi Smin sunt pozitive, rezultă că ajustajul este cu strângere.
Toleranţa strângerii sau toleranţa ajustajului cu strângere este:
TS  S max  S min  0,086  0,021  0,065 mm

sau mm

TS  TD  Td  0,035  0,03  0,065 mm

+
0
- Td es = 0
ei = - 0,03
N = 100

mm TD ES = - 0,051
EI = - 0,086
Figura 2.21

 Să se determine tipul ajustajului format din alezajele şi arborii care au diametrele D =

+0,016 +0,013
 35 mm şi respectiv
0 d =  35 mm (fig.2.22).
+0,002

Toleranţele prescrise la cele două diametre sunt:

TD  ES  EI  0,016  0  0,016 mm
Td  es  ei  0,013  (0,002 )  0,011mm

49
 Caracteristicile ajustajului sunt:
S max  d max  Dmin  35 ,013  35  0,013 mm  0

sau
S max  es  EI  0,013  0  0,013 mm

mm

ES = +0,016 es = + 0,013
+ TD Td
EI = 0 ei = + 0,002
0
-
N = 35

mm

Figura 2.22

J max  Dmax  d min  35 ,016  35 ,002  0,014 mm  0

sau
J max  ES  ei  0,016  (0,002 )  0,014 mm

J max  J min J max  S max 0,014  0,013

J med     0,0005 mm
2 2 2
Deoarece atât Smax cât şi Jmax sunt pozitive, rezultă că ajustajul este intermediar, iar
toleranţa sa este:
Taj  J max  S max  0,014  0,013  0,027 mm

sau
Taj  TD  Td  0,016  0,011  0,027 mm

 OBSERVAŢII

Ajustaje probabile

50
 Admiţând că, în cazul proceselor tehnologice de prelucrare cu desfăşurare normală,
dimensiunile pieselor de tip alezaj şi, respectiv, de tip arbore se dispersează (repartizează) în
cadrul câmpului de toleranţă după o lege de distribuţie normală Gauss-Laplace (fig.2.23),
rezultă că, la asamblarea pieselor respective, fără o preselectare, probalilitatea de a apare
ajustaje cu strângere sau joc se va conforma aceleaşi legi, Gauss-Laplace.
La asamblarea celui mai probabil alezaj cu cel mai probabil arbore (cele plasate pe
maximele curbei Gauss) se obţine ajustajul cel mai probabil: jocul probabil Jp la ajustajele
cu joc sau intermediare, sau stângerea probabilă Sp la ajustajele cu strângere sau
intermediare.
Pentru oricare tip de ajustaj (joc, strângere sau intermediar) metodele de calcul
statistic permit determinarea valorilor probabile ale ajustajului, respectiv joc probabil J p,
sau strângere probabilă Sp. Aceste valori trebuie să fie egale sau apropiate cu valorile
necesare ale ajustajului (Jnec sau Snec) determinate de condiţiile de funcţionare impuse.
Jocul probabil şi strângerea probabilă sunt date în standarde (STAS 8100/5,6-90)
sau, pot fi calculate cu relaţiile prezentate în cle ce urmează.
Maximul curbei Gauss, acolo unde se grupează cu dimensiunile cele mai multe piese,
se plasează în mod diferit faţă de câmpul de toleranţă al alezajului T D respectiv al arborelui
Td, la producţia individuală şi de serie mică comparativ cu producţia de serie mare şi masă.
În ipoteza reglării manuale a maşinilor, la producţia de serie mică există tendinţa
muncitorului de a prelucra piese cu dimensiuni spre începutul câmpului de toleranţă ICT
(fig.2.23,a şi b) pentru a evita rebuturile nerecuperabile (cele care depăşesc minimul de
material - Dmax la alezaje şi dmin la arbori). Statistic s-a arătat că piesele cu dimensiunea cu
frecvenţă maximă (maximul curbei Gauss) se află faţă de dimensiunea limită
corespunzătoare maximului de material - deci la începutul câmpului de toleranţă (D min la
alezaje şi dmax la arbori) - la 1/3 din toleranţa la dimensiune. Aceasta se datorează tendinţei
fireşti a muncitorului de a obţine piese cu dimensiuni mai apropiate de maximul de material,
deoarece chiar dacă acesta se depăşeşte este posibilă remanierea pieselor. În ipoteza reglării
manuale a maşinilor la producţia de serie mică sau individuală, ajustajele probabile se
deduc din figura 2.23,a pentru Jp şi figura 2.23,b pentru Sp:

2 2
J p  J max  T J  J max  ( T D  T d ) (2.35)
3 3
sau
1 1
J p  J min  T J  J min  ( T D  T d ) (2.36)
3 3

51
 2
S p  S min  (T  Td ) (2.37)
3 D
sau
1
S p  S max  (T  Td ) (2.38)
3 D

Pentru ajustajele intermediare, cum domeniul de variaţie al valorilor ajustajului este

cuprins între Jmax şi Smax există relaţiile:
1 1
J p  J min  T aj  S max  ( T D  T d ) (2.39)
3 3
2 2
S p  S min  T aj   J max  ( T D  T d ) (2.40)
3 3

La producţia de serie mare şi masă, unde prelucrarea se execută automatizat pe

maşini-unelte automate şi semiautomate, controlul se efectuează cu calibre limitative şi, de
obicei, producţia este organizată pe baza controlului statistic, distribuţia dimensiunilor
pieselor este, în general, simetrică în câmpul de toleranţă (fig.2.23,c). În acest caz, ajustajul
probabil Jp şi Sp se determină cu ajutorul relaţiilor:
1 1
J p  J max  T J  J max  ( T D  T d ) (2.41)
2 2
sau
1 1
J p  J min  T J  J min  ( T D  T d ) (2.42)
2 2
1
S p  S min  (T  Td ) (2.43)
2 D
sau
1
S p  S max  (T  Td ) (2.44)
2 D
2/3 TD
1/3 TD
TD

+
1/3 Td

0
Jmax
Jmin

ICT
-
2/3 Td

Jp

Piese remaniabile

ICT

52
Td
 a)

1/3 Td
2/3 Td
ICT
Td

Smax

2/3 TD
Smin

Sp
1/3 TD

b)
TD

+
1/2TD 1/2TD

0
ICT
-
TD

0
Jmax
Jmin

ICT
-
1/2Td 1/2Td

Jp

ICT

c)
Td

Figura 2.23
Deoarece, uneori şi în cazul producţiei de serie şi de masă se poate întâmpla ca
distribuţia dimensiunilor să fie asimetrică în câmpul de toleranţă datorită uzurii sculelor
aşchietoare etc., se vor aplica relaţiile adecvate de la caz la caz.

2.5. AJUSTAJE TERMICE

53
 D imensiunile indicate pe desenul tehnic pentru diferite piese, considerate ca

atare sau care ulterior se asamblează pentru a forma un unumit ajustaj (joc, strângere) sunt
valabile numai în cazul în care, piesele în cauză se află la temperatura de referinţă, 20 0C (293
K). În exploatare, această temperatură nu poate fi menţinută însă pentru piesele în
funcţionare. Dacă ambele piese asamblate au aceeaşi temperatură, iar coeficientul lor de
dilatare este identic, atunci ajustajul rămâne neschimbat. Când însă materialul celor două
piese în contact prezintă coeficienţi diferiţi, ca urmare a temperaturii diferite la care se poate
afla alezajul în raport cu arborele, raportul dimensiunilor conjugate variază şi se deosebesc
două categorii de jocuri şi strângeri:
 jocuri şi strângeri la temperatura de referinţă, to care mai sunt numite şi jocuri şi
strângeri "constructive, Jc respectiv Sc", sau la "proiectare" sau "reci".
 jocuri şi strîngeri la temperatura de funcţionare sau de exploatare a pieselor, J e
respectiv Se , adică la aşa-numita temperatură de regim, te.
Prin urmare, valorile iniţiale ale jocurilor sau strângerilor se modifică. În aceste cazuri
se pune problema stabilirii valorilor jocurilor sau strângerilor la proiectare (J p, Sp) la
temperatura de referinţă to, în funcţie de mărimea jocurilor sau strângerilor efective (J e, Se) la
temperatura de exploatare, te.

54
 Când variaţiile dimensionale depăşesc valorile limită în condiţiile de exploatare, deci
teto, ajustajul devine termic. Pentru ca ajustajul să rămână la t eto cu un raport al
dimensiunilor de contact cuprins în domeniul câmpurilor de toleranţă pentru realizarea
strângerilor sau jocurilor prevăzute la proiectare, este necesară reconsiderarea valorilor
caracteristicilor de asamblare de la to = 200C.
a) Se consideră un ajustaj termic cu joc (fig.2.24) la care arborele şi alezajul se află la
aceeaşi temperatură. În figura 2.24, Jp este jocul la proiectare iar Je reprezintă jocul efectiv (de
exploatare, funcţionare).
Se pot scrie relaţiile:

D - d = Jp (2.45)

D  D
1 (2.46)
d  d

D+D-(d+d)=Je (2.47)

Jp+D=Je+d (2.48)

Jp=Je+d-D (2.49)

D D

Jp
Je

d d

Figura 2.24

Valorile creşterilor liniare la alezaj, D şi la arbore, d sunt:

D=D·D·(tD-tDo) (2.50)

55
 d=d·d·(td-tdo) (2.51)

Se poate scrie că:

Jp = Je + d·d·(td-tdo) - D·D·(tD-tDo) (2.52)

Pentru a simplifica calculele se consideră d=D ca valori nominale, erorile introduse

fiind mici datorită valorilor mici ale abaterilor dimensionale în raport cu dimensiunile
nominale.
Semnificaţia termenilor din relaţiile precedente este:
- D şi d reprezintă coeficienţi de dilatare termică liniară pentru materialul alezajului,
respectiv arborelui;
- td şi tD - temperaturile efective de exploatare ale arborelui şi alezajului care sunt egale,
td=tD=te (din enunţ);
- tdo şi tDo - temperaturile iniţiale ale arborelui şi alezajului respectiv tdo=tDo=200C.
Cu aceste observaţii, relaţia pentru jocul de proiectare Jp devine:

Jp=Je+d-D=Je+D·d·(te-to)-D·D·(te-to)=Je+D·(d-D)·(te-to) (2.53)

b) Se consideră ajustajul termic cu strângere, la care arborele şi alezajul au aceeaşi

temperatură efectivă te (de exploatare). Între diametrele D şi d se formează o strângere de
proiectare, Sp.

Notaţiile din figura 2.25 sunt:

- Sp este strângerea de proiectare;
- Se este strângerea efectivă (de funcţionare).
Conform figurii 2.25 se poate scrie:
D  D
1 (2.54)
d  d

Sp+d=Se+D (2.55)

Sp=Se+D-d (2.56)

Folosind aceleaşi notaţii şi introducând aceleaşi simplificări ca şi la ajustajul termic cu

joc, se poate scrie:
Sp = Se + D·D·(tD-tDo) - d·d·(td-tdo) = Se+D·D·(te-to) - D·d·(te-to) =
= Se + D·(D-d)·(te-to) (2.57)

56
 Astfel, de exemplu, temperatura de regim la funcţionarea unora dintre piesele unui
avion poate varia între -600C şi +2000C şi chiar mai mult, ultima temperatură fiind cea la care
funcţionează pistoanele şi segmenţii motorului. Din această cauză este necesar ca la stabilirea
toleranţelor să fie analizate şi ajustajele corespunzătoare temperaturii de regim, pentru a
asigura comportarea corectă a asamblării în timpul funcţionării.

 APLICAŢIE

 Lăţimea canalului unui segment de piston (1) este L=20 mm, materialul pentru
segment este fonta cenuşie cu coeficientul de dilatare liniară Fc=10x10-6 l/K, iar materialul
pentru piston (2) este un aliaj de tip silumin AlSi cu coeficientul de dilatare termică
AlSi=25x10-6 l/K. Temperatura de exploatare efectivă la care va lucra îmbinarea este
te=3000C, iar jocul de exploatare Je=0,35...0,25 mm.
Toleranţa jocului de exploatare va fi prin urmare:

D D

Sp
Se

d d

Figura 2.25

TJe = Je max - Je min = 0,35 - 0,25 = 0,1 mm

57
Temperatura de referinţă to=200C. Să se determine jocul de proiectare Jp.
Considerând L=D=d=20 mm şi aplicând relaţia (2.53), se obţine:
Jp = Je + D·(d-D)·(te-to) = Je + 20(300-20)(10x10-6-25x10-6) =
= Je + 20x280x(-15x10-6) = Je - 300x280x10-6 =
= Je - 8,4x10-6 = Je - 0,084
Valorile limită ale jocului de exploatare vor fi:
Jp max = 0,35 - 0,084 = 0,266 mm
Jp min = 0,25 - 0,084 = 0,166 mm
Toleranţa jocului de proiectare va fi:
TJp = Jp max - Jp min = 0,266 - 0,166 = 0,10 mm
2
Jp

Figura 2.26

58