CAPITOLUL 4 CITIREA UNUI DESEN TEHNIC

Citirea unui desen constă în cunoașterea și înțelegerea unei reprezentări privind forma
geometrica a piesei, dimensionarea tuturor elementelor constructive, complexitatea piesei din
punct de vedere al execuției și cunoașterea unor date referitoare la materiale și unele indicații
suplimentare.
Citirea desenelor se referă atât la desenele de execuție și de ansamblu, cât și la desenele
speciale. În urma citirii unui desen de execuție se trag concluzii în ceea ce privește tehnologia
de fabricație a piesei reprezentate și modul de obținere a semifabricatului. Citirea unui desen
de ansamblu are drept scop lămurirea funcționalității și a legăturii cu alte ansambluri, stabi-
lindu-se în final tehnologia și ordinea de montaj.
Citirea desenelor se face și în scopul verificării, ca ultima etapă în procesul de proiectare
și înainte de lansarea în execuție.
Analizarea desenului de definire a piesei trebuie să se facă și sub următoarele aspecte:
-analizarea prelucrabilității materialului = capacitatea de prelucrare (prin așchiere) a unui ma-
terial în condiții economice
-analizarea prelucrabilității suprafețelor = capacitate de prelucrare ușoara și economică a supra-
fețelor unei piese.
 4.1. Înscrierea pe desen a toleranțelor

Prin proiectare, piesele se concep cu o formă geometrică ideală care rezulta din conținutul
definitoriu al geometriei corpului respectiv. În urma procesului de prelucrare, ca urmare a im-
perfecțiunii sistemului tehnologic mașina-unealta - piesa - scula - dispozitiv, cat si datorita fac-
torilor însoțitori ai procesului, se obține o formă efectivă a piesei, formă care prezintă abateri
față de forma nominală.
Identificarea acestor abateri se face prin măsurători. Suprafața reală determinată prin mă-
surare se compară cu o suprafață ideală aflată la cea mai mică distanță de suprafața reală limi-
tând într-un sens sau în ambele (după caz) intervalul de toleranță geometrică. În general carac-
teristica geometrică tolerată este definită prin caracteristici de formă ideale, cum ar fi : linii,
cercuri, plane, cilindri, etc. Standardul STAS 7385/1-85 si ISO 1101 clasifică toleranțele geo-
metrice (tabelul 1) în următoarele categorii: toleranțe de formă, toleranțe de orientare, toleranțe
de poziție și toleranțe de bătăi.

Tipuri de elemente și tolerante Caracteristici Simbol

Rectilinitate -
Singulare Planeitate 
Circularitate 
Singulare cu Tolerante de forma Cilindricitate 
elemente Forma dată a profilului 
asociate Forma dată a suprafeței 
Paralelism 
Tolerante de orien- Perpendicularitate 
tare
Inclinare (unghiularitate) 
Poziție nominală 
Concentricitate 
Cu elemente Tolerante de poziție
asociate
Coaxialitate 
Simetrie 
Bătaie circulară radială 
Bătaie circulară frontală 
Tolerante de bătăi Bătaie totală radială 
Bătaie totală frontală 

Notarea pe desen a tolerantelor geometrice:

Datele privind tolerantele geometrice se înscriu pe desenele tehnice într-un cadru drep-
tunghiular, denumit cadru de toleranță (STAS 7385/1-85), care poate sa fie împărțit în două
sau mai multe căsuțe (fig.1).
 Valoarea toleranței (dacă este cazul se înscrie forma câmpului de toleranță  și / sau alți
modificatori, de ex. condiția pentru material maxim)

Simbolul caracteristicii tolerate (tab.1.) Indicarea sistemului de referință (când e cazul) și a

modificatorilor adiționali

Referința specifică terțiară

Referința specifică secundară

Indicarea elementului tolerat

Referința specifică primară

Fig.1 Cadrul de toleranta

Indicarea elementului tolerat se face cu ajutorul unei linii de indicație (poate fi linie firantă)
care se termină cu o săgeată și care se sprijină:
• pe lina de contur a elementului sau pe o linie ajutătoare (nu în prelungirea liniei de cota),
dacă toleranța se referă la profilul sau suprafața respectivă (fig.2 a, b);
• în prelungirea liniei de cotă, daca toleranța se referă la axa sau planul de simetrie al ele-
mentului tolerat (fig.2 c, d);
• pe axă, daca toleranța se referă la axa sau planul de simetrie al tuturor elementelor care
admit această axă sau plan de simetrie (fig.2 e, f, g).

Fig.2 Modul de indicare a elementului tolerat

Indicarea elementului (bazei) de referință pe desen se face cu majuscule plasate într-un ca-
dru pătrat atașat elementului la care se refera cu ajutorul unei linii de indicație ce se termina cu
un triunghi de referință înnegrit sau nu (fig.3), cu observația ca pe un același desen se va folosi
un singur mod de reprezentare.

Fig.3 Simbol baza de referință

Triunghiul liniei de indicație, cu litera de referință, poate fi amplasat:
-pe linia de contur a elementului de referință sau pe o linie ajutătoare (trasată în prelungirea
liniei de contur), dar nu în dreptul liniei de cotă, dacă baza de referință este profilul sau
suprafața respectivă (ftg.4 a);
- în prelungirea liniei de cotă (chiar dacă nu se înscrie cota respectivă), dacă baza de refe-
rință este axa sau planul de simetrie al elementului tolerat(fig.4 b, c);
-pe axa sau pe planul de simetrie, dacă baza de referință este:
- axa sau planul de simetrie al unui singur element (ex. cilindru);
- axa comuna sau planul format de doua elemente (fig.4 d);
- pe o zonă limitată a cărei dimensiune se indică cu ajutorul unei linii de cotă. (fig.4
e).

Fig.4 Indicarea bazei de referință

O baza de referință simplă este identificată printr-o literă majusculă, diferită de cele folo-
site în același desen. Există situații când elementul de referință poate diferi semnificativ față
de forma sa ideală, iar specificarea unei suprafețe în întregime ca element de referință poate
conduce la măsurări eronate sau la imposibilitatea repetării măsurărilor (STAS 7385/2-85). În
acest caz se recurge la utilizarea bazelor de referință parțiale. Datele se înscriu într-un cerc de
referință împărțit de o linie orizontală în două semicercuri (fig.5):
• în semicercul inferior se înscrie litera de identificare a elementului de referință urmată de
cifra de identificare a bazei de referință parțială;
• în semicercul superior se înscrie dimensiunea zonei de referință parțială.
Simbolurile bazelor de referință parțiale pot fi sub forma unui punct, a unei linii sau a unei zone
circulare sau pătrate (fig.6). În fig.7 se prezintă un exemplu de indicare pe desen a bazelor de
referință parțiale.

10x10

punct dreapta zona

x x——x

Fig.5 Înscriere date baza de referință parțială Fig.6 Simboluri baze de referință parțiale
 Fig.7 Indicare pe desen (cotare parțială)

4.2. Toleranțe de formă

Rectilinitate —
Semnificație conform normelor (STAS 7384-85, 7385/1-85, ISO 1101)

În industrie pot fi întâlnite piese uzuale care au profile cărora li se impune o rectilinitate
adecvată utilizării acestora. Un exemplu in acest sens îl pot constitui muchiile rezultate ca in-
tersecție a unor suprafețe plane, respectiv generatoarele sau axele unor cilindri sau conuri.
Rectilinitatea este condiția în care un contur a unei suprafețe sau o axă este o linie dreaptă.
Abaterea de la rectilinitate reprezintă distanta maxima dintre profilul efectiv (real) și dreapta
adiacentă, în limitele lungimii de referință L (fig.8).

Abaterea de la rectilinitate

a) b)
c)
Fig. 8 Abaterea de la rectilinitate

În fig.9 sunt prezentate formele abaterii de la rectilinitate:

• concavitatea, dacă distanța dintre profilul efectiv și dreapta adiacentă crește de la extremită-
țile profilului spre centru;
• convexitatea, dacă distanța dintre profilul efectiv și dreapta adiacentă scade de la extremită-
țile profilului spre mijloc;
•forma oarecare.
 Fig.9 Forme ale abaterii de la rectilinitate

Toleranta la rectilinitate (fig.10) reprezintă valoarea maxima admisă a abaterii de la rec-

tilinitate. Zona de toleranță la rectilinitate poate fi cuprinsă:
• între două drepte (dreapta adiacentă și o dreaptă paralelă cu aceasta), situate la o distanță
egală cu mărimea toleranței t, dacă toleranța este prescrisă într-o singură direcție (fig.10 a,
b);
• într-o zonă paralelipipedică (una din muchii este dreapta adiacentă) având secțiunea egală
cu laturile t1 x t2, dacă toleranța respectivă este prescrisă în două direcții reciproc perpendi-
culare (fig.10 c);
• într-o zonă cilindrică având diametrul egal cu toleranta t, dacă toleranța este precedată de
simbolul  (fig. l0 d).

Fig.10.Toleranța / zona de toleranta la rectilinitate

Planitate 
Semnificație conform normelor (STAS 7384-85, 7385/1-85, ISO 1101)
Planitatea reprezintă o condiție impusă unei suprafețe ca să aibă toate punctele situate într-un
plan. Abaterea de la planitate reprezintă distanța maximă dintre suprafața reală (măsurată) și
planul adiacent acesteia (fig.11), considerată în limitele suprafeței de referință L1 x. L2 . În
practica industrială suprafețele plane rezultă de regulă cu abateri de la planitate care pot pre-
zenta unele forme particulare (fig.12), cum ar fi:
• concavitatea, dacă distanța dintre suprafața reală și suprafața adiacentă crește de la ex-
tremitățile profilului spre mijloc;
• convexitatea, dacă distanța dintre suprafața reală și suprafața adiacentă scade de la ex-
tremitățile profilului spre mijloc.

Fig.11.Abaterea de la planitate Fig.12.Forme ale abaterii de la planitate

Toleranța la planitate reprezintă valoarea maximă admisă a abaterii de la planitate. Zona

de toleranță la planitate (fig.13) este cuprinsă între planul adiacent și un plan paralel cu acesta
situat la o distanță egală cu toleranță la planitate.

Fig.13.Toleranta / zona de toleranta la planitate

Circularitate O
Semnificație conform normelor (STAS 7384-85, 7385/1-85, ISO 1101)
Circularitatea este condiția impusă unei suprafețe de revoluție cilindrice sau conice la care
toate punctele suprafeței intersectată de orice plan perpendicular pe axa sunt echidistante față
de axă.
În cazul unei sfere, toate punctele suprafeței intersectate de orice plan care trece prin
centrul sferei sunt echidistante față de centru.
Abaterea de la circularitate este distanța maximă dintre profilul circular real și cercul adi-
acent acestuia (fig.14). Abaterea de la circularitate este proprie pieselor cilindrice și conice la
care se dorește verificarea unor secțiuni transversale.
În fig. 1 5 sunt prezentate formele abaterii de la circularitate.
• ovalitatea, când profilul real este asemănător cu un oval, diametrul maxim si diametrul
minim fiind reciproc aproximativ perpendiculare (fig.15 a);
• poligonalitatea, dacă profilul real are o formă aproximativ poligonală (fig. 15 b).

Cerc adiacent

poligonalitate
ovalitate

Fig.14.Abaterea de la circularitate Fig.15.Forme ale abaterii de la circularitate

Toleranța la circularitate reprezintă valoarea maximă admisă a abaterii de la circularitate (fig.16).

Zona de toleranță (fig.16 c) este cuprinsă între cercul adiacent și un cerc concentric cu acesta, având
raza mai mică (la arbori) și mai mare (la alezaje) cu valoarea toleranței t.

a b c

Fig.16 Toleranța / zona de toleranță la circularitate

Cilindricitate 

Semnificație conform normelor (STAS 7384-85, 7385/1-85, ISO 1101)

Cilindricitatea este condiția impusă unei suprafețe de revoluție ca toate punctele suprafe-
ței să fie echidistante față de axa comună. Abaterea de la cilindricitate reprezintă distanța ma-
ximă dintre suprafața reală (măsurată) și cilindrul adiacent, în limitele lungimii de referință L
(fig.17). Abaterea se compune din abaterea de la circularitate considerată în secțiunea transver-
sală a piesei și din abaterea profilului longitudinal (axial). Se observă că abaterea de la cilin-
dricitate reprezintă extensia tridimensională a abaterii de la circularitate.

Fig.17 Abaterea de la cilindricitate

În practică, cilindrii reali au abateri tipice de la forma ideală, câteva forme (fig.18) fiind
prezentate în continuare:
-forma conică, dacă generatoarele profilului longitudinal real sunt drepte neparalele;
-forma butoi (dubla convexitate), dacă generatoarele profilului longitudinal real sunt
curbe, diametrul crescând de la extremități spre mijlocul profilului real;
-forma șa (dubla concavitate), dacă generatoarele profilului longitudinal real sunt curbe,
diametrul crescând de la mijlocul profilului real spre extremități;
-forma curbă, dacă locul geometric al secțiunilor transversale este o linie curbă.
Toleranța de la cilindricitate (fig.19 a) reprezintă valoarea maximă admisă a abaterii de
la cilindricitate.
Toleranța la cilindricitate limitează abaterile de la rectilinitate ale generatoarei cilindrului, aba-
terile de la circularitate ale secțiunilor transversale, abaterile de la paralelism ale generatoarelor
opuse. Zona de toleranță la cilindricitate (fig.19 b) este cuprinsă între cilindrul adiacent și un
cilindru coaxial cu acesta, având raza mai mică la arbori și mai mare la alezaje cu valoarea
toleranței t. Trebuie precizat faptul că diametrele cilindrilor nu sunt definite.
 Fig.18.Forme ale abaterii de la cilindricitate

Fig.19.Toleranța / zona de toleranță la cilindricitate

Forma dată a profilului 

Semnificație conform normelor (STAS 7384-85, 7385/1-85, ISO 1101)

Abaterea de la forma dată a profilului reprezintă distanța maximă dintre profilul real (mă-
surat) și profilul adiacent de formă dată, în limitele lungimii de referință (fig.20).
Toleranța la forma dată a profilului reprezintă valoarea maximă admisă a abaterii de la
forma dată a profilului. Zona de toleranta este cuprinsă între profilul adiacent și înfășurătoarea
cercului având diametrul egal cu toleranța t și care se rostogolește peste profilul adiacent
(fig.21).
 Profil adiacent

Fig.20.Abaterea de la forma data a profilului

Fig.21 Toleranta / zona de toleranta la forma data a profiluhii

Forma data a suprafeței 

Semnificație conform normelor (STAS 7384-85, 7385/1-85, ISO 1101)

Abaterea de la forma data a suprafeței reprezintă distanța maximă dintre suprafața reală
(măsurată) și suprafața adiacentă la aceasta, considerată în limitele suprafeței de referință (fig.
22). Ea poate fi considerată ca o extensie tridimensională a abaterii de la forma dată a profilului,
dar în același timp generalizarea abaterii de la planitate, care a fost tratata distinct datorita fap-
tului ca foarte multe suprafețe tehnice sunt de formă plană. Abaterea de la forma dată a supra-
feței se aplică suprafețelor conice, sferice, toroidale, respectiv suprafețelor complexe, profilate,
formate de cele mai multe ori din combinarea unor suprafețe geometrice elementare (plan, ci-
lindru, con, sfera, etc.).
Toleranța la forma dată a suprafeței (fig. 23) reprezintă valoarea maximă admisă a abaterii
de la forma dată a suprafeței. Zona de toleranta (fig.24) este cuprinsă între suprafața adiacentă
și înfășurătoarea sferei de diametru egal cu toleranța t și care se rostogolește peste suprafața
adiacentă.
Suprafața adiacentă

Suprafața reală (măsurată)

Fig.22 Abaterea de la forma dată a suprafeței Fig.23 Toleranța la forma dată a
suprafeței

a) b)

c) d)
Fig.24 Zona de toleranță la forma dată a suprafeței

4.3. Toleranțe de orientare

Precizia poziției reciproce a axelor și suprafețelor se completează prin nominalizarea pozi-
țiilor reciproce a suprafețelor, a axelor, a profilelor și a planelor de simetrie. Abaterile se iau în
raport cu anumite baze de referințe. Nominalizarea poziției se face între:
• două axe geometrice;
• o axă geometrică și o suprafață;
• două suprafețe plane.
Paralelism //
Semnificații conform normelor (STAS 7384-85, 7385/1-85, ISO 1101)

Paralelismul reprezintă condiția ca o suprafață sau o dreaptă să fie echidistantă față de toate
punctele unui plan sau a unei drepte de referință (fig.25).

Element tolerat

Baza de referință

Fig.25 Abaterea de la paralelism (plan-plan)

Abaterea de la paralelism (neparalelismul) este tratată pentru o serie de cazuri, după cum urmează:

- abaterea de la paralelism a doua drepte situate într-un plan (fig.26a,b);

- abaterea de la paralelism a două drepte situate în spațiu (fig.26 c). În acest caz, abaterea se
exprimă prin abaterile de la paralelismul proiecțiilor celor două drepte încrucișate pe două plane
reciproc perpendiculare. Unul din plane determinat de una din dreptele adiacente si de un punct
extrem al lungimii de referință a celei de a doua drepte. Abaterea de la paralelism în spațiu
poate fi caracterizată și prin rezultanta geometrică a celor două abateri Ax și Ay.
-abaterea de la paralelism a unei drepte (axa suprafeței de rotație) în raport cu un plan (fig.26
d);
-abaterea de la paralelism a unui plan în raport cu o suprafața de rotație (fig.26 e);
-abaterea de la paralelism a doua plane (fig.26 e).
Abaterea de la paralelism reprezintă diferența dintre distanța maximă (Imax) și distanța
minimă (lmin)
dintre elementul tolerat (dreapta, suprafața de rotație, plan) și baza de referință (dreapta, su-
prafața de rotație, plan), măsurată în limitele lungimii de referință L.
 Fig.26.Cazuri de abateri de la paralelism

Toleranța la paralelism (fig.27) reprezintă valoarea maximă admisă a abaterii de la para-

lelism. Zona de toleranță poate fi cuprinsă, după caz:
• între două drepte paralele având distanța dintre ele egala cu toleranta t, situate paralel cu
baza de referință (dreapta adiacentă sau planul adiacent), dacă toleranța la paralelism a unei
drepte se prescrie într-o singură direcție (fig.27 a, b);
• într-o zonă paralelipipedică având secțiunea cu laturile egale cu tolerantele t1 fi t2 (situate
în direcții reciproc perpendiculare), situata paralel cu baza de referință (dreapta adiacentă
sau planul adiacent), dacă toleranța la paralelism a unei drepte este prescrisă în două direcții
reciproc perpendiculare (fig.27 c);
Fig.27.Toleranța / zona de toleranță la paralelism
 e)

Fig. 28.Toleranța / zona de toleranță la paralelisrn (continuare)

-într-o zonă cilindrică având diametrul egal cu toleranța t, situată paralel cu baza de referință
(dreapta adiacentă sau planul adiacent), dacă toleranța la paralelism a unei drepte este prescrisă
în orice direcție (fig.27 d);

-între două plane paralele având distanța dintre ele egală cu toleranța t, situate paralel cu baza
de referință (dreapta adiacentă, planul adiacent sau axa suprafeței adiacente de rotație), dacă se
prescrie toleranța la paralelism a unui plan (fig.27 e, f, g)

Perpendicularitate 
Semnificații conform normelor (STAS 7384-85, 7385/1-85, ISO 1101)

Perpendicularitatea reprezintă o condiție impusă unei suprafețe, drepte sau plan median,
care se află exact la 90° față de un plan de referință sau o dreaptă de referință (fig.29).

Fig.29.Abaterea de la perpendicularitate (plan-plan)

 Abaterea de la perpendicularitate poate fi tratata pentru o serie de cazuri după cum ur-
mează:
-o dreaptă (sau axa suprafața de rotație) în raport cu o dreaptă (sau axa suprafața de
rotație) (fig. 30 a, b);
-o dreaptă (sau axa suprafața de rotație) în raport cu un plan. Abaterea poate fi abscisa
într-un plan dat (fig. 30 c),
sau în doua plane reciproc perpendiculare când abaterea se stabilește prin proiecțiile
dreptei (axei) pe aceste plane (fig.30d).
-un plan în raport cu o dreaptă (sau axa suprafața de rotație) (fig.30e);
-un plan în raport cu un alt plan (fig.30f)

Fig.30.Cazuri de abateri de la perpendicularitate

Abaterea de la perpendicularitate reprezintă diferența dintre unghiul format de o dreaptă,
axa suprafeței de rotație sau planul adiacent, cu baza de referință (dreapta, axa suprafeței de
rotație sau plan) și unghiul nominal de 90°, măsurată liniar în limitele lungimii de referință L.
Toleranța la perpendicularitate reprezintă valoarea maximă admisă a abaterii de la per-
pendicularitate. Zona de toleranță (fig.31) poate fi cuprinsă, după caz:
 Fig.31.Toleranța / zona de toleranță la perpendicularitate

• între două drepte paralele având distanța dintre ele egală cu toleranța t, situate perpen-
dicular pe planul de referință, dacă toleranța la perpendicularitate a unei drepte față de un
plan este prescrisă într-o singură direcție (fig.31 a, d);
• între două plane paralele având distanța dintre ele egală cu toleranța t, situate perpen-
dicular pe baza de referință care poate fi o dreaptă adiacentă, axa suprafeței adiacente de
rotație sau planul adiacent (fig.31 b, c)
 • într-o zonă paralelipipedică având secțiunea t1 x t2, situată perpendicular pe baza de
referință, dacă toleranța la perpendicularitate a unei drepte față de un plan, este prescrisă în
două direcții reciproc perpendiculare (fig.31 e);
• într-o zonă cilindrică cu diametrul egal cu toleranța t, situată perpendicular pe planul
de referință, dacă toleranța la perpendicularitate a unei drepte față de un plan este prescrisă
în orice direcție (fig.31 f).

Înclinare 

Semnificații conform normelor (STAS 7384-85, 7385/1-85, ISO 1101)

Înclinarea (unghiularitatea) reprezintă o condiție impusă unei suprafețe, drepte sau

plan median, precizate la un anumit unghi (altul decât 90°) față de un plan de referință sau
o dreaptă de referință (fig.32). Se poate observa că abaterea de la perpendicularitate repre-
zintă un caz particular al abaterii de la înclinare, dar datorită faptului că abaterea de la per-
pendicularitate este foarte des întâlnită în practică, s-a constituit într-un caz tratat separat.
Abaterea de la înclinare poate fi tratată pentru o serie de cazuri după cum urmează:
• o dreaptă (sau axa suprafeței de rotație) în raport cu o dreaptă (sau axa suprafeței de
rotație) (fig.33a);
• o dreaptă (sau axa suprafeței de rotație) în raport cu un plan (fig,33b);
• un plan în raport cu o dreaptă (sau axa suprafeței de rotație) (frg.33c);
• un plan în raport cu un alt plan (fig.33d).
Abaterea de la înclinare reprezintă diferența dintre unghiul format de o dreaptă, axa supra-
feței de rotație sau planul adiacent, cu baza de referință (dreapta, axa suprafeței de rotație
sau plan) și unghiul nominal a, considerată în limitele lungimii de referință L.

Fig.32.Abaterea de la înclinare
 Fig.33.Cazuri de abateri de la înclinare

Toleranța la înclinare reprezintă valoarea maximă admisă a abaterii de la înclinare. Zona

de toleranță este limitată de două plane (drepte) paralele aflate la o distanță egală cu valoarea
toleranței t și care sunt înclinate față de baza de referință cu unghiul prescris. Zona de toleranță
poate fi cuprinsă, după caz:
• între două drepte paralele, având distanța dintre ele egală cu toleranța t, dacă se prescrie
toleranța la înclinare a unei drepte sau a unei suprafețe de rotație față de o bază de referință,
care poate fi o dreaptă, axa suprafeței de rotație, sau o suprafață (fig.34 a, b, c). În situația în
care elementul tolerat și elementul de referință nu sunt în același plan (fig.34 b), zona de tole-
ranță pentru proiecția elementului tolerat este aplicabilă în planul care conține elementul de
referință și este paralel cu elementul tolerat.
• între două plane paralele, având distanța dintre ele egală cu toleranța t, dacă se prescrie
toleranța la înclinare a unei suprafețe față de o bază de referință, care poate fi o dreaptă, axa
suprafeței de rotație, sau o suprafață (fig.34 d, e).
Fig.34.Toleranța / zona de toleranță la înclinare
4.4. Toleranțe de pozitie

Poziția nominală 
Semnificații conform normelor (STAS 7384-85, 7385/1-85, ISO 1101)

Poziția nominală este un termen utilizat în a descrie poziția teoretică (exactă) a unui punct,
linii, axe sau plan în relație cu una sau mai multe baze de referință sau față de alte elemente.
Abaterea de la poziția nominală este egală cu distanta maximă dintre punctul, linia, axa
suprafeței adiacente de rotație (fig.35), planul adiacent sau planul adiacent de simetrie și poziția
lor nominală, considerată în limita lungimii de referință L.

Fig.35.Abaterea de la poziția nominală

Toleranța la poziția nominală (fig.35) reprezintă dublul valorii maxime admise a abaterii de
la poziția nominală. Zona de toleranță la poziția nominală, după caz, este cuprinsă:
• într-un cerc cu diametrul egal cu toleranța t, a cărui centru este coincident cu poziția teoretic
exactă a punctului considerat (fig.36 a);
• între două drepte paralele distanțate la valoarea t egală cu toleranța, amplasate simetric față
de poziția nominală, în cazul în care toleranța unei drepte (axe) este prescrisă într-o singură
direcție (fig.36 b);
• într-o zonă paralelipipedică de secțiune t1 x t2, situată coaxial cu poziția nominală a dreptei
(axei), dacă toleranța unei drepte (axe) este prescrisă în două direcții reciproc perpendiculare
(fig. 36 c);
• într-o zonă cilindrică de diametru egal cu toleranța t, situată coaxial cu poziția nominală a
dreptei (axei), dacă toleranța unei drepte (axe) este prescrisă în orice direcție (fig. 36 d);
• între două plane paralele distanțate la valoarea t egală cu toleranța, situate simetric față de
poziția nominală, dacă se prescrie toleranța la poziția nominală a unui plan (fig.36 e).
Fig.36.Toleranța / zona de toleranță la poziția nominală
Concentricitate 

Semnificații conform normelor (STAS 7384-85, 7385/1-85, ISO 1101)

Concentricitatea reprezintă o condiție în care centrul cercului aflat într-o secțiune a

unei suprafețe de revoluție este comun cu baza de referință. Abaterea de la concentricitate
(fig37) este egală cu distanța dintre centrul cercului adiacent profilului considerat și baza de
referință care poate fi:
-centrul unui cerc adiacent dat;
-axa unei suprafețe adiacente date;
-axa comună a două sau mai multe suprafețe de rotație

Fig.37.Abaterea de la concentricitate
Abaterea de la Concentricitate este cazul particular al abaterii de la coaxialitate, când lungimea
de referință este egală cu zero.
Toleranța la concentricitate (fig.38 a) se referă la tolerarea poziției unui punct în raport
cu altul, și reprezintă dublul valorii maxime admise a abaterii de la concentricitate. Zona de
toleranță este un cerc de diametru t egal cu valoarea toleranței, a cărui centru coincide cu baza
de referință (fig.38 b).

Fig.38.Toleranța / zona de toleranță la concentricitate

Coaxialitate 

Semnificații conform normelor (STAS 7384-85,7385/1-85, ISO 1101)

Coaxialitatea reprezintă o condiție în care axele tuturor suprafețelor de revoluție ale

unei piese sunt comune cu baza de referință. Abaterea de la coaxialitate este egală cu distanța
maximă dintre axa suprafeței adiacente și axa dată ca bază de referință, măsurată în limitele
lungimii de referință L. Baza de referință poate fi:
• axa uneia dintre suprafețele adiacente de rotație (fig.39 a);
• axa comună a două sau mai multe suprafețe adiacente de rotație (fig.39 b).

Fig.39.Abaterea de la coaxialitate

În fig.40 sunt prezentate formele abaterii de la coaxialitate:

• excentricitatea (dezaxarea), dacă axele suprafețelor adiacente de rotație sunt paralele (fig.40
a);
• necoaxialitatea unghiulară (frângerea), dacă axele suprafețelor adiacente de rotație sunt
concurente (fig. 40 b);
• necoaxialitatea încrucișată, dacă axele suprafețelor adiacente de rotație sunt încrucișate
(fig.40 c);

Fig.40.Forme ale abaterii de la coaxialitate

Toleranța la coaxialitate se referă la tolerarea poziției unei axe în raport cu alta (sau cu o
dreaptă), și reprezintă dublul valorii maxime admise a abaterii de la coaxialitate. Zona de tole-
ranță este un cilindru de diametru t egal cu valoarea toleranței, a cărui axă coincide cu baza de
referință (fig.41).
 Fig.41.Toleranța / zona de toleranță la coaxialitate

Simetrie 
Semnificații conform normelor (STAS 7384-85, 7385/1-85, ISO 1101)

Simetria reprezintă o condiție în care un element geometric este dispus simetric față de o
bază de referință (plan median sau axa). Abaterea de la simetrie (asimetria) este egală cu dis-
tanța maximă dintre planul (axa) de simetrie a elementului tolerat și baza de referință, conside-
rată în limitele lungimii de referință L (fig.42).

Plan median al elementului tolerat

Baza de referință (plan median)

Fig.42 Abaterea de la simetrie (plan-plan)

Toleranța la simetrie este egală cu dublul valorii maxime admise a abaterii de la simetrie.
Zona de toleranță poate fi cuprinsă, după caz:
• între două plane paralele având distanța dintre ele egală cu toleranța t, dispuse simetric față
de baza de referință, dacă se prescrie toleranța la simetrie a unui plan față de o axă de
simetrie sau plan (fig.43 a) ;
• între două linii (plane) paralele având distanța dintre ele egală cu toleranța t. dispuse simetric
față de baza de referință, dacă toleranța la simetrie a unei axe este prescrisă într-o singură direcție
(fig.43 b);
• într-o zonă paralelipipedică având secțiunea t1 x t2, situată coaxial cu baza de referință, dacă
toleranța la simetrie a unei axe este prescrisă în două direcții reciproc perpendiculare (fig.43 c).
 Fig.43.Toleranța / zona de toleranță la simetrie

4.5. Toleranțele bătăii

Toleranțele bătăii se aplică numai pieselor de rotație care în timpul funcționării se rotesc în
jurul axei. Aceste abateri ale bătăii sunt consecințe ale abaterilor formei (circularitate sau cilindri-
citate), ale poziției (coaxialitate, concentricitate, etc.) sau ale orientării (unghiularitate). Abaterile
bătăii pot fi:
• abaterea circulară;
-abaterea bătăii radiale;
-abaterea bătăii frontale;
• abaterea bătăii totale;
-abaterea bătăii totale radiale;
-abaterea bătăii totale frontale.

Bătaia radiala 
Semnificație conform normelor (STAS 7384-85,7385/1-85, ISO 1101)

Abaterea bătăii circulare radiale (fig.44) este egală cu diferența dintre distanța maximă și
distanța minimă de la suprafața înfășurătoare efectivă a unui corp de rotație la axa sa de rotație,
măsurată în limitele lungimii de referință. Bătaia radială poate fi considerată ca o consecință a aba-
terii de la circularitate, cilindricitate sau a abaterii de la concentricitate si apare la orice suprafață
de rotație la care axa de rotație efectivă nu coincide cu axa geometrică.
 axa de rotație bătaia radială

excentricitate

axa geometrică

Fig.44 Abaterea bătăii radiale

În cazul în care pe desen nu apare nici o specificație anume, bătaia radială se determină
în plane perpendiculare la axa de referință (de rotație). La suprafețele conice, bătaia radială
poate fi prescrisă a se determina în direcție perpendiculară la suprafața înfășurătoare, caz în care
rezultatul determinării cuprinde atât bătaia radială cât și cea frontală. Bătaia radială se aplică în
general la rotații complete în jurul axei, dar poate fi limitată și la porțiuni de rotații.
Toleranța bătăii radiale (fig.45 a, b, c) reprezintă valoarea maximă admisă a abaterii de la
bătaia radială.
Zona de toleranță este limitat, în fiecare plan de măsurare perpendicular pe axa de rotație, de
două cercuri concentrice distanțate la valoarea t egală cu toleranța, situate coaxial cu axa de
rotație de referință (fig.45 d).

Fig.45.Toleranța / zona de toleranță la bătaia radială

Bătaia frontală 
Semnificație conform normelor (STAS 7384-85, 7385/1-85, ISO 1101)

Abaterea bătăii frontale (fig.46) este egală cu diferența dintre distanța maximă și distanța
minimă de la suprafața frontală efectivă a piesei la un plan perpendicular pe axa de rotație (de refe-
rință), măsurată în limitele lungimii de referință. Bătaia frontală este cazul particular al bătăii cir-
culare la care normala suprafeței ce se rotește este orientată paralel cu axa de rotație. Simbolul ce
se înscrie pe desen (fig,47 a) este același cu cel utilizat în cazul bătăii radiale, dar săgeata ce indică
suprafața tolerată este plasată paralel cu axa de rotație. Bătaia frontală se aplică în general la rotații
complete în jurul axei, dar poate fi limitată și la porțiuni de rotații.

Toleranța bătăii circulare frontale reprezintă valoarea maximă admisă a bătăii circulare fron-
tale. Zona de toleranță (fig.47 b) este cuprinsă, în fiecare poziție radială, între două cercuri aflate la
distanța t egală cu mărimea toleranței, situate pe cilindrul (conul) de măsură a cărei axă coincide cu
axa de rotație de referință.

bătaia frontală

Fig.46 Abaterea bătăii frontale

Fig.47.Toleranța / zona de toleranță la bătaia frontală

Bătaia totală radială 

Semnificație conform normelor (STAS 7384-85, 7385/1-85, ISO 1101)

Spre deosebire de bătaia radială care presupune verificarea într-o secțiune circulară indicată
sau poziționată, normală la suprafața sau înclinată la un unghi specificat, bătaia totală radială pre-
supune verificarea bătăii circulare pe întreaga suprafață supusă atenției. Bătaia totală radială re-
prezintă diferența dintre distanța maximă și distanța minimă de la suprafața reală la axa de rotație
de referință, considerată în limitele lungimii de referință.
 Toleranța bătăii totale radiale (fig.48) reprezintă valoarea maximă admisă a bătăii totale
radiale. Zona de toleranță, amplasată perpendicular pe dreapta de referință, este limitată de doi
cilindri coaxiali având diferența radială egală cu mărimea toleranței t, situați coaxial cu axa de
rotație de referință.

Fig.48.Toleranța / zona de toleranță la bătaia totală radială

Bătaia totală frontală 

Semnificație conform normelor (STAS 7384-85, 7385/1-85, ISO 1101)

Bătaia totală frontală (fig.49) reprezintă diferența dintre distanța maximă și distanța mi-
nimă de la suprafața frontală reală la un plan perpendicular pe axa de rotație de referință, con-
siderată în limitele lungimii de referință sau ale unui diametru dat.

Toleranța bătăii totale frontale (fig.49 a) reprezintă valoarea maximă admisă a bătăii totale
frontale. Câmpul de toleranță este limitat de două plane paralele aflate la distanța t și perpendi-
culare pe axa de rotație de referință (Fig.49 b).

Fig.49.Toleranța / zona de toleranță la bătaia totală frontală

 4.6. Reguli de înscriere a stării suprafețelor pe desen

Înscrierea pe desen a rugozității se face conform STAS 612-75, utilizându-se simbolul

de bază (fig.50) sau simboluri derivate în cazul obligativității prelucrării prin îndepărtare de
material (fig.51) sau menținerea suprafeței în starea obținută inițial (fără îndepărtare de mate-
rial fig.52).

Fig.50. Fig.51 Fig.52

Parametrii de profil se indică prin înscrierea valorii numerice a acestuia, în mm, după cum ur-
mează:
- când parametrul de profil ales este Ra, se indică numai valoarea sa (fig.53 a) ;
- când parametrul de profil ales este Rz sau Rmax, se indică valoarea sa precedată de simbolul
parametrului respectiv (fig.53 b,c) ;
- în cazul în care este necesară indicarea valorilor limita admisibile ale parametrului de profil,
se înscriu cele două valori limită (fig.54a-c)

Fig.53

Fig.54
În cazul în care se prescrie clasa de rugozitate, aceasta se indică în locul parametrului de
profil (fig.55 a-c). Dacă în afara parametrului de profil mai sunt necesare și alte date referitoare
la starea suprafeței respective, acestea se notează ca în figura 56 a-c.
 Fig.55

Fig.56

Rugozitatea se înscrie o singură dată pentru o suprafață, pe proiecția pe care sunt cotate elementele
dimensionale ale suprafeței respective, cu vârful simbolului orientat spre suprafața la care se referă.
Indicațiile înscrise în jurul simbolului de rugozitate trebuie să poată fi citite de jos și din dreapta dese-
nului (fig. 57), fără a fi întrerupte sau întretăiate de linii de cotă sau de linii ajutătoare.
Simbolurile pentru notarea stării suprafețelor se amplasează, după caz, direct pe liniile de contur, pe
linii ajutătoare trasate în prelungirea liniilor de contur sau prin intermediul unor linii ajutătoare, termi-
nate cu o săgeată (v. Fig. 57 si 58).

Fig.57 Fig.58

Când aceeași suprafață are rugozități diferite, se notează separat, limita trasându-se cu linie con-
tinua subțire în vedere (fig. 59 a) sau în secțiune (fig. 59 b), cotându-se lungimea la care se referă.
În cazul suprafețelor de revoluție, rugozitatea se notează o singură dată, pe o generatoare (fig. 60).
 Fig59 Fig.60

Starea suprafețelor de racordare nu se notează. Dacă racordarea se face între două suprafețe cu
aceeași rugozitate și suprafața de racordare va avea rugozitatea respectiva, iar când racordarea se face
între două suprafețe cu rugozități diferite, suprafața de racordare va avea rugozitatea suprafeței celei
mai netede.
Când starea suprafețelor în contact se indică pe desenul de ansamblu, acesta se notează separat
pentru fiecare din suprafețele respective (fig. 61)
În cazul în care este necesară prescrierea rugozității unei suprafețe atât înainte, cât și după trata-
ment termic, acoperiri electrochimice etc., se admite notarea din figura 62.
Notarea rugozității la filete se face conform figurii 63 a, pentru filetele exterioare, respectiv figura
63 b, pentru filetele interioare.
Notarea rugozității la roțile dințate se face pe diametrul de divizare (fig. 64), indicându-se în cazul
rectificării și rugozitatea diametrului exterior sau a teșiturilor.

Fig.61 Fig.62

Fig.63 Fig.64

Când toate suprafețele unei piese au aceeași rugozitate, aceasta se înscrie deasupra indicatorului
(fig. 65 a), fără a fi indicată pe reprezentare. În cazul în care majoritatea suprafețelor au aceeași rugozi-
tate, aceasta se înscrie numai deasupra indicatorului, înaintea parantezei, notându-se pe desenul piesei
numai rugozitățile care diferă de cea majoritară. În paranteză se va înscrie fie numai simbolul de rugo-
zitate (fig.65b), fie toate celelalte rugozități ale suprafețelor piesei în ordine crescătoare (fig.65 c).
 Fig.65

În tabelul următor, sunt redate simbolurile de notare ale urmelor de așchiere.

= Rizuri paralele cu planul desenului

 Rizuri perpendiculare pe planul

desenului

x Rizuri încrucișate, înclinate față

de planul desenului

M Rizuri orientate în mai multe di-

recții

Rizuri aproximativ circulare și

concentrice față de centrul supra-
c feței însemnate

Rizuri aproximativ radiale față de

R centrul suprafeței însemnate
 4.7. Reguli de notare a tratamentului termic
pe desenele de execuție
Când indicațiile se referă la toată piesa (fig. 66 a), sau la anumite părți ale acesteia care pot fi
precizate prin text (fig. 66 b) notarea se face în spațiul din câmpul desenului, specificându-se adânci-
mea h a stratului tratat și caracteristicile mecanice ale materialului (HRC de exemplu) care trebuie să
fie obținute după tratament termic.

Fig.66

Când indicațiile de tratament termic se referă la unele părți ale piesei, zonele respective din re-
prezentarea piesei se marchează prin dublarea liniei de contur cu o linie-punct groasă, pe o singură
proiecție (fig. 67 a), iar dacă nu e definită reprezentarea, pe două proiecții, (fig. 67 b), indicația notându-
se o singură dată. În cazul în care dimensiunile zonelor tratate termic nu rezultă din cotele piesei, aceste
zone se cotează separat (fig. 68 a și b).

Fig.67

Fig.68