CAPITOLUL 3

ABATERI ŞI TOLERANŢE
DE ORIENTARE, POZIŢIE ŞI BĂTAIE

3.1. Consideraţii generale

P
recizia de orientare, de poziţie şi de bătaie au o influenţă
importantă asupra calităţii pieselor luate separat cât şi asupra
produselor finite în general, maşini, utilaje, aparate etc. Toate
aceste abateri apar atât ca urmare a slabei rigidităţi a sistemului
tehnologic, cât şi din cauza unei tehnologii greşite, respectiv alegerea
incorectă a bazelor de aşezare, a modului de prindere a piesei etc.
Pentru punerea în evidenţă a abaterilor de orientare, de poziţie şi
de bătaie este necesară definirea următorilor termeni:

Bază de referinţă Formă geometrică teoretic exactă (axă, plan,

punct etc.) faţă de care se determină poziţia
elementului tolerat.
Baza de referinţă poate fi definită prin unul sau
mai multe elemente de referinţă ale piesei.
Sistem de baze de Sistemul compus dintr-un grup de două sau
referinţă mai multe baze de referinţă separate, utilizat
ca element de referinţă combinat pentru un
element tolerat.
Bază de referinţă Punctul, linia sau o zonă limitată pe suprafaţa
parţială piesei, utilizată în raport cu dispozitivele de
lucru şi echipamentele de verificare, care
defineşte bazele de referinţă necesare, astfel
încât să fie satisfăcute cerinţele funcţionale.
Element de referinţă Elementul real al unei piese (muchie,
suprafaţă, alezaj etc.) care este utilizat pentru
determinarea poziţiei unei baze de referinţă.

1
Element de referinţă Suprafaţa reală, de formă şi precizie
simulat corespunzătoare (lagăr, mandrină etc.), în
contact cu elementul (sau elementele) de
referinţă, utilizată pentru stabilirea bazelor de
referinţă.
Elementele de referinţă simulate reprezintă
materializarea practică a bazelor de referinţă în
timpul execuţiei şi inspecţiei/verificării pieselor.
Plan adiacent Planul tangent la suprafaţa reală şi aşezat
astfel încât distanţa maximă dintre suprafaţa
reală şi acesta să aibă valoarea cea mai mică
posibilă (a se vedea fig. 2.3).
Cilindru adiacent Cilindrul cu diametru minim, circumscris
suprafeţei exterioare reale la piese tip arbore,
respectiv cilindrul cu diametrul maxim, înscris
în suprafaţa interioară reală la piese tip alezaj
(a se vedea fig. 2.4).
Dreaptă adiacentă Dreapta tangentă la profilul real şi aşezată
astfel încât distanţa maximă dintre profilul real
şi aceasta să aibă valoarea cea mai mică
posibilă (a se vedea fig. 2.5).
Cerc adiacent Cercul cu diametru minim, circumscris secţiunii
transversale a suprafeţei exterioare reale la
piese tip arbore, respectiv cercul cu diametrul
maxim, înscris în secţiunea transversală a
suprafeţei interioare reale la piese tip alezaj (a
se vedea fig. 2.6).
Lungime de referinţă Lungimea în limitele căreia se determină
abaterea de formă, de orientare, de poziţie sau
de bătaie. Lungimea de referinţă poate fi:
- întreaga lungime considerată a profilului real
sau întregile dimensiuni considerate (lungime
şi lăţime) ale suprafeţei reale;
- o porţiune determinată a lungimii
(dimensiunilor) considerate.
Suprafaţă de referinţă Suprafaţa în raport cu care se determină
abaterea de formă, de orientare, de poziţie sau
de bătaie. Suprafaţa de referinţă poate fi
întreaga suprafaţă considerată a piesei sau
numai o porţiune din suprafaţa considerată a
piesei.

2
Poziţie nominală Poziţia suprafeţei, a axei ei, a profilului sau a
planului de simetrie, determinată prin
dimensiuni nominale liniare şi (sau) unghiulare
faţă de baza de referinţă sau faţă de o altă
suprafaţă, axă, profil sau plan de simetrie.
Orientare nominală Orientarea suprafeţei, a axei ei, a profilului sau
a planului de simetrie, determinată prin
dimensiuni nominale liniare şi (sau) unghiulare
faţă de baza de referinţă sau faţă de o altă
suprafaţă, axă, profil sau plan de simetrie.
Abatere de orientare Abaterea de la orientarea nominală a unei
suprafeţe, a axei ei, a unui profil sau a unui
plan de simetrie faţă de baza de referinţă sau
abaterea de la orientarea nominală reciprocă a
unor suprafeţe, a axelor lor, a unor profile sau
a planelor de simetrie.
La aprecierea abaterilor de orientare nu se iau
în considerare abaterile de formă ale suprafeţei
sau ale profilului; în locul suprafeţelor reale se
consideră suprafeţele adiacente.
Ca centre sau axe ale suprafeţelor reale se
consideră centrele sau axele suprafeţelor
adiacente (de exemplu, ca axă a unui capăt de
arbore cilindric se consideră axa cilindrului
adiacent circumscris capătului de arbore).
Abatere limită de Abaterea maximă admisă, pozitivă sau
orientare negativă, a abaterii de orientare.
Toleranţă de orientare Zona determinată de abaterile limită de
orientare.
Toleranţa de orientare poate fi egală cu
abaterea limită superioară de orientare, dacă
abaterea inferioară este egală cu zero.
Abatere de bătaie Diferenţa dintre cea mai mare şi cea mai mică
distanţă de la punctele profilului real la baza de
referinţă.
Abatere limită de Valoarea maximă admisă a abaterii de bătaie.
bătaie
Toleranţă de bătaie Zona determinată de abaterea limită de bătaie.

3
Abatere de poziţie Abaterea de la poziţia nominală a unei
suprafeţe, a axei ei, a unui profil sau a unui
plan de simetrie faţă de baza de referinţă sau
abaterea de la poziţia nominală reciprocă a
unor suprafeţe, a axelor lor, a unor profile sau
a planelor de simetrie.
La aprecierea abaterilor de poziţie nu se iau în
considerare abaterile de formă ale suprafeţei
sau profilului; ca urmare, în locul suprafeţelor
reale se consideră suprafeţele adiacente.
Ca centre sau axe ale suprafeţelor reale se
consideră centrele sau axele suprafeţelor
adiacente (de exemplu, ca axă a unui alezaj
cilindric se consideră axa cilindrului adiacent
înscris în alezaj).
Abatere limită de Valoarea maximă admisă a abaterii de poziţie.
poziţie
Toleranţă de poziţie Zona determinată de abaterile limită de poziţie.
Toleranţa de poziţie este egală cu dublul
abaterii limită superioare de poziţie, dacă
abaterea limită inferioară de poziţie este egală
şi de semn contrar cu abaterea limită
superioară.

3.2. Clasificarea abaterilor/toleranţelor de orientare

C onform STAS 7384-85, se deosebesc următoarele abateri de

orientare şi respectiv toleranţe de orientare:
 abaterea de la paralelism (tabelul 3.1);
 abaterea de la perpendicularitate (tabelul 3.2);
 abaterea de la înclinare (tabelul 3.3).
Terminologia şi definiţiile pentru abaterile şi toleranţele de orientare
sunt prevăzute în STAS 7384-85 şi sunt redate în tabelele următoare;
pentru indicarea abaterilor de orientare este utilizat simbolul literar “A” ,
pentru toleranţe “T” iar pentru lungimi de referinţă “L”.

4
 Tabelul 3.1

Definiţie Desen
Abaterea de la paralelism (neparalelismul)
Abaterea de la paralelism a două drepte într-un plan (fig. 3.1)
A L A=a-b
Diferenţa dintre distanţa maximă
(a) şi distanţa minimă (b) dintre

a
cele două drepte adiacente

b
coplanare, considerată în limitele Planul comun
lungimii de referinţă (L) al dreptelor
Drepte adiacente adiacente
Abaterea de la paralelism a două drepte în spaţiu (fig. 3.2)
Radical de ordinul doi din suma
pătratelor abaterilor (Ax şi Ay) de la Ay
A
paralelismul proiecţiilor celor două
drepte încrucişate pe două plane
reciproc perpendiculare. Unul din b Ax
plane este determinat de una din
L a
dreptele adiacente şi un punct extrem
Ax = a – b
al lungimii de referinţă a celei de-a
doua drepte.
Abaterea de la paralelism a unei drepte faţă de un plan (fig. 3.3)
A=a-b
Diferenţa dintre distanţa maximă şi
Dreaptă adiacentă
A

minimă dintre dreapta adiacentă şi L

planul adiacent, considerată în

limitele lungimii de referinţă, în
a
b

planul perpendicular pe planul

adiacent şi care conţine dreapta
Plan adiacent
adiacentă.
Plane adiacente A=a-b
Abaterea de la paralelism a două plane (fig. L3.4)
2

L1
a

5
b
Diferenţa dintre distanţa maximă
(a) şi distanţa minimă (b) dintre
cele două plane adiacente,
considerată în limitele suprafeţei de
referinţă.
Abaterea de la paralelism a unui plan
faţă de o suprafaţă de rotaţie (fig. 3.5)
Cilindru adiacent
Diferenţa dintre distanţa maximă
(a) şi distanţa minimă (b) dintre A=a-b

planul adiacent şi axa suprafeţei

a

b
adiacente de rotaţie, considerată în
limitele lungimii de referinţă. L
Plan adiacent

Abaterea de la paralelism a două suprafaţe de rotaţie (fig. 3.6)

Abaterea de la paralelism a axelor

suprafeţelor de rotaţie.
Această abatere este similară cu
abaterea de la paralelism a două
drepte într-un plan, dacă ea se
a

determină numai în planul comun

ale celor două axe (fig. 3.1) sau cu
L
abaterea de la paralelism a două
drepte în spaţiu, dacă ea se A=a-b
determină în două plane
perpendiculare (fig. 3.2).

T
Toleranţa la paralelism (fig. 3.7)
Tx L

Valoarea maximă admisă a abaterii T

T

Ty
Dreaptă
Dreapta
6 adiacentă
L Dreaptă
L Plan
adiacentă
adiacent
de la paralelism. Zona de toleranţă
la paralelism este cuprinsă:

 între două drepte paralele având

distanţa dintre ele egală cu T,
situate paralel cu baza de referinţă
a)
(dreapta/planul adiacentă/adiacent)
dacă toleranţa la paralelism a unei
drepte este prescrisă într-o singură
direcţie (fig. a şi b);

 într-o zonă paralelipipedică

având secţiunea cu laturile egale
cu Tx şi Ty, situate în direcţii b)
reciproc perpendiculare, situată
paralel cu baza de referinţă
(dreapta adiacentă sau planul
adiacent), dacă toleranţa la
paralelism a unei drepte este
prescrisă în două direcţii reciproc c)
perpendiculare (fig. c);

 într-o zonă cilindrică având

diametrul egal cu T, situată paralel
cu baza de referinţă (dreapta
adiacentă sau planul adiacent),
dacă toleranţa la paralelism a unei d)
drepte este prescrisă în orice
direcţie (fig. d);

 între două plane paralele având

7
distanţa dintre ele egală cu T,
situate paralel cu baza de referinţă
(dreapta adiacentă, planul adiacent e)
L1 L2
sau axa suprafeţei adiacente de
rotaţie), dacă se prescrie toleranţa

T
la paralelism a unui plan (fig. e şi f); Plan
adiacent
f)

Tabelul 3.2

Definiţie Desen
Abaterea de la perpendicularitate (neperpendicularitatea)
Abaterea de la perpendicularitate dintre două drepte, două
suprafeţe de rotaţie sau o suprafaţă de rotaţie şi o dreaptă (fig. 3.8)

Diferenţa dintre unghiul format de

dreptele adiacente la profilele A

reale, respectiv la axele

suprafeţelor adiacente de rotaţie
(sau proiecţiile lor pe un plan 900
L

perpendicular pe normala comună)

şi unghiul nominal de 900,
considerată în limitele lungimii de Drepte adiacente
referinţă.
Abaterea de la perpendicularitate a unei drepte
sau a unei suprafeţe de rotaţie faţă de un plan (fig. 3.9)
A

Diferenţa dintre unghiul format de Dreaptă

adiacentă
L

dreapta adiacentă sau axa 900

suprafeţei adiacente de rotaţie cu

8
Plan adiacent
planul adiacent la suprafaţa reală şi
unghiul nominal de 900,
a)
considerată în limitele lungimii de
referinţă. Abaterea poate fi Dreaptă
adiacentă Ay
măsurată: într-un plan dat (fig. A
x
3.9,a) sau în două plane reciproc
90
perpendiculare, prin proiecţiile 0

L
dreptei (axei) pe aceste plane (fig.
3.9,b); Plan adiacent
b)

Abaterea de la perpendicularitate a unui plan faţă de o dreaptă,

o suprafaţă de rotaţie sau un plan (fig. 3.10)
A
Diferenţa dintre unghiul format de
planul adiacent cu dreapta 900
L Bază de
adiacentă, cu axa suprafeţei
referinţă
adiacente de rotaţie sau cu planul
Plan adiacent
adiacent şi unghiul nominal de 90 0,
a)
considerată în limitele lungimii de
A
Plan
referinţă (fig. 3.10,a şi b) adiacent
L

900

b)

Toleranţa la perpendicularitate (fig. 3.11)

Bază de
Toleranţa la perpendicularitate este referinţă
valoarea maximă admisă a abaterii T
L

de la perpendicularitate. Zona de T
Ty T
T x Bază de
toleranţă este cuprinsă: Bază de
a) Bază de
Bază de T referinţă
referinţă referinţă
referinţă 900 T 9000 9
L

LL
L

0
900 90
L

90
 între două plane paralele având
distanţa dintre ele egală cu T,
situate perpendicular pe baza de
referinţă (dreapta adiacentă, axa
suprafeţei adiacente de rotaţie sau
b)
planul adiacent), dacă se prescrie
toleranţa la perpendicularitate
dintre două drepte sau a unui plan
faţă de baza de referinţă (fig. a, b şi
c);
 între două drepte paralele având c)
distanţa dintre ele egală cu T,
situate perpendicular pe planul de
referinţă, dacă toleranţa la
perpendicularitate a unei drepte
faţă de un plan este prescrisă într-o
singură direcţie (fig. d);
 într-o zonă paralelipipedică d)
având secţiunea cu laturile egale
cu Tx şi Ty, situată perpendicular pe
baza de referinţă, dacă toleranţa la
perpendicularitate a unei drepte
faţă de un plan este prescrisă în
două direcţii reciproc
perpendiculare (fig. e);
e)
 într-o zonă cilindrică având
diametrul egal cu T, situată
perpendicular pe planul de
referinţă, dacă toleranţa la
perpendicularitate a unei drepte
faţă de un plan este prescrisă în
f)
orice direcţie (fig. f).

Tabelul 3.3

Definiţie Desen
Abaterea de la înclinare
Abaterea de la înclinare dintre două drepte
sau două suprafeţe de rotaţie (fig.A3.12)
Drepte
Diferenţa dintre unghiul format de adiacente

L

nominal
10
dreptele adiacente la profilele
reale, respectiv de axele
suprafeţelor adiacente de rotaţie
(sau proiecţiile lor pe un plan
perpendicular pe normala comună)
şi unghiul nominal, considerată în
limitele lungimii de referinţă.
Abaterea de la înclinare a unui plan faţă de o dreaptă,
o suprafaţă de rotaţie sau un plan (fig. 3.13)

A

Diferenţa dintre unghiul format de nominal
planul adiacent la suprafaţa reală
cu dreapta adiacentă, cu axa
L

suprafeţei adiacente de rotaţie sau Bază de referinţă

cu planul adiacent şi unghiul Plan adiacent

nominal dat, considerată în limitele a)
A
lungimii de referinţă (fig. a şi b)
Plane
adiacente

nominal
L

b)
Abaterea de la înclinare a unei drepte
sau a unei suprafeţe de rotaţie faţă de un plan (fig. 3.14)

Diferenţa dintre unghiul format de

A 
dreapta adiacentă sau de axa nominal
L

suprafeţei adiacente de rotaţie cu

planul adiacent la suprafaţa reală şi
unghiul nominal, considerată în
Dreaptă adiacentă
limitele lungimii de referinţă.
Plan adiacent
11
 Toleranţa la înclinare (fig. 3.15)

Valoarea maximă admisă a abaterii

de la înclinare. Zona de toleranţă la
înclinare, după caz, este cuprinsă: T
 între două conuri omotetice având 
nominal
generatoarele paralele şi la distanţă
egală cu T, dacă se prescrie toleranţa
Bază de
la înclinare între două drepte sau referinţă
a)
două suprafeţe de rotaţie (fig. a);

 între două drepte paralele având T

distanţa dintre ele egală cu T, dacă se L
 nominal
prescrie toleranţa la înclinare a unei
drepte sau a unei suprafeţe de rotaţie
Bază de
faţă de un plan (fig. b); referinţă
b)
 între două plane paralele având
distanţa dintre ele egală cu T, dacă se  nominal
T
prescrie toleranţa la înclinare a unui
plan faţă de baza de referinţă (fig. c). Baze de
referinţă
c)

3.3. Clasificarea abaterilor/toleranţelor de poziţie

C onform STAS 7384-85, se deosebesc următoarele abateri de

orientare şi respectiv toleranţe de poziţie:
 abaterea de la poziţia nominală (tabelul 3.4);
 abaterea de la concentricitate şi coaxialitate (tabelul 3.5);
 abaterea de la simetrie (tabelul 3.6).
Terminologia şi definiţiile pentru abaterile şi toleranţele de poziţie
sunt prevăzute în STAS 7384-85 şi sunt redate în tabelele următoare;
12
pentru indicarea abaterilor de poziţie este utilizat simbolul literar “A” ,
pentru toleranţe “T” iar pentru lungimi de referinţă “L”.
Tabelul 3.4

Definiţie Desen
Abaterea de la poziţia nominală
Abaterea de la poziţia nominală a unei drepte
sau a axei unei suprafeţe de rotaţie (fig. 3.16)

Distanţa maximă dintre dreapta

adiacentă sau axa suprafeţei
Bază de
adiacente de rotaţie şi poziţia referinţă
nominală a acestora, considerată Lungimea
de
în limitele lungimii de referinţă. referinţă
Poziţia nominală se determină faţă
Cilindru
de una sau mai multe baze de Poziţia nominală
adiacent
a axei
referinţă sau faţă de alte elemente. A

În cazul în care lungimea de Poziţia nominală a

axei T
faţă de bazele
de referinţă
L

referinţă este egală cu zero, se

determină abaterea de la poziţia T/2 T/2
nominală a unui punct.

Abaterea de la poziţia nominală a unui plan

sau a unui plan de simetrie (fig. 3.17)
Tx
T /2
Ty y Tx/2
Distanţa maximă dintre planul Poziţia A
nominală
adiacent sau planul de simetrie şi Linia
considerată
L

poziţia nominală a acestora,

considerată în limitele lungimii de Suprafaţă L Poziţia
de referinţă Baze de
nominală
referinţă. referinţă
a axei
Toleranţa la poziţia nominală (fig. 3.18)

Toleranţa la poziţia nominală este

13
egală cu dublul valorii maxime a
abaterii de la poziţia nominală.
Zona de toleranţă la poziţia
nominală, după caz, este cuprinsă:
 între două drepte paralele
amplasate simetric faţă de poziţia
nominală şi la distanţa dintre ele
egală cu T, dacă toleranţa la poziţia
nominală a unei drepte (axe) se a)
prescrie doar într-o direcţie (fig. a);
 într-o zonă paralelipipedică
având secţiunea cu laturile egale
cu Tx şi Ty, situată coaxial cu poziţia
nominală a dreptei (axei) dacă
toleranţa la poziţia nominală a unei
drepte (axe) este prescrisă în două
direcţii reciproc perpendiculare (fig. b)
b);

 într-o zonă cilindrică având

diametrul egal cu T, situată coaxial
cu poziţia nominală a dreptei (axei),
dacă toleranţa la poziţia nominală a
unei drepte este prescrisă în orice
c)
direcţie (fig. c);
 între două plane paralele având
distanţa dintre ele egală cu T,
situate simetric faţă de poziţia
nominală, dacă se prescrie
toleranţa la poziţia nominală a unui

14
 Poziţia nominală a axei
Linia
T considerată

plan (fig. d).

d)

Tabelul 3.5

Definiţie Desen
Abaterea de la concentricitate (neconcentricitatea)
şi de la coaxialitate (necoaxialitatea)
L1
Abaterea de la concentricitate (fig. 3.19)
L2
Distanţa dintre centrul cercului T
Poziţia
adiacent al suprafeţei considerate nominală a
planului de Cerc
şi baza de referinţă. Baza de simetrie T/2 adiacent
T/2
referinţă poate fi:

A
- centrul unui cerc adiacent dat;
- axa unei suprafeţe adiacente Baza de
referinţă
date;
- axa comună a două sau mai
multe suprafeţe de rotaţie.
Abaterea de la coaxialitate (fig. 3.20)

Distanţa maximă dintre axa

A L
suprafeţei adiacente şi axa dată ca
bază de referinţă, considerată în Cilindrul Cilindrul
adiacent adiacent
limitele lungimii de referinţă.
Baza de referinţă poate fi:
- axa uneia dintre suprafeţele a)

adiacente de rotaţie (fig. a); Lungime de referinţă

- axa comună a două sau mai Axă comună

Cilindru
adiacent
multe suprafeţe adiacente de
Cilindru
rotaţie (fig. b); ca axă comună a Excentricitateaadiacent
Frângerea
două suprafeţe de rotaţie se L
Abaterea
L de la
coaxialitate faţă
de axa comună
15
consideră dreapta care trece prin
centrul secţiunilor transversale b)
medii ale suprafeţelor respective (la
mijlocul lungimilor de referinţă).
Abaterea de la coaxialitatea poate
avea următoarele aspecte:
 excentricitatea (dezaxarea),
c)
dacă axele suprafeţelor adiacente
de rotaţie sunt paralele (fig. c); L
Axa
 necoaxialitatea unghiulară considerată

T
(frângerea), dacă axele
suprafeţelor adiacente de rotaţie
d) Bază de
sunt concurente (fig. d); referinţă

 necoaxialitatea încrucişată,
dacă axele suprafeţelor adiacente
de rotaţie sunt încrucişate (fig. e). e)
Toleranţa la concentricitate şi coaxialitate (fig. 3.21)

Dublul valorii maxime admise a

abaterii de la concentricitate sau de Bază de
referinţă
la coaxialitate.
Zona de toleranţă la concentricitate
T

este cuprinsă:
 într-un cerc având diametrul a)
egal cu T, situat concentric cu baza
de referinţă (fig. a);
 într-o suprafaţă cilindrică având
diametrul egal cu T, situat coaxial
cu baza de referinţă (fig. b). b)

16
 Tabelul 3.6

Definiţie Desen
Abaterea de la simetrie (asimetria, fig. 3.22)

Distanţa maximă dintre planele

(axele) de simetrie ale elementelor Baza de
referinţă
respective, considerată în limitele
lungimii de referinţă sau într-un T
plan dat.

L
T/2 T/2

Ty Tx
Definiţie Desen
Toleranţa la simetrie (fig. 3.23)

Toleranţa la simetrie este egală cu

dublul valorii maxime admise a Baza de
referinţă
abaterii de la simetrie. L
Zona de toleranţă la simetrie, după L/2
L1
caz, este cuprinsă:
 între două linii (plane) având L2
Planul de
T
distanţa dintre ele egală cu T, simetrie al
alezajului
situate paralel cu baza de referinţă Bază de
referinţă
(axa de simetrei sau planul de T/2
A T/2
Planul de
simetrie), dacă toleranţa la simetrie simetrie al
piesei
a unei axe este prescrisă într-o a)

17
singură direcţie (fig. a);
 într-o zonă paralelipipedică
având secţiunea cu laturile egale
cu Tx şi Ty, situată coaxial cu baza
de referinţă, dacă toleranţa la
simetrie a unei axe este prescrisă
în două direcţii reciproc b)
perpendiculare (fig. b);
 între două plane paralele având
distanţa dintre ele egală cu T,
situate simetric faţă de baza de
referinţă, dacă se prescrie toleranţa
la simetrie a unui plan faţă de o axă
de simetrie sau un plan de simetrie
(fig. c). c)
3.4. Clasificarea abaterilor/toleranţelor de bătaie

C onform STAS 7384-85, se deosebesc următoarele abateri de

orientare şi respectiv toleranţe de bătaie:
 bătaia circulară radială (tabelul 3.8);
 bătaia circulară frontală(tabelul 3.8);
 bătaia totală radială (tabelul 3.9);
 bătaia totală frontală (tabelul 3.9).
Diferenţa dintre bătaia circulară şi bătaia radială este prezentată în
tabelul de mai jos:
Tabelul 3.7
Indicare Interpretare

18

Axa de referinţă
 Bătaia circulară, e – abaterea maximă
admisibilă între două cercuri concentrice
(situate în acelaşi plan de măsurare) în
raport cu axa de referinţă.

Bătaia totală, E – abaterea maximă

admisibilă între doi cilindri coaxiali în
raport cu axa de referinţă.

A = amax - a
Bătaia totală este o abatere conjugată demin formă, de poziţie

(necoaxialitatea) şi de orientare care apare în urma rotaţiei unuiA element

în jurul unei axe de referinţă. Funcţie de modul de indicaţie a săgeţii pe
desen, respectiv paralel sau perpendicularL faţă ade axa de
a referinţă,
min max

bătaia este frontală sau radială. Axa de rotaţie

Excentricitatea
Bătaia totală este caracteristică piesei
suprafeţelor circulare sau de
revoluţie; ea limitează abaterea de la rectilinitate, neînclinarea unei
generatoare sau abaterea de la planitate a unei suprafeţe. Bătaia totală
este verificată pe toată suprafaţa considerată.
Tabelul 3.8

Definiţie Desen
Bătaia circulară radială (fig. 3.24)

Diferenţa dintre distanţa maximă şi

distanţa minimă de la suprafaţa
reală la axa de rotaţie de referinţă,
considerată în limitele lungimii de
referinţă. De obicei (dacă nu se
specifică altfel) bătaia circulară
radială se determină în plane
19
perpendiculare pe axa de referinţă.

Toleranţa bătăii circulare radiale (fig. 3.25)

Valoarea maximă admisă a bătăii

circulare radiale. Zona de toleranţă
A
a bătăii circulare radiale este
cuprinsă, în fiecare plan de

D
măsurare perpendicular pe axa de
rotaţie, între două suprafeţe de Axa de rotaţie

rotaţie (cilindrice, conice etc.)

având distanţa dintre ele egală cu
T, situate coaxial cu axa de rotaţie Axă de rotaţie
de referinţă. Cilindru de măsură

Definiţie Desen
Bătaia circulară frontală (fig. 3.26) T
T
Diferenţa dintre distanţa maximă şi
distanţa minimă de la suprafaţa
frontală reală la un plan perpendicular
pe axa de rotaţie de referinţă,
considerată în limitele lungimii de
Suprafaţă de rotaţie
referinţă sau ale unui diametru dat. Plan de măsurare
Toleranţa bătăii circulare frontale (fig. 3.27)
T

Valoarea maximă admisă a bătăii

circulare frontale. Zona de toleranţă
a bătăii circulare frontale este
cuprinsă, în fiecare poziţie radială,
între două circumferinţe având Axă de rotaţie
distanţa dintre ele egală cu T, Axă de rotaţie
Con de măsură
situate pe cilindrul (conul) de
T

20 T
măsură coaxial cu axa de rotaţie de
referinţă.

Axă de rotaţie
Tabelul 3.9

Definiţie Desen
Bătaia totală radială
Diferenţa dintre distanţa maximă şi T
distanţa minimă de la suprafaţa reală
la axa de rotaţie de referinţă,
considerată în limitele lungimii de
referinţă.
Definiţie Desen
Toleranţa bătăii totale radiale (fig. 3.28)

Valoarea maximă admisă a bătăii

totale radiale. Zona de toleranţă a
bătăii totale radiale este cuprinsă
între doi cilindri având distanţa
dintre ei egală cu T, situaţi coaxial
cu axa de rotaţie de referinţă.
Bătaia totală frontală

Diferenţa dintre distanţa maximă şi T

distanţa minimă de la suprafaţa
frontală reală la un plan
perpendicular pe axa de rotaţie de
referinţă, considerată în limitele
lungimii de referinţă sau ale unui Axă de rotaţie

diametru dat.
Toleranţa bătăii totale frontale (fig. 3.29)

21
Valoarea maximă admisă a bătăii
totale frontale. Zona de toleranţă a
bătăii totale frontale este cuprinsă
între două plane având distanţa
dintre ele egală cu T, situate
perpendicular pe axa de rotaţie de
referinţă.

3.5. Mărimea toleranţelor de orientare, poziţie şi bătaie

P
entru toleranţele de orientare, de poziţie şi de bătaie, la fel ca
în cazul toleranţelor de formă sunt standardizate 12 clase de
precizie notate cu simbolurile I, II,..., XII, în ordinea
descrescătoare a preciziei respectiv crescătoare a toleranţei. De
exemplu, valorile toleranţelor la paralelism, perpendicularitate şi înclinare
sunt date în tabelul 3.10, conform STAS 7391/3-74.
Tabelul 3.10

Dimensiunea Clasa de precizie

nominală, mm I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Toleranţe, m
Până la 10 0,4 0,6 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60
Peste 10 0,5 0,8 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80
până la 16
Peste 16 0,6 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100
până la 25
Peste 25 0,8 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120
până la 40
Peste 40 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160
până la 63
Peste 63 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200
până la 100
Peste 100 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250
până la 160
Peste 160 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300
până la 250
Peste 250 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400
până la 400

22
 Peste 400 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500
până la 630
Peste 630 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600
până la 1000
Peste 1000 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800
până la 1600
Peste 1600 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600 1000
până la 2500
Peste 2500 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800 1200
până la 4000
Peste 4000 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600 100 1600
până la 6300 0
Peste 6300 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800 120 2000
până la 10000 0

Prin dimensiune nominală se înţelege lungimea (de referinţă) la

care se referă condiţia de paralelism, perpendicularitate sau înclinare.
Dacă nu se prescrie o lungime de referinţă, prin dimensiune nominală se
înţelege întreaga lungime a suprafeţelor la care se referă condiţia (pentru
toleranţa la paralelism a suprafeţelor plane - latura mai mare).
Toleranţele la coaxialitate şi concentricitate, la simetrie şi la
intersectare sunt date în tabelul 3.11 conform STAS 7391/4-74. Prin
dimensiune nominală se înţelege diametrul suprafeţei examinate sau
dimensiunea dintre suprafeţele care formează elementul simetric
examinat. Dacă dimensiunea nominală nu este indicată, atunci toleranţa
se determină după elementul care are dimensiunea cea mai mare.

Tabelul 3.11

Dimensiunea Clasa de precizie

nominală, mm I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Toleranţe, m
Până la 6 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200
Peste 6 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250
până la 18
Peste 18 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300
până la 50
Peste 50 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400
până la 120
Peste 120 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500
până la 250
Peste 250 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600
până la 500

23
Peste 500 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800
până la 800
Peste 800 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600 1000
până la 1250
Peste 1250 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800 1200
până la 2000

Toleranţele bătăii radiale şi frontale se găsesc în STAS 7391/5-74.

Prin diametrul nominal se înţelege diametrul prescris (de referinţă) la
care se referă condiţia. Dacă nu se prescrie o valoare de referinţă, prin
diametrul nominal se înţelege diametrul maxim al suprafeţei frontale.

24