PRECIZIA GEOMETRICĂ

Recapitulare
 Precizia geometrică

Piesele proiectate a fi utilizate în construcția de mașini, sunt compuse din forme geometrice simple,
cum ar fi: linia dreaptă, planul, cercul, cilindrul, conul, sfera etc. În procesul de prelucrare, aceste forme
geometrice se obțin cu abateri.
Din această cauză, la proiectare este necesar să se prescrie toleranțe, admisibile și raționale, care să
fie înscrise pe desenul de execuție al piesei. Toleranțele trebuie să fie admisibile, pentru a corespunde
condițiilor normale de funcționare și raționale, pentru a fi realizate la un cost minim.
Abaterile de la forma geometrică întâlnite mai frecvent în construcția de mașini sunt:
− abateri de la rectilinitate,
− abateri de la planeitate,
− abateri de la circularitate,
− abateri de la cilindricitate,
− abateri de la forma dată a profilului,
− abateri de la forma dată a suprafeței.
Precizia de la forma geometrică reprezintă gradul de concordanță dintre forma profilelor sau a
suprafețelor efective rezultate din prelucrare și forma geometrică indicată pe desen.
 Precizia geometrică
Prin precizia poziției reciproce se înțelege gradul de corespondență dintre poziția diferitelor elemente
geometrice (puncte, axe, suprafețe etc.), obținute în urma proceselor de prelucrare și poziția acelorași elemente
geometrice, prevăzute în documentația tehnică de către proiectant.
Abaterile și toleranțele de poziție reciprocă pot fi,
• abateri și toleranțe de orientare:
- abateri și toleranțe de la paralelism;
- abateri și toleranțe de la perpendicularitate;
- abateri și toleranțe de la înclinare;
• abateri și toleranțe de poziție:
- abateri și toleranțe de la poziția nominală;
- abateri și toleranțe de la concentricitate și coaxialitate;
- abateri și toleranțe de la simetrie;
• abateri și toleranțe de bătaie:
- abateri și toleranțe ale bătăii circulare radiale;
- abateri și toleranțe ale bătăii circulare frontale;
- abateri și toleranțe ale bătăii totale radiale;
- abateri și toleranțe ale bătăii totale frontale.
 Înscrierea toleranțelor geometrice

Conform SR EN ISO 1101:2006, datele privind toleranțele geometrice se înscriu într-un cadru
dreptunghiular, împărțit în două sau mai multe căsuțe, trasate cu linie continuă subțire.
În aceste căsuțe se înscriu, de la stânga la dreapta, în ordinea indicată mai jos, următoarele elemente:
- simbolul caracteristicii geometrice tolerate;
- valoarea toleranței, în unitatea de măsură utilizată la cotarea desenului (pentru sistemul european, în
mm). Această valoare este precedată de simbolul “Ø” dacă zona de toleranță este circulară sau cilindrică sau de
simbolul “SØ” dacă zona de toleranță este sferică;
- litera (literele) care permit identificarea bazei (sistemului de baze) de referință.
 Indicarea elementului tolerat

Cadrul dreptunghiular pentru înscrierea toleranței se leagă de elementul tolerat printr-o linie de indicație, care
poate pleca din oricare parte a cadrului și terminată cu o săgeată. Linia de indicație poate fi dreaptă sau frântă. Capătul
liniei de indicație prevăzut cu săgeată se poate sprijini:

- pe linia de contur a elementului;

- pe o linie ajutătoare trasată în

prelungirea conturului elementului,
dar nu în dreptul unei linii de cotă
(separată în mod clar de aceasta);

- pe o linie de indicație al cărei capăt se sprijină

pe o suprafață;

dacă toleranța se aplică

la profilul sau suprafața respectivă
 Indicarea elementului tolerat

Observație: săgeata este întotdeauna îndreptată în direcția de măsurare a abaterilor

(cu excepția cazurilor în care toleranța este precedată de simbolurile Ø - zona de
toleranță este cilindrică și SØ - zona de toleranță este sferică), zona de toleranță fiind
în direcția normală la geometria specificată.
 Indicarea bazei de referință

În cazul în care toleranța unui element este indicată în raport cu o bază de referință, aceasta se identifică
printr-o literă de referință (majusculă), care trebuie să fie repetată și în cadrul de toleranță.
Litera de identificare a bazei de referință se înscrie într-un cadru pătrat, ce se leagă de bază printr-o linie de
indicație, terminată cu un triunghi înnegrit sau ne înnegrit. Nu există nicio diferență de semnificație între triunghiul de
referință înnegrit și cel ne înnegrit, dar se recomandă utilizarea aceluiași tip de triunghi de referință pe același desen.
 Indicarea bazei de referință

Triunghiul de referință poate fi amplasat:

- pe linia de contur a elementului sau pe o
linie ajutătoare trasată în prelungirea conturului
elementului, dar nu în dreptul unei linii de cotă
(separată în mod clar de aceasta), dacă baza de
referință este profilul sau suprafața respectivă;
triunghiul de referință se mai poate sprijini și pe o
linie de indicație al cărei capăt se sprijină pe o
suprafață;
- în prelungirea liniei de cotă, atunci când
baza de referință este axa, planul de simetrie sau
centrul elementului cotat. Dacă nu există suficient
spațiu pentru cele două săgeți, una din ele poate fi
înlocuită de triunghiul de referință.
ABATERILE ȘI TOLERANȚELE
DE LA FORMA GEOMETRICĂ
 Abaterea și toleranța de la rectilinitate

Abaterea de la rectilinitate (AFr) reprezintă distanța maximă dintre profilul real și dreapta
adiacentă, măsurată în limitele lungimii de referință.

În practică se întâlnesc abateri particulare de la rectilinitate, cum sunt:

• concavitatea, când nerectilinitatea crește de la capete spre mijlocul lungimii de referință și
• convexitatea, când nerectilinitatea crește de la centrul piesei spre extremități.
 Abaterea și toleranța de la rectilinitate

Toleranța la rectilinitate (TFr) reprezintă valoarea maximă admisă a abaterii de la rectilinitate.

Zona de toleranță la rectilinitate, după caz, este cuprinsă:

• între dreapta adiacentă și o dreaptă paralelă cu aceasta, situată la o
distanță egală cu TFr, spre interiorul piesei, dacă toleranța respectivă
este prescrisă într-o singură direcție;

Înscrierea pe desen Interpretarea

Oricare linie de pe suprafața superioară, paralelă

cu planul de proiecție în care este dată indicația,
trebuie să fie cuprinsă între două drepte paralele
având distanța dintre ele de 0,01 mm.
 Abaterea și toleranța de la rectilinitate

Exemplu
 Abaterea și toleranța de la rectilinitate

• într-o zonă paralelipipedică (una dintre muchii fiind dreapta

adiacentă) având secțiunea cu laturile egale cu TFr1 și TFr2, dacă
toleranța este prescrisă în două direcții reciproc perpendiculare;

Înscrierea pe desen Interpretarea

Axa barei trebuie să fie cuprinsă într-o zonă

paralelipipedică având dimensiunile secțiunii de
0,02 mm pe direcție verticală și de 0,01 mm pe
direcție orizontală.
 Abaterea și toleranța de la rectilinitate

Exemplu
 Abaterea și toleranța de la rectilinitate

• într-o zonă cilindrică având diametrul egal cu TFr, dacă toleranța este
prescrisă pe orice direcție (pe desenul de execuție, valoarea toleranței
este precedată de simbolul Ø).

Înscrierea pe desen Interpretarea

Axa cilindrului tolerat trebuie să fie cuprinsă într-o

zonă cilindrică având diametrul de 0,05 mm.
 Abaterea și toleranța de la rectilinitate

Exemplu
 Abaterea și toleranța de la planeitate

Abaterea de la planeitate (AFp) este distanța

maximă dintre suprafața reală și planul adiacent,
considerată în limitele suprafeței de referință.

Cazurile particulare ale abaterii de la planeitate:

• concavitatea,
• convexitatea.
 Abaterea și toleranța de la planeitate

Toleranța la planeitate (TFp) este valoarea maximă admisă a abaterii de la planeitate.

Zona de toleranță la planeitate este cuprinsă

între planul adiacent și un plan paralel cu acesta, aflat la
distanță egală cu toleranța la planeitate spre interiorul
piesei.

Înscrierea pe desen Interpretarea

Suprafața efectivă tolerată (superioară), determinată

prin măsurare, trebuie să fie cuprinsă între două
plane paralele având distanța dintre ele de 0,05 mm.
 Abaterea și toleranța de la planeitate

Exemplu
 Abaterea și toleranța de la circularitate

Abaterea de la circularitate (AFc) sau necircularitatea, se definește ca

fiind distanța maximă dintre profilul real și cercul adiacent într-o secțiune
transversală a unei piese cilindrice.

Cazurile particulare ale abaterii de la circularitate :

• ovalitatea ,
• poligonalitatea .

Ovalitatea este abaterea de la circularitate când forma

profilului real este aproximativ elipsoidală într-o secțiune
transversală, diametrul maxim și diametrul minim fiind
aproximativ reciproc perpendiculare și se calculează cu relația:
Ov = dmax - dmin = 2·AFc
Prin poligonalitate se înțelege forma aproximativ
poligonală a pieselor cilindrice în secțiune transversală.
Poligonalitatea se tratează aproximativ în același mod ca și
ovalitatea. Valoric, mărimea poligonalității este egală cu
abaterea de la circularitate.
 Abaterea și toleranța de la circularitate

Toleranța la circularitate (TFc) este valoarea maximă admisă a abaterii de la circularitate.

Zona toleranței la circularitate,

în planul considerat, este cuprinsă între
cercul adiacent și un cerc concentric cu
acesta, având raza mai mică (la arbori) sau
mai mare (la alezaje) cu valoarea toleranței.

Înscrierea pe desen Interpretarea

În oricare secțiune transversală a suprafețelor

cilindrică și conică, circumferința efectivă trebuie
să fie cuprinsă între două cercuri concentrice, având
diferența dintre raze de 0,025 mm.
 Abaterea și toleranța de la circularitate

Exemplu
 Abaterea și toleranța de la cilindricitate

Abaterea de la cilindricitate (AFl) se definește ca fiind distanța maximă dintre suprafața reală și
cilindrul adiacent, considerată în limitele lungimii de referință.

Abaterea de la cilindricitate se compune din abaterea de la circularitate considerată în secțiunea

transversală a piesei și din abaterea profilului longitudinal (axial).
Abaterea profilului longitudinal este definită ca fiind distanța maximă dintre profilul longitudinal real
și profilul longitudinal adiacent. Drept profil longitudinal adiacent se consideră perechea de drepte adiacente
paralele, situate astfel încât distanța față de profilul real să fie minimă.
 Abaterea și toleranța de la cilindricitate

Cele mai frecvent întâlnite forme simple ale abaterilor de la cilindricitate sunt:
- forma conică, atunci când generatoarele profilului longitudinal real sunt drepte neparalele; mărimea
conicității este dată de diferența dintre diametrul maxim și cel minim și este egală cu dublul abaterii de la
cilindricitate
Conicitate = dmax - dmin = 2·AFl
- forma butoi, atunci când generatoarele profilului longitudinal real sunt curbe, diametrul crescând de
la extremități spre mijlocul profilului real; mărimea formei butoi este dată de diferența dintre diametrul maxim
și cel minim și este egală cu dublul abaterii de la cilindricitate
Forma butoi = dmax - dmin = 2·AFl
- forma șa, atunci când generatoarele profilului longitudinal real sunt curbe, diametrul crescând de la
mijlocul profilului real spre extremități; mărimea formei șa este dată de diferența dintre diametrul maxim și cel
minim și este egală cu dublul abaterii de la cilindricitate
Forma șa = dmax - dmin = 2·AFl
- forma curbă, atunci când locul geometric al secțiunilor transversale este o linie curbă; mărimea
curburii este egală cu abaterea de la cilindricitate
Curbare = AFl
 Abaterea și toleranța de la cilindricitate

forma conică forma butoi

forma șa forma curbă

 Abaterea și toleranța de la cilindricitate

Toleranța la cilindricitate (TFl) este valoarea maximă admisă a abaterii de la cilindricitate.

Zona toleranței la cilindricitate

este cuprinsă între cilindrul adiacent și un
cilindru coaxial cu acesta, având raza mai
mică (în cazul arborilor) sau mai mare (în
cazul alezajelor) cu valoarea toleranței.

Înscrierea pe desen Interpretarea

Suprafața efectivă tolerată trebuie să fie cuprinsă

între doi cilindri coaxiali având diferența dintre raze
de 0,035 mm.
 Abaterea și toleranța de la cilindricitate

Exemplu
 Abaterea și toleranța de la forma dată a profilului

Abaterea de la forma dată a profilului (AFf) se definește ca fiind distanța maximă dintre profilul
real și profilul adiacent de o formă dată, în limitele lungimii de referință.

Toleranța la forma dată a profilului (TFf) este valoarea maximă admisă a abaterii de la forma dată a
profilului.
Zona acestei toleranțe este cuprinsă între profilul adiacent și înfășurătoarea cercului care se
rostogolește pe profilul adiacent și are diametrul egal cu toleranța la forma dată a profilului.
 Abaterea și toleranța de la forma dată a profilului

Înscrierea pe desen Interpretarea

În fiecare secțiune, paralelă cu planul de proiecție

în care este dată indicația, profilul efectiv tolerat
trebuie să fie cuprins între două linii înfășurătoare
ale cercurilor cu diametrul de 0,06 mm, ale căror
centre sunt situate pe o linie cu o formă geometric
exactă.
 Abaterea și toleranța de la forma dată a profilului

Exemplu
 Abaterea și toleranța de la forma dată a suprafeței

Abaterea de la forma dată a suprafeței (AFs) reprezintă distanța maximă dintre suprafața reală și
suprafața adiacentă de formă dată, determinată în limitele suprafeței de referință.

Toleranța la forma dată a suprafeței (TFs) este, de asemenea, valoarea maximă a abaterii de la
forma dată a suprafeței.
Zona acestei toleranțe este cuprinsă între suprafața adiacentă și înfășurătoarea sferei care se
rostogolește pe suprafața adiacentă și are diametrul egal cu toleranța la forma dată a suprafeței.
 Abaterea și toleranța de la forma dată a suprafeței

Înscrierea pe desen Interpretarea

Suprafața efectivă tolerată trebuie să fie cuprinsă

între două suprafețe echidistante înfășurătoare,
descrise de sferele cu diametrul de 0,04 mm, ale
căror centre sunt situate pe o suprafață cu o formă
geometric teoretic exactă.
 Abaterea și toleranța de la forma dată a suprafeței

Exemplu