4.

PRECIZIA POZIŢIEI RECIPROCE A AXELOR ŞI

SUPRAFEŢELOR

4.1 DEFINIŢII

Aşa cum s-a prezentat în capitolul introductiv, precizia de prelucrare (gradul de

apropiere şi de asemănare dintre parametrii obţinuţi de piesa materializată şi cei prescrişi
prin proiectare) este caracterizată, printre alte aspecte, şi de precizia poziţiei reciproce a
axelor şi a suprafeţelor pieselor. Acest tip de precizie se defineşte numai între elemente
asociate (poziţia unui element oarecare se indică în raport cu alt element, numit bază de
referinţă) şi se prescrie prin toleranţe de poziţie. Ansamblul toleranţelor de formă şi poziţie
constituie toleranţele geometrice.
Nominalizarea poziţiei geometrice se face:
a) între două drepte / axe geometrice (D-D);
b) între o dreaptă / axă geometrică şi un plan/ suprafaţă plană (D-P);
c) între două plane / suprafeţe plane (P-P).
În toate aceste situaţii, abaterile de la poziţia reciprocă se pot defini atât de piesa
considerată individual, cât şi pe piesa montată într-un subansamblu. În acest caz, referirile
se fac faţă de alte piese montate în cadrul aceluiaşi subansamblu.
Se definesc următoarele noţiuni:
 Poziţia nominală: poziţia unui element (axă, profil, plan de simetrie, suprafaţă)
faţă de baza de referinţă sau faţă de alt element (axă, profil, plan de simetrie,
suprafaţă); poziţia nominală se determină prin cote nominale liniare şi/sau
unghiulare.
 Baza de referinţă: planul, dreapta sau punctul faţă de care se determină poziţia
nominală a elementului considerat.
 Abaterea de poziţie: abaterea de la poziţia nominală a unui element (axă, profil,
plan de simetrie, suprafaţă) faţă de baza de referinţă considerată sau abaterea
de la poziţia nominală reciprocă a două elemente (axe, profiluri, plane de
simetrie, suprafeţe). Abaterea de poziţie se calculează ca distanţă maximă între
poziţia efectivă şi cea nominală în limitele de referinţă.
 Abaterea limită de poziţie: valoarea maximă admisibilă a abaterii de poziţie;
 Toleranţa de poziţie: zona determinată de abaterile limită de poziţie;

41
  Toleranţa de poziţie dependentă: toleranţa de poziţie a cărei mărime este
determinată nu numai de valorile prescrise pentru ea, ci şi de abaterile
dimensionale efective ale altor elemente poziţionate pe aceeaşi piesă. În acest
caz se prescrie acea valoare a toleranţei de poziţie care asigură
interschimbabilitatea în condiţiile în care elementele de care depinde sunt
prelucrate la maximum de material.
 Toleranţa de poziţie independentă: toleranţa de poziţie a cărei mărime este
determinată doar de abaterile limită de poziţie prescrise, fără a depinde de
abaterile dimensionale ale piesei.
În toate cazurile în care se face referire la drepte / plane / elemente geometrice
asimilate (axe de rotaţie, cercuri, profiluri, suprafeţe etc.) se au în vedere dreptele / planele
/ elementele geometrice adiacente la profilurile / suprafeţele efective.

4.2 ABATERILE DE LA POZIŢIA RECIPROCĂ A AXELOR ŞI

SUPRAFEŢELOR

1. Abaterea de la paralelism
Abaterea de la paralelism se notează APl şi se defineşte:
a) între două drepte (sau axe ale unor suprafeţe de rotaţie) (D-D);
b) între o dreaptă şi un plan (D-P);
c) între două plane (P-P).

Abaterea de la paralelism între două drepte (sau axe de rotaţie) poate fi calculată
atât pentru drepte coplanare cât şi necoplanare.

Abaterea de la paralelism între două drepte coplanare (fig. 4.1) reprezintă diferenţa
dintre distanţa maximă (lmax) şi distanţa minimă (lmin) între cele două drepte adiacente
coplanare, măsurată în limitele lungimii de referinţă (lref):

APl  l max  l min (4.1)

Abaterea de la paralelism între două drepte necoplanare (fig. 4.2) reprezintă

rezultanta geometrică a abaterilor APlx şi APly ale proiecţiilor celor două drepte încrucişate

42
pe două plane reciproc perpendiculare. Unul dintre plane este determinat de una din
dreptele adiacente şi un punct extrem al lungimii de referinţă al celei de-a doua drepte.

APl  APl x2  APl y2 (4.2)

Fig. 4.1. Abaterea de la paralelism între două drepte coplanare

Fig. 4.2. Abaterea de la paralelism între două drepte necoplanare

43
 Abaterea de la paralelism între o dreaptă şi un plan (fig. 4.3) reprezintă diferenţa
dintre distanţa maximă şi distanţa minimă dintre dreapta adiacentă şi proiecţia acesteia pe
planul adiacent, măsurată în limitele lungimii de referinţă.

APl  l max  l min (4.3)

Fig. 4.3. Abaterea de la paralelism o dreaptă şi un plan

Abaterea de la paralelism între două plane (fig. 4.4) reprezintă diferenţa dintre
distanţa maximă şi distanţa minimă dintre cele două plane adiacente, măsurată în limitele
suprafeţei de referinţă.

APl  l max  l min (4.4)

Toleranţa abaterii de la paralelism TPl (toleranţa de la paralelism) se defineşte ca

valoarea maximă admisibilă a abaterii de la paralelism. Zona domeniului de dispersie este
specificată pentru următoarele cazuri de poziţie reciprocă paralelă:
 între două drepte cu abatere de la paralelism într-o singură direcţie (fig. 4.5a);
zona apare sub formă de dreptunghi;
 între două drepte cu abatere de la paralelism în două direcţii reciproc
perpendiculare (fig. 4.5b); zona apare sub formă de paralelipiped; laturile
secţiunii paralelipipedului au valorile TPlx şi TPly;

44
  între două drepte cu abatere de la paralelism în orice direcţie (fig. 4.5c); zona
apare sub formă de cilindru de diametru egal cu TPl;
 între o dreaptă şi un plan sau între două plane; zona domeniului de dispersie se
situează între două plane paralele, distanţate cu TPl.

Fig. 4.4. Abaterea de la paralelism între două plane

Fig. 4.5. Toleranţa abaterii de la paralelism a) între două drepte cu abatere de la paralelism într-o
singură direcţie; b) între două drepte cu abatere de la paralelism în două direcţii reciproc
perpendiculare; c) între două drepte cu abatere de la paralelism în orice direcţie; d) între o dreaptă
şi un plan sau între două plane.

45
 2. Abaterea de la perpendicularitate
Abaterea de la perpendicularitate se notează APd şi se defineşte:
a) între două drepte (sau axe ale unor suprafeţe de rotaţie) (D-D);
b) între o dreaptă şi un plan (D-P);
c) între două plane (P-P).

Abaterea de la perpendicularitate între două drepte (fig. 4.6) reprezintă diferenţa

dintre unghiul format de dreptele adiacente la profilurile efective şi unghiul nominal de 90°,
măsurată liniar în limitele lungimii de referinţă.

Fig. 4.6. Abaterea de la perpendicularitate între două drepte

Abaterea de la perpendicularitate între o dreaptă şi un plan reprezintă diferenţa

dintre unghiul format de dreapta adiacentă cu planul adiacent la suprafaţa efectivă şi
unghiul nominal de 90°, măsurată liniar în limitele lungimii de referinţă. Această abatere
poate fi admisă într-un plan dat (fig. 4.7) sau în două plane perpendiculare (fig. 4.8),
situaţie în care abaterea se stabileşte prin proiecţiile dreptei pe aceste plane.

Fig. 4.7. Abaterea de la perpendicularitate a unei drepte faţă de un plan dat

46
 Fig. 4.8. Abaterea de la perpendicularitate a unei drepte faţă de două plane perpendiculare

Abaterea de la perpendicularitate între două plane (fig. 4.9) reprezintă diferenţa

dintre unghiul format de cele două plane adiacente şi unghiul nominal de 90°, măsurată
liniar în limitele lungimii de referinţă.

Fig. 4.9. Abaterea de la perpendicularitate între două plane

Toleranţa abaterii de la perpendicularitate TPd (toleranţa la perpendicularitate) se

defineşte ca valoarea maximă admisibilă a abaterii de la perpendicularitate. Zona
domeniului de dispersie este specificată pentru următoarele cazuri de poziţie reciprocă
perpendiculară:

47
  între două drepte, o dreaptă şi un plan sau două plane cu abatere de la
perpendicularitate într-o singură direcţie (fig. 4.10); toleranţa la
perpendicularitate este cuprinsă între două plane având distanţa egală cu
toleranţa TPd, situate perpendicular pe baza de referinţă;

Fig. 4.10. Toleranţa abaterii de la perpendicularitate într-o singură direcţie: a) între două drepte; b)
între o dreaptă şi un plan; c) între două plane

 între două drepte sau între o dreaptă şi un plan cu abatere de la

perpendicularitate în două direcţii reciproc perpendiculare (fig. 4.11); zona apare
sub formă de paralelipiped; laturile secţiunii paralelipipedului au valorile TPdx şi
TPdy;

Fig. 4.11. Toleranţa abaterii de la perpendicularitate în două direcţii reciproc perpendiculare: a)

între două drepte; b) între o dreaptă şi un plan

48
  între două drepte sau între o dreaptă şi un plan cu abatere de la
perpendicularitate în orice direcţie (fig. 4.12); zona apare sub formă de cilindru
de diametru egal cu TPd.

Fig. 4.12. Toleranţa abaterii de la perpendicularitate în orice direcţie: a) între două drepte; b) între
o dreaptă şi un plan

3. Abaterea de la înclinare
Abaterea de la înclinare se notează APî şi se defineşte:
a) între două drepte (sau axe ale unor suprafeţe de rotaţie) (D-D);
b) între o dreaptă şi un plan (D-P);
c) între două plane (P-P).

Abaterea de la înclinare între două drepte (fig. 4.13) reprezintă diferenţa dintre
unghiul format de dreptele adiacente la profilurile efective şi unghiul nominal, măsurată
liniar în limitele lungimii de referinţă.

Fig. 4.13. Abaterea de la înclinare între două drepte

49
 Abaterea de la înclinare între o dreaptă şi un plan (fig. 4.14) reprezintă diferenţa
dintre unghiul format de dreapta adiacentă cu planul adiacent şi unghiul nominal, măsurată
liniar în limitele lungimii de referinţă.

Fig. 4.14. Abaterea de la înclinare între o dreaptă şi un plan

Abaterea de la înclinare între două plane (fig. 4.15) reprezintă diferenţa dintre
unghiul format de cele două plane adiacente şi unghiul nominal, măsurată liniar în limitele
lungimii de referinţă.

Fig. 4.15. Abaterea de la înclinare între două plane

Toleranţa abaterii de la înclinare TPî (toleranţa la înclinare) se defineşte ca valoarea

maximă admisibilă a abaterii de la înclinare. Zona domeniului de dispersie este specificată
pentru următoarele cazuri de poziţie reciprocă înclinată:
 între o dreaptă şi un plan (fig. 4.16a); zona domeniului de dispersie este
cuprinsă între două drepte paralele având între ele distanţa TPî;

50
  între două plane (fig.4.16b); zona este cuprinsă între două plane paralele, având
distanţa între ele egală cu TPî.

Fig. 4.16. Toleranţa abaterii de la înclinare a) între o dreaptă şi un plan; b) între două plane

51