Cote si Tolerante

Cuprins
Introducere
Comitetul de standarde
1. Domenii, definitii si cote generale
1.1 Generalitati
1.2 Referinte
1.3 Definitii
1.4 Reguli fundamentale
1.5 Unitati de masura
1.6 Tipuri de cote
1.7 Cotarea elementelor
1.8 Localizarea elementelor
2. Tolerante generale si principii conexe
2.1 Generalitati
2.2 Metode de stabilire directa a tolerantelor
2.3 Exprimare tolerante
2.4 Interpretare limite
2.5 Limite singulare
2.6 Aculumulare tolerante
2.7 Limite de marime
2.8 Aplicabilitate RFS, MMC, si LMC
2.9 Filete
2.10 Roti dintate si caneluri
2.11 Stare virtuala / rezultanta
2.12 Suprafete unghiulare
2.13 Inclinare conica
2.14 Inclinare plana (panta)
2.15 Raze
2.16 Tolerante statistice
3. Simboluri
3.1 Generalitati
3.2 Note la simboluri suplimentare
3.3 Constituire simboluri
3.4 Simboluri tolerante geometrice
3.5 Pozitie cadru control element
3.6 Definire zona de tolerante
3.7 Tolerante tabelare
4. Indicarea referintei
4.1 Generalitati
4.2 Stabilire sistem referinta piesa
4.3 Baze de referinta

4.4 Specificarea bazelor de referinta

4.5 Stabilire baze de referinta
4.6 Puncte tinta de referinta
5. Tolerante de pozitie
5.1 Generalitati
5.2 Toleranta de pozitie
5.3 Definire tolerante de pozitie
5.4 Pozitie sistem (schema) elemente
5.5 Zona de toleranta indicata
5.6 Gauri neparalele
5.7 Gauri largite
5.8 Control la un capat al elementului
5.9 Tolerante de pozitie bidirectionale
5.10 Elemente necirculare
5.11 Control coaxialitate
5.12 Concentricitate
5.13 Tolerante de pozitie (situatii de simetrie)
5.14 Tolerante de simetrie pentru controlul punctelor mediane ale elementelor opuse sau
corespondente
5.15 Elemente sferice
6. Tolerante de forma, profil, orientare si excentricitate
6.1 Generalitati
6.2 Control forma si orientare
6.3 Indicare tolerante forma si orientare
6.4 Tolerante de forma
6.5 Control profil
6.6 Tolerante de orientare
6.7 Bataie
6.8 Variatie libera
Anexe
A. Modificari principale si imbunatatiri
A1. Generalitati
A2. Figuri
A3. Sectiunea 1 - Domeniu, definitie si cote generale
A4. Sectiunea 2 - Tolerante generale si principii conexe
A5. Sectiunea 3 - Simboluri
A6. Sectiunea 4 - Indicarea bazei de referinta
A7. Sectiunea 5 - Tolerante de pozitie
A8. Sectiunea 6 - Tolerante de forma, profil, orientare si excentricitate
A9. Anexa A - Modificari principale si imbunatatiri
A10.Anexa B - Tolerante de pozitie - Formule
A11.Anexa C Forma, proportie si comparatie simboluri
A12.Anexa D Practici anterioare
A13.Anexa E Diagrame de decizie pentru control geometric

B. Tolerante de pozitie (formule)

B1. Generalitati
B2. Simboluri
B3. Carcasa dispozitiv fixare mobil
B4. Carcasa dispozitiv fixare fix
B5. Indicatii neperpendicularitate cand nu se aplica zone de toleranta indicata
B6. Elemente coaxiale
B7. Limite si ajustaje
C. Forma, proportie si comparatie simboluri
C1. Generalitati
C2. Forma si proportie
C3. Comparatie
D. Practici anterioare
D1. Generalitati
D2. Definire elemente
D3. Aplicabilitate RFS, MMC, LMC
D4. Raze tangente
D5. Simbol element de referinta
D6. Zone de toleranta proiectata
E. Diagrame pentru controlul geometric
E1. Scop
E2. Cerinte functionale
E3. Referiri la standard
E4. Control geometric
E5. Alte controale
E6. Modificatori
E7. Baze de referinta
Index
1. DOMENIU, DEFINITII SI COTE GENERALE
1.

Generalitati

Acest standard cuprinde metode de stabilire si interpretare a cotelor, tolerantelor si

cerintelor conexe de pe desenele si documentele tehnice. Pentru interpretarea matematica a
multor principii din acest standard se va consulta ASME Y14.5.LM. Standardul nu include
metode specifice constructiilor civile si arhitecturii.
1.1

Sectiunea 1. Generalitati

Acesta sectiune cuprinde definitii, reguli fundamentale si metode de cotare generala care
se aplica in sensul stabilirii coordonatelor, ca si metodelor de cotare geometrica. Pentru
metodelede stabilire a tolerantelor ref. sect. 2-6

1.1.2 Unitati
Acest standard utilizeaza unitatile sistemului international care le inlocuiesc pe cele sus
indicate pe desenele tehnice; acestea din urma pot fi insa utilizate in aceeasi masura fara a
prejudicia principiile indicate.
1.1.3 Referinte la acest standard
In cazul in care desenele au la baza acest standard, faptul va fi mentionat pe desen sau
documentul la care acesta face referire ( ASME, Y14.5M 1994).
1.1.4 Figuri
Figurile din acest standard sunt ilustratii care au doar menirea sa-l ajute pe utilizator sa
inteleaga principiile si metodele de cotare si stabilire a tolerantelor prezentate in text.
Absenta unei figuri nu constitue un motiv de respingere a desenului si nu indica
imposibilitatea aplicarii lui. In unele cazuri, figurile sunt anume incomplete. Valorile cotelor sau
tolerantelor sunt doar informative.
Nota: In ajutorul utilizatorilor acestui standard, in coltul din dreapta jos al fiecarui figuri,
apare o lista de paragrafe ce fac referire la o ilustratie (figura), fapt ce nu indica imposibilitatea
aplicarii desenului indicat.
1.1.5 Note
Notele scrise cu litere mari apar pe desenele principale, cele scrise cu litere mici au
caracter explicativ si nu apar pe aceste desene.
1.1.6. Notiunea de etalon
Acest standard nu e considerat etalon. Orice referire la notiunea de etalon se face numai
cu scop explicativ.
1.1.7 Simboluri
Utilizarea simbolurilor pentru cerinte dimensionale (fig C-2, anexa C), nu exclude
utilizarea termenilor sau abrevierilor echivalente in cazul in care simbolurile sunt considerate ca
neadecvate.

1.2
Referinte
Cand urmatoarele standarde nationale
americane la care se fac referiri in acest
standard sunt anulate printr-o revizie aprobata
de Institutul de standarde nationale american,
se va aplica revizia respectiva.
Standarde nationale americane
ANSI B4.2 - 1978, Limite si ajustaje (sistem
metric)
ANSI B5.10 -1981, Conicitati prin prelucrare
serii de conicitati
ANSI/ASME B46.1 - 1985, Stare suprafata
(rugozitate, ondulatie si strat superficial)
ANSI B89.3.1 - 1972, Masurare ovalitate

ANSI B92-2M - 1980, Modul metric, caneluri in evolventa

ANSI/ASME B94.6 1984 Randalinare (moletare)
ANSI B94.11M - 1979 Burghie spirale
ANSI Y14.1 - 1980 Format si marime desen
ANSI B92.1 - 1970 Control si caneluri in evolventa (inch)
ASME Y14.5.1M - 1994 Definire matematica a principiilor de cotare si stabilire a tolerantelor
ANSI Y14.6 1978 Reprezentare filet
ANSI Y14.6aM 1981 Reprezentare filet (suplimet metric)
ANSI Y14.7.1 1971 Standarde pentru desen angrenaj
Partea I Roata dintata cilindrica (dinti drepti) elicoidala, dublu
elicoidala si cremaliera
ANSI Y14.7.2 1978 Standarde pentru desen angrenaj si caneluri
Partea II Pinion conic si bipoidal
ASME Y14.8M - 1989 Turnate si forjate
ANSI Y14.36 1978 Simboluri pentru starea suprafetei
ANSI/IEEE 2108 1992 Metoda metrica
1.2.1 Surse suplimentare (neindicate)
ANSI/ASME B1.2 1983 Calibre si calibrare filete unificate (inch)
ANSI B4.4M 1981 (R 1987) Control piese de prelucrat
ASME Y1.1 1989 Abrevieri utilizate pe desen si in text
ASME Y14.3M 1994 Desene (diferite vederi si vedere in sectiune)
1.3

Definitii
Urmatorii termeni sunt definiti in functie de utilizarea din acest standard. Suplimentar,
definitii in termeni cursivi sunt date in sectiune referitoare la aplicabilitate. Localizarea lor se
poate face in partea de index a standardului.
1.3.1 Limita interioara
Limita cea mai dezavantajoasa, rezultat al celui mai mic element (MMC, pentru cel intern
si LMC pt. cel extern) minus toleranta geometrica indicata si orice toleranta geometrica
suplimetara (daca exista) functie de diferenta lui fata de conditia de material specificata.
1.3.2 Limita exterioara
Limita cea mai dezavantajoasa, rezultat al celui mai mare element (LMC pentru elementul
intern si MMC pentru cel extern) plus toleranta geometrica si orice toleranta geometrica
suplimentara (daca exista) functie de diferenta lui fata de conditia de material specificata.
1.3.3 Punct de referinta
Un punct teoretic exact, o axa, un plan derivat al echivalentului ideal din punct de vedere
geometric al elementului de referinta specificat. Punctul de referinta este punctul de stabilire a
originii si caracteristicilor geometrice ale unei piese
1.3.4 Element de referinta
Un element real al unei piese utilizat la stabilirea unui punct de referinta.
1.3.5 Simulator element de referinta
O suprafata de forma precisa (cum ar fi o placa de control, o suprafata etalon sau o

mandrina) ce intra in contact cu elementul de referinta pentru stabilirea punctelor de referinta

simulate.
Nota: Elementele de referinta simulate sunt utilizate ca reprezentari in practica a punctelor
de referinta pe parcusul executiei si controlului.

1.3.6 Punct de referinta simulat

Un punct, o axa, un plan stabilit de un echipament de fabricatie sau control de tipul
urmatorilor simulatori: o placa de control, o suprafata etalon sau o mandrina. Vezi 4.4.1 si 4.4.2.
1.3.7 Punct tinta (de referinta)
Un punct, o linie sau zona indicata pe o piesa utilizata la stabilirea unui punct de referinta
1.3.8 Cota
O valoare numerica exprimata in unitati de masura corespunzatoare, utilizata la
definirea marimii, pozitiei, caracteristicilor geometrice sau rugozitatii unei piese sau unui
element al ei.
1.3.9 Cota de baza
O valoare numerica utilizata sa reprezinta marimea teoretica exacta, profilul,
orientarea sau pozitia unui element sau punct tinta. Ref. fig 3-7.
Aceasta reprezinta baza de la care sunt
stabilite variatii admise prin indicarea de tolerante ale
altor cote, in note sau cadre de control elemente. Ref.
fig 2-14, 2-15 si 3-25.

1.3.10 Cota de referinta

O cota in general fara toleranta utilizata doar informativ. Cota de referinta este o
repetare a unei cote sau deriva din alte valori de pe desen sau desenele conexe.
Cota de referinta e considerata drept informatie auxiliara si nu influenteaza fabricatia sau
controlul.
1.3.11 Infasuratoare
Acest termen e diferit in functie de timpul elementului astfel:
a) element exterior
Un echivalent perfect similar al elementului avand cea mai mica dimensiune, care
poate fi circumscris elementului, astfel incat abia sa intre in contact cu suprafata in punctele de
maxim.
De exemplu: cel mai mic cilindru de forma perfecta sau doua plane paralele de forma
perfecta, la distanta minima, care abia fac contact in punctele de maxim ale suprafetei. In cazul
elementelor controlate pe baza orientarii sau tolerantelor de pozitie, infasuratoarea e orientata in
functie de punctele de referinta corespunzatoare, de ex.: perpendiculara pe un plan de referinta
primar.
b) Element interior
Un echivalent perfect similar al elementului avand cea mai mare dimensiune, care

poate fi inscris elementului, astfel incat abia sa intre in contact cu suprafata in punctele de
maxim.
De exemplu: cel mai mare cilindru de forma perfecta sau doua plane paralele de forma
perfecta, la distanta maxima, care abia fac contact in punctele de maxim ale suprafetei In cazul
elementelor controlate pe baza orientarii sau tolerantelor de pozitie, infasuratoarea e orientata in
functie de punctele de referinta corespunzatoare.
1.3.12 Element
Termen general aplicat unei portiuni dintr-o piesa, cum ar fi o suprafata, un stift, un
racord, o gaura sau o canelura.
1.3.13 Axa element
O linie dreapta care coincide cu axa echivalentului ideal din punct de vedere geometric al
elementului indicat.
1.3.14 Plan central element
Un plan care coincide cu planul central al echivalentului ideal din punct de vedere
geometric al al elementului indicat.
1.3.15 Plan median element
Un plan imperfect (abstract) care trece prin centrele tuturor segmentelor in limitele
elementului. Aceste segmente sunt normale fata de infasuratoarea reala.
1.3.16 Linie mediana element
O linie imperfecta (abstracta) care trece prin centrele tuturor sectiunilor transversale ale
elementului. Aceste sectiuni transversale sunt normale fata de axa infasuratorii reale. Centrele
sectiunii transversale sunt determinate cf. ANSI B89.3.1.
1.3.17 Element de cotare
O suprafata cilindrica sau sferica sau un set de doua elemente sau doua suprafete paralele
opuse asociate unei cote.
1.3.18 Deplasare completa indicator (FIM)
Deplasarea unui indicator la aplicare corespunzatoare pe o suprafata in sensul masurarii
variatiilor lui.
1.3.19 Conditia de minim de material (LMC)
Conditia in care un element de cotare acopera cea mai mica cantitate de material, in
limitele indicate alei cotei, de ex.: diametrul maxim al unei gauri, diametrul minim al unui
arbore..
1.3.20 Conditia de maxim de material (MMC)
Conditia in care un element de cotare acopera cea mai mare cantitate de material, in
limitele indicate ale cotei, de ex.: diametrul minim al unei gauri, diametrul max. al unui arbore.
1.3.21 Plan tangent
Un plan teoretic exact din echivalentul ideal din punct de vedere geometric al suprafetei
elementului indicat.

1.3.22 Indiferent de marimea elementului (RFS)

Termen utilizat sa indice faptul ca toleranta geometrica sau punctul de referinta se aplica
la orice crestere a marimii elementului in limitele tolerantei acestuia.
1.3.23 Conditie rezultanta
Limita variabila rezultat al efectelor colective ale conditiei de maxim sau minim de
material a unui element de cotare, al tolerantei geometrice pentru conditia de material, toleranta
cotei si toleranta geometrica suplimentara functie de diferenta elementului fata de conditia de
material specificata. Vezi fig. 2-9, 2-12.

1.3.24 Marime reala

Termen general pentru marimea unui element realizat. Termenul include cotele locale
reale si cota reala a infasuratoarei
1.3.25 Marime reala locala
Valoarea oricarei distante individuale in orice sectiune transversala a unui element.
1.3.26 Marimea reala a infasuratoarei
Valoarea dimensionala a infasuratoarei reale
1.3.27 Limite marime
Cotele maxime si minime specificate. Ref. fig. 2-7.
1.3.28 Cota nominala
Denumire
utilizata
pentru identificare generala.

1.3.29 Cota conditie

rezultanta
Valoarea reala a limitei
conditiei rezultante
1.3.30 Cota, conditie virtuala
Valoarea reala a limitei
conditiei virtuale
1.3.31 Toleranta
Valoarea
totala
a
variatiei admise pentru o cota
specifica.
Toleranta
este
diferenta intre limitele maxime
si minime.
1.3.32 Toleranta bilaterala
O toleranta in care
variatia se admite in ambele
directii de la cota specificata.
1.3.33 Toleranta geometrica
Termen general aplicat
categoriei de tolerante utilizat
pentru
controlul
formei,
profilului, orientarii, pozitiei si
excentricitatii.
1.3.34 Toleranta unilaterala
O toleranta a carei variatie se admite intr-o directie de la cota specificata.

1.3.35 Echivalent ideal din punct de vedere geometric

Limita perfecta teoretic (conditie virtuala sau infasuratoare reala) sau planul tangent al
unui element de referinta indicat Ref. fig. 4-11 si 4-10. De asemenea 1.3.5 si 1.3.6, vizand
punctul de referinta simulat.

1.3.36 Pozitie reala

Pozitie reala teoretic
stabilit pe baza cotei de baza.

a unui element

1.3.37 Conditia virtuala

O limita constanta rezultat al efectelor
colective ale conditiei de maxim sau minim de
material a unui element de cotare si tolerantei
geometrice specifice acelei conditii de material.
Vezi fig 2-9 si 2-12.
1.4

Reguli fundamentale
Cotele si tolerantele stabilesc clar scopul
tehnic si corespund urmatoarelor:
a) Fiecare cota are o toleranta, cu exceptia
celor considerate de referinta, maxim,
minim sau cotelor produsului finit in
stoc (depozit).
Toleranta se poate aplica direct cotei
( sau indirect in cazul cotelor de baza )
indicate intr-o nota generala sau intrun cadru suplimentar de pe desen. Ref.
ANSI Y14.1
b) Cotele si tolerantelor vor fi
complete in sensul intelegerii
depline a caracteristicilor
fiecarui element. Nu se admite nici
ridicarea la scara ( masurarea
marimii unui element direct pe
desenul tehnic), nici presupunerea
unei distante sau cote, cu exceptia
urmatoarelor:
-desenele necotate, cum ar fi
schitele, planele generale (layout)
etalon,cablajele, sabloanele pe
suport permanent sunt excluse cu
conditia indicarii cotelor de
control necesare.

c) Se va indica fiecare cota necesara unui produs final. Nu se va indica nici o alta
dimensiune pentru definirea completa a produsului. Utilizarea cotelor de referinta se va face la
minim.
d) Cotele vor fi selectate si dispuse astfel incat sa corespunda functiei si relatiei de
legatura a unei piese su nu vor avea mai multe interpretari.
e) Desenul defineste o piesa fara a mai indica metodele de fabricatie. Astfel in cazul unei
gauri e indicat documentul indiferent daca acesta este facuta cu burghiul, alezorul, perforatorul
sau prin orice alta metoda. Cu toate acestea in acele cazuri in care executia, prelucrarea,
asigurarea calitatii sau informatiile referitoare la mediu sunt esentiale definirii cerintelor tehnice,
se vor indica pe desen sau pe un document la care acesta face referire.
f) Se admite identificarea ca neobligatorii a anumitor cote de prelucrare ce asigura toleranta
de pozitie, de contractie si alte cerinte cu conditia ca dimensiunile finale sa fie indicate pe desen.
Cotele de prelucrare neobligatorii vor fi indicate prin nota: NON-MANDADORY (MFG
DATA).
g) Cotele trebuie amplasate astfel incat sa asigure citirea optima a informatiilor necesare.
Cotele trebuie indicate la scara si se refera la contururi vizibile.
h) Sarmele, cablurile, foile (tabla), tijele si alte materiale executate dupa calibre sau coduri
vor fi indicate prin cote liniare ce reprezinta diametru sau grosimea . Calibrul sau codul va fi
mentionat in paranteze dupa cota
i) Un unghi drept se va aplica acolo unde limitele centrale si cele ce reprezinta.elemente
sunt marcate pe desen la 90, fara a se mentiona un unghi. Vezi paragraful 2.1.2.
j) Un unghi drept se va aplica acolo unde limitele centrale ale elementelor unui calibru sau
suprafete la 90 de pe desen sunt amplasate sau definite pe baza cotelor de baza, fara
mentionarea unui unghi.
k) Daca nu se specifica altfel, toate cotele se aplica al 20 C (68 F). Compensarea se aplica
la alte masuratori facute la alte temperaturi.
l) Toate cotele si tolerantele se aplica piesei in stare libera. Acest principiu nu se aplica
pieselor flexibile conform 2.7.1.3 b) si 6.8
m) Daca nu se specifica altfel, toate tolerantele geometrice se aplica lungimii, latimii si in
inaltimii totale a elementului.
n) Cotele si tolerantele se aplica numai la nivelul desenului pe care sunt specificate. O cota
indicata pentru un element dat la un nivel al desenului (ex. detaliu ) nu este obligatorie pentru
acel element la orice alt nivel (ex. ansamblu)
1.5

Unitati de masura
Pentru uniformitate, toate cotele din acest standard sunt date in sistemul international. Cu
toate acestea, unitatea de masura aleasa trebuie sa corespunda politicii beneficiarului.
1.5.1 Unitati liniare (sistemul metric)

Unitatea de masura utilizata in mod obijnuit pe desenele tehnice este milimetrul.

1.5.2 Unitati liniare (sistemul SUA)
Unitatea de masura utilizata in mod obijnuit in SUA pe desenele tehnice este inch-ul
1.5.3 Identificare unitati liniare
Pe desenele unde toate cotele sunt fie in mm fie in inch, nu se cere identificarea unitatilor
liniare. Totusi desenul trebuie sa contina mentiunea. Daca nu se specifica altfel, toate cotele sunt
in mm (sau in inch, dupa caz).
1.5.3.1 Combinatii de unitati liniare
In cazul aparitiei unor cote in inch pe un desen in mm, dupa valorile in inch se aplica
abrevierea in. Invers daca pe un desen in inch apar cote in mm, dupa valorile in milimetri se
aplica abrevierea in mm
1.5.4 Unitati unghiulare
Cotele unghiulare sunt exprimate in grade sau zecimale ale gradelor sau grade, minute si
secunde. Aceste cote sunt exprimate prin simbolurile : grade minute, secunde. Cand sunt
indicate numai grade valoarea numerica este urmata de simbolul , cand sunt indicate doar
minute sau secunde, acestea vor fi precedate de 0 sau 0 0, dupa caz. Ref. fig. 1-1.

1.6

Tipuri de cote
Pe desene vor fi utilizate cote zecimale, cu
exceptia unor marfuri identificate prin notatii
standardizate, de tipul tevilor si cherestelei.
1.6.1 Cote in mm
Cand pe desen cotele sunt marcate in mm se
observa urmatoarele:
a) Cand cota e sub 1 mm, punctul zecimal
e precedat de un zero (fig 1-2)
b) Cand cota e un numar intreg, nu se
indica nici punctul zecimal, nici zero
(fig 1-2)
c) Cand cota depaseste un numar intreg
printr-o fractie zecimala de 1 mm,
ultima cifra la dreapta punctului zecimal
nu e urmata de un zero (fig 1-2)
Nota: Aceasta practica difera in cazul
tolerantelor exprimate bilateral sau ca limite.
Ref. 2.3.1 (b) si (c)
d) Nici virgule, nici spatii libere nu
trebuie sa separe cifrele in grupe in sensul
cotarii in mm
a desenului.

1.6.2 Cote in inch

Cand pe desen cotele sunt marcate in inch, se observa urmatoarele:
a) Pentru valori sub un inch nu se pune zero inaintea punctului zecimal.
b) O cota se exprima prin acelasi numar de zecimale ca si toleranta ei. Zerourile se adauga in
dreapta punctului zecimal, daca e necesar (fig. 1-3 si par. 2.3.2)

1.6.3 Puncte zecimale

Punctele zecimale trebuie sa fie uniforme, dense si
destul de mari pentru a fi clar vizibile si a
corespunde cerintelor privind reproducerea cf.
ASME Y14.2M
Punctele zecimale se aplica in linie cu baza cifrelor
asociate.
1.6.4 Conversia si rotunjirea unitatilor liniare
Pentru informatiile vizand conversia si rotunjirea
unitatilor liniare (sistem SUA), ref.
ANSI/IEEE268.
1.7

Aplicare cote
Cotele se aplica prin intermediul liniilor de cota, al celor ajutatoare, a liniilor punct sau a
celor indicatoare de la o cota, o nota sau specificatie indreptata spre elementul respectiv.
Notele generale sunt utilizate pentru informatii suplimentare. Pentru alte informatii
referitoare la liniile de cota,a celor ajutatoare, a liniilor punct si a sagetilor, ref. ASME
Y14.2M
1.7.1 Linii de cota
O linie de cota cu sageti la capete indica directia si marimea cotei. Numeralele indica
numarul de unitati de masura. De preferat, liniile de cota sunt intrerupte pentru introducerea
numerelor (fig. 1-4). Acolo unde liniile de cota orizontale nu sunt intrerupte, numerele se aseaza
deasupra si paralel cu ele.

Nota: Nu se vor utiliza drept linii de cota

urmatoarele: o linie centrala (mediana), o linie
imaginara, o linie secundara, o linie ce face
parte din conturul unui obiect sau o continuare a
oricarei dintre acestea. O linie de cota nu e
utilizata drept secundara cu exceptia cazului
cand se utilizeaza o metoda de cotare in
coordonate (simplificata) pentru a defini
contururi curbe. (fig.1-33)

1.7.1.1 Centrare
Liniile de cota vor fi centrate si unde e
posibil grupate pentru a forma un aspect
uniform.
(fig.1-8)

1.7.1.2 Spatiere
Liniile de cota sunt trasate paralel cu
directia de masurare. Spatiul dintre prima linie
de cota si conturul piesei nu va fi mai mic de 10
mm; spatiul dintre liniile de cota paralele
succesive nu va fi mai mic de 6mm, ref. fig.1-6.

Nota: Spatiile sunt doar orientative. Daca desenul

corespunde cerintelor de reproducere
(copiere) din specificatia cu caracter militar sau
industrial, neconformitatea cu cerintele referitoare la
spatiere nu constituie un motiv de respingere a
desenului.
Acolo unde exista linii de cota paralele,
numerale vor fi dispuse in zig-zag pentru o mai
usoara citire.
1.7.1.3 Cote unghiulare
Marimea unui unghi este un arc trasat cu centrul in varful unghiului. Capetele sagetilor se
termina pe cele doua laturi ale unghiului. Vezi fig.1-1 si 1-4.
1.7.1.4 Linii de cota incrucisate
Liniile de cota incrucisate trebuie evitate. In caz contrar liniile de cota nu se intrerup.
1.7.2. Linii ajutatoare proiectate
Liniile ajutatoare sunt utilizate la cotarea unei suprafete sau punct intr-o zona, de preferat
in afara conturului piesei. Ref. par. 1.7.8
Liniile ajutatoare incep printr-un mic interstitiu vizibil de la conturul piesei si trec
dincolo de linia de cota cea mai din afara. Ref. fig.1-6.
Liniile ajutatoare sunt trasate perpendicular pe liniile de cota. Acolo unde spatiul este
limitat, liniile ajutatoare pot fi trasate oblic pentru o mai clara ilustrare a aplicarii lor.
In cazul utilizarii liniilor oblice, liniile de cota sunt trasate in directia lor de aplicare. Ref fig. 1-8.

1.7.2.1.Linii ajutatoare incrucisate

Unde este posibil, liniile ajutatoare nu trebuie sa se incruciseze una cu alta sau cu liniile
de cota. Pentru a reduce aceasta posibilitate cat mai mult, cea mai scurta linie de cota este trasata
cel mai aproape de conturul piesei. Ref. fig. 1-7.
In cazul in care liniile ajutatoare trebuie sa
intersecteze alte linii ajutatoare, liniile de cota
sau cele de definire a elementului, acestea nu se
intrerup.
In cazul in care liniile ajutatoare
intersecteaza capetele sagetilor sau liniile de cota
din apropierea acestora , se admite intreruperea
liniei ajutatoare. Ref. fig.1-9.

1.7.2.2 Puncte de pozitionare

Acolo unde un punct e localizat numai pe
baza liniilor ajutatoare, liniile ajutatoare de
pe suprafete trec prin acel punct. Vezi
fig.1-10.

1.7.3 Indicatie lungime sau zona limitata

Unde este necesar sa se indice ca o
suprafata, pe o lungime sau intr-o zona limitata,
trebuie sa fie supusa unui tratament suplimentar
sau unor consideratii in limitele desenului,
incadrarea acestor limite se face prin utilizarea
unei linii punctate. Ref. fig. 1-11.
1.7.3.1 Linii punct
Intr-o vedere sau sectiune corespunzatoare, o linie-punct este trasata paralel cu profilul
suprafetei la mica distanta de acesta. Se adauga cotele pentru lungime si pozitie. Daca se aplica
unei suprafete de revolutie, indicatia poate apare numai pe o parte. Ref. fig. 1-11a.
1.7.3.2 Omiterea cotelor de pe linia punct
Daca linia punct marcheaza clar pozitia si intinderea zonei de pe suprafata, cotele pot fi
omise. Ref. fig. 1-11b.
1.7.3.3 Identificare indicatie zona (de pe suprafata)
Unde zona dorita este indicata intr-o vedere directa a suprafetei, aceasta e reprezentata
prin sectiunea corespunzator cotata cuprinsa in limitele linie-punct. Ref. fig. 1-11c.

1.7.3.4 Linii indicatoare

O linie indicatoare este utilizata pentru a indica
o cota, o nota sau un simbol intr-un
anume loc de pe desen. In mod normal o linie
indicatoare se termina cu o sageata. Cu toate
acestea, cand linia vizeaza o suprafata in
limitele careia se incadreaza, aceasta se termina
intr-un punct. O linie indicatoare trebuie sa fie
dreapta, inclinata, cu exceptia unei scurte
portiuni orizontale ce se poate intinde pana la
inaltimea medie a primei sau ultimei litere sau
cifre din nota sau cota.
Doua sau mai multe linii indicatoare a
zonei adiacente de pe desen vor fi trasate paralel
una fata de alta. Ref. fig. 1-12

1.7.4.1 Cote orientate prin linii indicatoare

Cotele respective sunt specificate
individual pentru a evita utilizarea
liniilor indicatoare
complicate. Ref. fig. 1-13.
Daca prezenta prea multor linii indicatoare afecteaza claritatea desenului, pentru
identificarea elementelor se vor utiliza litere sau simboluri. Ref. fig. 1-14

1.7.4.2 Cerc sau arc de cerc

Cand o linie indicatoare e indreptata spre un cerc sau arc de cerc, directia ei trebuie sa fie
radiala. Ref. fig. 1-15

1.7.5

Instructiuni
Instructiunile in cazul urmatoarelor specificatii se aplica prin:

1.7.5.1 Note
Notele vor fi plasate la baza desenului luand in considerare formatul acestuia.
1.7.5.2 Cote
Cotele indicate pe liniile de cota sau sageti vor fi plasate la baza desenului. Ref. fig. 1-16
1.7.5.3 Cote pe linia de baza (de referinta)
Cotele de pe linia de baza sunt indicate in functie de liniile ajutatoare si citite de la baza
desenului sau partea lui dreapta. Ref. fig. 1-49.

1.7.6

Cote informative
Metoda de identificare a unei cote de referinta pe desen consta in cuprinderea respectivei
cote intre paranteze. Ref. fig. 1-17 si 1-18.
1.7.7

Cote de gabarit
La indicarea unei cote de gabarit, o cota intermediara este omisa sau identificata drept
cota informativa. Ref. fig. 1-17. In cazul in care cotele intermediare sunt mai importante decat
cele de gabarit, acestea din urma, daca sunt utilizate, sunt tratate drept cote informative. Ref. fig.
1-18.

1.7.8

Cotare in limitele conturului unei vederi desen

Cotele sunt plasate in general in afara contulrului unei schite. Cand directia de aplicare o
cere sau liniile ajutatoare sau cele indicatoare sunt prea lungi, cotele pot fi plasate in limitele
conturului unei schite.
1.7.9

Cote care nu sunt la scara

Trebuie sa existe o corespondenta intre imaginea unui element si definirea lui prin cote.
Daca un element e modificat, se pot observa urmatoarele:

a)Acolo unde singura autoritate de definire a produsului e o copie slaba a desenului

original, obtinuta fie manual, fie prin sisteme grafice interactive pe calculator si nu este posibila
modernizarea imaginii elementului, cota de definire e subliniata cu o linie neagra groasa.
b)Acolo unde singura autoritate de definire a produsului este un set de date obtinut printrun sistem grafic pe calculator, trebuie mentinuta o corespondenta intre cota de definire si
prezentarea grafica a elementului in toate vederile desenului. Cota de definire si marime reala,
pozitia si directia elementului trebuie totdeauna sa fie in cocordanta.
1.8

1.8.1

Elemente de cotare
Diferite caracteristici si elemente ale
pieselor necesita metode unice de cotare.

Diametre
Simbolul diametrului precede toate
valorile acestuia. Vezi fig. 1-19 si paragraful
3.3.7

Daca e indicat diametrul unui element sferic, valoarea lui e precedata de simbolul
diametrului sferic. Ref. fig. 3-8 si paragraful 3.3.7
Daca se indica diametrele unui
numar de elemente cilindrice
concentrice, ele vor fi cotate
longitudinal, daca e posibil.
1.8.2 Raze
Fiecare valoare a razei e
precedata de simbolul corespunzator.
Vezi fig. 1-20 si 3-8 si paragraful
3.3.7.

Linia de cota pentru raza utilizeaza o sageata la

capatului arcului. Sageata nu se utilizeaza niciodata in
centrulul razei. In cazul in care pozitia centrului e importanta si spatiul permite, se traseaza o
linie de cota din centrul razei, sageata atingand arcul iar cota fiind stabilita intre sageata si centru.
Unde spatiul e limitat, linia de cota trece de centrul razei. Daca nu e posibil ca sageata sa fie
plasata intre centrul razei si arc, atunci va fi in afara arcului cu o linie indicatoare. Daca centrul
unei raze nu e cotat, atunci nu se mai indica. Ref. fig. 1-20
1.8.2.1 Centrul razei
La cotarea centrului unei raze,
in centru se face o cruce. Liniile
ajutatoare si liniile de cota sunt
utilizate la localizarea centrului. Ref.
fig. 1-21.
In cazul in care localizarea
centrului nu are importanta, desenul
trebuie sa indice clar ca pozitia
arcului e controlata prin alte
elemente de cotare, cum ar fi
suprafetele tangente. Ref. fig. 1-22

1.8.2.2 Raze frante

Cand centrul unei raze este in afara desenului
sau intersecteaza alta schita (vedere a
desenului), linia de cota a razei poate fi franta. Ref. fig.
1-23. Portiunea liniei de cota de la sageata este relativ
radiala fata de arc.
Daca linia de cota a razei este franta, iar centrul
e localizat prin coordonate, linia de cota pentru
stabilirea centrului e de asemenea franta.

1.8.2.3 Raza reala

In cazul in care o raza e cotata intr-o
schita ca nu indica forma ei reala, inainte de cota
razei se marcheaza TRUE R. Ref. fig. 1-24.
1.8.2.4 Raze multiple
Acolo unde o piesa are un numar de raze
cu cote similare, in locul cotarii lor individuale se
poate recurge la utilizarea unei note.

1.8.2.5 Raze sferice

Acolo unde o suprafata sferica e cotata
printr-o raza, inaintea cotei se marcheaza SR.
Ref. fig. 1-25.
1.8.3

Coarde, arce si unghiuri

Cotele pentru coarde, arce si unghiuri vor fi indicate in fig. 1-26

1.8.4

Racordari (capete rotunjite)

Cotele intregi sunt utilizate pentru elemente racordate (cu capete rotunjite). In cazul
racordarilor complete razele sunt indicate, nu cotate. Ref. fig. 1-27.
In cazul elementelor racordate incomplet, razele sunt cotate. Ref. fig. 1-28
1.8.5

Racordari (colturi rotunjite)

Unde colturile se rotunjesc, cotele definesc laturile, iar arcele sunt tangente. Ref. fig. 1-29

1.8.6

Contururi din arce

Un contur curb din doua sau mai multe arce e cotat prin indicarea razelor tuturor
arcelor si a centrelor necesare prin coordonate.
Alte raze sunt determinate pe baza punctelor de tangenta. Ref. fig. 1-30
1.8.7

Contururi neregulate
Contururile neregulate pot fi cotate conform figurii 1-31 si 1-32. Contururile circulare si

necirculare pot fi cotate prin coordonate rectangulare sau metoda in scara. Ref. fig. 1-31
Coordonatele sunt cotate de la linia de baza . Daca sunt necesare mai multe coordonate pentru
definirea conturului, cotele coordonatelor pe verticala si orizontala pot fi tabelate ca in figura
1-32.
1.8.7.1 Sistem grila
Piesele cu suprafete curbe ce reprezinta eteloane pot fi definite printr-un sistem grila cu
liniile numerotate.
1.8.8

Contururi simetrice
Contururile simetrice pot fi cotate de o parte a liniei de simetrie. Acesta e cazul in care,
urmarea a marimii piesei sau spatiului redus, doar o parte a conturului poate fi indicata
corespunzator. Ref. fig. 1-33. E indicata prin conturul formei simetrice, simetria fiind marcata
prin simboluri vizand simetria piesei fata de mediana. Ref. ASME Y14.2M.
1.8.9

Gaura rotunda (de sectiune circulara)

Gaurile rotunde sunt cotate ca in fig 1-34. Daca nu este clar ca o gaura e strapunsa, dupa
cota se adauga abrevierea THRU. Adancimea unei gauri infundate este adancimea pe care se
mentine diametrul de la suprafata exterioara a piesei.
Daca adancimea nu e clara, ca in cazul unei suprafete curbe, adancimea va fi cotata.
Pentru metodele de marcare a gaurilor infundate, ref. fig. 1-34

1.8.10 Gauri profilate

Gaurile profilate sunt cotate ca in fig 1-35.
Razele de capat sunt indicate, dar nu cotate.
1.8.11 Gauri lamate
Gaurile lamate pot fi indicate ca in figura 1-36.
Daca grosimea materialului ramas e
semnificativa, aceaasta (mai curand decat
adancimea) e cotata.

In cazul gaurilor care au mai mult de

un lamaj, ref. fig. 1-37

1.8.12 Gauri zencuite

si lamate cu
tesiri
In cazul gaurilor
zencuite se indica
diametrul si unghiul
inclus. In cazul gaurilor
lamate cu
tesire se indica
diametrul si adancimea.
Indicarea unghiului
inclus este optionala.
Ref. fig. 1-38
Adancimea
reprezinta adancimea pe
care se mentine
diametrul gaurii lamate
cu tesire de la suprafata
exterioara a piesei.

1.8.12.1 Gauri sanfrenate si zencuite pe suprafete curbe

Daca o gaura de pe o suprafata curba e sanfrenata sau zencuita, diametrul de pe desen se
aplica diametrul mimin al sanfrenului sau zencuirii. Ref. fig. 1-39

1.8.13 Lamaje
Se indica diametrul zonei. Se poate indica fie adancimea, fie grosimea materialului. Ref.
fig. 1-40. Grosimea poate fi mentionata intr-o nota, fara a apare pe desen. Daca nu e indicata
grosimea materialului sau adancimea, lamajul reprezinta adancimea minima necesara de curatare
a suprafetei in sensul obtinerii diametrului indicat.

1.8.14 Gauri de centrare (ambori)

In cazul in care amborii raman pe
piesa finita, ele sunt metionate intr-o nota
sau cotate pe desen. Ref. ANSI B94.11M.
1.8.15 Tesituri
Tesiturile sunt marcate print-o cota liniara
si in unghi sau prin doua cote liniare. Ref.
fig.
1-41 la 1-44.
In cazul in care sunt indicate un unghi si o cota liniara, aceasta reprezinta distanta de la
suprafata indicata a piesei la inceputul sanfrenului. Ref. fig. 1-41
1.8.15.1 Tesituri indicate prin note
Tesituriles la 45 de grade pot fi indicate
intr-o nota ca in figura 1-42. Metoda acesta
se
utilizeaza numai in cazul sanfrenelor la 45
de grade, unde valorile liniare se aplica in
orice directie.

1.8.15.2 Gauri rotunde

Cand marginea unei gauri rotunde este
sanfrenata e urmata metoda din par. 1.8.15.1, cu
exceptia cazului in care diametrul sanfrenului cere
control dimensional. Ref. fig. 1-43. Acest tip de
control poate fi de asemena aplicat diametrului
sanfrenului la curbare.

1.8.15.3 Suprafete de intersectie

In cazul in care sanfrenele sunt
cerute pentru suprafete de intersectie, altfel
decat in unghi drept, se utilizeaza metodele
din fig. 1-44.

1.8.16 Canale de pana

Canalele de pana sunt cotate prin latime, adancime, pozitie si, daca se cere, lungime.
Adancimea e cotata de pe latura opusa a arborelui sau gaurii. Ref. fig. 1-45.
1.8.17 Randalinare
Randalinarea e specificata in termeni de tip, pas si
diametru inainte si dupa randalinare. Diametrul dupa
randalinare e omis cand controlul nu e necesar. Cand doar o
parte a unui element trebuie randalinata, se asigura cotarea
axida. Ref. fig. 1-46

1.8.17.1 Randalinare pentru ajustaj fortat

Unde e necesar un ajustaj fortat intre
piese, randalinarea e indicata printr-o
nota care
cuprinde tipul de randalinare cerut, pasul,
diamentrul cu toleranta al elementului inainte
de randalinare si diametrul minim acceptabil
dupa randalinare. Ref. fig. 1-47

1.8.17.2 Randalinare standard

Pentru informatii privind pasul ref.
ANSI/ASME B94.6.
1.8.18 Tije si tubulatura
Tijele si tubulatura sunt cotate pe trei directii, iar
tolerantele lor se stabilesc pe baza
principiilor geometrice sau prin indicarea
lungimilor razelor la inconvoiere, unghiurilor la
inconvoiere si al celor de torsiune pentru toate portiunile reperului. Acest lucru se poate realiza
prin intermediul unor vederi auxiliare, al tabelelor sau datelor suplimentare.
1.8.19 Filete
Metodele de indicare si cotare a filetor sunt cuprinse in ANSI Y14.6 si ANSI Y14.6aM.
1.8.20 Starea suprafetei
Metodele de indicare a cerintelor vizand starea suprafetei sunt cuprinse in ANSI Y14.36.
Pentru informatii suplimetare ref. ANSI/ASME B46.1.
1.8.21 Angrenaje si caneluri in evolventa
Metodele de indicare a cerintelor vizand angrenajele sunt cuprinse in seriile de standarde
ASME Y14.7. Metodele de indicare vizand canelurile in evolventa sunt cuprinse in seriile ANSI
B92.

1.8.22 Turnate si forjate

Metodele de indicare a cerintelor specifice turnatelor si forjatelor sunt cuprinse in seriile
standard ANSI Y14.8M
1.9

Pozitie elemente
Coordonatele rectangulare sau cele polare pozitioneaza elemtele unul fata de altul si ca
grup sau individual, functie de origine sau punct de referinta. Se indica elementele care stabilesc
punctul de referinta sau origine. Ref. par. 5.2.1.3
Gaurile rotunde sau alte elemente cu contur simetric sunt pozitionate prin indicarea
distantelor sau distantelor si directiilor pana la centrele elementelor. Ref. fig. 1-48 ; 1-56.
1.9.1

Coordonate rectangulare
Acolo unde se utilizeaza cotarea prin coordonate rectangulare pentru pozitionarea
elementelor, cotele liniare indica distantele de la doua sau trei plane perpendiculare reciproc. Ref.
fig. 1-48. Cotarea prin coordonate trebuie sa indice clar care elemente ale piesei stabilesc aceste
planuri.

Pentru metodele de realizare a acestui lucru ref. sect. 4.

1.9.2

Coordonate rectangulare fara linii de cota

Cotele pot fi indicate pe liniile ajutatoare fara utilizarea liniilor de cota sau a celor
indicatoare. Liniile de baza sunt indicate drept coordonate zero sau pot fi etichetate x, y si z. Ref
1-49 si 1-50.

1.9.3

Cote tabelare
Cotarea prin tabele este un tip de cotare in coordonate rectangulare la care cotele planelor
perpendiculare reciproc sunt mai curand incadrate intr-un tabel pe desen decat intr-o schita. Ref.
fig. 1-50. Acesta metoda e utilizata pe desenele care necesita pozitionarea unui mare numar de
elemente similare ca forma.
Tabelele sunt facute in asa fel incat sa cuprinda in mod adecvat elementele.
1.9.4

Coordonate polare
Acolo unde sunt utilizate coordonate
polare pentru pozitionarea elementelor, o
cota liniara si una unghiulara indica distanta
de la un punct fix la o directie unghiulara de
pe doua sau trei plane perpendiculare
reciproc. Punctul fix reprezinta intersectia
acestor plane. Ref. fig. 1-51
1.9.5 Cote sau elemente repetitive
Cotele sau elementele repetitive pot fi
indicate printr-un X si un numeral ce
reprezinta
numarul de pozitii cerut. Ref. fig. 1-52, 156.

Daca se utilizeaza cu o cota de baza, X

poate fi pozitionat fie in interior, fie in afara
cadrului pentru cota de baza. Ref. fig. 4-26 si
5-16.

1.9.5.1 Serii si sabloane

Elemente ca gaurile si canelurile ce se repeta in serii sau sabloane pot fi indicate prin
numarul de elemente cerut si un X urmat de cota de marime a elemetului.
Spatierea echidistanta a elementelor in serii sau sabloane poate indicata prin numarul de
spatii cerut si un X urmat de cota respectiva. Spatiul e delimitat intre X si cota. Ref. fig. 1-52, 156.

1.9.5.2 Spatierea
Unde este dificil sa se faca distinctie
intre cote si nr. de spatii ca in fig. 1-54, un
spatiu poate fi cotat si identificat drept
referinta.
Spatierea egala a elementelor care se
repeta in serii poate fi indicata prin numarul
elementelor si un X, urmat de cota de

marime a elementului. Se foloseste un spatiu intre X si cota. Vezi fig. 1.54; 1-56. Unde este
dificil de distins intre cota si numarul de spatii, ca in fig. 1-54, se poate cota un spatiu ca cota
informativa.
1.9.6

Utilizarea lui X pentru a indica de cate ori

Un X poate fi indicat pentru a indica de cate ori se repeta cota si cota respectiva cf.
fig. 1.35(b) si 1-42. in asemenea cazuri X va fi precedat sau urmat de un spatiu.

Nota: Acolo unde metodele prezentate in par.

1.9.5 si 1.9.6 sunt utilizate pe acelasi desen,
trebuie acordata atentie utilizarii clare a
fiecareia.

2.

TOLERANTE GENERALE SI PRINCIPII GENERALE

2.1.1

Generalitati
Acesta sectiune stabileste metodele de exprimare a tolerantelor cotelor liniare si
unghiulare, utilizarea modificatorilor conditiei de material si interpretarea limitelor de
reglare si tolerantelor.

ATENTIE! Daca se utilizeaza sistemele de date CAD/CAM care nu cuprind tolerantele,

acestea sunt exprimate in alte sisteme de date pentru a indica cerintele desenului.
2.1.2

Aplicare
Tolerantele pot fi exprimate dupa cum urmeaza:

a) ca limitele directe sau tolerante aplicate direct unei cote (ref. par. 2.2)

b)
c)
d)
e)

ca toleranta geometrica conform sectiunii 5 si 6

intr-o nota referitoare la cote specifice
in alte documente la care desenul face referire pentru elemente sau procese specifice
intr-un bloc de tolerante general ce vizeaza toate cotele dintr-un desen pentru care
tolerantele nu sunt altfel specificate; ref. ANSI Y14.1.

2.1.2.1 Tolerante de pozitie

De preferat, tolerantele cotelor de pozitionare a elementelor de cotare sunt specificate prin
metoda stabilirii tolerantelor de pozitie din sectiunea 5. In anumite cazuri, cum ar fi pozitionarea
elementelor de forma neregulata se poate utiliza metoda de stabilire a tolerantelor de profil din
sectiunea 6.
2.1.1.2 Unghi drept implicit
Prin conventie, acolo unde medianele si suprafetele elementelor unei piese sunt prezentate
pe desenele tehnice intersectandu-se in unghi drept, acesta nu e indicat.
Toleranta la aceste unghiuri de 90 de grade e aceeasi ca pentru toate celelalte elemente
unghiulare de pe desen reglate prin note vizand tolerantele unghiulare generale sau valori din
blocul de tolerante general. Unde medianele si suprafetele unei piese sunt prezentate pe desenele
tehnice intersectandu-se in unghi drept, cotele de baza si geometrice fiind de asemenea
specificate, aplicarea unghiurilor la 90 de grade este implicita. Toleranta la elementul asociat
acestor unghiuri de baza la 90 de grade e asigurata de cadrele de control ale elementului care
regleaza pozitia, orientarea, profilul sau deviatia elementelor piesei. Ref. par. 1.4(i) si (j).
2.2

Tolerante directe
Limitele si tolerantele aplicate direct sunt specificate dupa cum urmeaza:
a) cote limita Limita superioara (valoarea maxima) e plasata deasupra limitei
inferioare(valoarea minima), exprimate pe aceeasi linie, limita inferioara precede limita
superioara, o linie separand cele doua valori. Ref. fig 2-1.
b) tolerante plus si minus mai intai e indicata cota urmata de exprimarea cu plus si minus a
tolerantei. Ref. fig. 2-2.

2.2.1

Cote si tolerante ( sistemul metric)

Pentru aplicarea in sistemul metric a cotelor si tolerantelor, tolerantele pot fi indicate
printr-o cota de baza si un simbol pentru toleranta. Ref. fig. 2-3. Pentru informatii complete
privind acest sistem ref. ANSI B4.2.

2.2.1.1 Cote simboluri pentru toleranta

Metoda din fig 2-3 (a) se recomanda in cazul in care sistemul e introdus intr-o
organizatie.Astfel, sunt indicate cotele limita, cota de baza si simbolul tolerantei fiind considerate
cote informative.

2.2.1.2 Simbol pentru toleranta si cote

Conform experientei, se poate utiliza metoda din fig 2-3(b). Cand e stabilit sistemul, iar
SDV-urile , calibrele si semifabricatele corespund ca simbol si marime, se poate utiliza metoda
din fig 2-3(a).
2.3

Exprimare toleranta
Conventiile indicate in urmatoarele paragrafe trebuie respectate cu referire la numarul de
zecimale al tolerantei.
2.3.1

Tolerante in mm
La utilizarea pe desen a cotelor in mm, se aplica urmatoarele:

a) Cand se utilizeaza tolerante unilaterale si fie valoarea -, fie valoarea + este zero, se indica
un singur zero fara semnul + sau .
Ex:
/0
/ +0.02
32
sau 32
\ -0.02
\ 0
b) cand se utilizeaza tolerante bilaterale, ambele valori + si au aceasi numar de zecimale,
zeroul fiind utilizat acolo unde trebuie.
Ex:
/ +0.25
/ +0.25
32
nu 32
\ -0.10
\ -0.1
c) cand se utilizeaza cote limita si fie valoarea maxima fie valoarea minima cuprind cifre
dupa punctul zecimal, cealalta valoare are adaugat zero pt. uniformitate.
Ex:

d) cand se utilizeaza cote de baza, tolerantele asociate cuprind nr de zecimale necesare

controlului. Valoarea cotei de baza corespunde indicatiilor din par. 1.6.1.
Ex:

2.3.2

Tolerante in inch
Cand pe desen sunt utilizate cote in inch, se aplica urmatoarele:

a) cand se utilizeaza tolerante unilaterale si fie valoarea + si fie valoarea - este zero, cota va
avea aceeasi nr. de zecimale si semnul + sau corespunzator
Ex:
+.005
+0.005
.500
nu .500
-0.005
0

b) cand se utilizeaza tolerante bilaterale, atat valorile +si cat si cote vor avea acelasi nr. de
zecimale

Ex:
.500

.500

nu

.50

.005

c) cand cota limita e utilizata si fie valoarea - fie valoarea + cuprinde cifre dupa punctul
zecimal celalata valoare are adaugat zero pentru uniformitate
Ex:
.750
.75
nu
.748
. 748
d) cand se utilizeaza cote de baza, tolerantele asociate contin nr. de zecimale necesar
controlului. Cota de baza e exprimata prin acelasi nr. de zecimale ca toleranta.
Ex:

2.3.3

Tolerante unghiulare
Cand sunt utilizate tolerante unghiulare, amblele valori + si ca si unghiul cu acelasi nr
de zecimale
Ex:

2.4

25.0

2 nu 25

Interpretare limite

Toate limitele sunt absolute. Limitele dimensionale, indiferent de nr. de zecimale sunt
utilizate ca si cum ar cuprinde si zerouri
Ex.
12.2 inseamna
12.20.............0
12.0 inseamna
12.00.............0
12.01 inseamna
12.010...........0
Pentru a determina incadrarea in limite, valoarea masurata e comparata direct cu valoarea
specificata. Orice deviatie fata de acesta indicand neincadrarea in limite.
2.4.1

Piese cu acoperiri de protectie

In cazul in care o piesa trebuie acoperita de protectie, desenul sau documentul de referinta
va specifica daca cotele sunt inainte sau dupa acoperire.
Ex. tipice:
a) limite dimensionale dupa acoperire
b) limite dimensionale inainte de acoperire
(in cazul altor procese decat acoperirea se utilizeaza denumirea procesului respectiv)
2.5

Limite unice
MIN sau MAX sunt plasate dupa o cota, acolo unde alte elemente ale desenului determina
cealalta limita nespecificata. Elemente, cum ar fi adancimea gaurilor, lungimea filetelor, razele
de racordare, tesiturile, etc pot fi limitate in acest mod. Limitele unice sunt utilizate in cazuri
clare in care limita nespecificata poate fi zero sau converge spre infinit si fara a avea ca rezultat o
conditie nefavorabila piesei finale.

2.6

Acumulare de tolerante
Fig. 2-4 compara tolerantele rezultate din 3 metode de cotare
a) cotare in lant variatia maxima intre doua elemente este egala cu suma tolerantelor la
distante medii; acest lucru are ca rezultat cea mai mare acumulare de tolerante. In fig. 2-4
(a) acumularea de tolerante intre suprafetele x si y este de 0.15.
b) cotare fata de o baza variatia maximaintre doua elemente este egala cu suma
tolerantelor la 2 cote de la origine la elementele respective; acest lucru are ca rezultat
reducerea acumularii de tolerante. In fig. 2-4 (b) acumularea de tolerante intre suprafetele
x si y este de 0.1
c) cotare directa variatia maxima intre 2 elemente este controlata prin toleranta cotei dintre
ele; acest lucru are ca rezultat cea mai mica acumulare de tolerante. In fig. 2-4 (c)
acumularea de tolerante intre suprafetele x si y este de 0.05

2.6.1

Limite dimensionale relative la o origine

In anumite cazuri este necesar sa se indice
faptul ca o cota intre elemente isi are originea
intr-unul din aceste elemente si nu in celalalt.
Punctele de maxim ale suprafetei considerate
drept origine definesc un plan de masurare.
Dimensiunile relative la origine sunt
luate intr-un plan sau axa si definesc o zona in
care se incadreaza celelalte elemente. Acest
concept nu stabileste un cadru de referinta cf.
sect.4. Un asemenea caz e ilustrat in fig 2-5
unde o piesa avand 2 suprafete paralele de
lungimi inegale urmeaza a fi montata pe o
suprafata mai scurta.

In acest exemplu simbolul pentru originea cotei din par. 3.3.16 semnifica faptul ca
respectiva cota isi are originea in planul stabilit de suprafata mai scurta limitele dimensionale
aplicandu-se celeilalte suprafete. Fara o asemenea indicatie, suprafata mai lunga poate fi aleasa
drept origine, permitand o variatie unghiulara mai mare intre suprafete.
2.7

Limite
Daca nu se specifica altfel, limitele de marime ale unui element indica domeniul in care
sunt admise variatii de forma geometrica si de marime. Acest control se aplica doar elementelor
individuale de marime cf. par 1.3.17
2.7.1

Element individual de marime (regula #1)

Acolo unde se specifica numai o toleranta de marime, limitele de marime ale unui
element individual indica domeniul in care sunt admise variatii de forma geometrica si de
marime
2.7.1.1 Variatii de marime
Marimea reala a unui element individual in fiecare sectiune transversala se va incadra in
toleranta indirecta.
2.7.1.2 Variatia de forma (principiul infasuratoarei)
Forma unui element individual e controlata prin limitele lui de marime in domeniul
indicat in urmatoarele paragrafe si fig 2-6
a) Suprafata sau suprafetele unui element nu va depasi limita infasuratoarei zonei perfecte in
conditii de maxim de material. Aceasta limita reprezinta forma geometrica reala din desen. Ne se
admite nici o variatie a formei, daca elementul e obtinut la limita lui de marime in conditii de
maxim de material, cu exceptia celor indicate in paragraful 6.4.1.1.2
b) Daca marimea reala a unui element inclina catre conditia de minim de material, se admite
o variatie a formei egala cu valoarea departarii elementului de conditia de maxim de material
c) Nu se cere o limita pt. forma perfecta in conditii de minim de material. Ca urmare, un
element obtinut la limita de marime in conditia de minim de material poate varia de la forma
reala pana la maxim, in limitele formei perfecte in conditia de maxim de material.

2.7.1.3 Controlul formei nu se aplica (exceptie la regula #1)

Controlul formei geometrice prescris de limitele de marime nu se aplica in urmatoarele
cazuri:
a) Semifabricate, cum ar fi bare, foi(tabla), tevi/conducte, forme structurale si alte articole
realizate pt stabilirea standardelor guvernamentale sau industriale ce indica limitele
rectilinitatii, planeitatii si altor caracteristici geometrice. Daca tolerantele geometrice nu
sunt specificate pe desenul piesei obtinute din aceste articole, suprafetele care raman in
conditia de livrare a piesei finite trebuie sa corespunda standardelor acestor articole
b) Piesele supuse variatiei libere in conditii fara forte aplicate. Ref par. 6.8
2.7.2

Nu se cere forma perfecta in conditii de maxim de material

Unde se admite ca o suprafata sau suprafetele unui element sa depaseasca limita formei
perfecte in conditia de maxim de material, se specifica intr-o nota Nu se cere forma perfecta in
conditii de maxim de material, cu exceptia cotei din par. 1.2.7.1.2(a)
2.7.3 Relatia intre elemente individuale
Limitele de marime nu controleaza relatia de orientare sau pozitionare intre elemente
individuale. Elementele aflate in relatii de perpendicularitate, coaxialitate sau simetrie unele fata
de altele trebuie controlate pt stabilirea orientarii sau pozitiei in sensul evitarii cerintelor
incomplete ale desenului.
Aceste controale pot fi indicate printr-una din metodele din sectiunile 5 si 6. Daca apare
necesitatea stabilirii unei limite a formei perfecte in conditiile de maxim de material in vederea
controlului relatiei intre elemente, se utilizeaza urmatoarele elemente:
a) Se specifica o toleranta zero de orientare in conditii de maxim de material, inclusiv
referinte (in conditii de maxim de material daca e posibil) in vederea controlului unghiularitatii,
perpendicularitatii sau paralelismului elemetelor ref. par. 6.6.1.2
b) Se specifica toleranta de pozitie zero in conditii de maxim de material daca e posibil, in
vederea controlului elementelor coaxiale sau simetrice Ref. Par. 5.11.1.3 si 5.13.2
c) Acest control e indicat pentru elemente la care se fac referinta intr-o nota orientare
perfecta ( sau relatii de coaxialitate sau simetrie intre elemente ) in conditii de maxim de
material a elementelor conexe
d) Cotele sunt raportate la cadrul de referinta printr-o nota locala sau generala ce indica
prioritatea cotei.Vezi par. 4.4. Cotele indicate definesc doar infasuratoarea in conditii de maxim
de material relative la cadrul de referinta definit prin puncte de referinta. Pentru conditia de
minim de material, ref. par. 2.7.1.2 (c).
2.8

Aplicabilitate RFS, MMC, LMC

RFS, MMC si LMC se limiteaza la elemente supuse variatiei de marime. Ele pot fi
elemente de referinta sau alte elemente a caror axe sau plane centrlae sunt controlate prin
tolerante geometrice.
In cazul rectilinitatii (par 6.4.1.1.2 si 6.4.1.1.3) sunt rezultate ale medianei sau planului
median, mai curand decat ale axei si planului central controlate. In toate cazurile pt indicarea
RFS, MMC, LMC se aplica urmatoarele:
a) Toate tolerantele geometrice aplicabile (regula #2)
RFS se aplica relativ la toleranta individuala, baze de referinta sau ambele, in cazul in care nu se
specifica nici un simbol de modificare.
Unde e necasar se specifica pe desen MMC sau LMC.

Nota: Excentricitatea circulara si totala,

concentricitatea si simetria se aplica numai pe
baza RFS si nu pot fi modificate la MMC sau LMC
b) Metoda alternativa
In cazul unei tolerante de pozitie (regula
#2a) RFS se poate specifica pe desen relativ la
toleranta individuala, baza de referinta sau ambele
dupa caz . Ref Anexa D (fig D-1)
2.8.1

Efectul RFS
In cazul aplicarii unei tolerante geometrice pe baza RFS, toleranta specificata e
independenta de marimea reala a elementului respectiv. Toleranta e limitata la valoarea
specificata, indiferent de marimea reala a elementului. In mod asemanator, trimiterea la un
element de referinta pe baza RFS inseamna pozitionarea in functie de axe asau plan central,
indiferent de marime reala a
elementului.
2.8.2 Efectul MMC
La aplicarea unei tolerante
geometrice pe baza MMC, toleranta
admisa depinde de
marimea reala a infasuratoarei
elementului respectiv.
Toleranta e limitata la
valoarea indicata, daca elementul e
obtinut la limita marimii in conditii
de maxim de material. In cazul in
care marimea reala a elementului se
abate de la MMC, se admite o
crestere a tolerantei egala cu
valoarea abaterii fata de MMC.
Variatia totala admisa la
caracteristicile geometrice specifice
este maxima cand elementul este la
LMC. In mod similar, trimiterea la
un element de referinta o constituie
axa sau planul central al elementului
la limita MMC. In cazul abaterii
marimii reale a infasuratoarei
elementului de ref de la MMC, se
admite o deviatie intre axa sau planul central si axa si planul central al referintei.
2.8.3

Efectul tolerantei zero la MMC

In cazul aplicarii unei tolerante de pozitie sau orientarii tolerantei zero la MMC, toleranta
depinde complet de marimea reala a infasuratoarei elementului respectiv. Nu se admite nici o
toleranta de pozitie sau orientare, daca elementul e obtinut la limita MMC de marime.
In acest caz elementul trebuie localizat in pozitie reala sau trebuie sa fie perfect ca orientare,
conform cerintelor.

Cand marimea reala a elementului in discutie se abate de MMC, se admite o toleranta

egala cu valoarea abaterii. Variatia totala admisa la stabilirea pozitiei sau orientarii e maxima
cand elementul este la LMC, daca nu se specifica maximul. Ref fig 6-41 si 6-42.
2.8.4

Efectul LMC
La aplicarea unei tolerante de pozitie la LMC , toleranta admisa depinde de marimea reala
a infasuratoarei elementului respectiv. Toleranta e limitata la valoarea indicata, daca elementul e
obtinut la limita LMC de marime. In cazul
in care marimea reala a elementului se
abate de la LMC, admite o marire a
tolerantei egala cu valoarea abaterii.
Variatia totala admisa la stabilirea
pozitiei e maxima cand elementul este la
MMC. Similar, trimiterea la un element
de referinta la LMC inseamna ca
reprezinta axa sau planul central al
elementului la limita LMC. Cand
marimea reala a elementului de referinta
se abate de la LMC, se admite o deviatie
intre axa sau planul central si axa sau
planul central de referinta.
2.8.5 Efectul tolerantei zero la LMC
La aplicarea unei tolerante de pozitie sau
orientare pe o toleranta zero la LMC,
toleranta
va depinde in totalitate de marimea
elementului.
Nu se admite nici o toleranta de pozitie sau orientare, daca elementul e obtinut la limita
LMC de marime, in acest caz elementul e localizat in pozitie reala sau e perfect orientat, dupa
necesitati.
Cand marimea reala a infasuratoarei elementului respectiv se abate de la LMC, se admite
o toleranta egala cu valoarea abaterii. Variatia totala admisa la stabilirea pozitiei sau orientarii e
maxima cand elementul se afla la MMC,
daca nu se specifica maximul. Ref. fig 513,5-14 si 6-42
2.9
Filete
Fiecare toleranta de orientare sau de
pozitie si fiecare referinta indicate pentru
un filet se
aplica axei cilindrului de diametru mediu
(de divizare).
Unde apare necesitatea abaterii de
la aceasta practica, elementul specific
filetului (cum ar fi MAJOR DIA sau
MINOR DIA) va fi indicat sub cadrul de
control al elementului sau sub sau
adiacent simbolul elementului de referinta,
dupa caz.

2.10 Angrenaje si caneluri

Fiecare toleranta de orientare sau
de pozitie si fiecare referinta
indicate pentru alte
elemente decat cele ale filetului
de tipul angrenajelor si
canelurilor, trebuie sa desemneze
elementul specific al
angrenajului sau canelurii la care
se aplica (cum ar fi MAJOR
DIA, PITCH DIA sau MINOR
DIA).
Acesta informatie este
indicata sub cadrul de control al
elementului sau sub simbolul
bazei de referinta, dupa caz.
2.11

Starea virtuala /
rezultanta
In functie de rolul sau, un
element e controlat din punct de
vedere geometric si al
marimii. De asemenea, poate fi
controlat cu referinta ca conditia
de maxim sau minim de material
(MMC sau LMC). Se iau in
consideratie efectele conditie de
maxim de material si tolerantele
operabile la determinarea jocului
intre piese (fixe sau mobile). Se
iau de asemenea in consideratie
toate efectele conditiei de minim de
material si tolerantele aplicabile la
determinarea zonei de contact,
mentinerea peretelui subtire si pozitiei
gauri de centrare pentru stabilirea
marimii elementului etalon.
2.11.1 Starea virtuala
Cf. par 2.11, pozitiile teoretice
limita (externe si interne) definesc
starea virtuala. Ref fig 2-7 si 2-12.
2.11.2 Starea rezultanta
Cf. par 2.11, pozitiile teoretice
externe (cele mai dezavantajoase)
(interne si externe) definesc starea
rezultanta. Ref. fig 2-7 si 2-12

2.11.3 Baze de referinta in conditia virtuala

O baza de referinta se afla in stare virtuala cand axa sau planul sau central e controlata
din punct de vedere al tolerantei geometrice. In asemea cazuri elementul de referinta se aplica in
stare virtuala
chiar daca la el
se fac referiri in
cadrul de control
al elementului la
MMC sau LMC.
In cazul
in care starea
virtuala egala cu
conditia de
maxim de
material sau
conditia de
minim de
material
constituie
cerintele
desenului, se
indica toleranta
zero la MMC
sau LMC. Ref.
sect. 4,5 si 6
2.12 Suprafete unghiulare
Cand o suprafata unghiulara e definta de combinatia cota
liniara unghi, suprafata
respectiva e cuprinsa intr-o zona de toleranta
reprezentata de 2 plane neparalele Ref. fig 2-13.
Zona de toleranta se mareste o data cu distanta de
la varful unghiului. Cand se cere o zona de toleranta cu
limite paralele e indicat un unghi de baza ca in fig 2-14.
Sunt utilizate apoi cotele raportate la origine in acelasi
mod prezentat in par 2.6.1. Suplimentar, in aceste limite
poate fi indicata o toleranta de unghiularitate ref. fig. 627.
2.13 Inclinare conica
Aceasta include categoria de inclinari standard utilizate
in intreaga industrie de
prelucrare, clasificata drept serii americane standard de
inclinari seriilecu autoblocare si fara autoblocare.
Ref ANSI B5.10.
Inclinarile conice standard tip american sunt
cotate in mod obisnuit prin indicarea denumirii si
codului. Ref fig. 2-16(b). Se pot de asemenea indica
diametrul si lungimea de masurat.

Conicitatea in inch /feet si diametrul capatului mic poat fi indicate drept referinta.
Inclinarea conica poate fi de asemenea indicata printr-una din urmatoarele metode:
a) Conicitate de baza si diametru de baza (fig 2-15)
b) Toleranta de marime combinata cu profilul tolerantei la suprafata aplicat conicitatii (par
6.5.8)
c) Diametru cu toleranta la ambele capete ale conicitatii si lungimea cu toleranta (fig 216(a))
Nota: Metoda prezentata la punctul c) se aplica in cazul conicitatii necritice,de tipul
trecerii intre diametrele unui arbore.
d) Toleranta de profil compusa

Fig.2-7 Conceptul de MMC stare virtuala si rezultant

Starea virtuala a unui element interior este o valoare constanta egala cu marimea lui in
conditia de maxim de material minus toleranta de pozitie
Starea rezultanta a unui element interior este o valoare variabila egala cu marimea reala a
infasuratoareai plus tolerantele de pozitie
Starea virtuala a unui element exterior este o valoare constanta egala cu marimea lui in
conditii de minim material plus toleranta de pozitie
Starea rezultant a unui element exterior e o valoare variabila egala cu marimea reala a
infasuratoarei acestuia minus tolerantele de pozitie Fig.2-8 Conceptul de LMC stare virtuala si
rezultant

Starea virtuala a unui element interior este o valoare constanta egala cu marimea lui la
LMC plus toleranta de pozitie
Starea rezultanta a unui element interior este o valoare variabila egala cu marimea reala a

infasuratoarei minus tolerantele de pozitie

Starea virtuala a unui element exterior este o valoare constanta egala cu marimea lui la
LMC minus toleranta de pozitie
Starea rezultant a unui element exterior e o valoare variabila
egala cu marimea reala a infasuratoarei acestuia plus tolerantele de pozitie

Inclinarea conica e definita ca raportul intre diferenta diametrelor a doua sectiuni (perpendiculare
pe axa) ale unui con si distanta intre acestea.
Astfel, conicitatea = (D-d)L
Simbolul pentru inclinarea conica e indicat in fig 2-15

2.14 Inclinare plana (panta)

Inclinarea plana poate fi indicata printr-o
panta cu toleranta si inaltime cu toleranta
la un
capat. Ref. fig 2-17
Panta e considerata drept inclinarea unei
suprafete exprimata prin raportul intre
diferenta
de inaltime la fiecare capat (deasupra si in
unghi drept fata de linia de baza) si
distanta intre acestea.
2.15

Raza
Raza este orice linie dreapta de la
centru la marginea unui cerc sau unei
sfere.
2.15.1 Toleranta la raza
Simbolul razei R creaza o suma
definita de 2 arce (raza mare si raza mica).
Suprafata piesei trebuie sa fie cuprinsa in
limitele acestei zone. Ref. fig. 2-18
Nota: acesta e o modificare a editiilor
anterioare ale acestui standard. Ref anexa D
2.15.2 Toleranta la raza controlata
Simbolul razei controlate CR creaza o
zona de toleranta difinita de 2 arce (raza
minima si
raza maxima) tangente la suprafete
adiacente.
Cand se specifica o raza controlata,
conturul piesei ce se incadreaza in zona de
toleranta sub forma de semicerc trebuie sa
fie o curba neteda fara ondulatii.
Suplimentar, razele duse in toate
punctele de pe centrul piesei nu vor fi nici mai mici de limita minim, si nici mai mari de limita
maxima. Ref fig 2-19.
Unde e necesar sa se aplice restrictii suplimentare razei unei piese, acestea se vor indica
pe desen sau intr-un document la care acesta face referire.
2.16

Stabilirea tolerantelor pe baza statistica

Stabilirea tolerantelor pentru componente omoloage ale unui ansamblu se face pe baze
statistice (toleranta ansamblului este egala cu radacina patrata a sumei patratelor tolerantelor
individuale).

2.16.1 Aplicare la ansamblu

Tolerantele stabilite pentru
componentele unui ansamblu sunt
determinate prin impartirea artimetica a
tolerantelor ansamblului intre componentele
individuale ale acestuia. In cazul in care
tolerantele sunt restrictive, stabilirea lor se
face pe baze statistice in sensul maririi
tolerantei elementelor individuale. Toleranta
marita poate reduce costurile de productie,
dar se poate utiliza numai la controlul
procesului statistic. Pentru aplicare, ref. la
statistici sau manuale de proiectare corespunzatoare.
2.16.2 Identificare
Tolerantele statistice sunt marcate conform fig. 2-20, 2-21 si 2-22.
a)
Desenul va cuprinde o nota de tipul:Elementele considerate cu tolerante statistice ST
vor fi obtinute prin controale statistice ale
proceselor. Ref. fig. 2-20.
b)
Se poate cere indicarea limitelor
statistice si aritmetice in cazul in care cota
se poate obtine fara (SPC). Desenul va
cuprinde o nota de tipul: Elementele
considerate cu tolerante statistice ST vor fi
obtinute fara controale statistice ale
procesului sau in cele mai restrictive limite
aritmetice. Ref. fig. 2-21.

3.

Simboluri

3.1

Generalitati
Aceasta sectiune cuprinde simbolurile
caracteristicilor geometrice specifice si alte cerinte
dimensionale de pe desenele tehnice. Simbolurile
trebuie sa fie suficient de clare pentru a acoperi
cerintele vizand reproducerea si lizibilitatea
conform ASME Y14.2M. Simbolurile vor fi
utilizate numai conform indicatiilor de aici.
3.2

Utilizarea notelor auxiliare simbolurilor

Pot apare situatii in care cerinte geometrice
necesare nu pot fi acoperite de simboluri. In
asemenea cazuri, se poate utiliza o nota care sa
prezinte cerinta, fie separat, fie printr-un simbol
geometric suplimentar. Ref. fig. 5-18 si 6-44.

3.3

Realizare simboluri
Anexa C cuprinde informatii privind
realizarea, forma si marimea simbolurilor
individuale prezentate aici.
3.3.1 Simboluri pentru caracteristici
geometrice
Mijloacele simbolice pentru marcarea
caracteristicilor geometrice sunt indicate in
fig. 3-1.
3.3.2

Simbol pentru bazele de

referinta
Mijloacele simbolicepentru
marcarea unui element de referinta
constau intr-o litera cuprinsa intrun cadru patrat si o linie
indicatoare de la cadru la
elementul respectiv, avand la capat
un triunghi. Triunghiul poate fi
plin sau egal. Ref. fig. 3-2.
Pentru identificare se
utilizeaza intreg alfabetul, cu
exceptia literelor I, O si Q. Fiecare
element de referinta al unei piese
ce necesita identificare va fi indicat

printr-o litera anume. Cand elementele de referinta de pe un

desen sunt atat de numeroase incat acopera
intreg alfabetul, se recurge la dublarea literelor
(AA-AZ, BA-BZ, etc), asezate intr-un
dreptunghi.
In cazul in care simbolul unui element
de referinta se repeta pentru a marca acelasi
element in acelasi loc de pe desen, nu trebuie
identificat drept referinta. Simbolul elementului
de referinta e aplicat pe conturul suprafetei
elementului, linia ajutatoare, linia
de cota sau cadrul de control al
elementului, astfel:
a)
indicat pe conturul
suprafetei elementului sau pe o
linie ajutatoare a conturului
elementului, clar separat de linia de
cota, cand elementul de referinta
este suprafata insasi. Ref. fig. 3-3.
b)
indicat pe o prelungire a
liniei de cota a unui elementde
marime, cand referinta este axax
sau planul central. Daca nu exisata
spatiu suficient pentru doua sageti,
una din ele poate fi inlocuita de
triunghiul elementului de referinta.
Ref. fig. 3-4 (a)-(c).
c)
indicat pe conturul
suprafetei unui element
cilindric sau pe linia
ajutatoare a conturului
elementului separat de cota,
cand referinta este axa. In
cazul sistemelor CAD,
triunghiul poate fi tangent la
element. Ref. fig. 3-4 (d) si
(f).
d)
indicat pe linia
indicatoare a cotei
elementului cand nu se
utilizeaza nici o toleranta
geometrica si nici cadrul de
control al elementului. Ref.
fig. 3-4 (e) si 5-2.
e)
indicat pe plane
stabilite de puncte de ref. de
pe suprafetele complexe sau
neregulate dale elementelor

de ref. (ref. par. 4.6.7) sau in cerinte

ale desenului repetat sau din mai
multe planse pentru identificarea
axelor sau planelor de ref. stabilite
anterior.
f)
indicat deasupra sau
dedesubt si atasat cadrului de control
a elementului cand elementul ( sau
grupul de elemente controlat este axa
sau planul control de ref. Ref. fig. 35 si 3-23.

3.3.3

Simbol pentru punct de referinta

Mijlocul simbolic de indicare a unui punct de referinta este un cerc impartit in 2 pe
orizontala. Ref. fig. 3-6. Imaginea de jos cuprinde o litera ce marcheaza referinta asociata,
urmata de un numar (o cifra) de referinta indicat
consecutiv, incepand de la 1 pentru fiecare ref. Ref.
fig. 4-30.
O linie radicala atasata simbolului e indreptata spre
un punct, o linie sau o suprafata de referinta dupa
caz. Ref. par. 4.6.1.
Unde referinta este o zona (suprafata),
marime acestuia este indicata in functie de sursa
simbolului; in caz contrar, pana sus e lasata goala.
Daca nu e spatiu suficient, marimea zonei
poate fi indicata in afara acestuia si conectata la
simbolul cerc (partea de sus) printr-o linie
indicatoare. Ref. fig. 4-29.

3.3.4 Simbolul pentru cota de baza

Mijlocul simbolic de marcare a cotei de baza e
indicat in fig. 3-7.

3.3.5

Simboluri pentru conditia de material

Simbolurile de indicare a conditiei de
maxim de material si conditiei de minim de
material sunt indicate in fig. 3-8. Utilizarea
acestor simboluri in note generale si locale este
interzisa.
3.3.6

Simbol pentru zona de toleranta

proiectata
Mijlocul simbolic de marcare a zonei de toleranta
proiectata e indicat in fig.3-8.
Utilizarea simbolului in note generale si locale
este interzisa.
3.3.7 Simbolurile pentru raze si diametru
Simbolurile utilizate pentru a marca
diametrul, diametru sferei, raza, raza sferei sunt
indicate in fig. 3-8. Aceste simboluri preced
valoarea unei cote sau tolerante data ca diametru
sau raza, dupa caz. Simbolul si valoarea nu sunt
separate printr-un spatiu.
3.3.8 Simbol pentru referinta
Mijlocul simbolic de marcare a unei cote sau a
altor informatii ref. la cotare consta in
inchiderea acestora intre paranteze Ref.fig. 3-8.
In cotele scrise, parantezele isi mentin
interpretarea, daca nu se specifica altfel.
3.3.9 Simboluri pentru lungimea arcului
Mijlocul simbolic de marcare a unei cote
liniare drept lungimea unui arc masurata pe un
contur curb e indicat in fig. 3-8. Simbolul e
pozitionat deasupra cotei.
3.3.10 Simbolul pentru toleranta statistica
Mijlocul simbolic de marcare a unei tolerante stabilita statistic e indicat in fig.3-8. Daca

toleranta este de tip geometric, simbolul e

pozitionat in cadrul de control al elementului dupa
toleranta indicata si orice modificator. Ref. fig. 39.
Daca toleranta este de marime, simbolul e
pozitionat adiacent cotei. Ref. fig.2-20 si
3-10.
3.3.11 Simbolul pentru interval
Mijlocul simbolic de a indica faptul ca o
toleranta se aplica unui segment de suprafata
incadrat intre anumite limite e marcat in fig.
38, 3-11, 6-13 si 6-14. De exemplu in fig. 3-11
toleranta se aplica numai intre punctele Q si H.

3.3.12 Simbol pentru lamaj

Mijlocul simbolic pentru marcarea unui lamaj e
indicat in fig. 3-12. Simbolul precede dimensiunea
lamajului, fara a exista un spatiu intre ele.
3.3.13 Simboluri pentru zencuire
Mijlocul simbolic pentru a marca sencuirea
e indicat in fig.3-13. Simbolul precede
dimensiunile zencuirii, fara a exista un spatiu intre
ele.

3.3.14 Simbolul pentru adancime

Mijlocul simbolic de a indica faptul ca o
cota se aplica adancimii unui element consta in
utilizarea unui simbol pentru adancime care
precede cota respectiva cf. Fig. 3-14. Intre simbol
si valoare nu exista un spatiu despartitor.
3.3.15 Simbolul pentru forma patrata
Mijlocul simbolic de a indica faptul ca o
singura cota se aplica unei forme patrate consta in
utilizarea unui simbol patrat cf. fig.3-15. intre
simbol si valoare nu exista un spatiu despartitor.

3.3.16 Simbolul pentru originea cotei

Mijlocul simbolic de a indica faptul ca o
cota cu toleranta intre 2 elemente isi are
originea intr-unul din aceste elemente, nu in
celalalt cf. fig. 2-5 si 3-16.
3.3.17 Simboluri pentru conicitate si panta
Mijloacele simbolice de indicare a conicitatii si
pantei in cazul inclinarilor conice si plane
cf. fig. 2-15 si 2-17. Aceste simboluri sunt
totdeauna indicate cu flancul vertical pe stanga.
3.3.18 Simbolul pentru contur
Mijlocul simbolic de indicare a faptului
ca toleranta se aplica suprafetelor de jur
imprejur piesei e un cerc pozitionat la
jonctiunea sagetii de la cadrul de control al
elementului, Ref. fig. 3-17.
3.3.19 Simbolul pentru starea libera
Pentru elementele supuse unei variatii
libere cf. par. G mijlocul simbolic de a indica
faptul ca toleranta geometrica se aplica in
stare libera, e marcat in fig.3-8. Simbolul e
proportionat in cadrul de control al
elementului dupa toleranta indicata si orice
modificator. Ref. fig.3-18.
3.3.20 Simbolul pentru plan tangent
Mijlocul simbolic de marcare a unui
plan tangent e indicat in fig. 3-8. simbolul e
pozitionat in cadrul de control al elementului
dupa toleranta indicata cf. fig.6-43.
De asemenea pentru 1.3.21 si 6.6.1.3
3.3.21 Simboluri pentru starea suprafetei
Pentru informatii privind mijlocul simbolic pentru starea suprafetelor Ref. ANSI Y14.36
3.3.22 Simboluri pentru limite si ajustaje
Pentru informatii privind mijloacele simbolice pentru limite si ajustaje (sistem metric)
Ref. par.2.2.1.
3.4

Simboluri pentru toleranta geometrica

Simbolurile pentru caracteristici geometrice, valoarea tolerantei si literele de ref., unde e
posibil se combina in cadrul de control al elementului pentru a exprima o toleranta geometrica.

3.4.1 Cadrul de control al elementului

Toleranta geometrica a unui element
individual e indicata prin intermediul cadrului
de control al acestuia, impartit in compartimente
ce contin simbolul caracteristicii geometrice
urmat de toleranta. Ref. fig 3-19 unde e posibil,
toleranta e precedata de simbolul pentru
diametru si urmata de simbolul pentru conditia
de material.
3.4.2. Cadrul de control element (contine o
baza de referinta)
In cazul in care toleranta geometrica e
raportata la o referinta, aceasta relatie e
indicata prin introducerea unei litere de ref. in
compartiment, dupa toleranta. Unde e posibil,
litera de referinta e urmata d simbolul pentru
conditia de materie. Ref. fig.3-20. Cand o
referinta e stabilita de 2 elemente de referinta,
de exemplu o axa stabilita de 2 diametre de
ref. ambele litere de ref., separa printr-o
liniuta, intra in acelasi compartiment unde e
posibil, fiecare litera de referinta e urmata de
simbolul pentru conditia de material.Ref. fig.
3-21 si 4-19 si par. 4.5.7.
3.4.2

Cadrul de control element (contine 2

sau 3 baze de referinta)
Cand se cere mai mult de o referinta,
literele de ref. (fiecare urmata de simbolul
pentru conditia de mat. unde e posibil) intra in
compartimente separate, in ordinea
importantei, din stanga in dreapta. Ref. fig.
3-21
Literele de referinta nu trebuie sa fie
pozitionate in ordine alfabetica in cadrul de
control element.

3.4.4. Cadrul de control element (composit)

Cadrul de control al unui element
composit cuprinde o singura intrare pentru
simbolul caracteristicii geometrice urmat de
fiecare toleranta si cerinta de cotare una peste
alta. Ref. fig. 3-22 si par. 5.4.1 si 6.5.9.

3.4.5. Doua cadre de control separate ale aceluiasi element

Mijlocul simbolic de reprezentare a 2 cadre de control e indicat in fig. 3-22. Aplicarea
acestui contur e prezentata in par. 5.4.1.3
3.4.6

Cadrul de control element combinat si

simbol baza de referinta
Cand un element sau sistem de elemente
e controlat printr-o toleranta geometrica ce
serveste si ca element de ref., cadrul de control
element si simbolul de referinta se combina. Ref.
fig.3-23.
Oriunde are loc combinatia simbol e de ref si cadrul de control element, cotele din cadrul
de cont nu sunt considerate parte din simbolul pentru el de ref. In scopul tolerantei de pozitie,
fig. 3-23, un element e contrilat pozitional fata de ref. A si B si iddentificat drept el de ref. C.
Oricand cota C apare pe desen in alta parte, referinta se aplica acesteia, nu cotelor A si B.
3.4.7 Cadrul de control element cu zona de
toleranta proiectata
Unde o toleranta de pozitie sau de orientare e
indicata drept o zona de toleranta
proiectata, simbolul acesteia e marcat in cadrul
de control al elementului impreuna cu cota ce
reprezinta inaltimea minima a zonei de toleranta.
Aceasta urmeaza tolerantei indicate si oricarui
modificator. Ref. fig. 3-24. Daca e necesar
pentru clarificare, zona de toleranta proiectata e indicata printr-o linie punct, inaltimea zonei de
toleranta fiind specificata pe desen. Cota ce reprezinta inaltimea poate fi apoi omisa din cadrul de
control ala elementului. Ref. fig. 5-34.
3.5

Pozitia cadrului de control element

Cadrul de control al elementului e legat de elementul respectiv printr-una din urmatoarele
metode si cf. fig. 3-25:
a) pozitionarea cadrului sub sau
adiacent unei cote marcat prin
sageata (linie indicatoare),
avand legatura cu elementul;
b) trasarea unei linii indicatoare
de la cadru la element
c) pozitionarea unei laturi sau
unui capat al cadrului pe o
linie ajutatoare de la element,
cu conditia existentei unei
suprafete plane;
d) pozitionarea unei laturi sau
unui capat al cadrului pe o
prelungire a liniei de cota,
avand legatura cu marimea
elementului.

3.6

Definirea zonei de
toleranta
In cazul in care valoarea
tolerantei indicate reprezinta
diametrul unei sfere sau unui
cilindru, simbolul acestuia
precede valoarea tolerantei.
Unde zona de toleranta e alta
decat diametrul, identificarea
nu e necesara, iar valoarea
tolerantei specificate reprezinta
distanta intre 2 linii drepte sau
plane paralele sau intre 2 linii
uniforme, dupa caz.

3.7

Toleranta in tabele
Unde toleranta intr-un cadru de control element se afla intr-un tabel, se introduce o litera
ce reprezinta toleranta precedata de abrevierea TOL, cf. fig. 3-26.

Indicarea bazei de referinta

4.1.

Generalitati
Aceasta sectiune stabileste principiile de identificare a elementelor unei piese ca elemente
de referinta cu cazul stabiliri relatiilor geometrice cerute de cadrul de control al elementului
Bazele de referinta sunt puncte, axe si plane teoretic exacte. Aceste elemente sunt
incadrate in 3 plane perpendiculare reciproc ce formeaza cadrul de referinta. Ref. fig. 4-1.
Aceasta sectiune stabileste de asemenea criteriile de indicare a bazelor de referinta si cadrului de
ref. cu ajutorul elemetelor de ref.

4.2.

Stabilirea bazelor de referinta piesa (fixarea piesei)

Unde elementele unei piese au fost identificate ca elemente de referinta, piesa e orientata
si fixata in functie de 3 plane perpendiculare reciproc ale cadrului de referinta intr-o ordine
prestabilita. Aceasta face ca relatiile geometrice intre elemente sa poata fi masurabile. Perechea
geometrica reala a unui element utilizat la determinarea unei referinte, poate fi:
a) un plan
b) conditia de maxim de material (MMC)
c) conditia de minim de material (LMC)
d) conditia virtuala
e) marimea reala a infasuratoarei
e) un contur definit matematic
4.2.1

Aplicare
Cum masuratorile nu pot fi facute pe baza unei perechi geometrice ideale care e teoretica,
o referinta se presupune ca exista si e simulata de echipament de prelucrare asociat. De exemplu,
mesele de lucru ale masinilor si placile de control ( mesele de verificare) desi nu sunt plane
ideale, au o calitate care face ca planele derivate se fac utilizate la simularea.referintelor de la
care se fac masuratorile si se verifica cotele. Ref. fig.4-10.
De asemenea, de exemplu, calibrele tampon si inel si mandrinele, desi nu sunt cilindri
ideali, au 5 cal. care face ca axele lor sa fie utilizate la simularea referintelor de la care se fac
masuratorile si se verifica cotele. Ref. fig. 4-11 si 4-12.
Cand se constata ca suprafetele marite ale pieselor au neregularitati, se recurge la o referinta
simulata intr-un numar de puncte de maxim sau extremitati ale suprafetei.

4.2.2 Cadrul de referinta

Se alege un numar suficient
de elemente de referinta,
cele mai importante pentru
proiectarea piesei sau
anumite parti ale acestor
elemente pentrupozitionarea
piesei relativ la un set de 3
plane perpendiculare
reciproc si care formeaza
cadrul de referinta. Acest
plan de referinta exista doar
teoretic. Ca urmare e
necesar sa se stabileasca o
metoda de simulare a
cadrului de referinta teoretic
pe baza elementelor reale
ale piesei.
Simularea se realizeaza
prin pozitionarea unor
elemente anume in contactul
simularii de
referinta corespunzatoare
intr-o ordine prestabilita,
pentru a reduce miscarea
piesei si a raporta piesa
adecvat la cadrul de
referinta. Ref. fig 4-1.
4.2.2.1 Plane
perpendiculare
reciproc
Planele unui cadru de
referinta sunt simulate intro relatie de
perpendicularitate reciproca
pentru a asigura directia ca
si originea cotelor se
masuratorilor conexe .
Astfel, cand piesa e
pozitionata in cadrul de
referinta ( prin contact fizic
intre fiecare element de
referinta si perechea lui in
cadrul echipamentului de
prelucrare asociat)
dimensiunile raportate la

cadrul de referinta printr-un cadru de control element sau nota sunt astfel perpendiculare
reciproc.
Acest cadru de referinta teoretic reprezinta sistemul de cotare in 3 plane utilizat la
indicarea referintei.
4.2.2.2 Numarul cadrelor de referinta
In unele cazuri, un singur cadru de referinta e suficient. In altele, pot fi necesare cadre de
referinta suplimentare, acolo unde relatia functionala intre elemente sau separarea fizica cere
aplicarea planului de referinta in anumite puncte ale piesei.
In asemenea cazuri, fiecare cadru de control element trebuie sa cuprinda trimiteri la
elementul de referinta.
Orice diferenta in ordinea prestabilita sau conditie de material a oricarui element de
referinta, aparuta in multe cadre de control element, necesita diferite metode de simulare a
referintei si, in consecinta, stabileste un alt cadru de referinta. Ref. par. 4.4.11.
4.3

Baze de referinta
Un element de referinta e ales pe baza relatiei lui geometrice cu elementul cu toleranta si
cerntele desenului. Pentru a asigura o asamblare corespunzatoare, elementele pieselor conjugate
vor fi alese ca elemente de referinta. Cu toate acestea, un element de referinta trebuie sa fie
accesibil pe piesa si sa aiba o marime care sa-i permita utilizarea. Elementele de referinta trebuie
sa fie usor vizibile pe piesa.
Ca urmare, in cazul pieselor simetrice sau pieselor cu elemente identice, se poate cere
identificarea fizica a elementului de referinta pe piesa.
4.3.1 Baze de referinta permanente si temporare
Elementele de referinta alese ale semifabricatelor, cum ar fi turnatele, forjatele,
prefabricatele sau prelucratele pot fi utlizate temporar pentru stabilireasuprafetelor prelucrate ca
elemente de referinta permanente.
Asemenea elemente de referinta temporare pot sa nu fie ulterior indepartate prin
prelucrare.
Elementele de referinta permanente trebuie sa fie suprafete sau diametre care nu se
modifica prea mult prin operatii de prelucrare ulterioare.
4.3.2 Identificarea bazelor de referinta
Elementele de referinta sunt identificate pe desen cu ajutorul unui simbol specificat.
Simbolul reprezinta elemente fizice si nu va fi aplicat pe mediane, plane centrale sau axe, cu
exceptia par. 4.6.6 si 4.6.7.
4.3.3 Controlul bazelor de referinta
Masuratorile facute pe baza cadrului de referinta nu iau in considerare nici o variatie a
elelementelor de referinta. Atentie se va da insa controlului acuratetii elementelor de referinta
prin aplicarea de tolerante geometrice corespunzatoare.
In cazul in care controlul unui element complet nu se poate face, se pot lua in consideratie
punctele "tinta" (de referinta) sau o suprafata partiala poate fi considerata element de referinta.
Ref. par. 4.5.10 si 4.6.
4.4

Specificarea bazelor de referinta in ordine prestabilita

Elementele de referinta trebuie sa fie specificate in ordine prestabilita pentru a pozitiona
corespunzator o piesa in cadrul de referinta. Fig. 4-2 ilustreaza o piesa unde elementele de
referinta sunt suprafete plane.

Ordinea dorita consta in introducerea literelor pentru elementul de referinta de la stanga la

dreapta in cadrul de control al elementului. In fig. 4-2 (a), bazele de referinta sunt identificate cu
suprafetele D, E si F. Aceste suprafete sunt cele mai importante pentru proiectarea si utilizarea
piesei conform fig. 4-2 (b). Suprafetele D, E si F sunt elemente de referinta primare, secundare si
tertiare, dupa cum apar in cadrul de control al elementului.
Nota: Unde e necesara raportarea cotelor liniare si
unghiulare la un cadru de referinta, ordinea dorita
poate fi indicata printr-o nota de tipul "daca nu se
specifica altfel, cotele sunt raportate la referinta A
(primara), B (secundara) si C (tertiara)
Aceasta nota nu e utilizata in locul referintelor
dintr-un cadru de control element in cazul tolerantelor
geometrice.
4.4.1 Pozitionarea pieselor cu suprafete plane
(drept baze de referinta) in cadrul de referinte
Fig. 4-3 ilustreaza pozitionarea piesei din fig.
4-2 intr-un cadru de referinta simulat de echipamentul
de prelucrare. Daca o suprafata e indicata drept
element de referinta fara rezerve, un punct maxim sau
puncte de oriunde de pe toata suprafata trebuie sa
intre in contact cu planul de referinta.

Elementul de referinta primar face

legatura intre piesa si cadrul de referinta prin
contactul intre minim trei puncte de pe
suprafata cu primul plan de referinta. Ref. fig.
4-3 (a). Piesa e in plus raportata la cadru prin
contactul a cel putin doua puncte ale
elementului de referinta secundar cu planul de
referinta secundar. Ref. fig. 4-3 (b). Relatia e
completata prin contactul a cel putin un punct
al elementului de referinta tertiar cu planul de
referinta tertiar. Ref. fig. 4-3 (c).
Cum masuratorile se fac dupa planele de
referinta simulate, pozitionarea piesei intr-un
cadru de referinta in acest mod asigura o baza
comuna pentru masuratori.

4.4.1.1 Piese cu baze de referinta inclinate

In cazul pieselor cu elemente de referinta inclinate, ca in fig. 4-4, planul real de contact e
orientat in raport cu unghiul de baza al elementului. Planul corespunzator al cadrului de referinta
se roteste cu acelasi unghi de baza cu scopul de mentinere a perpendicularitatii pe celelalte doua
plane.
Pentru metoda de stabilire a cadrului de referinta, unghiul trebuie indicat ca fiind nominal
.

4.4.2 Piese cu baze de referinta cilindrice

Un element de referinta cilindric e totdeauna asociat cu doua plane teoretice ce se
intersecteaza in unghi drept cu axa de referinta. Referinta unei suprafete cilindrice este axa
perechii geometrice teoretice a elementului de referinta (de exemplu marimea reala a

infasuratoarei sau limita starii virtuale) si e simulata de axa unui cilindru din echipamentul de
prelucrare. Aceasta axa serveste drept origine a masuratorii de la care sunt localizate alte
elemente ale piesei. Ref. fig. 4-5, 4-11 si 4-12.

4.4.2.1 Baza de referinta cilindrica

Fig. 4-5 ilustreaza o piesa ce are un
element de referinta cilindric. Elementul de
referinta primar K coreleaza piesa la
primul plan de referinta. Cum elementul de
referinta secundar este cilindric, e asociat
cu doua plane teoretice (al doilea si al
treilea) intr-o relatie a trei plane.
4.4.2.2 Axa de referinta si doua plane
Aceste doua plane teoretice sunt
reprezentate pe desen prin mediane ce se
intersecteaza in unghi drept ca in fig. 4-5
(a).
Intersectia acestor plane coincide
cu axa de referinta. Ref. fig. 4-5 (b). O data
stabilita, axa de referinta devine originea
cotelor omoloage, in timp ce planele 2 si 3
indica directia de masurare.
4.4.2.3 Orientarea a doua plane
In fig. 4-5 nu se specifica sensul de
rotatie al planelor 2 si 3 din cadrul de
referinta, pentru ca rotatia calibrului pentru
gauri in jurul axei de referinta nu afecteaza
functionarea piesei. In asemenea cazuri,
numai doua elemente de referinta sunt
indicate in cadrul de control element:
a)elementul de referinta primar K,
care stabileste un plan de referinta
b)elementul de referinta secundar M, care stabileste o axa de referinta perpendiculara pe
planul de referinta K. Aceasta axa de referinta reprezinta intersectia planelor de referinta 2 si 3.
4.4.3 Sensul de rotatie
Pentru a stabili sensul de rotatie a doua plane in jurul unei axe de referinta, in cadrul de
control element sunt indicate elementul de referinta 2 sau:
a)Fig. 4-6 ilustreaza sensul de rotatie a doua plane ce se intersecteaza cu axul B, element
de referinta secundar stabilit de planul central al canelurii C, elementul de referinta tertiar. Fig. 47 ilustreaza dezvoltarea cadrului de referinta teoretic pentru toleranta de pozitie a trei gauri din
fig. 4-6.
b)Fig. 4-8 ilustreaza sensul de rotatie a doua plane ce se intersecteaza cu gaura B, element
de referinta secundar, dar sensul e stabilit de latimea gaurii C, elementul de referinta tertiar. Fig.
4-9 ilustreaza dezvoltarea cadrului de referinta teoretic pentru toleranta de pozitie a celorlalte
gauri din fig. 4-8.

4.5
Stabilirea
referintelor
Urmatoarele
paragrafe definesc criteriile
de stabilire a referintelor pe
baza bazelor de referinta.
4.5.1 Baze de referinta
nesupuse variatiei de
marime
In cazul in care o
suprafata nominala plana e
indicata drept element de
referinta, referinta
corespunzatoare este
simulata de un plan ce intra
in contact cu puncte ale
suprafetei respective. Ref.
fig. 4-10. Aria contactului
depinde de clasificarea
suprafetei ca element de referinta primar, secundar sau tertiar. Ref. par. 4.4.
Daca neregularitatile suprafetei unui element de referinta primar sau secundar determina
instabilitatea piesei (miscare neuniforma) in contact cu suprafata corespunzatoare a dispozitivului
de prindere, piesa poate fi
reglata intr-o pozitie optima,
daca e necesar, pentru a simula
referinta. Ref. par. 4.3.3.

4.5.2 Baze de referinta

supuse variatiei de marime
Elementele de referinta
de tipul diametrelor si latimilor
difera de suprafetele plane
singulare prin aceea ca sunt
supuse variatiilor de marime si
de forma. Cum variatiile sunt
admise prin toleranta de
marime, devine necesara
determinarea aplicarii RFS,
MMC sau LMC dupa caz. Ref.
par. 2.8.
4.5.3 Indicarea bazelor de
referinta (RFS)
Unde un element de
referinta e aplicat la RFS,
referinta se stabileste prin

contactul fizic intre suprafata elementului si suprafata echipamentului de prelucrare. Pentru

simularea unei perechi geometrice teoretice a elementului si stabilirea axei de referinta sau
planului central se utilizeaza un element al masinii variabil ca marime (de exemplu Mandrina,
dispozitiv centrare, placa fixare, menghina).
a)Baza de referinta primara-diametru RFS
Referinta simulata e axa perechii geometrice teoretice a elementului de referinta. Perechea
geometrica teoretica (sau marimea
reala a infasuratoarei) e reprezentat
de cel mai mare cilindru perfect
inscris (element interior) sau cel mai
mic cilindru circumscris, care intra
in contact cu suprafata elementului
de referinta. Ref. fig. 4-11 si 4-12.

b)Baza de referinta primaralatime RFS

Referinta simulata e planul central al
perechii geometrice teoretice a
elementului de referinta. Perechea
geometrica teoretica (sau marimea
reala a infasuratoarei) e reprezentata
de doua plane paralele la distanta
minima (element exterior) sau la
distanta maxima (element interior),
care intra in contact cu suprafetele
corespunzatoare ale elementului de
referinta. Ref. fig. 4-13 si 4-14.
c)Baza de referinta secundara
(RFS-diametru sau latime)
Pentru ambele elemente (interior si
exterior) referinta secundara (axa sau
plan central) se stabileste in acelasi
mod ca la a) si b) de mai sus,
suplimentar cerandu-se ca cilindrul de
contact sau planele paralele ale

perechii geometrice teoretice sa fie

orientate dupa referinta primara (in
mod obisnuit un plan) adica marimea
reala a infasuratoarei se stabileste in
functie de referinta primara. Referinta
B din fig. 4-13 ilustreaza acest
principiu pentru diametru; acelasi
principiu se aplica si pentru latimi.
d)Baza de referinta tertiaradiametru sau latime RFS
Pentru ambele elemente (interior si
exterior) referinta tertiara (axa sau

plan central) se stabileste in acelasi mod ca la punctul c) de mai sus, suplimentar cerandu-se ca
cilindrul de contact sau planele paralele sa fie orientate in raport cu ambele referinte (primara si
secundara), adica marimea reala a infasuratoarei se stabileste in functie de referintele primara si
secundara. Elementul de referinta tertiar poate fi in lungul axei de referinta ca in fig. 4-15 dau
deplasat fata de cadrul de referinta.

4.5.4 Indicarea bazelor de referinta la MMC

Cand un element de referinta e aplicat la MMC, se pot utiliza SDV-uri ale (instalatiei de
uzinare) echipamentului de prelucrare, care raman constante ca marime, pentru a simula perachea
geometrica teoretica a elementului si a stabili referinte. In fiecare caz, marimea perechii
geometrice teoretice e determinata pe baza limitei de marime a elementului de referinta (MMC)
sau starii lui virtuale, dupa caz.

4.5.4.1 Marimea unei baze de referinta primara sau secundara

Unde un element de referinta primar sau secundar e verificata din punct de vedere al
tolerantei de cilindricitate, marimea perechii geometrice teoretice utilizata la stabilirea referintei
simulate se afla la MMC.
Unde se aplica o toleranta de rectilinitate la MMC, marimea perechii geometrice teoretice
reprezinta starea virtuala la MMC. Ref. fig. 6-3.
Unde se aplica o toleranta de rectilinitate la RFS, marimea perechii geometrice teoretice
reprezinta limita interioara si exterioara. Ref. fig. 6-2.
4.5.4.2 Marimea bazei de referinta secundara sau tertiara
Unde elementele de referinta secundare si tertiare din acelasi cadru de referinta sunt
verificate pe baza unei tolerante de pozitie sau orientare, unul functie de celalalt, marimea
perechii geometrice teoretice utilizate la stabilirea referintei simulate, reprezinta starea virtuala a
elementului de referinta. Ref. par. 2.11.1 si fig. 4-16. Acest exemplu ilustreaza ambele elemente
de referinta secundar si tertiar, la MMC, dar simulate in stare virtuala.
4.5.4.3 Determinarea marimii
Analiza verificarilor tolerantelor aplicate unui element de referinta e necesara pentru
determinarea marimii cu scopul simularii perechii geometrice teoretice.
Trebuie acordata atentie efectelor diferentelor de marime intre starea virtuala a unui
element de referinta si acelasi element la MMC.
In cazul in care starea virtuala egala cu MMC e cerinta desenului, se specifica toleranta
geometrica zero la MMC. Ref. par. 5.3.3 si fig. 6-41

4.5.5 Indicare elemente de referinta la LMC

Unde se specifica un element de referinta la LMC, referinta primara poate fi considerata
axa sau plan central la LMC. Referinta secundara sau tertiara poate fi considerata ca axa sau plan
central al perechii geometrice teoretice a elementului in stare virtuala. Ref. par. 2.11 si fig. 4-17.

Acest exemplu ilustreaza ambele elemente (secundar si tertiar) la LMC, dar simulate in stare
virtuala.
4.5.6 Efecte ale conditiei de material si prioritatii
Daca referintele indicate in ordinea prioritatii include un element de marime, trebuie
determinata conditia de material la care acesta se aplica. Ref. par. 4.5.2.
Efectul conditiei de material si al prioritatii va fi luat in consideratie relativ la ajustajul
(montajul) si rolul functional al piesei. Fig. 4-18 (c) ilustreaza o piesa cu o retea de gauri
pozitionate in functie de diametrul A si suprafata B. Conform asteriscului, cerintele privind
referinta pot fi indicate in trei moduri diferite.

4.5.6.1 Element cilindric primar la RFS

In fig. 4-18 (b), diametrul a reprezinta baza de referinta primar la care se aplica RFS;
suprafata B reprezinta elementul de referinta secundar. Axa de referinta este axa celui mai mic
cilindru circumscris ce intra in contact cu diametrul A. Acest cilindru cuprinde variatii ale
marimii diametrului A in limitele indicate.
Oricum, orice variatie a perpendicularitatii suprafetei B si diametrului A, elementul de
referinta primar, va afecta gradul contactului suprafetei B cu planul de referinta.

4.5.6.2 Suprafata primara

In fig. 4-18 (c), suprafata B reprezinta baza de referinta primar, iar diametrul A reprezinta
elementul de referinta secundar la RFS.Axa de referinta reprezinta axa celui mai mic cilindru
circumscris care intra in contact cu diametrul A si e perpendiculara pe planul de referinta, adica
marimea reala a infasuratorii unui diametru perpendicular pe planul de referinta B. Suplimentar
la variatiile marimii, acest cilindru cuprinde orice variatie a perpendicularitatii diametrului A si
suprafetei B, elementul de referinta primar.
4.5.6.3 Element cilindric secundar la MMC
In fig. 4-18 (d), suprafata B reprezinta baza de referinta primar; diametrul A reprezinta
elementul de referinta secundar la MMC. Axa de referinta este axa unui cilindru in stare virtuala,
de marime fixa, perpendicular pe planul central B. Variatiile marimii si perpendicularitatii
elementului de referinta A sunt admise in limitele acestui cilindru. Mai mult, pe masura ce
marimea reala a infasuratoarei elementului de referinta A nu se mai aplica la MMC, se admite o
deviatie a axei elementului de referinta in raport cu axa de referinta. Ref. par. 5.3.2.
4.5.7 Baze de referinta multiple
In cazul utilizarii
mai multor elemente de
referinta pentru stabilirea
unei referinte, literele de
indicare a referintei si
modificatorii asociati,
separati printr-o limita,
intra intr-un compartiment
al cadrului de control al
elementului. Ref. par. 3.4.2
si fig. 4-19.
Cum elementele au
aceeasi importanta, literele
de indicare a bazei
referintei pot intra in orice
ordine in acest
compartiment.

4.5.7.1 Simularea unui plan de referinta comun

Fig. 4-20 reprezinta un exemplu de plan de referinta comun simulat conform par. 4.5.1,
prin contactul simultan al punctelor de maxim a doua suprafete.
Identificarea a doua elemente pentru stabilirea unui plan de referinta comun poate fi
necesara in cazul in care separarea elementelor e rezultatul unui obstacol ca in fig. 4-20 sau
prezentei unei caneluri suficient de late. Unde e cazul, se poate utiliza o linie ajutatoare pentru a
indica continuarea unui element de referinta de-a lungul canelurilor sau obstructiilor. Pentru
controlul coplanaritatii acestor suprafete, vezi par. 6.5.6.
4.5.7.2 Axa comuna a doua elemente coaxiale
Fig. 4-21 reprezinta un exemplu de axa de referinta comuna stabilita de doua diametre
coaxiale. Axa de referinta e simulata prin controlulu simultan al punctelor de maxim ale ambelor
suprafete cu doi cilindri coaxiali, conform par. 4.5.3 a). O axa de referinta stabilita de elemente

de referinta coaxiale e normal utilizata drept referinta primara. Pentru o metoda posibila de
control al coaxialitatii acestor elemente, ref. par. 6.7.1.3.4.

4.5.8 Retea de elemente

Elemente de marime multiple, cum ar fi o retea de gauri la MMC, se pot utiliza ca grup
pentru stabilirea unei referinte cand rolul functional al piesei o cere. Ref. fig. 4-22. In acest caz se
stabilesc axe de referinta individuale in pozitia teoretica a fiecarei gauri. Acestea sunt axele
cilindrilor teoretici care simuleaza starea virtuala a gaurilor.
Cand piesa se monteaza pe suprafata de referinta primara, reteaua de gauri stabileste
planele de referinta secundar si tertiar al cadrului de referinta.
Cand baza de referinta secundara e indicata la MMC in cadrul de control, axa retelei de
elemente stabilita de toate gaurile poate devia de la axa cadrului de referinta pe masura ce
elementul de referinta se abate de la MMC.

4.5.9 Filete, roti dintate si caneluri

Unde un filet e indicat drept referinta, axa de referinta e a unui cilindru cu diametru de
divizare, daca nu se specifica altfel. Ref. par. 2.9.
Unde o roata dintata sau canelura e indicata drept referinta, se mentioneaza un element
specific al rotii dintate sau canelurii pentru stabilirea axei de referinta. Ref. par. 2.10. In general,
aceste tipuri de elemente de referinta trebuie evitate.
4.5.10 Suprafete partiale ca baze de referinta
Adesea se cere sa se indice doar o parte a unei suprafete (in locul intregii suprafete),
conform par. 4.4.1, ca element de referinta. Acest lucru se face prin utilizarea unei linii intrerupte
(linie punct) paralela cu profilul suprafetei (lungime si pozitie), conform fig. 4-23,printr-o nota
sau punct "tinta" (de referinta) conform par. 4.6.1.3. Fig. 4-23 ilustreaza o piesa lunga unde
gaurile sunt pozitionate numai la un capat.

4.5.10.1Suprafata definita matematic

Uneori e necesar sa se identifice drept elemente de referinta suprafata curba sau conturul
unei suprafete. Un asemenea element poate fi utilizat ca element de referinta numai cand e definit
matematic si corespunde unui cadru de referinta cu trei plane. In asemenea cazuri, replica
geometrica teoretica a formei e utilizata la stabilirea referintei.

4.5.11 Cadre de referinta multiple

Pentru anumite piese pot fi necesare mai multe cadre de referinta pentru acoperirea
cerintelor functionale. In fig. 4-24, elementele de referinta A, B si C stabilesc un cadru de
referinta, in timp ce elementele D, B si C si D, E si B stabilesc diferite cadre de referinta.
4.5.11.1Baze de referinta functionale
Numai bazele de referinta cerute vor fi mentionate in cadrul de control al elementului, la
indicarea tolerantelor geometrice. Intelegerea modului in care se face controlul geometric
asigurat prin aceste tolerante (ref. sectiunile 5 si 6) e necesara pentru determinarea numarului
efectiv de referinte cerute de o anumita aplicatie. Suplimentar, cerintele functionale ale desenului
reprezinta baza de selectie a elementelor de referinta conexe indicate in cadrul de control al
elementului. Fig. 4-25 ilustreaza o piesa la care se specifica trei tolerante geometrice, fiecare
avand numarul necesar de elemente de referinta.
Desi in fiecare cadru apar litere de identificare a referintei comune, fiecare combinatie
acopera o cerinta diferita si independenta.

4.5.12 Cerinte simultane

Unde doua sau mai multe elemente sau retele de elemente sunt localizate prin cote de
baza corespunzatoare elementelor de referinta comune indicate in aceeasi conditie de material si
prioritate, ele sunt considerate o retea compusa cu tolerante geometrice aplicate simultan,
conform fig. 4-26. Daca o asemenea interdependenta nu se cere, adiacent fiecarui cadru de
control al elementului i se aplica nota SEP REQT.Ref. par. 5.3.6.2 si fig. 5-18.

4.5.12.1Cerinta simultana, cadru de control element

Principiul din par. 4.5.12 nu se aplica segmentelor inferioare din cadrul de control al
elementelor compuse. Ref. par. 5.3.6.2, 5.4.1 si 6.5.9. Daca exista o cerinta simultana pentru
segmentele inferioare ale doua sau mai multe cadre de control al elementelor compuse adiacent
fiecarui segment al cadrelor se aplica in SIM REQT.

4.6

Puncte "tinta" (de referinta)

Punctele "tinta" reprezinta puncte, linii sau zone de contact specifice unei piese utilizate la
stabilirea unui cadru de referinta. Ca urmare a neregularitatilor inerente, intreaga suprafata a unor
elemente nu poate fi efectiv utilizata la stabilirea unei referinte. Exemplu sunt suprafete
neregulate obtinute prin turnare, forjare sau matritare, suprafete ale sudurilor si suprafete cu
sectiuni subtiri, supuse indoirii, curbarii sau altor distorsiuni inerente sau induse. Punctele "tinta"
si elementele de referinta (prezentate anterior) se pot combina pentru a stabili un cadru de
referinta.
4.6.1 Simboluri pentru punctele "tinta"
Punctele, liniile si zonele de contact ale elementului de referinta sunt indicate pe desen
prin simboluri specifice. Ref. fig. 3-6. Simbolul e aplicat in exteriorul conturului piesei printr-o
linie radiala (indicatoare), indreptata spre "tinta". Utilizarea unei linii indicatoare continue indica
faptul ca punctul de referinta ("tinta") se afla mult sub suprafata (e ascuns). Insusi elementul de
referinta e in mod obisnuit identificat printr-un simbol.
4.6.1.1 Puncte de referinta
Un punct de referinta e indicat printr-un simbol specific, cotat pe vederea simpla a
suprafetei. Cand nu exista o vedere simpla, punctul e cotat pe doua vederi adiacente. Ref. fig. 427.

4.6.1.2 Linie de referinta

O linie de referinta e indicata prin simbolul punctului de referinta pe vederea muchiei

suprafetei, linie imaginara pe vederea simpla a suprafetei sau pe ambele. Ref. fig. 4-28. Daca
lungimea liniei de referinta trebuie controlata, lungimea si pozitia acesteia sunt cotate.

4.6.1.3 Zone (de contact) de referinta ("tinta")

Unde apare necesitatea unei zone sau unor zone de contact pentru stabilirea unei referinte
(adica in cazurile in care stifturile cu varf ascutit sau sferic nu sunt adecvate) se indica o zona de
referinta de forma dorita. Zona de referinta e indicata prin hasuri in limitele unui profil imaginar
de forma dorita, alaturi de cotele de control. Diametrul zonelor circulare e indicat in jumatatea
superioara a simbolului punctului de referinta ("tinta"). Ref. fig. 4-29 (a). Daca e imposibil sa se
delimiteze o zona de referinta circulara, se va folosi metoda din fig. 4-29 (b).

4.6.2 Puncte tinta de referinta

Pozitia si marimea, unde e cazul, punctelor de referinta ("tinta") sunt definite fie prin cote
de baza, fie prin cele de toleranta. Daca sunt definite prin cote de baza se aplica tolerantele SDUurilor.
Fig. 4-30 ilustreaza o piesa unde punctele de referinta ("tinta" ) sunt definite prin cote de
baza. In acest exemplu, cele trei plane perpendiculare reciproc din cadrul de referinta sunt
stabilite prin trei puncte "tinta" pe elementul de referinta primar, doua pe elementul secundar si
unul pe cel tertiar. Un plan de referinta tertiar e in mod obisnuit stabilit de o "tinta". Se poate
utiliza o combinatie de puncte, linii si zone de contact "tinta". Ref. fig. 4-32. Pentru suprafete
neregulate si in trepte, planul de referinta trebuie sa cuprinda cel putin un punct de referinta
("tinta").

4.6.3.1 Suprafete in trepte

Un plan de referinta poate fi de asemenea stabilit prin puncte de referinta de pe suprafete
in trepte ca in fig. 4-33. Cota de baza defineste deplasarea intre punctele de referinta (cota liniara
cu toleranta in acest exemplu controleaza distanta intre doua suprafete). Stabilirea tolerantei de
profil se poate utiliza in cazul suprafetelor deplasate in locul cotei cu toleranta si simboluri pentru
originea cotei. Suprafetele curbe sau de forma libera pot necesita plane de referinta complet
deplasate fata de punctele de referinta ("tinta"). Ref. fig. 4-39.

4.6.4 Axa de referinta primara

Doua seturi de trei puncte de referinta echidistante se pot utiliza la stabilirea unei axe de
referinta pentru elementul de referinta primar (RFS). Ref. fig. 4-34 si 4-35. Cele doua seturi de
"tinte" sunt distantate cat de mult posibil si cotate functie de referinta secundara. Dispozitivul de
centrare utilizat pentru stabilirea axei de referinte are doua seturi de trei elemente de contact
echidistante, ce se pot deplasa radial cu o valoare egala fata de o raza comuna. Unde se utilizeaza
doua elemete de referinta cilindrice pentru stabilirea unei axe de referinta ca-n figura 4.35,
fiecare element de referinta e identificat printr-un simbol diferit pentru elentele de referinta.
Fiecare set de tinte cuprinde litere de identificare diferite

4.6.4.1 Puncte de reper (tinte) circulare si cilindrice

Liniile de referinta circulare si zonele de referinta cilindrice se pot utiliza pentru stabilirea
unei axe de referinta in cazul pieselor de rotatie.Vezi fig. 4-36.

4.6.5 Axa de referinta secundara

Pentru un elemnet de referinta secundar (RFS) se poate utiliza un set de 3 tinte (puncte de
referinta) echidistante pentru stabilirea unei axe de referinta. Ref fig. 4-37
Dispozituvul de centrare utilizat pentru stabilirea axei de referinta are un set de 3
elemente de contact echidistante ce se pot deplasa radial cu o valoare egala fata de axa comuna
perpendiculara.pe planul de referinta primar. In acest exemplu punctele tinta (de referinta) si
elementele de contact sunt orientate fata de bazele de referinta primare.
4.6.6 Referinte echivalente
Cand configuratia unei piese e de asa natura incat elemenetele rotunde dela capete opuse
sunt utilizate in stabilirea referintelor, perechilor de puncte tinta sau liniilor de referinta (fig
4.38).
Pozitionarea stifturilor pentru stabilirea referintelor echivalente e utilizata in cazul cotarii
coordate a punctelor tinta. Referinte echivalente in V se utilizeaza acolo unde punctele tinta sunt
definite de unghiuri tangente la suprafata. Unde tangentele sunt definite printr-o cota in alt plan
de referinta (fig. 4-38) pentru liniile (B1 si B2) se utilizeaza muchiile in V, in timp ce planele in
V pot fi indicate doar prin marcarea liniilor in vederea de sus. Referintele echivalente pot fi
aplicate si altor configuratii. Se admite in asemenea cazuri utilizarea unui simbol al elementului

de referinta pentru identificarea planelor teoretice echivalente din cadrul de referinta. Totusi e de
notat ca aceasta e o exceptie si poate fi aplicata numai la cerere si cu referinta la punctele tinta.

4.6.7 Referinte stabilite pe suprafete neregulate sau complexe

Simbolul bazei de referinta va fi atasat numai elementelor de referinta identificabila. Cand
referintele sunt stabilite prin puncte tinta pe suprafete neregulate sau complexe, simbolul acesta
nu e necesar. fig. 4.39. In acest ex. , desi punctele tinta stabilesc un cadru de referinta
corespunzator (A,B,C), nici o suprafata a piesei nu poate fi identificata drept element de referinta.
Cand un cadru de referinta a fost corespunzator stabilit, dar planele sale nu sunt clare, simbolul
elementului de referinta poate fi aplicat pe linii centrale sau ajutatoare, dupa caz.

Tolerante de pozitie

5.1

Generalitati
Aceasta sectiune cuprinde principiile de stabilire a tolerantelor de pozitie. Sectiunea
include de asemenea abatarea de pozitie nominala, de concentricitate si ????? utilizate pentru a
controla urmatoarele relatii:
a) Distanta la centru intre elemente de tipul gaurilor, canalelor, bosajelor si umerilor.
b) Pozitionarea elementelor de mai sus in grup fata de referinta cum ar fi suprafete plane si
cilindrice
c) Coaxilitatea elementelor
d)Concentricitatea sau simetria elementelor - distanta la centru a elementelor amplasate
corespunazator, echidistante fata de un plan sau o axa de referinta.
5.2

Stabilirea tolerantelor de pozitie.

O toleranta de pozitie defineste:
a) O zona in care centrul, axa sau planul unui element de marime poate varia fata de o pozitie
reala (teoretica)
sau
b) (specificata pe baza de MMC sau LMC) Un contur definit ca virtual, in pozitie reala (teoretic)
care nu poate fi incalcat de suprafate sau suprafetele elemetului in cauza. Cotele de baza stabilesc
pozitia reala pe baza elementelor de referinta indicate si intre elementele aflate in relatie. O
toleranta de pozitie e indicata printr-un simbol, o valore a tolerantei, modificatori ai conditiei de
material si elemente de referinta intr-un cadru de control
5.2.1 Metoda
Urmatoarele paragrafe prezinta metodele utilizate in exprimarea tolerantelor de pozitie.
5.2.1.1 Cote de baza si tolerante generale
Pozitia fiecarui element (gaura, canal, prezon, etc) e data de cotele de baza. Multe desene
se bazeaza pe o scjema cu tolerante generale, aflate in general langa titlul desenului. Pozitia reala
a cotelor trebuie exclusa din toleranta generala in unul din urmatoarele moduri:
a) Aplicarea simbolului la fiecare cota de baza [ref fig. 5-1(a) si 5-1(b)]
b) Indicarea pe desen (sau un document la care acesta face referire) a notei generale:
cotele fara tolerane sunt cote de baza[ref fig. 5-1(c)]
5.2.1.2 Utilizarea cadrului de control
Un cadru de control element se adauga la indicatia ce specifica marimea si numarul de
elemente. ref fig. 5-2 ; 5-4. Aceste cifre indica diferite tipuri de dimensionare standard a
elementelor.
5.2.1.3 Identificare elemente pentru stabilire referinte
Este necesara identificarea elementelor pentru stabilirea referintelor ce ajuta la
pozitionarea reala a cotelor. De ex., daca in fig 5-2 referintele au fost omise, nu e clar care din
cele doua diametre (interior si exterior) a fost considerat drept element de referinta la
pozitionarea reala a cotelor.

Bazele de referinta avute in vedere sunt identificate prin simboluri, iar referintele
aplicabile sunt cuprinse in cadrul de control. In ce priveste indicarea referintelor in ordinea
importantei, vezi par. 4.4.

5.2.2

Cotarea fata de o baza si cotarea in lant

Cotarea poate fi fata de o baza sau un lant. In cazul stabilirii tolerantei de pozitie, spre
deosebire de metoda cu + si - conform fig. 2-4, cotele de baza sunt utilizate pentru indicarea
pozitiei reale a elementelor. Considerand ca sunt indicate tolerante de pozitie identice, toleranta
rezultata intre oricare doua gauri va fi aceeasi in cazul cotarii fata de baza sau cotarii in lant.
Acest lucru se aplica de asemenea cotelor unghiulare, indifferent de tipul de linie.
5.3

Explicare fundamentala a stabilirii tolerantelor de pozitie

Urmatoarea este o explicatie generala a stabilirii tolerantelor de pozitie.

5.3.1

Conditia de material
Tolerantele pozitionale se aplica la MMC, RFS sau LMC. Cand se cere MMC sau LMC,
modificatorul corespunzator urmeaza tolrantei indicate si referintei din cadrul de control. Ref.
par. 2.8.
5.3.2

MMC corelat cu toleranta de pozitie

Toleranta de pozitie si conditia de maxim de material, a elementelor conjugate sunt
considerate ca fiind correlate una cu
alta. MMC este o caracteristica a unui
produs finit ce contine cantitatea
maxima de material admisa de cota de
toleranta pentru elemental in discutie.
Pentru gauri, canale si alte elemente
interne, maximul de material este
conditia in care aceste elemente au
marimea minima admisa. Pentru arbori,
bosaje, umeri si alte elemente externe,
maximul de material e conditia in care
aceste elemente au marimea maxima
admisa.
5.3.2.1 Explicarea tolerantei de
pozitie la MMC
O toleranta de pozitie la MMC poate fi explicate in oricare din urmatoarele moduri:
a) Suprafata unei gauri- in timpul mentinerii limitelor de marime indicate ale unei
gauri, nici un element de pe suprafata gaurii nu se va afla in interiorul conturului teoretic in
pozitie reala. Ref. fig. 5-5.
b) Axa unei gauri-cand o gaura este la MMC (diametru minim) axa ei trebuie sa
cada in zone de toleranta a cilindrului a carui axa se afla in pozitie reala. Diametrul acestei zone
este egala cu toleranta de pozitie. Ref. fig. 5-6 (a) si (b). Aceasta zona de toleranta indica limitele
variatiei gaurii fata de suprafata de referinta. Ref. fig. 5-6 (c) Este numai cazul in care cu gaura la
MMC, se aplica zona de toleranta indicata. Cand marimea reala a infasuratoarei gauri e mai mare
decat MMC, rezulta o tolerantade profil suplimentara. Ref. fig. 5-7 Acesta marire a tolerantei de
pozitie este egala cu diferenta intre limita de marime indicate la MMC si marime reala a
infasuratoarei gauri.
Cand marimea reala a infasuratoarei gauri este mai mare decat MMC, tolenranta de
pozitie indicate pentru o gaura poate fi depasita si satisface inca cerintele vizand functia si
interschimbabilitatea.

Nota: In anumite cazuri de deviatie extrema de forma (in limitele de marime) sau deviatie de
orientare a gauri toleranta la axa nu poate fi echivalenta exact cu toleranta la suprafata. In
asemenea cazuri, interpretarea suprafetei va fi prioritara.

5.3.2.2 Deviatia admisa de bazele de referinta la MMC

In multe cazuri, un grup de elemente (cum ar fi un grup de gauri de montaj) trebuie sa fie
pozitionate functie de elemental de referinta la MMC. Ref. fig. 5-8. Cand baza de referinta B e la
MMC axa lui determina pozitionarea sirurilor de elemente ca grup. Cand elementul de referinta
B se abate de la MMC, axa lui poate devia fata de pozitia referinta (refernta B la MMC) cu o
valoare egala cu din diferenta intre marimea reala a infasasuratoarei lui si marimea la MMC.
Nota: Daca pentru verificarea piesei e utilizat un calibru functional, acesta deplasare a axei
elemnetului de referinta e automat acceptata. Cu toatea acestea, daca sunt utilizate metode de
control neconventionale pentru verificarea pozitiei grupului de elemente relative la axa
infasuratoarei reale a elementului de referinta, acest lucru trebuie luat in consideratie.
Cat axa infasuratoarei reale a elementului de referinta serveste drept originea
masuratoarilor grupui de elemente, acestea sunt considerate ca dispuse in functia de axa
infasuratoarei reale a elementului de referinta. Aceasta deplasare reletiva a grupului de elemente
in ansamblu relative la axa elementului de referinta nu afecteaza toleranta de pozitie a
elementelor unul fata de altul in cadrul grupului.

5.3.2.3 Calcularea tolerantei de pozitie

Figura 5.9 cuprinde un desen ce indica montarea uneia din 2 placi identice cu 4
elemente de primdere de 14 mm diametrul maxim.Gaurile de trecere de 14.25 diametru minim
sunt selectate cu o toleranta de marime conform indicatiei. Utilizand metoda de stabilire a
tolerantelor de pozitie conventionale toleranta ceruta se poate obtine din ecuatia data in
paragraful B din anexa B. T=H-F= 14.25-14=0.25 diamentru

Figura 5.6
Axele gaurii relative la zonele de
toleranta pozitionala
a) axa gaurii coincide cu axa reala de
pozitie
b) axa gaurii se afla in pozitie extrema, la
stanga axei teoretice (dar in cadrul zonei
de toleranta)
c) axa gaurii e inclinata in pozitie extrema
in cadrul zonei de toleranta
Se subliniaza faptul ca lungimea zonei de toleranta este egala cu lungimea

elementului, daca nu se specifica altfel pe desen.

Se subliniaza ca daca gaurile de trecere au fost amplasate exact in pozitie teoretica, se pot
asambla totusi piese cu gauri de trecere avand diametrul de 14 mm sau putin mai mare. Totusi,
astfel piese de utilizabile, cu gauri de trecere avand diametrul sub 14.25 mm, vor fi respinse
pentru nerespectarea limitelor de marime.
5.3.3

Toleranta de pozitie zero al MMC

Anterior, toleranta de pozitie e indicata pentru localizarea elementelor punct.
Aplicarea MMC permite tolerantei sa depaseasca valoarea indicata cu conditia ca
elementele sa se incadreze in limitele de marime sis a fie astfel amplasate incat piesa sa
primeasca acceptul.
Cu toate acestea piesele utilizabile pot fi respinse in cazul in care aceste elemente
sunt amplasate in pozitie teoretica sau aproape de aceasta, dar nu se incadreaza in liimite sub
valoare minima indicata.
Principiul de stabilire a tolerantelor de pozitie la MMC poate fi extins la aplicatii
in care e necesar sa se asigure o toleranta mai
mare decat cea admisa in limitele functionale.
Acest lucru se poate realiza prin
reglarea limitei minimede marime a
unei gauri la
minimul absolute necesar insertie unui element
de fixare (prindere) amplasat exact: pozitie
teoretica si prin indicarea tolerantei de pozitie 0
la MMC. In acest caz, toleranta pozitionala
permisa depinde in totalitate de marimea
teoretica a elementului respectiv, conf parag.
2.8.3

5.3.3.1 Exemplu de toleranta pozitionala al MMC

Fig 5-10 cuprinde un desen al aceleiasi piese avand specificata toleranta
pozitionala 0 la MMC. Se subliniaza ca limita de marime maxima a gaurilor de trecere se
pastreaza, dar cea minima e ajustata astfel incat sa corespunda unui element de fixare cu diametru
de 14 mm. Acest lucru are ca rezultat o crestere a tolerantei de marime pentru gaurile de trecere,
crester egala cu toleranta de pozitie conventionala din fig. 5-9.
Desi toleranta de pozitie din fig 5-10 este 0 la MMC, toleranta de pozitie permisa e in
raport direct cu marimea reala a gauri de trecere conform urmatoarului tabel:
5.3.4

RFS raportat la stabilirea tolerantelor de pozitie

In anumite cazuri, prin functia sa o piesa poate cere tolerantei de pozitie, a bazei de
referinta sau a ambelor indiferent de marimile reale RFS, aplicat tolerantei de pozitie a
elementelor circulare, cere ca axa fiecarui element sa fie localizata in zona tolerantei de pozitie
indiferent de marimea lor.
Acesta cerinta impune un control mai amanuntit al elementelor implicate si introduce
complicatii in procesul de verificare.

5.3.4.1 RFS aplicat unui grup de gauri

In figura 5-11, cele 6 gauri pot varia ca marime de la 25 la 25.6 mm diametru.
Fiecare gaura trebuie localizata in toleranta de pozitie indicata, indiferent de marime. O gaura la
LMC (25.6 mm diametru) e al fel de exact localizata ca o gaura la MMC (25 mm diametru).
Acest control pozitional e mai restrictiv decat principiul MMC.
5.3.5 LMC as Related to Positional
Tolerancing
Where positional tolerancing at LMC is
specified, the stated positional tolerance applies
where the feature contains the least amount of
material permited by its toleranced size
dimension. Specification of LMC requires
perfect form at LMC. Perfect form at MMC is
not required. Where the feature departs from its
limit of size, an increase in positional tolerance
is allowed, equal to the amount of such
departure. See fig. 5-12. LMC may be specified
in positional tolerancing applications where
MMC does not provide the desired control and
RFS is too restrictive. See figs. 5-13through 515. LMC is used to maintain a desired
relationship between the surface of a feature and
its true position at tolerance extremes.
Considerations critical to the design are usually
involved.

5.3.5.1 LMC to Protect Wall Thickness

Fig. 5-13 illustrates a boss and hole
combination located by basic dimensions. Wall
thickness is minimum where the boss and hole
are at their LMC sizes and both features are
displaced in opposite extremes. Since positional
tolerances are specified on an LMC basis, as
each feature departs from LMC, the wall
thickness increases. This permits a
corresponding increase in the positional
tolerance, thus maintaining the desired minimum
material thickness between these surfaces.
5.3.5.2 LMC Applied to a Radial Pattern of
Slots
In fig. 5-14, a radial pattern of slots is
located relative to an end face and a center hole. LMC is specified to maintain the desired
relationship between the side surfaces of the slots and the true position, where rotational
alignment with the mating part may be critical
5.3.5.3 LMC Applied
to Single features
LMC may also be applied to single features, such as the hole shown in fig. 5-15. In this
example, the position of the hole relative to the inside web is critical. RFS can be specified.
However, LMC is applied, permitting an increase in the positional tolerance in specifying the
design considerations.
5.3.6

Grupuri multiple de elemente pozitionate prin cotele de baza relativ la referinte

comune.
Unde 2 sau 3 grupe de elemente sunt pozitionate prin cote de baza relativ la referinte
comune indicata in aceiasi ordine de prioritate si aflate in acelasi conditii de material se aplica
urmatoarele:
5.3.6.1 Cerinta simultana RFS
Cand grupuri multiple de elemente sunt amplasate relativ la elemente de referinte
comune nesupuse tolerantelor de marime sau elemente de referinte comuna RFS, ele sunt
considerate a fi un grup mic.
De exemplu in fig 5-16 fiecare grup de elemente e amplasat relativ la elementul de
referinta comun nesupus tolerantelor de marime. Atata timp cant toate cotele de pozitionare sunt
de baza si toate masuratorile sunt dintr-un cadru de referinta comun, verificarea cerintelor vizand
toleranta de pozitie a unei piese, poate fi facuta printr-un reglaj sau cu un dispozitiv de control
conf fig 5-17. Centrele reale ale tuturor gaurilor trebuie sa se afle in zonele de toleranta respectiv
la masuratorile facute din punctele de referinta A, B, C,
Nota: Explicatia din figura 5-17 se mai aplica acolo unde verificarea independenta a pozitiei
grupului devine necesara ca rezultat al marimi si complexitatii piesei.

Cerinta simultana MMC

Unde oricare dintre punctele de referinta comune din grupurile multiple de
elemente e indicat la MMC, exista optiunea prin care grupurile sunt considerate fie grup mic, fie
prezentand cerinte separte.
Daca subcadrele de control nu este adaugata nici o nota, grupurile sunt tratate ca unul
singur. Unde exista necesitatea tratarii grupurilor de elemete separat, sub fiecare cadru de control
se noteaza SEP REQT. Vezi fig. 5-18 Acest lucru permite bazelor de referinta sa stabileasca un
cadru de referinta separat pentru fiecare grup de elemente, ca grup.
Aceste cadre de referinta se pot deplasa independent unul de altul, avand ca rezultat
independenta grupurilor. Acest principiu nu se aplica segmentelor inferioare ale cadrelor de
control elemente compuse, cu exceptia paragrafului 4.5.12.1.

5.4

Localizare grup de elemente

Unde cerintele de proiectare permit unui cadru de legatura element-zona de toleranta
(FRTZF) sa fie localizat si orientat in limitele impuse de un cadru de localizare grup de
elemente-zona de toleranta (PLTZF), se recurge la stabilirea tolerantelor pozitionale compuse.

5.4.1 Stabilirea tolerantelor de pozitie compuse

Acestea vizeaza aplicarea compusa a tolerantelor de pozitie in vederea localizarii
grupurilor de elemente, ca si pozitia si orientarea acestora in cadrul acestor grupari. Cerintele
sunt indicate printr-un element compus in cadrul de control. Ref. par. 3.4.4 si fig. 3-22 (a).
Simbolul pentru pozitie este indicat o data, dar se aplica ambelor segmente orizontale. Fiecare
segment orizontal complet din cadrele de control elemente din fig. 5-19 si 5-20 poate fi verificat
separat, dar segmentul inferior este totdeauna un subelement al segmentului superior.

a) Cadru de legatura zona de toleranta-element (PLTZF)

In cazul utilizarii controalelor compuse, segmentul superior este mentionat drept control
pozitionare grup. PLTZF este localizat din punctele de referinta indicate prin cote de baza.
Acesta specifica toleranta pozitionala mai mare pentru localizarea grupului de elemente ca grup.
Cotele aplicabile sunt indicate in ordinea prioritatii dorita si servesc la legatura PLTZF cu cadrul
de referinta. Ref. fig. 5-19 (a) si 5-20 (a).

b) Cadru de legatura zona de referinta-element (FRTZF)

Segmentul inferior este mentionat drept control pozitionare element. Acesta regleaza
toleranta pozitionala mai mica pentru fiecare element din cadrul grupului (relatia intre elemente).
Cotele de baza utilizate pentru a lega PLTZF de referintele specificate nu se aplica la FRTZF.
Ref. fig. 5-19 (b) si 5-20 (b). Cand referintele nu sunt specificate in segmentul inferior al cadrului
de control element compus, FRTZF poate fi localizat si orientat (decalat si/sau inclinat) in
limitele indicate si reglate de PLTZF. Daca referintele sunt indicate in segmentul inferior, ele
regleaza orientarea FRTZF fata de PLTZF. Ref. fig. 5-19 (c) si 5-20 (c). In cazul indicarii
referintelor, una sau mai multe din segmentul superior al cadrului se repeta in aceeasi ordine a

importantei pentru a regla orientarea FRTZF.

Nota: Daca se specifica diferite referinte, diferiti modificatori sau alte referinte intr-o ordine
diferita a importantei, acestea formeaza un cadru de referinta diferit, cu derinte diferite.Acest
lucru nu se indica prin metoda de stabilire a tolerantei de pozitie compusa, atata timp cat o
asemenea cerinta nu mai reprezinta o relaxare a limitelor date ale FRTZF. Se utilizeaza o
toleranta de legatura element (indicata separat), ca cerinta independenta, intr-un cadru de control
element (un segment) secundar. Ref. fig. 5-28.

5.4.1.1 Referinte primare repetate in segmentul inferior

Dupa cum se poate vedea din vederea in sectiune a zonelor de toleranta (fig. 5-19(d)),
deoarece planul de referinta a fost repetat in segmentul inferior al cadrului de control element
compus, axele ambilor cilindri PLTZF si FRTZF sunt perpendiculare pe planul de referinta A si,
ca urmare, paralele una cu cealalta. In anumite cazuri, aceste portiuni ale zonelor de toleranta mai
mici nu sunt utilizate pentru ca axele elementelor nu trebuie sa incalce limitele zonelor de
toleranta mari. Axele gaurilor trebuie sa se afle in interiorul zonelor de toleranta mari si in cadrul
celor cu toleranta mica. Axele gaurilor reale pot varia pe oblica numai in cadrul limitelor zonelor
de toleranta pozitionala mici (FRTZF). Fig. 5-19 (e) repeta relatiile prezentate anterior aici pentru
grupul de patru gauri, iar fig. 5-19 (f) pentru grupul de sase gauri indicat in fig. 5-19.
Nota: Zonele din fig. 5-19 si 5-20 sunt indicate la MMC. Zonele mari se maresc dimensional
prin numarul de elemente ce se abat de la MMC, ca si zonele mici; cele doua zone nu sunt
cumulative.

Fig. 5-19 (a)

Prima parte a indicatiei inseamna:
1) Pozitia teoretica relativa la cadrul de referinta
2) Zona de toleranta pozitionare grup F 0.8 cilindru,la MMC (trei zone legate esentialmente una
de alta si pozitionate functie de referinte)
3) Cadru zona de referinta pozitionare grup (PLTZF) pozitonat esentialmente relativ la cadrul de
referinta indicat.
Fig. 5-19 (b)
A doua parte a indicatiei inseamna:
1) Zona de toleranta pozitionare element F 0.25, cilindru, la MMC (trei zone legate
esentialmente una de cealalta)
2) Cadru zona de toleranta pozitionare element (FRTZF)

Fig. 5-19 (c)

Suplimentar, a doua parte a indicatiei inseamna:
1) Cilindru, zona de toleranta pozitionare grup element
2) Cilindru, zona de toleranta pozitionare element
3) O deplasare posibila a cadrului zona de toleranta pozitionare element (FRTZF) relativ la
cadrul zona de toleranta pozitionare element (PLTZF).
Fig. 5-19 (d)
Suplimentar, a doua parte a indicatiei inseamna:
1) Axa gaurii reale in cadrul ambelor zone de toleranta
2) Cilindru, zona de pozitionare grup elemente
3) Cilindru, zona de toleranta pozitionare element
4) Axa gaurii reale in cadrul ambelor zone, inclinare maxima fata de planul de referinta A
5) O deplasare posibila a grupului de elemente real

Fig. 5-19 (e)

1) Cilindru, zona de pozitionare element si F 0.8 ( patru zone legate esentialmente una de alta si
pozitionate in raport cu referintele)
2) Cilindru, zona de toleranta legatura element F 0.28 (patru zone legate esentialmente una de
alta si orientate fata de referinte)
3) Axele elementului trebuie sa se afle simultan in cadrul zonei de toleranta a ambilor cilindri
4) O deplasare posibila a grupului de elemente real
Fig. 5-19 (e)
1) Cilindri, zona de toleranta pozitionare element F 0.2 (sase zone legate esentialmente una de
alta si orientate in functie de referinta)
2) Axele elementului real trebuie sa se afle simultan in cadrul ambelor zone de toleranta
3) Cilindri, zona de toleranta pozitionare grup de elemente F 0.8 (sase zone legate esentialmente
una de alta si pozitionate fata de referinta)
4) O deplasare posibila a grupului de elemente real
Fig. 5-19 (g)
Prima parte a indicatiei inseamna:
Nici o portiune a suprafetei oricarei gauri nu este admisa in interiorul limitei de proportionare
grup F 4.2, fiecare limita (contur) fiind stabilita in principal fata de cadrul de referinta specific.
Fig. 5-19 (h)
Nici o portiune a suprafetei oricarei gauri nu este admisa in interiorul limitei de
pozitionare element, fiecare limita fiind stabilita in principal fata de alta si orientate in functie de
planu de referinta A.
Fig. 5-19 (i)
1) Limita pozitionare grup-gama aproape de maximul de deplasare
2) Limita pozitionare element-gama la inclinare maxima fata de planul de referinta A.
Fig. 5-20 (a)
Prima parte a indicatiei inseamna:
1) Pozitie teoretica fata de cadrul de referinta
2) Cilindru, zona de toleranta pozitionare grup de elemente F 0.8 la MMC (trei one legate
esentialmente una de alta si pozitionate in functie de referinte)
3) Cadru zona de toleranta pozitionare grup de elemente (PLTZF) localizat in principal fata de
cadrul de referinta indicat.
Fig. 5-20 (b)
A doua parte a indicatiei inseamna:
1) Cilindru, zona de toleranta pozitionare element F 0.25 la MMC (trei zone legate esentialmente
una de alta)
Fig. 5-20 (c)
Suplimentar, a doua parte a indicatiei inseamna:
1) Cilindru, zona de toleranta pozitionare grup de elemente
2) Cilindru, zona de toleranta pozitionare element
3) O posibila deplasare a cadrului zona de toleranta pozitionare element (FRTZF) relativ la
cadrul zona de toleranta pozitionare grup de elemente (PLTZF).

Fig. 5-20 (d)

Suplimentar, a doua parte a indicatiei inseamna:
1) Cilindru, zona de toleranta pozitionare grup de elemente
2) Axa reala a gaurii in cadrul ambelor zone
3) Cilindru, zona de toleranta pozitionare element
4) Axa gaurii reale in cadrul ambelor zone inclinate la maxim fata de planul de referinta a
grupului de elemente real.
Fig. 5-20 (e)
1) Cilindru, zona de toleranta pozitionare grup de elemente F 0.8 (patru zone esentialmente
legate una de alta si pozitionate relativ la referinte)
2) Cilindru, zona de toleranta pozitionare element F 0.25 ( patru zone esentialmente legate una
de alta si pozitionate relati la referinte)
3) Axele elementului trebuie sa se afle simultan in cadrul ambelor zone de toleranta
4) O deplasare posibila a grupului de elemente real
Fig. 5-20 (f)
1) Cilindri, zona de toleranta pozitionare element F 0.25 (sase zone esentialmente legate una de
alta si orientate fata de referinta)
2) Axele elementului real trebuie sa se simultan in cadrul ambelor zone de toleranta
3) Cilindri, zona de toleranta pozitionare grup de elemente F 0.8 (sase zone esentialmente legate
una de alta, pozitionate fata de referinte)
4) O posibila deplasare a grupului de elemente real
5.4.1.2 Referinte primare si secundare repetate in segmentul inferior
Fig. 5-20 repeta grupurile de gauri din fig. 5-19. In fig. 5-20, segmentul inferior al
cadrului de control element compus repeta referintele A si B. Fig. 5-20 (c) indica faptul ca zonele
de toleranta ale cilindrilor la FRTZF se pot deplasa din pozitia real (ca grup) in functie de
cilindrii La PLTZF, in timp ce raman perpendiculari pe planul de referinta B. Fig. 5-20 (d) indica
faptul ca axele teoretice ale gaurilor din grupul de elemente trebuie sa se afle in cadrul ambelor
zone de toleranta ale cilindrilor la FRTZF si PLTZF. Fig. 5-20 (e) repeta relatiile prezentate
anterior aici pentru grupul de patru gauri, iar fig. 5-20 (f) pentru grupul de sase gauri.
5.4.1.3 Doua cadre de control element cu un singur segment
Cand este necesar sa se invoce cotele de baza impreuna cu bazele de referinta se
utilizeaza cadre de control element cu un singur segment.Ref. fig. 3-22 (b).
Fig. 5-21 indica cadre de control element cu doua segmente unice. Cadrul de control
inferior repeta referintele A si B.
Fig. 5-21 (c) indica faptul ca zonele de toleranta ale cilindrilor la FRTZF (ca grup) sunt
liber a se deplasa la dreapta sau la stanga, in functie de zonele de toleranta ale cilindrilor la
PLTZF, in timp ce raman perpendiculare pe planul de referinta A si paralele cu planul de
referinta B.
Fig. 5-21 (d) indica faptul ca axele teoretice ale gaurilor din grupul de elemente real
trebuie sa se afle in cadrul ambelor tolerante ale cilindrilor la FRTZF si PLTZF.

Fig. 5-21 (e) repeta relatiile prezentate anterior aici pentru grupul de patru gauri, iar figura
5-21 (f) pentru grupul de sase gauri.

5.4.1.4 Suprafata gaurii

In ceea ce priveste fig. 5-19 (de la g la i) ilustreaza acelasi grup de trei gauri din fig. 5-19
(de la a la d) in termeni de suprafata a gaurilor in functie de limitele de acceptare. Ref. par.
5.3.2.1 (a). Prin comparatia fig. 5-19 (d) cu fig. 5-19 (i), se poate vedea ca rezultatul este acelasi
pentru ambele, axa si suprafata, cu exceptia par. 5.3.2.1 (b).
5.4.1.5 Aplicatii pentru grupe circulare de elemente
Tolerantele de pozitie compuse pot fi aplicate grupelor de elemente de pe piesele
circulare. Ref. fig. 5-22.
Cu referinta A repetata in segmentul inferior al cadrului de control element compus, fig.
5-22 (c) si (d) indica faptul ca zonele de toleranta la FRTZF nu es deplaseaza (ca grup) din
pozitiile de baza in limitele impuse de PLTZF, in timp ce se mentine relatia de perpendicularitate
cu planul de referinta A.
Fig. 5-23 indica cadre de control element cu doua segmente unice. Acestea sunt utilizate
la cerere pentru a stabili relatia de coaxialitate intre FRTZF si PLTZF.
Fig. 5-23 (c) indica faptul ca FRTZF se poate roti relativ la PLTZF.
Fig. 5-23 (d) indica faptul ca axele gaurilor din grupul de elemente teoretic trebuie sa se
afle in cadrul zonelor de toleranta ale cilindrilor la FRTZF si PLTZF.

Fig. 5-21 (a)

Prima parte a indicatiei inseamna:
1) Pozitia reala relativ la cadrul de referinta
2) Cilindru, zona de toleranta pozitionare grup de elemente F 0.8 la MMC (trei zone rapotate una
la alta si pozitionate in functie de referinta)
3) Cadru zona de toleranta pozitionare grup de elemente (PLTZF) pozitionat relativ la cadrul de
referinta indicat.
Fig. 5-21 (b)
A doua parte a indicatiei inseamna:
1) Cilindru, zona de toleranta pozitionare element F 0.25 la MMC (trei zone raportate una la
alta)
2) Cadru zona toleranta pozitionare element (FRTZF)

Fig. 5-21 (c)

Suplimentar, partea a doua a indicatiei inseamna:
1) Cilindru, zona de toleranta pozitionare grup de elemente
2) Cilindru, zona de toleranta pozitionare element
3) O posibila deplasare a cadrului zona de toleranta pozitionare element (FRTZF) relativ la
cadrul zona de toleranta pozitionare grup de elemente (PLTZF).
Fig. 5-21 (d)
Suplimentar, a doua parte a indicatiei inseamna:
1) Axa teoretica a gaurii in ambele zone de toleranta
2) Cilindru, zona de toleranta pozitionare grup de elemente
3) Cilindru, zona de toleranta pozitionare element
4) Axa teoretica a gaurii in ambele zone la inclinatie maxima fata de planul de referinta A

Fig. 5-21 (e)

1) Cilindru, zona de toleranta pozitionare grup de elemente (patru zone raportate una la alta si
pozitionate relativ la referinte)
2) Cilindru, zona de toleranta pozitionare element F 0.25 (patru zone raportate una la alta si
orientate relativ la referinte)
3) Axele elementelor trebuie sa se afle simultan in ambele zone de toleranta ale cilindrului.
4) O posibila deplasare a grupului de elemente.

Fig. 5-21 (f)

1) Cilindru, zona de toleranta pozitionare element F 0.25 (sase zone raportate una la alta si
orientate in functie de referinta)
2) Axele teoretice ale elementelor trebuie sa se afle simultan in ambele zone de toleranta
3) Cilindri, zona de toleranta pozitionare grup de elemente F 0.8 (sase zone raportate una la alta,
pozitionate in functie de referinte).

Fig. 5-22 (a)

Prima parte a indicatiei inseamna:
1) Cilindri, zona de toleranta pozitionare grup de elemente F 1.
2) Cadru zona de toleranta pozitionare grup de elemente (PLTZF)
3) Cilindri, zona de toleranta F 1, pozitionati si orientati unul fata de celalalt si in raport cu
cadrul de referinta indicat
Fig. 5-22 (b)
A doua parte a indicatiei inseamna:
1) Cilindri, zona de toleranta pozitionare element F 0.5
2) Cadru zona de toleranta pozitionare element (FRTZF)
3) Cilindri, zona de toleranta F 0.5 pozitionati si orientati unul fata de celalalt

Fig. 5-22 (c)

Suplimentar, a doua parte a indicatiei inseamna:
1) Cilindri, zona de toleranta pozitionare grup de elemente F 1
2) Cilindri, zona de toleranta pozitionare element F 0.5
3) O posibila deplasare si orientare a cadrului zona de toleranta pozitionare element (FRTZF) in
functie de cadru, zona de toleranta pozitionare grup de elemente (PLTZF)

Fig. 5-22 (d)

Suplimentar, a doua parte a indicatiei inseamna:
1) Grup de elemente real; toate axaele elementelor trebuie sa se afle simultan in ambele zone de
toleranta de pozitionare element sau grup de elemente
2) Cilindru, zona de toleranta pozitionare element
3) O posibila deplasare si orientare a grupului de elemente real
4) Axa gaurii se afla in ambele zone de toleranta la inclinare maxima fata de planul de referinta A

5.4.1.6 Grup de gauri radiale

Fig. 5-24 indica un exemplu de grup de gauri radiale in care planul PLTZF este pozitionat
pe o suprafata de referinta prin cote de baza. Unde reerintele nu sunt indicate in segmentul
inferior al cadrului de control element compus, FRTZF este liber sa fie pozitionat si orientat
(deplasat si/sau inclinat) in functie de zonele de toleranta PLTZF. Aceeasi explicatie din par.
5.4.1 se aplica de asemenea fig. 5-24.
Cu planul de referinta A in segmentul inferior al cadrului de control element compus,
zonele de toleranta FRTZF (ca grup) sunt paralele cu planul de referinta A si pot fi deplasate in
functie de zonele de toleranta PLTZF.
Fig. 5-26 indica doua cadre de control element (aplicare independenta). Acestea sunt
utilizate cand se cere indicarea necesitatii unei relatii de coaxialitate intre FRTZF si PLTZF. O
referinta secundara este indicata in cadrul de control element inferior.
Fig. 5-26 (a) indica faptul ca zonele de toleranta FRTZF sunt paralele cu planul de
referinta A si concentrice fata de axa de referinta B. Mentinandu-se paralel si concentric, FRTZF
poate fi deplasat prin rotatie in functie de zonele de toleranta cilindru PLTZF. Axele elementelor
din grupul real pot fi deplasate individual sau grupat, in limitele zonelor de toleranta mici.
Portiuni ale zonelor de toleranta mici situate in afara zonelor de toleranta mari nu sunt utilizabile,
atata cat axele elementelor trebuie sa se afle in limitele ambelor zone.
In cazul utilizarii a doua cadre de control element (aplicare independenta) si al necesitatii
evitarii reorientarii piesei, in timpul operatiei se aplica in cadrele de control alement superior si
inferior aceleasi referinte in aceeasi ordine a importantei.
5.4.1.7 cazul in care pozitia radiala e importanta
Controlul din fig. 5-25 si 5-27 poate fi folosit in cazul in care pozitia radiala e importanta,
proiectul permitand ca o zona de toleranta pozitionare element sa fie deplasata in limitele unei
zone de toleranta pozitionare grup de elemente, mentinandu-se paralela si perpendiculara pe trei
plane reciproc perpendiculare ale cadrului de referinta.
5.4.1.8 Diferenta intre toleranta de pozitie compusa si doua cadre de control element
Fig. 5-29 explica relatia intre FRTZF si PLTZF stabilita de un cadru de control element
compusdin doua randuri avand un singur simbol pentru toleranta de pozitie. Pentru comparatie
sunt date configuratiile a doua piese diferite.
Prin contrast, fig. 5-30 indica relatia stabilita de doua cadre de control element.
5.5

Zona de toleranta proiectata

Aplicarea acestui concept se recomanda acolo unde variatia perpendicularitatii gaurilor
filetate sau ajustate duce la contactul intre elementele de fixare de tipul suruburilor, prezoanelor
sau stifturilor si pieselor conjugate. Ref. fig. 5-31. Contactul are loc unde o toleranta este
indicatapentru localizarea unei gauri filetate sau ajustate fortat, inclinata in limitele de pozitie.
Spre deosebire de utilizarea elementelor de prindere mobila ce vizeaza doar gaurile cu
joc, comportarea unui element de prindere fix depinde de inclinarea gaurii realizate in care este
montat. Fig. 5-32 ilustreaza cum conceptul de zona de toleranta proiectata trateaza realist
conditia di fig. 5-31.
Se subliniaza semnificatia variatiei perpendicularitatii portiunii elementului de prindere ce
trece prin piesa conjugata. Pozitia si perpendicularitatea gaurii filetate au importanta numai in
masura in care afecteaza portiunea prelungita a elementului de prindere (pentru cuplare).

Acolo unde din motive de proiectare este necesar un control mai detaliat al
perpendicularitatii gaurii filetate fata de cel permis de toleranta de pozitie, o toleranta de
perpendicularitate care poate fi indicata ca zona de toleranta proiectata. Ref. fig. 6-38.

5.5.1 Gauri de trecere in piesele conjugate

Indicarea unei zone de toleranta proiectata va face ca elementele de prindere fixe sa nu
intre in contact cu piesele conjugate, marimea gaurilor de trecere fiind determinata prin formulele
din anexa B. Marirea (largirea) ulterioara a gaurilor de trecere care sa asigure o variatie extrema a
perpendicularitatii elementelor de prindere nu este necesara.

Fig. 5-23 (a)

Prima parte a indicatiei inseamna:
1) -Cilindri, zona de toleranta pozitionare grup de elemente F 0.8
2) -Cadru zona de toleranta pozitionare grup de elemente (PLTZF)
-Cilindrici, zona de toleranta F 0.8 pozitionatai si orientati unul fata de celalalt si in raport cu

cadrul de referinta indicat

-Verificarea se face independent de segmentul inferior
Fig. 5-23 (b)
A doua parte a indicatiei inseamna:
1) -Cilindri, zona de toleranta pozitionare element F 0.25
2) -Cadru zona de toleranta pozitionare element (FRTZF)
-Cilindri, zona de toleranta F 0.25 , pozitionati si orientati unul fata de altul
-Verificarea se face independent de segmentul superior

Fig. 5-23 (c)

1) -Cilindri, zona de toleranta pozitionare element
-Nu se utilizeaza portiuni ale zonei de toleranta pozitionare element cilindri care nu se
incadreaza in zona de toleranta pozitionare grup de elemente
2) -Cilindri, zona de toleranta pozitionzre grup de elemente

3) -O posibila deplasare a cadrului zona de toleranta pozitionare element (FRTZF) relativ la

cadrul zona de toleranta pozitionare grup de elemente (PLTZF)

Fig. 5-23 (d)

1) -Cilindru, zona de toleranta pozitionare element
2) -Cilindru, zona de toleranta pozitionare grup de elemente
3) -Grup de elemente real
-Toate axele elementului trebuie sa se afle simultan in ambele zone de toleranta pozitionare
element si grup de elemente
4) -Axa gaurii in ambele zone de toleranta este indicata la inclinare maxima fata de planul de
referinta A. O posibila deplasare a grupului de elemente real

Fig. 5-24 (a)

1) Cilindri la MMC, zona de toleranta pozitionare grup de elemente 4xF 0.18
2) Axe pozitie reala (pozitionate si orientate conform planului de referinta A si a axei de referinta
B)
3) Aplicabilitate zone de toleranta indicate in partea de sus a cadrului de control element compus
Fig. 5-24 (b)
1) Cilindri la MMC, zone de toleranta pozitionare element 4xF 0.25

2) Aplicabilitate, zone de toleranta indicate in partea de jos a cadrului de control compus

Fig. 5-24 (c)

1) -Cilindri la MMC, zona de toleranta pozitionare grup de elemente 4xF 0.8
-Cadru zona de toleranta pozitionare grup de elemente (PLTZF) pozitionat si orientat fata de
planul de referinta A si axa de referinta B (fara rotatie)
2) -Cilindri la MMC, zona de toleranta pozitionare element 4xF 0.25

-Cadru zona de toleranta pozitionare element (FRTZF) orientat in functie de planul de referinta
A
3) Rotatia cilindrilor, zona de toleranta pozitionare element F 0.25 depinde de cilindrii zona de
toleranta pozitionare grup de elemente F 0.18
4) O posibila deplasare a cadrului zona de toleranta pozitionare element (FRTZF) relativ la
cadrul zona de toleranta pozitionare grup de elemnete (PLTZF)
Fig. 5-24 (d)
1) O posibila deplasare a axei elementului real la MMC. Axa trebuie sa se afle in ambele zone de
toleranta. Grupul de elemente, ca intreg, poate fi deplasat in limitele zonelor de toleranta
pozitionare element.
2) Axa element real la inclinare maxima
3) Cilindru, zona de toleranta pozitionare grup elemente
4) Cilindru, zona de toleranta pozitionare element
5) O deplasare posibila a grupului de elemente (este indicata o gaura)

Fig. 5-25 (a)

1) Cilindri la MMC, zona de toleranta pozitionare grup de elemente 4xF 0.8
2) Axa pozitionare reala (pozitie si orientare fata de planul de referinta A, axa de referinta B si
planul central de referinta C)
3) Aplicabilitate, zone de toleranta indicate in partea superioara a cadrului de control element
compus

Fig. 5-25 (b)

1) Cilindri la MMC, zona de toleranta pozitionare element 4xF 0.25
2) Aplicabilitate zone de referinta indicate in partea inferioara a cadrului de control element
compus

Fig. 5-25 (c)

1) -Cilindri la MMC, zona de toleranta pozitionare grup de elemente 4xF 0.8
-Cadru zona de referinta pozitionare grup de elemente (PLTZF) amplasat si orientat relativ la
planul de referinta A, axa de referinta B si planul central C.
2) -Cilindri, zona de toleranta pozitionare element 4xF 0.25
-Cadru zona toleranta pozitionare element (FRTZF) orientat in raport cu planul de referinta A,
axa de referinta B si planul central C

3) Rotatie controlata de axa de referinta B si planul de referinta central C

4) O deplasare posibila a cadrului zona de toleranta pozitionare element (FRTZF) relativ la
cadrul zona de toleranta pozitionare grup de elemente (PLTZF).
Fig. 5-25 (d)
1) O posibila deplasare a axei elementului real la MMC, axa ce trebuie sa se incadreze in ambele
zone de toleranta cilindri.
Grupul de elemente, ca un tot, poate fi deplasat in limitele zonei de toleranta pozitionare element.
2) Axa elementului real la inclinare maxima
3) Cilindru, zona de toleranta pozitionare grup de elemente
4) Cilindru, zona de toleranta pozitionare element

Fig. 5-26 (a)

1) Cilindri la MMC, zona de toleranta pozitionare grup de elemente 4xF 0.8
2) Axe pozitie reala (amplasare si orientare relativ la planul de referinta A, axa de referinta B si
planul central C)
3) Aplicabilitate zone de toleranta indicate in partea superioara a cadrului de control element
(aplicare individuala)
Fig. 5-26 (b)
1) Cilindri la MMC, zone de toleranta pozitionare element 4xF 0.25

2) Aplicabilitate zone de toleranta indicate in partea inferioara a cadrului de control element

(aplicare individuala)

Fig. 5-26 (c)

1) Cilindri la MMC, zona toleranta pozitionare grup de elemnete 4xF 0.8, amplasare si orientare
in raport cu planul de referinta A, axa de referinta B si planul central de referinta C
2) Cilindri la MMC, zona toleranta pozitionare element 4xF 0.25, amplasare si orientare in
functie de planul de referinta A si axa de referinta B

3) Rotatia controlata de planul de referinta central C

4) O posibila deplasare a cadrului zona de toleranta pozitionare element (FRTZF) relativ la
cadrul zona de toleranta pozitionare grup elemente
Fig. 5-26 (d)
1) -O posibila deplasare a axei elementelo la MMC; aceasta trebuie sa se incadreze in ambele
zone de toleranta cilindri
-Grupul de elemente, ca un tot, poate fi deplasat in limitele zonei de toleranta pozitionare
elemente, cilindri
2) Axa elementelor la inclinare maxima
3) Cilindru, zona de toleranta pozitionare grup de elemente
4) Cilindru, zona de toleranta pozitionare element

Fig. 5-29 (a)

-Sistem de referinta in trei coordonate
-Cadru zona de toleranta pozitionare grup de elemente (PLTZF)
-Zone de toleranta alePLTZF (ca intreg) perpendiculare pe planul A si raportate la B si C
-Zone de toleranta ale PLTZF (ca intreg) perpendiculare pe planul A si raportate la B
-Zone de toleranta alePLTZF (ca intreg) perpendiculare pe planul A
-Marime zone toleranta pozitionare grup de elemente la MMC
-Marime zone toleranta pozitionare element la MMC
-Zone de toleranta ale FRTZF (ca intreg) ce pot fi asimetrice
-Zone de toleranta ale FRTZF (ca intreg) perpendiculare pe A
-Zone de toleranta ale FRTZF (ca intreg) perpendiculare pe A si paralele cu B
-Cadru zona de toleranta pozitionare element (FRTZF)

Fig. 5-29 (b)

-Sistem de referinta in trei coordonate
-Cadru zona de toleranta pozitionare grup de elemente (PLTZF)
-Zone de toleranta ale PLTZF (ca intreg) perpendiculare pe A, pozitionate fata de B si fixate fata
de C
-Zone de toleranta ale PLTZF (ca intreg) perpendiculare pe A, pozitionate fata de B
-Zone de toleranta ale PLTZF (ca intreg) perpendiculare pe A
-Marime zone de toleranta pozitionare grup de elemente la MMC
-Marime zone de toleranta pozitionare element la MMC
-Zone de toleranta ale FRTZF (ca intreg) ce pot fi asimetrice
-Zone de toleranta ale FRTZF (ca intreg) perpendiculare pe A
-Zone de toleranta ale FRTZF (ca intreg) perpendiculare pe A si orientate in functie de B si C
-Cadru zona toleranta pozitionare element (FRTZF)

Fig. 5-30 (a)

-Zone de toleranta ale FRTZF (ca intreg) perpendiculare pe A
-Zone de toleranta ale FRTZF (ca intreg) perpendiculare pe A si raportate la B
-Cadru zona de toleranta pozitionare element (FRTZF)

Fig. 5-30 (b)

-Zone de toleranta ale FRTZF (ca intreg) perpendiculare pe A
-Zone de toleranta ale FRTZF (ca intreg) perpendiculare pe A si pozitionate in functie de B
-Cadru zona toleranta pozitionare element (FRTZF)

5.5.2 Aplicare
Fig. 5-33 si 5-34 ilustreza aplicarea tolerantelor de pozitie pe baza zonei de toleranta
proiectate. Valoarea indicata pentru zona de toleranta indicata este minima si reprezinta grosimea
maxima admisa a piesei conjugate sau lungimea sau inaltimea maxima a componentelor montate,
de tipul suruburilor, prezoanelor sau buloanelor de centrare.
Ref. par. 5.5.3. Directia si inaltimea zonei de toleranta proiectate corespund ilustratiei.
Intinderea minima si directia zonei de toleranta proiectate sunt indicate intr-o vedere din
desen printr-o linie punctata ingrosata adiacenta prelungirii medianei gaurii.
5.5.3 Utilizare prezon si stift
In cazul in care pe desenul de ansamblu apar prezoane sau stifturi cu ajustaj fortat,
tolerantei pozitionale indicata se aplica numai inaltimea partii proiectate a prezonului sau stiftului
dupa montaj, mentionarea zonei de toleranta nefiind necesara. Cu toate acestea, zona de toleranta
proiectata se aplica in cazul in care desenul cuprinde gauri filetate sau alezate pentru prezoane
sau stifturi. In aceste cazuri, inaltimea proiectat indicata va trebui sa egaleze inaltimea maxima
posibila a prezonului sau stiftului dupa
montaj, nu grosimea piesei conjugate.
Ref. fig. 5-33.
5.6

Gauri neparalele
Tolerantele pozitionale conduc la
tipuri de gauri a caror axe nu sunt
paralele si nu sunt perpendiculare pe
suprafata. Ref. fig. 5-36.
5.7

Gauri lamate
Unde tolerantele pozitionale sunt
utilizate pentru localizarea elementelor
coaxiale de tipul gaurilor lamate, se
aplica urmatoarele:
a)Unde se utilizeaza aceeasi
toleranta de pozitie pentru localizarea
gaurilor si lamajelor sub indicatiile
relative la cerintele gaurilor si lamajelor,
este plasat un singur cadru de control element. Vezi fig. 5-37. Zonele de toleranta pentru gaura si
lamaj de diametru identic sunt coaxiale in pozitie reala fata de punctele de referinta indicate.
b)Unde sunt utilizate tolerantele de pozitie diferite pentru localizarea gaurilor si lamajelor
(relativ la elemente de referinta comune), se recurge la doua cadre de control element.
Un cadru de control este amplasat sub indicatia ce vizeaza cerintele lamajului. Ref. fig. 538. Zonele de toleranta pentru gaura si lamaj de diametru diferit sunt coaxiale, in pozitie reala
fata de punctele de referinta indicate.
c)In cazul utilizarii tolerantelor de pozitie pentru localizarea gaurilor si controlul relatiei
lamaj-gaura (relativ la diferite elemente de referinta) se recurge la doua cadre de control element
ca la punctul b) de mai sus.
Suplimentar, sub simbolul elementului de referinta pentru gaura este plasata o nota, iar
sub cadrul de control element pentru lamaj, se indica numarul de ori de care se aplica fiecaruia pe
baze individuale. Ref. fig. 5-39.

5.8

Control detaliat la un capat al elementului

Acolo unde proiectul permite, se pot indica diferite tolerante de pozitie pentru
extremitatile gaurilor strapunse; acest lucru permite o zona de toleranta conica, mai curand decat
una cilindrica. Ref. fig. 5-40.

5.9

Toleranta pozitionala bidirectionala

Unde este necesar sa se specifice o toleranta mai mare intr-o directie fata de alta, se poate
aplica o toleranta pozitionala bidirectionala.

Stabilirea de tolerante pozitionale bidirectionale are ca rezultat o zona de toleranta

necilindrica pentru localizarea gaurilor rotunde; ca urmare, simbolu pentru diametru este omis
din cadrul de control element in aceste aplicatii.
Nota: Se poate cere o verificare ulterioara a perpendicularitatii in limitele tolerantei
proportionale.
5.9.1 Coordonate rectangulare
In cazul gaurilor localizate prin coordonate rectangulare, se utilizeaza cadre de control
element separate pentru a indica directia si marimea fiecarei tolerante de pozitie relativ la
referintele indicate. Ref. fig. 5-41. Cadrele de control element sunt atasate liniilor de cota aplicate
perpendicular. Valoarea fiecarei tolerante reprezinta distanta intre doua plane paralele dispuse
echidistant fata de pozitia reala.

5.9.2 Coordonatele polare

Tolerantele de pozitie bidirectionale se aplica de asemenea gaurilor de tipul centrelor de
montaj si angrenaj, localizate prin coordonate polare relativ la referintele indicate, acolounde se
cere o toleranta mai mica in directia liniei centrelor decat in unghi drept fata de linia centrelor.
Ref. fig. 5-42. In aceasta aplicatie, o linie de cota este aplicata radial, iar alta in unghi drept fata
de linia centrelor. A fost indicata inca o cerinta privind perpendicularitatea in limitele zonei de
toleranta pozitionala. Valorile tolerantei pozitionale reprezinta distanta intre doua arce
concentrice si doua plane paralele dispuse echidistant fata de pozitia reala. Coordonatele de
amplasare a gaurilor indicate drept referinta pot fi incluse in desen pentru a usura executia.

5.10

Elemente necirculare
Principiile fundamentale de stabilire a tolerantei de pozitie si dimensionare a elementelo
circulare de tipul gaurilor si bosajelor, se aplica si elementelor necirculare de tipul canalelor
deschise la capat, umerilor si gaurilor prelungite. Pentru asemenea elemente de marime se
utilizeaza o toleranta de pozitie pentru a localiza planul central stabilit de suprafetele paralele ale
elementului. Valoarea tolerantei reprezinta distanta intre doua plane paralele. Simbolul
diametrului este omis din cadrul de control element. Ref. fig. 5-43 si 5-44.

5.10.1 Elemente necirculare la MMC

In cazul unei tolerante de pozitie a unui element necircular se aplica urmatoarele:
a)Suprafete element
Cat se mentin limitele latimii indicate a elementului, nici o parte de pe suprafetele lui laterale nu
se va afla in interiorul conturului teoetic definit de doua plane paralele dispuse echidistant fata de
pozitia reala si separate printr-o distanta egala cu ? din fig. 5-45.

b)Plan central element

Cat se mentin limitele latimii indicate a elementului, planul lui central trebuie sa se incadreze in
zona de toleranta definita de
doua plane paralele dispuse
echidistant fata de pozitia reala,
avand latimea egala cu toleranta
de pozitie. Ref. fig. 5-46.
Aceasta zona de toleranta
defineste de asemenea limitele
in care se incadreaza variatiile
planului central al elementului.
c)Contur
element
prelungit
Cat se mentin limitele de
marime
indicate
pentru
elementul prelungit, nici o parte
a suprafetei lui nu se va incadra
in conturul teoretic al formei
identice in pozitie reala.
Marimea conturului este egala
cu marimea la MMC a
elementului prelungit minus
toleranta lui de pozitie. Pentru a
sublinia acest concept, termenul
"BOUNDARY" (contur) este
plasat sub cadrele de control
element.
Ref. fig. 5-47. In acest
exemplu se admite o toleranta
de pozitie mai mare pentru
lungimea decat pentru latimea
ei. Unde pentru ambele se
admite aceeasi toleranta de
pozitie, numai un cadru de
control element este necesar,
indreptat spre element printr-o
linie indicatoare si separat de
cotele de marime.
Nota:
Acest
concept
al
conturului poate fi de asemenea
aplicat altor elemente de forma
neregulata, cum ar fi o gaura in
D, cu laturile plate, unde centrul
nu este bine identificat. Ref.
par. 6.5.5.1.
5.11 Control coaxialitate
Coaxialitatea este acea conditie in care axele a doua sau mai multe suprafete de revolutie
coincid.Variatia admisa de la coaxialitate poate fi exprimata prin toleranta de pozitie sau

excentricitate. Alegerea controlului corespunzator depinde de natura cerintelor functionale ale

desenului.
5.11.1 Aliniere tolerante pozitionale
Unde suprafetele de revolutie sunt cilindrice, iar controlul axelor poate fi aplicat functie
de conditia de material, se recomanda stabilirea de tolerante de pozitie.
5.11.1.1Relatii de coaxialitate
O relatie de coaxialitate poate fi controlata prin specificarea unei tolerante de pozitie la
MMC. Ref. fig. 5-48. O relatie de coaxialitate poate fi de asemenea verificata prin indicarea unei
tolerante de pozitie la RFS. Ref. fig. 5-55. Elementul de referinta poate fi indicat fie la MMC, fie
la RFS, functie de cerintele desenului. In fig. 5-48, elementul de referinta e indicat la MMC. In
asemenea cazuri, orice abatere a elementului de referinta de la MMC poate avea ca rezultata o
deplasare suplimentara intre axa lui si axa elementului in discutie.Vezi conditia din fig. 5-49 (c).
Acolo unde doua sau mai multe elemente sunt in relatie de coaxialitate cu o asemenea referinta de exemplu un ax cu mai multe diametre-, elementele in discutie sunt dispuse in grup relativ la
elementul de referinta din par. 5.3.2.2 pentru un grup de elemente.

5.11.1.2Verificare
Controlul tolerantei pozitionale din fig. 5-48permite in mod normal, dar nu
impune, utilizarea unui simplu calibru "trece-nu trece" (cu locas interior) pentru control.
Utilizarea unui asemenea calibru e ilustrata in fig. 5-49.
a)elementul in discutie si cel de referinta sunt la MMC
b)elementul in discutie la LMC, iar cel de referinta la MMC
c)ambele elemente sunt la MMC, in sensuri opuse

5.11.1.3Elemente coaxiale controlate in limitele de marime

Unde e necesar sa se controleze coaxialitatea elementelor omoloage in cadrul limitelor de
marime, se indica o toleranta de pozitie zero
la MMC. Elementul de referinta e in mod
normal indicat la MMC. Ref. fig. 5-50. Se
stabileste astfel ca contururile de forma
perfecta sunt coaxiale cu adevarat unde
ambele elemente sunt la MMC. Variatiile de
coaxialitate se admit numai cand elementele
se abat de la MMC spre LMC.

5.11.1.4Centrare gauri coaxiale

Pentru centrarea a doua sau mai multe
gauri coaxiale se poate utiliza o toleranta
pozitionala compusa. Aceasta metoda
permite controlul specific al coaxialitatii fara
limitarea excesiva a tolerantei de localizare a
grupului.
Fig. 5-45
1)pozitia canalului poate varia conform
schitei, dar nici un punct de pe oricare
suprafata laterala nu va fi cuprins in limitele
?.
2)contur teoretic (egal cu latimea minima a
canalului minus toleranta de pozitie)
3)suprafetele laterale ale canalului pot varia
ca pozitie, cu condiia ca ? sa nu fie incolo iar
latimea canalului sa se incadreze in limitele
de marime.

5.11.1.5Doua sau mai multe elemente in

zona de toleranta de localizare grup
In cazul in care se cere obtinerea a
doua sau mai multe elemente coaxiale in
cadrul unei zone de toleranta localizare grup
relativ mare, se pot indica controale conform
fig. 5-51.
Mediana cilindrilor PLTZF este paralelea cu referintele A si B. Atata cat segmentul
inferior (localizare element) al cadrului de control element nu vizeaza referintele de orientare,
mediana cilindrilor FRTZF poate fi inclinata relativ la mediana cilindrilor PLTZF.
In functie de marimea reala a fiecarui element coaxial, axa fiecarui element individual
poate fi inclinata in limitele zonei de toleranta a cilindrului respectiv.

5.11.1.5.1Orientarea tolerantelor de localizare element

Unde se cere stabilirea orientarii cilindrilor FRTZF in functie de conturul stabilit de
cilindrii PLTZF, se repeta referintele indicate in segmentul superior al cadrului, dupa caz, si in
aceeasi ordinede prioritate, in segmentul inferior al cadrului de control element. Ref. fig. 5-52.
Atata cat segmentul inferior (pozitionare element) al cadrului de control element vizeaza

referintele A si B, mediana cilindrilor FRTZF trebuie sa fie paralela cu axa comuna a cilindrilor
PLTZF.
5.11.1.6Gauri de diferite marimi
Unde la gauri de diferite marimi se aplica aceleasi cerinte, se utilizeaza un simbol de
control element singular insotit de nota "doua gauri coaxiale". Ref. fig. 5-53. Se aplica aceleasi
relatii la zona de toleranta ca in fig. 5-51.
5.11.2 Control toleranta bataie
Unde o combinatie de suprafata de revolutie e cilindrica sau conica relativ la o axa de
referinta comuna, sau sferica relativ la un punct de referinta comun, se recomanda o toleranta de
excentricitate. Ref. par. 6.7. MMC nu se aplica unde e indicata o toleranta de excentricitate, ca
urmare a controalelor excentricitatii partilor suprafetei unui element. Ref. par. 2.8.

5.12

Concentricitate
Concentricitatea este conditia in care punctele mediane ale tuturor partilor diametral
opuse ale unui element de revolutie (sau elemente pozitionate corespunzator ale doua sau mai
multe elemente dispuse radial) sunt congruente cu axa (sau punctul central) al unui element de
referinta.
5.12.1 Toleranta de concentricitate
O toleranta de concentricitate este o zona de toleranta cilindrica (sau sferica) a carei axa
sau punct central coincide cu axa (sau punctul central) elementului de referinta. Punctele mediane
ale partilor pozitionate corespunzator ale elementelor controlate; indiferent de marimea
elementului, trebuie sa se incadreze in zonele de toleranta cilindrice (sau sferice). Toleranta
indicata si referinta se pot aplica numai la RFS. Ref. fig. 5-54.

Spre deosebire de controlul din par. 5.11.1, unde masuratorile de-a lungul unei suprafete
de revolutie se face pentru determinarea pozitiei (excentricitatii) axei sau punctului central al
infasuratoarei reale, o toleranta de concentricitate necesita stabilirea si verificarea punctelor
mediane ale elementului.
Nota: Neregularitatile formei unui element real ce trebuie controlat pot face dificila determinarea
locului punctelor mediane ale acelui element. De exemplu, o suprafata de revolutie cilindrica
nominal poate fi indoita (curbata) sau ovalizata suplimentar la deplasarea fata de axa lui de
referinta. In asemenea cazuri, gasirea punctelor mediane ale elementului poate influenta analiza
de durata a variatiilor suprafetei. Ca urmare, daca nu exista o cerinta expresa pentru controlul
punctelor mediane ale elementului, se recomanda indicarea unui control al tolerantei de pozitie
sau al celei de excentricitate.

5.12.2 Diferenta intre controlul coaxialitatii si excentricitatii

Reperele din fig. 5-56 si 5-57 reprezinta doua configuratii posibile, acceptabile ale
reperului din fig. 5-55. In fig. 5-56, axa infasuratoarei reale a elementului controlata a fost
deplasata cu 0.2 la stanga axei elementului de referinta. In fig. 5-57, axa infasuratorii reale a
elementului controlat a fost de asemenea deplasata cu 0.2 la stanga axei de referinta A, in timp ce
0.25 material a fost indepartat din partea de sus a suprafetei elementului si 0.25 din partea de jos.
Deoarece infasuratoarea reala a elementelor controlate din fig. 5-56 si 5-57 este 25.0
diametru, elementele controlate se incadreaza in limitele de marime acceptabile. Pentru toleranta
de pozitie coaxiala, amplasarea axei infasuratoarei reale a elementului e controlata relativ la axa
elementului de referinta.
Unde sunt verificate pentru stabilirea relatiei cu toleranta de pozitie coaxiala, reperele din
fig. 5-56 si 5-57 se accepta. Pentru excentricitate, pozitiile centrelor diametral opuse (sau
corespunzator pozitionate) sunt controlate relativ la axa elementului de referinta.

Ref. fig. 5-58. Unde reperele din fig. 5-56 si 5-57 sunt verificate pentru determinarea
concentricitatii, numai reperul din fig. 5-57 va fi acceptat, cat centrele catorvaparti opuse
diametral din fig. 5-56 vor depasi conturul cilindrului (0.4 diametru) cu toleranta de
concentricitate.

Fig. 5-51
1) F 0.15 la MMC, patru zone de toleranta coaxiale in cadrul carora axele gaurilor trebuie sa fie
pozitionate una functie de cealalta.
2) F 0.25 la MMC, patru zone de toleranta coaxiale in pozitie reala fata de referintele indicate in
cadrul carora axele gaurilor trebuie sa fie pozitionate ca grup.
5.13

Tolerante pozitonale pentru relatii de simetrie

Toleranta de pozitie pentru cazuri de simetri este conditia in care planul central al
infasuratorii reale a unuia sau mai multor elemente e congruent cu axa sau planul central al
elementului de referinta, in limitele indicate. Se pot utiliza modificate la LMC sau RFS,atat
pentru toleranta, cat si pentru baza de referinta.
5.13.1 Toleranta de pozitie la MMC pentru asamblare
Un caz de simetrie poate fi controlat prin indicarea unei tolerante de pozitie la MMC ca in
fig. 5-50. Elementului respectiv i se aplica indicatiile din paragraful 5.10.1, punctele a) si b).
Elementul de referinta poate fi indicat fie la MMC, LMC sau RFS, in functie de cerintele
desenului.
5.13.2 Toleranta de pozitie zero la
MMC pentru relatii de simetrie
Unde e necesar controlul
simetriei elementelor omoloage in
limitele lor de marime, se indica o
toleranta de pozitie zero la MMC.
Elementul de referinta e indicat in mod
normal la MMC. Conturul formei
perfecte e stabilit astfel ca fiind cu
adevarat simetric in cazul ambelor
elemente la MMC. Variatii ale pozitiei
pot fi admise numai unde elementele se
abat de la MMC. Aceasta aplicatie e
similara celei din fig. 5-50, cu exceptia
faptului ca se aplica o toleranta la
pozitia unui plan central.

5.13.3 Tolerante pozitionale la RFS pentru asamblare

Unele desene pot cere un control al simetriei elementelor, indiferent de marimea lor reala.
In asemenea cazuri, toleranta de pozitie indicata si referinta se aplica la RFS. Ref. fig. 5-60.

5.14 Toleranta de simetrie pentru

controlul centrelor portiunilor opuse sau
localizate corespunzator ale elementelor
Simetria e conditia in care centrele tuturor
portiunilor opuse sau localizate corespunzator,
de pe suprafata a doua sau mai multe elemente,
sunt congruente cu axa sau planul central al
elementului de referinta.
Unde cerintele desenului indica
necesitatea utilizarii unei tolerante de simetrie
si a unui simbol corespunzator, se poate recurga
la metoda din fig. 5-61. Indicatiile din
paragraful 5.12 se aplica elementelor in
discutie, cat controalele simetriei si
concentricitatii reprezinta acelasi concept, cu
exceptia cazului in care sunt aplicate
configuratiilor altor diferite piese. Toleranta de
simetrie si referinta se pot aplica numai la RFS.
5.15

Elemente sferice
O toleranta de pozitie poate fi utilizata
la controlul unui element sferic relativ la alte
elemente ale piesei. Ref. fig. 5-62. Simbolul
diametrului periferic precede marimea
elementului si valoarea tolerantei de pozitie,
pentru a indica zona de toleranta sferica.
In cazul in care se cere ca forma zonei
de toleranta sa fie altfel, se utilizeaza o indicatie
speciala similara celei din fig. 5-41, pentru zone
de toleranta bidirectionala a unei gauri
cilindrice.

Fig. 5-60
1)planul central al elementului de referinta B este perpendicular pe planul de referinta A
2)-planul central al infasuratoarei reale a canalului trebuie sa se incadreze intre doua plane
paralele, dispuse echidistant la 0.8 fata de planul central al referintei B
-toleranta si referinta specificate se pot aplica numai la RFS.

Fig. 5-54
1)centrele de pe aceasta suprafata trebuie sa se incadreze in zona de toleranta 0.1 diametru
2)-in limitele de marime si indiferent de marimea elementului, toate centrele portiunilor
diametral opuse ale elementului trebuie sa se incadrezez in zona de toleranta cilindrica F 0.1;
-axa zonei de toleranta coincide cu axa elementului de referinta A;
-toleranta indicata si referinta se aplica numai la RFS.

Fig. 5-61
-In limitele marimii si indiferent de marimea elementului, toate centrele portiunilor opuse ale
canalului trebuie sa se incadreze intre doua plane paralele dispuse echidistant la 0.8 fata de planul
de referinta A
-Toleranta si referinta indicate se pot aplica numai la RFS.

Fig. 5-62
Indiferent de marimea elementului, centrul elementului trebuie sa se incadreze in zona sferica
(0.8 diametru), in pozitie reala.

6.

Tolerante de forma, profil, orientare si batai

6.1

Generalitati
Aceasta sectiune stabileste principiile si metodele de dimensionare si stabilire a
tolerantelor pentru controlul formei, profilului, orientarii si excentricitatii diferitelor forme
geometrice si variatiile piesei dupa relaxare.
6.2

Control forma si orientare

Tolerantele de forma controleaza rectilinitatea, planeitatea, circularitatea si
cilindricitatea. Tolerantele de orientare controleaza unghiularitatea, paralelismul si
perpendicularitatea. Toleranta de profil poate controla forma, orientarea, marimea si pozitia in
functie de modul de aplicare. Deoarece intr-o anumita masura, limitele marimii controleaza
forma si paralelismul, iar tolerantele de pozitie controleaza orientarea, domeniul acestor
controale va fi luat in consideratie inainte de indicarea tolerantei de forma si orientare.
Ref. par. 2.7 si fig. 2-6 si 5-6
6.3

Tolerantele de forma si orientare

Tolerantele de forma si orientare critice in ce priveste functia si interschimbabilitatea sunt
ridicate in cazul in care tolerantele de marime si pozitie nu asigura un control eficient. Toleranta
de forma sau de orientare poate fi indicata in cazul in care lipseste toleranta de marime, de
exemplu la controlul planeitatii dupa montajul pieselor.
6.3.1 Zone de toleranta de forma si orientare
Toleranta de forma sau orientare indica o zona ce cuprinde elementul in discutie,
axa lui, planul lui central sau componentele lui.
6.3.1.1 Zona de toleranta cilindrica
Unde valoarea tolerantei reprezinta diametrul unei zone cilindrice, aceasta este precedata
de simbolul diametrului. In toate celelalte cazuri, valoarea tolerantei reprezinta distanta liniara
totala intre doua contururi geometrice, nefiind necesara prezenta unui simbol.
6.3.1.2 Zona limitata si lungime
Anumite desene necesita controlul unei zone limitate sau lungimi de suprafata, mai
curand decat controlul intregii suprafete. In aceste cazuri, zona sau lungimea si pozitia ei sunt
indicate printr-o linie groasa punctata adiacenta suprafetei de dimensiuni corespunzatoare.
Toleranta ridicata se aplica in aceste liniute si nu la intreaga suprafata.
Ref. par. 4.5.10 si fig. 4-23.
6.3.1.3 Referinte
Este necesar sa se identifice elementele pe o piesa pentru stabilirea referintelor pe baza
carora se controleaza orientarea, excentricitatea si, unde este necesar, profilul. De exemplu, in
fig. 6-22, daca referintele au fost omise, nu este clar daca diametrul mare sau cel mic reprezinta
elementul de referinta utilizat la controlul profilului.
Elementele de referinta se identifica cu simbolurile corespunzatoare, iar referintele
aplicabile sunt cuprinse in cadrul de control elementar. Pentru informatii privind referintele in
ordinea importantei a se vedea par. 4.4.
6.4 Toleranta de forma
Toleranta de forma se aplica elementelor similare/individuale sau componentelor

acestora; ca primare, tolerantele de forma nu sunt legate de referinte. Urmatoarele subparagrafe

cuprind caracteristici ale tolerantelor de forma - rectilinitate, circularitate si cilindricitate.
6.4.1 Rectilinitate
Rectilinitatea este o conditie in care un element al suprafetei sau o axa e o linie dreapta.
6.4.1.1 Toleranta de rectilinitate
Toleranta de rectilinitate este o zona in care se incadreaza elementul respectiv sau
mediana derivata. Toleranta de rectilinitate se aplica in cazul in care sunt reprezentate de o linie
dreapta.
6.4.1.1.1Elemente cilindrice
6.4.1.1.2
In acest caz, simbolul diametrului precede
valoarea tolerantei, iar aceasta este aplicata pana la RFS,
fie la MMC unde este necesara si in cazul in care nu este
utilizata impreuna cu toleranta de orientare sau de
pozitie, toleranta de rectilinitate poate fi mai mare decat
cea de marime. Unde toleranta de rectilinitate este
utilizata impreuna cu toleranta de orientare sau pozitie,
valoarea acesteia nu va fi mai mare decat valorile
celorlalte tolerante. Efectul colectiv al variatiei formei si
marimii poate da nastere unei stari virtuale sau unui
contur interior sau exterior egal cu marimea MMC plus
toleranta de rectilinitate. Cand este utilizata la RFS ca in
fig. 6-2, toleranta de rectilinitate maxima este cea
indicata.
Cand este
utilizata la
MMC ca
in fig 6-3,
toleranta
de

rectilinitate maxima este cea indicata plus valoarea

cu care elementul real se abate de la marimea lui la
MMC. Mediana derivata a elementului real la
MMC trebuie sa se incadreze in zona de toleranta
cilindrica. Cum fiecare marime reala se abate de la
MMC, de admite o crestere a diametrului zonei de
toleranta egala cu valoarea abaterii fata de MMC.
Fiecare element circular al suprafetei (adica marime
reala) trebuie sa se incadreze in limitele indicate ale
marimii.

6.4.1.1.3 Elemente necilindrice la RFS sau MMC

Suplimentar principiilor din paragraful 6.4.1.1.2, rectilinitatea poate fi aplicata la RFS sau
MMC elementelor necilindrice. In acest caz, planul median derivat se afla intr-o zona de
toleranta intre doua plane paralele separate prin toleranta. Cadrul de control element din
paragraful 6.4.1.1.2, cu exceptia simbolului diametrului nu este utilizat cat zona de toleranta este
necilindrica.
6.4.1.1.4 Aplicat la unitatea de lungime
Rectilinitatea poate fi aplicata la unitatea de masura ca mijloc de prevenire a variatiei
bruste a suprafetei in cadrul lungimii relativ reduse a elementului. Ref. fig. 6-4.
Se acorda mare atentie utilizarii controlului unitatii de masura in lipsa indicarii limitei
maxime datorita variatiilor teoretice relativ mari ce pot rezulta, daca nu sunt limitate.
Daca variatia unitatii de masura (lungimii) apare sub forma unui "arc" pentru elementul la
care se refera toleranta, se admite prezenta "arcului" in acelasi ritm la cateva lungimi, variatia
totala a tolerantei avand ca rezultat obtinerea unei piese nesatisfacatoare. Fig. 6-5 ilustreaza
conditia posibila in care rectilinitatea/lungime indicata in fig. 6-4 este utilizata singular, adica
daca nu se indica rectilinitatea la lungimea totala.

6.4.1.1.5 Rectilinitatea elementelor liniare

Fig. 6-6 ilustreaza utilizarea tolerantei de rectilinitate la o suprafata plana. Rectilinitatea
poate fi aplicata in sensul controlului elementelor liniare, unidirectional pe o suprafata plana; se
poate de asemenea aplica si bidirectional. Unde functia cere ca elementele liniare sa fie legate de
o referinta, profilul curbei trebuie indicat relativ la referinta. Ref. fig. 6-18.

6.4.2 Planeitate
Planeitatea este conditia unei
suprafete cu toate elementele intr-un plan

6.4.2.1 Toleranta la planeitate

Toleranta la planeitate indica o zona
delimitata definita prin doua plane paralele
intre care este cuprinsa suprafata. Cand este
indicata o toleranta la planeitate, cadrul de
control este atasat unei directoare indreptata
spre suprafata sau unei linii ajutatoare a
suprafetei. Aceasta este pozitia naturala intro vedere in care elementele suprafetei de
controlat sunt reprezentate printr-o linie.
Ref. fig. 6-7. In cazul in care suprafata
respectiva este asociata unei marimi,
toleranta de planeitate trebuie sa fie mai
mica decat toleranta de marime.
6.4.2.1.1 Raportata la o unitate de lungime

Planeitatea poate fi aplicata la o unitate de masura ca mijloc de prevenire a variatiei bruste

a suprafetei in cadrul suprafetei relativ reduse a unui element. Variatia unitatii de masura e
utilizata fie singura, fie in combinatie cu variatia totala.

Atentie la aplicarea singulara a controlului unitatii de masura pentru motivele din

paragraful 6.4.1.1.4. Cand planeitatea implica suprafata, de exemplu 25x25, este indicata la
dreapta tolerantei de planeitate separata de o linie (/). Exemplu:

6.4.3

Circularitate
Circularitatea este o conditie a suprafetei unde:
a)pentru un alt element decat sfera, toate punctele suprafetei intersectate de orice plan
perpendicular pe axa, sunt echidistante fata de acesta.
b)pentru o sfera, toate punctele suprafetei intersectate de orice plan ce trece printr-un
punct comun, sunt echidistante fata de acesta.
6.4.3.1 Toleranta de circularitate
Toleranta de circularitate indica o zona de toleranta marginta de doua cercuri concentrice
in care trebuie cuprins fiecare element circular al suprafetei si se aplica independent in orice plan
prezentat la punctele a) si b) de mai sus. Ref. fig. 6-8 si 6-9.
Toleranta de circularitate trebuie sa fie mai mica decat toleranta de marime, cu exceptia
acelor piese supuse variatiei dupa relaxare. Ref. par. 6.8.
Nota: Ref. ANSI B89.3.1 pentru informatii suplimentare referitoare la acest subiect.

6.4.4 Cilindricitate
Cilindricitatea este o conditie a suprafetei de revolutie in care toate punctele suprafetei
sunt echidistante fata de axa comuna.
6.4.4.1 Toleranta la cilindricitate
Toleranta la cilindricitate indica o zona de toleranta delimitata de doi cilindri cilindrici in
care se incadreaza suprafata. In cazul cilindricitatii, diferita de circularitate, toleranta se aplica
simultan ambelor elemente circular si longitudinal ale suprafetei (intreaga suprafata). Ref. fig. 610. Linia indicatoare de la cadrul de control element poate fi indreptata spre orice vedere.
Toleranta cilindrica trebuie sa fie mai mica decat toleranta de marime.
Nota: Toleranta de cilindricitate este un control compus al formei care include circularitatea,
rectilinitatea si conicitatea unui element cilindric.

6.5

Control profil
Profilul este conturul unui obiect intr-un plan dat (figura bidimensionala). Profilele se
obtin prin proiectarea unei figuri tridimensionale intr-un plan sau prin realizarea de sectiuni prin
figura respectiva. Daca desenul cuprinde tolerante individuale pentru elementele sau punctele
profilului, aceste elemente sau puncte trebuie individual verificate. O asemenea procedura nu
poate fi aplicata in anumite cazuri, in special acolo unde acuratetea intregului profil, mai curand
decat elementele acestuia, reprezinta o cerinta a desenului.
La stabilirea tolerantei profilului, profilul real poate fi definit de raza de baza,
coordonatele de baza, marimea de baza, desene necotate, formule sau valoarea unghiului de baza.

Fig. 6-11
1- zona de toleranta 0.8 latime dispusa echidistant fata de profilul real (de fiecare parte)
2- zona de toleranta 0.8 latime dispusa in intregime de o parte a profilului real
3- zona de toleranta 0.8 latime dispusa integral de o parte a profilului real
4- zona de toleranta 0.8 latime nedispusa echidistant de o parte a profilului real

Fig. 6-12
Suprafetele de jur imprejurul conturului piesei trebuie sa se incadreze intre doua limite de
profil paralele (distantate 0.6), perpendiculare pe planul de referinta A si sa fie dispuse
echidistant fata de profilul real. Razele la colt nu trebuie sa depaseasca 0.2.

6.5.1 Toleranta de profil

Toleranta de profil indica un contur uniform de-a lungul profilului real in care trebuie
incluse elementele suprafetei. Aceasta toleranta este utilizata sa controleze forme sau combinatii
de marime, forma, orientarea si pozitia. Cand este utilizata in scopul maririi preciziei
dimensionale, toleranta de profil trebuie cuprinsa in limitele de marime. Tolerantele de profil
sunt indicate dupa cum urmeaza:
a) O vedere sau o sectiune ce contine profilul de baza cerut
b) In functie de cerintele desenului, toleranta poate fi impartita bilateral la ambele laturi
ale profilului real sau aplicata unilateral fiecarei laturi a profilului real. Unde se utilizeaza o
toleranta bilaterala echidistanta, este necesar sa se indice doar cadrul de control element legat de
suprafata printr-o linie indicatoare. In cazul unei tolerante unilaterale sau nedispuse echidistant,
liniile imaginare sunt trasate in paralel fata de profilul real pentru a indica conturul zonei de
toleranta. Un capat al liniei de cota se extinde pana la cadrul de control element. Linia imaginara
trebuie sa acopere o distanta suficienta care sa permita aplicarea clara a tolerantei. Ref. fig. 6-11.
c) Unde toleranta de profil se aplica "all around" (de jur imprejurul conturului unei piese),
simbolul utilizat sa indice acest lucru este plasat pe linia indicatoare de la cadrul control element.
Ref. fig. 6-12. Unde segmentele unui profil au tolerante diferite, domeniul de aplicare a tolerantei
de profil poate fi indicat prin utilizarea unor litere de referinte care sa identifice extremitatile sau
limitele fiecarei cerinte. Ref. fig. 6-13. Similar, daca se controleaza cateva segmente ale
profilului printr-o toleranta de profil, in alte segmente prin intermediul unor tolerante individuale,
trebuie indicat domeniul de aplicare a tolerantei de profil. Ref. fig. 6-14.

Fig. 6-14
Suprafata intre punctele D si E trebuie sa fie cuprinsa intre doua limite de profil
(distantate 0.2), perpendiculare pe planul de referinta A, dispuse echidistant fata de profilul real
si pozitionate relativ la planele de referinta B si C.

Figura 6-15
Suprafetele de jur imprejur trebuie sa fie cuprinse intre doua limite de profil (distantate
0.4), unul ce coincide cu profilul real, iar altul in afara acestuia, ambele perpendiculare pe planul
de referinta A. Zona de toleranta cuprinde intersectia liniilor ce formeaza conturul.
6.5.2 Zone de toleranta
Toleranta de profil poate fi aplicata la intreaga suprafata sau la profile individuale ale
diferitelor sectiuni transversale prin piesa. Aceste doua cazuri sunt urmatoarele:
a) Profilul unei suprafete
Zona de toleranta stabilita de profilul unei suprafete este tridimensionala, cuprinzand lungimea si
latimea (sau circumferinta) elementului sau elementelor respective. Aceata poate fi aplicata
pieselor cu o sectiune transversala constanta (fig. 6-12), pieselor cu suprafata de revolutie sau
pieselor de tipul turnatelor, definite de tolerantele de profil "ALL OVER" indicate sub cadrul de
control element.
b) Profilul unei curbe
Zona de toleranta stabilita de profilul unei curbe este bidimensionala, cuprinzand lungimea
elementului respectiv. Aceasta poate fi aplicata pieselor cu sectiune transversala variabila, cum ar
fi aripa conica a unui avion, sau pieselor cu sectiuni transversale aleatorii (fig. 6-18), unde nu se
cere controlul intregii suprafete a elementului ca entitate.

6.5.3 Explicare toleranta profil

Valoarea tolerantei reprezinta distanta intre doua contururi dispuse sau nu echidistant fata
de profilul real sau dispusa in intregime de o parte parte a profilului real. Tolerantele de profil se
aplica in mod normal (perpendicular) fata de profilul real in toate punctele de-a lungul profilului.
Conturul zonei de toleranta urmeaza forma geometrica a profilului real. Suprafata reala sau
elementul liniar trebuie sa se incadreze in zona de toleranta indicata, toate variatiile de la profilul
real fiind inlaturate prin racordare.
Unde toleranta de profil cuprinde un colt ascutit, zona de toleranta acopera intersectia
liniilor de contur. Ref. fig. 6-15.
Cat suprafetele de intersectie se pot afla oriunde in zona convergenta, conturul piesei
reale poate fi considerat rotund. Daca nu este de dorit acest lucru, desenul trebuie sa cuprinda
cerintele proiectantului, cum ar fi indicarea razei maxime. Ref. fig. 6-12
6.5.4 Aplicare referinte
In cele mai multe cazuri, profilul unei suprafete cu toleranta necesita trimiterea la
referinta cu scopul de a asigura o corespunzatoare orientare si amplasare sau ambele, a profilului.
In cazul profilului unei curbe, referintele se pot utiliza in anumite circumstante, dar nu
cand singura cerinta vizeaza forma profilului, sectiune dupa sectiune transversala. Un exemplu il
reprezinta forma unei extrudari continue.

6.5.5 Controale combinate

Toleranta de profil poate fi combinata cu alte tipuri de tolerante geometrice.
Fig. 6-16 ilustreaza o suprafata cu o toleranta de profil a carei precizie este marita printr-o
toleranta de paralelism. Suprafata nu trebuie sa se incadreze doar in toleranta de profil, ci fiecare
element (linie dreapta) al suprafetei trebuie sa fie de asemenea paralel cu referinta, in toleranta
indicata.

Fig. 6-16
Suprafata intre C si D trebuie cuprinsa intre doua limite de profil (distantate 0.4), unul
care coincide cu profilul real, iar celelalt incadrandu-se in limita profilului real si pozitionate
relativ la planele de referinta A si B.
Fiecare element liniar al suprafetei in discutie, paralel cu planul de referinta B, trebuie
cuprins intre doua limite (distantate 0.12), paralele cu planul de referinta A.

Fig. 6-17 ilustreaza o suprafata cu o toleranta de profil a carei precizie este marita printr-o
toleranta de excentricitate. Intreaga suprafata trebuie sa se incadreze in toleranta de profil, iar
elementele circulare in toleranta de excentricitate.

Fig. 6-17
Suprafata intre punctele A si B trebuie cuprinsa intre doua limite de profil (distantate
0.25), dispuse echidistant fata de profilul real si pozitionate relativ la planul de referinta primar
M si axa de referinta secundara N. Suplimentar, fiecare element circular al suprafetei trebuie sa
se incadreze intr-o toleranta de excentricitate (0.15).
Fig. 6-18 ilustreaza o piesa cu toleranta de profil a carei dimensiune este controlata de o
toleranta separata. Elementele liniare ale suprafetei de-a lungul profilului trebuie sa se incadreze
in zona tolerantei de profil si in zona de limitare a marimii. Cu toate acestea, aceasta parte a zonei
de limitare a marimii nu este utilizabila, pentru ca elementele liniare ale suprafetei nu trebuie sa
incalce zona de limitare a marimii.

Fig. 6-18
Fiecare element liniar al suprafetei intre punctele C si D, in orice sectiune transversala
trebuie cuprins intre doua limite de profil (distantate 0.16), relativ la planele de referinte A si B.
Suprafata trebuie sa fie incadrata in limitele de marime indicate.
6.5.5.1 Control contur element necilindric
Toleranta de profil poate fi combinata cu toleranta de pozitie unde este necesar controlul
conturului unui element necilindric.
Ref. fig. 6-19. In acest exemplu, cota de baza si toleranta de profil stabilesc o zona de
toleranta pentru controlul formei si marimii elementului. Suplimentar, toleranta de pozitie
stabileste conturul teoretic, identic cu profilul de baza. Pentru un element interior, conturul este
egal cu marimea la MMC a profilului minus toleranta de pozitie, intreaga suprafata a elementului
incadrandu-se in afara conturului. Pentru un element exterior, conturul este egal cu marimea la
MMC a profilului plu toleranta de pozitie, intraga suprafata a elementului incadrandu-se in
limitele conturului. In spiritul acestui concept, termenul "BOUNDARY" (contur) este plasat sub
cadrul de control element cu toleranta de pozitie.
Fig. 6-19
1- Suprafata de jur imprejur trebuie sa fie cuprinsa intre doua limite de profil (distantate 1.2)
dispuse echidistant fata de profilul real
2- Nici o parte a suprafetei nu este admisa sa se incadreze in limitele conturului la MMC minus
toleranta de pozitie relativ la planele de referinta A, B si C.

6.5.6 Coplanaritate
Coplanaritatea este conditia a doua sau mai multe suprafete a caror elemente se afla in
totalitate intr-un plan
6.5.6.1 Toleranta profil suprafete coplanare
Toleranta de profil a unei suprafete poate fi utilizata unde este necesar ca doua sau mai
multe suprafete sa fie tratate ca o singura, intrerupta sau continua. In acest caz, trebuie efectuat
un control similar celui al tolerantei de planeitate asupra unei singure suprafete plane. Conform
fig. 6-20, toleranta de profil a
unei suprafete stabileste o zona
definita de doua plane paralele
intre care trebuie sa fie
cuprinsa suprafata respectiva.
Nici o referinta nu este indicata
in fig. 6-20, ca in cazul
planeitatii, cat orientarea zonei
de toleranta este stabilita din
contactul piesei cu o suprafata
de referinta standard; planul
este stabilit de suprafetele in
discutie. Cand sunt implcate
doua sau mai multe suprafete,
poate
apare
necesitatea
identificarii
suprafetelor
specifice
utilizate
drept
referinte. Simbolurile pentru
elementele de referinta sunt
aplicate acestor suprafete cu
toleranta
corespunzatoare
relatiei dintre ele.
Literele ce reprezinta
referinte sunt adaugate la
cadrele de control elemente.
Zona de toleranta stabilita
astfel
se
aplica
tuturor
suprafetelor
coplanare
incluzand si suprafetele de
referinta. Ref. fig. 6-21.
Fig. 6-20
Fiecare suprafata trebuie sa fie cuprinsa intre doua plane paralele distantate la 0.8.
Ambele suprafete trebuie sa se incadreze in limitele de marime indicate.

6.5.7 Toleranta de profil pentru suprafete plane

Toleranta de profil poate fi utilizata la controlul formei si orientarii suprafetelor plane.
In fig. 6-22 profilul suprafetei este utilizat la controlul unei suprafete plane inclinate in
raport cu elementul de referinta.

6.5.8 Toleranta de profil pentru element conic

O toleranta de profil poate fi indicata pentru controlul
conicitatii unei suprafete intr-unul din urmatoarele moduri:
- control independent al formei
- control combinat al formei si orientarii
Fig. 6-23 indica un element conic controlat de o
toleranta de profil, suprafata a carei conicitate reprezinta
marirea preciziei dimensionale.
In fig. 6-24 se aplica acelasi control, dar fata de o axa de
referinta. In fiecare caz, elementul trebuie sa se incadreze in
limitele de marime.
6.5.9 Profil compus
In cazul in care cerintele desenului admit o zona de
toleranta de pozitionare element mai mare decat zona de
toleranta care controleaza marimea elementului, se poate
utiliza o toleranta de profil compusa.
6.5.9.1 Toleranta de profil compusa
Aceasta asigura o aplicare mixta a tolerantei de profil
in sensul pozitionarii elementului profilat ca si a cerintei
vizand forma, orientarea si in unele cazuri marimea
elementului, in cadrul zonei mai mari de toleranta localizare
profil. Cerintele sunt indicate prin utilizarea unui cadru de

control element similar celui din fig. 3-22 a.

Fiecare segment orizontal complet al unui cadru de control element (profil mixt)
reprezinta un componenet verificabilseparat dintr-o pereche de cerinte corelate.
Simbolul profilului se aplica o data ambelor segmente orizontale. Segmentul superior este
atribuit controlului pozitionarii profilului. Acesta indica toleranta de profil mai mare pentru
pozitionarea elementului profilat. Referintele aplicabile sunt indicate in ordinea de prioritate
dorita. Segmentul inferior este atribuit controlului asupra preciziei dimensionale/ formei /
orientarii. Acesta indica toleranta de precizie mai mica pentru elementul incadrat in zona de
pozitionare profil (precizie de forma si orientare).
6.5.9.1.1 Explicare toleranta de precizie compusa
Fiecare element este pozitionat dupa cotele de baza. Referinta din segmentul superior al
cadrului de control element (profil mixt) serveste la stabilirea zonei de toleranta pozitionare
profil element in raport cu referintele indicate. Ref. fig. 6-25 si 6-26.
Referinta din segmentul inferior serveste la stabilirea limitei de marime, forma si
orientare a zonei de toleranta orientare/forma profil real la zona de toleranta pozitionare profil.
Ref. fig. 6-25 si 6-26.
Valorile tolerantei reprezinta distanta intre doua contururi dispuse in raport cu profilul
real definit de cotele de baza si referintele respective.
Suprafata reala a elementului controlat trebuie sa fie cuprinsa atat in zona de toleranta
pozitionare profil, cat si in zona de toleranta orientare/forma profil.
6.5.9.1.2 Control orientare
Cand segmentul superior al cadrului de control element contine numai referinte de
orientare se realizeaza alteaplicatii de stabilire a tolerantei de profil compus. Acesta indica
toleranta de profil mare pentru orientarea elementului profilat. Referintele aplicabile sunt indicate
in ordinea de prioritate ceruta.
Segmentul inferior indica un control de precizie a formei si nu indica o referinta. Acesta
indica toleranta de profil mica pentru elementul din zona de orientare profil (precizie forma).
Fig. 6-21
Elementele de referinta A si B trebuie sa se incadreze intre doua plane distantate la 0.4.
Cele doua suprafete trebuie situate intre doua plane paralele, dispuse echidistant fata de planul de
referinta A-B. Toate suprafetele trebuie sa se incadreze in limitele de marime indicate.
Fig. 6-22
Suprafata trebuie sa se incadreze intre doua plane paralele (distantate 0.5) dispuse
echidistant in raport cu planul real orientat dupa referintele indicate.
Fig. 6-23
Suprafata trebuie sa se incadreze intre doua contururi coaxide (distantate 0.02) la un
unghi inclus de 15. Suprafata trebuie sa se incadreze in limitele de marime indicate.
6.6

Toleranta de orientare
Unghiularitatea, paralelismul, perpendicularitatea si, in unele cazuri, profilul sunt
tolerante de orentare aplicabile elementelor conexe. Aceste tolerante controleaza orientarea
elementelor unele fata de altele.

6.6.1 Tolerantele de orientare in raport cu bazele de referinta

La indicarea tolerantelor de orientare pentru controlul unghiularitatii, paralelismului,
perpendicularitatii si, uneori, profilului, elementul in discutie este raportat la unul sau mai multe
elemente de referinta. Ref. fig. 4-21.
Relatia cu mai multe elemente de referinta este indicata pentru stabilirea zonei de
toleranta in mai multe directii. Pentru metoda de determinare a elementelor de referinta vezi
paragraful 3.4. De subliniat ca unghiularitatea, perpandicularitatea si paralelismul aplicate
suprafetelor plane, controleaza planeitatea, daca nu se indica toleranta de planeitate.
6.6.1.1 Zone de toleranta
Zonele de toleranta sunt conditia ca o axa sau ca toate elementele suprafetei in discutie sa
fie cuprinse in aceasta zona. Unde exista cerinta de a controla numai elemente liniare individuale,
la desen se adauga o nota de tipul "EACH ELEMENT" (fiecare element) sau "EACH RADIAL
ELEMENT" (fiecare element radial). Ref. fig. 6-44 si 6-45. Acest lucru permite controlul
elementelor individuale ale suprafetei independent de relatia cu referinta si nu limiteaza suprafata
totala la o zona inconjuratoare.

6.6.1.2 Aplicare toleranta zero la MMC

Unde nu se admit variatii de orientare, cum ar fi perpendicularitatea, la limita de marime a
unui element la MMC, cadrul de control element contine toleranta zero, modificata prin simbolul
pentru MMC. Daca elementul este finalizat la limita lui de marime la MMC, acesta trebuie sa fie
perfect ca orientare in raport cu referinta. Toleranta de orientare admisibila este egala cu valoarea
unei asemenea abateri. Ref. fig. 6-41 si 6-42.

6.6.1.3 Plan tangent

Unde este necesar sa se controleze suprafata unui element stabilit de punctele de contact
ale acelei suprafete, simbolul planului tangent se adauga la cadrul de control element dupa
toleranta indicata. Ref. fig. 6-43.

6.6.2 Unghiularitate
Unghiularitatea este conditia
unei suprafete, plan central sau axa la
unghi specific (altul decat la 90) si
in raport cu un plan sau o axa de
referinta.
6.6.2.1 Toleranta de unghiularitate
Toleranta de unghiularitate
specifica una din urmatoarele:
a) O zona de toleranta definita
de doua plane paralele la un unghi de
baza indicat relativ la unul sau mai
multe planuri de referinta sau o axa
de referinta, in care trebuie sa se
incadreze suprafata sau planul central
al elementului respectiv. Ref. fig. 627.
b) O zona de toleranta definita de doua plane paralele la un unghi de baza indicat relativ
la unul sau mai multe plane de referinta sau o axa de referinta in care trebuie sa se incadreze axa
elementului respectiv. Ref. fig. 6-28.

c) O zona de toleranta cilindrica la un unghi de

baza indicat in raport cu unul sau mai multe plane de
referinta sau o axa de referinta in care sa se incadreze
axa elementelor respective. Ref. fig. 6-29.
d) O zona de toleranta definita de doua linii
paralele la un unghi de baza ridicat relativ la un plan
sau axa de referinta, in care sa se incadreze elementul
liniar al suprafetei.
6.6.3 Paralelism
Paralelismul este conditia unei suprafete sau
plan central, echidistant in toate punctele fata de un
plan sau axa de referinta, echidistant pe lungime
relativ la unul sau mai multe plane de referinta sau o
axa de referinta.
6.6.3.1 Toleranta de paralelism
Toleranta de paralelism specifica una din
urmatoarele:
a) O zona de toleranta definita de doua plane
paralele intre ele, dar si cu un plan sau axa de
referinta, in care trebuie sa se incadreze suprafata sau
planul central al elementului respectiv. Ref. fig. 6-30.

b) O zona de toleranta definita de doua

plane paralele intre ele dar si cu un plan sau axa
de referinta, in care trebuie sa se incadreze axa
elementului respectiv. Ref. fig. 6-31.
c) O zona de toleranta cilindrica paralela
cu unul sau mai multe plane de referinta sau cu
o axa de referinta in care trebuie sa se incadreze
axa elementului. Ref. fig. 6-32 si 6-33.
d) O zona de toleranta definita de doua
linii paralele intre ele dar si cu un pla sau o axa
de referinta in care elementul liniar al suprafetei
trebuie sa se incadreze. Ref. fig. 6-45.
6.6.4 Perpendicularitate
Toleranta de perpendicularitate indica
una din urmatoarele:
a) O zona de toleranta definita de doua
plane paralele intre ele, dar perpendiculare pe un
plan sau o axa de referinta in care trebuie sa se

incadreze planul central sau suprafata elementului in discutie. Ref. fig. 6-34, 6-35 si 6-36.
b) O zona de toleranta definita de doua plane paralele intre ele, dar perpediculare pe o axa
de referinta in care trebuie sa se incadreze axa elementului in discutie. Ref. fig. 6-37.
incadreze elementul respectiv. Ref. fig. 6-38, 6-39 si 6-40.
d) O zona de toleranta definita de doua linii paralele intre ele, dar perpendiculare pe un
plan sau axa de referinta in care trebuie sa se incadreze elementul liniar al suprafetei. Ref. fig. 644.

Fig. 6-25
Elementul va fi pozitionat in limitele conturului mai mare (0.8) relativ la referinta primara
A, secundara B si tertiara. Odata ce elementul este pozitionat,marimea lui va fi controlata relativ
la cotele de definire a elementului de baza si referinta primara A in limitele conturului mai mic
(0.1).
Fig. 6-26
Elementul va fi pozitionat in limitele conturului mai mare (0.8), relativ la referinta
primara A, secundara B si tertiara C. Odata ce elementul este pozitionat, marimea lui va fi
controlata relativ la cotele de definire a elementului de baza si referinta primara A pentru
perpendicularitate si referinta secundara B pentru paralelism in limitele conturului mai mic(0.2).
Fig. 6-27
Suprafata trebuie sa fie cuprinsa intre doua plane paralele (distantate 0.4), inclinate la 30
fata de planul de referinta A. Suprafata trebuie sa se incadreze in limitele de marime indicate.
Ref. fig. 2-11.
Fig. 6-28
Indiferent de marimea elementului, axa acestuia trebuie sa fie cuprinsa intre doua plane
paralele (distantate 0.2), inclinate la 60 fat de planul de referinta A. Axa elementului trebuie sa
se incadreze in toleranta de pozitie indicata.
Nota: Acest control se aplica numai vederii in care este indicat.
Fig. 6-29
Indiferent de marimea elementului, axa acestuia trebuie sa se incadreze in zona cilindrica
(diametru 0.2), inclinata cu 60 fata de planul de referinta A. Axa elementului trebuie sa se
incadreze in toleranta de pozitie indicata.
Fig. 6-30
Suprafata trebuie sa fie cuprinsa intre doua plane paralele (distantate 0.12) intre ele si de
asemenea cu planul de referinta A. Suprafata trebuie sa se incadreze in limitele de marime
indicate.
Fig. 6-31
Indiferent de marimea elementului, axa acestuia trebuie cuprinsa intre doua plane paralele
(distantate 0.12) intre ele si de asemenea cu planul de referinta A. Axa elementului trebuie sa se
incadreze in toleranta de pozitie indicata.
Fig. 6-32
Indiferent de marimea elementului, axa acestuia trebuie cuprinsa in zona cilindrica (0.2
diametru), paralela cu axa de referinta A. Axa elementului trebuie sa se incadreze in toleranta de
pozitie indicata.
Fig. 6-33
Cand elementul este la MMC (10.00), toleranta maxima de paralelism este 0.05 diametru.
Cand elementul se abate de la MMC, se admite o crestere a tolerantei de paralelism egala cu
valoarea unei asemenea abateri. Axa elementului trebuie sa se incadreze in toleranta de pozitie
indicata.

Fig. 6-34
Suprafata trebuie cuprinsa intre doua plane paralele (distantate 0.12) intre ele si
perpendiculare pe planul de referinta A. Suprafata trebuie sa se incadreze in limitele de marime
indicate.
Fig. 6-35
Suprafata trebuie cuprinsa intre doua plane paralele (distantate 0.12) intre ele si
perpendiculare pe planele de referinta A si B. Suprafata trebuie sa se incadreze in limitele de
marime indicate.
Fig. 6-36
Indiferent de marimea elementului, planul central al acestuia trebuie cuprins intre doua
plane paralele intre ele (distantate 0.2) si perpendiculare pe axa de referinta A. Axa elementului
trebuie sa se incadreze in toleranta de pozitie indicata.
Fig. 6-37
Indiferent de marimea elementlui, axa acestuia trebuie incadrata intre doua plane paralele
intre ele (distantate 0.2) si perpendiculare pe axa de referinta A. Axa elementului trebuie sa se
incadreze in toleranta de pozitie indicata.
Nota: Acest lucru se aplica numai vederii in care este indicat.
Fig. 6-38
Cand profilul filetului este la MMC, axa elementului trebuie sa se afle in zona cilindrica
(0.3 diametru), perpendiculara pe planul de referinta si proiectata in raport cu acesta (inaltime
14). Axa elementului trebuie sa se incadreze in toleranta indicata la inaltimea proiectata.
Nota: O gama filetata este pozitionata si calibrata in raport de profilul ei la MMC. Se ia in
consideratie toleranta suplimentara, rezultat al abaterii de la MMC. Efectul de centrare a
dispozitivului de prindere la montaj, totusi, poate reduce sau nega o asemenea toleranta.
Fig. 6-39
Indiferent de marimea elementului. Axa acestuia trebuie cuprinsa in zona cilindrica (0.4
diametru), perpendiculara pe planul de referintaA si proiectata in raport cu acesta la inaltimea
elementului. Axa elementului trebuie sa se incadreze in toleranta de pozitie indicata.
Fig. 6-40
Cand elementul este la maxim MMC (15.984), toleranta de perpendicularitate este 0.05
diametru. Cand elementul se abate de la MMC, es admite o crestere a tolerantei de
perpendicularitate,egala cu valoarea unei asemenea abateri. Axa elementului trebuie sa se
incadreze in toleranta de pozitie indicata.
Margine de acceptie
Semnificatie:
a) Stift diamtru maxim, orientare perfecta, intr-un calibru cu o gama de 16.034 diametru
b) La un stift de diametru maxim (15.984), calibrul va accepta o piesa cu o variatie de
0.05 in perpendicularitate.
c) La un stift de diametru minim (15.966), variatia in perpendicularitate poate creste la
0.068, iar piesa va fi acceptata.
Fig. 6-41
Cand elementul este la MMC (50.00) axa lui trebuie sa fie perpendiculare pe planul de
referinta A. Cand elementul se abate de la MMC, se admite ca toleranta de perpendicularitate sa

fie egala cu valoarea unei asemenea abateri. Axa elementului trebuie sa se incadreze in toleranta
de pozitie indicata.
Fig. 6-42
Cand elementul este la MMC (50.00), axa lui trebuie sa fie perpendiculara pe planul de
referinta A. Cand elementul se abate de la MMC, se admite o toleranta de perpendicularitate
egala cu valoarea unei asemenea abateri (pana la maxim 0.1). Axa elementului trebuie sa se
incadreze in toleranta de pozitie indicata.
Fig. 6-43
Planul care intra in contact cu punctele de maxim ale suprafetei trebuie cuprins intre doua
plane paralele (distantate 0.1). Suprafata trebuie sa se incadreze in limitele de marime indicate.
Fig. 6-44
Fiecare element radial al suprafetei trebuie cuprins intre doua linii paralele (distantate
0.02), perpendiculare pe axa de referinta A. Suprafata trebuie sa se incadreze in limitele de
marime indicate.
Fig. 6-45
Fiecare element radial al suprafetei trebuie cuprins intre doua linii paralele (distantate
0.02) intre ele si cu referinta A. Suprafata trebuie sa se incadreze in limitele de marime indicate.
6.7

Bataie
Bataia este o toleranta mixta utilizata la controlul relatiei functionale intre unul sau mai
multe elemente ale unei piese in raport cu axe de referinta.
6.7.1 Toleranta de bataie
Tipurile de elemente controlate de tolerantele de excentricitate include acele suprafete din
jurul unei axe de referinta si acele in unghi drept fata de axa de referinta. Ref. fig. 6-46.

6.7.1.1 Baza control

Axa de referinta este stabilita de un diametru aplicabil pe o lungime suficienta sau un
diametru si o suprafata in unghi drept in raport cu aceasta.
Elementele utilizate ca referinte pentru stabilirea axelor trebuie sa fie functionale,cum ar
fi elementele de montaj ce stabilesc axa de rotatie.

6.7.1.1.1 Rotatia in jurul axei

Fiecare element trebuie sa se incadreze in toleranta lui de excentricitate cand piesa se
roteste in jurul axei de referinta. Aceats poate de asemenea cuprinde elementele de referinte ca
parte a controlului tolerantei de excentricitate. Toleranta indicata pe o suprafata controlata este
toleranta totala sau o miscare completa a acului indicator (FIM).
6.7.1.2 Tipuri de control bataie
Exista doua tipuri de control al excentricitatii: simpla si dubla. Tipul utilizat depinde de
cerintele desenului si instructiunile de fabricatie. Bataia simpla implica in mod normal cerinte de
o complexitate redusa fata de bataia totala. Urmatoarele paragrafe prezinta ambele tipuri de
bataie.
6.7.1.2.1 Controlul elementelor circulare
Excentricitatea circulara asigura
controlul elementelor circulare ale unei
suprafete. Toleranta aplica independent in
fiecare pozitie de masurare circulara a piesei
rotite 360. Ref. fig 6-47.
Cand se aplica suprafetelor din jurul
unei axe de referinta, excentricitatea
circulara poate fi utilizata la controlu
variatiilor cumulative ale circularitatii si
coaxialitatii.
Cand se aplica suprafetelor in unghi
drept fata de axa de referinta, excentricitatea
circulara controleaza elementele circulare ale
unei suprafete plane (miscare neuniforma).
6.7.1.2.2 Bataia totala pentru controlul
mixt al suprafetelor
Excentricitatea
totala
asigura
controlul mixt al tuturor elementelor de
suprafata. Toleranta se aplica simultan
tuturor pozitiilor de masurare circulara si
laterala ale unei piese rotie 360 . Ref. fig. 648.
Cand se aplica suprafetei in jurul unei
axe de referinta, bataia totala este utilizata la
controlul
variatiilor
cumulative
ale
circularitatii,
rectilinitatii,
coaxialitatii,
unghiularitatii, conicitatii si profilului unei
suprafete.
Cand se aplica suprafetelor in unghi
drept fata de axa de referinta, bataia totala
controleaza variatiile cumulative ale
perpendicularitatii
(detectarea
miscarii
neuniforme) si planeitatii (detectarea
concavitatii sau convexitatii).

6.7.1.2.3 Aplicare pe portiuni ale suprafetei

Cand o toleranta se aplica unei portiuni
anume a suprafetei, adiacent profilului acelei
suprafete se traseaza o linie intrerupta
groasa, de
o parte a axei de referinta pe lungimea dorita.
Cotele de baza sunt utilizate la definirea marimii
portiunii indicate astfel. Ref. fig. 6-47.

6.7.1.3 Aplicare
Pentru a indica toleranta de bataie se
utilizeaza urmatoarele metode:

6.7.1.3.1 Control diametre in raport cu axa de

referinta
Cand elementele de controlat sunt diametre
raportate la axa de simetrie, unul sau doua dintre
diametre sunt indicate drept referinte pentru a
stabili axa de referinta; fiecarei suprafete conexe i
se stabileste o toleranta de excentricitate in raport
cu axa de referinta.
Figurile 6-47 si 6-48 ilustreaza principul
fundamental al relatiei elementelor intr-o toleranta
de excentricitate in report cu o axa de referinta
stabilita dupa un diametru de referinta (cilindru) de
lungime suficienta.
Figura 6-47 ilustreaza principiul de stabilire
a tolerantei de excentricitate circulara si controlul
elementelor circulare ale unei suprafete.
Figura 6-48 ilustreaza principiul de stabilire
a tolerantei de excentricitate totala si controlu
intregii suprafete.

Fig. 6-47
In orice pozitie de masurare, fiecare element al acestor suprafete trebuie sa se incadreze in
toleranta de excentricitate indicata (0.02 indicatie totala) cand piesa se roteste 360 in jurul axei
de referinta cu indicatorul in pozitie normala relativ la forma geometrica reala.
Elementul trebuie sa fie cuprins in limitele de marime indicate.
(Se controleaza numai elementel circulare ale suprafetelor, nu suprafetele in intregime.)
Fig.6-48
Intreaga suprafata trebuie cuprinsa in zona de toleranta de excentricitate (0.02 indicatie
totala) cand piesa se roteste 360 in jurul axei de referinta cu indicatorul in fiecare punct de-a
lungul suprafetei intr-o pozitie normala fata de forma geometrica reala, fara restabilirea
indicatorului. Elementul trebuie sa se incadreze in limitele de marime indicate.

6.7.1.3.2 Doua diametre de referinta

Figura 6-49 ilustreaza aplicarea tolerantelor de excentricitate, in care doua diametre de
referinta stabilesc impreuna o singura axa de referinta la care sunt raportate elementele.

6.7.1.3.3 Diametru si referinte suprafata

Cand elementele de contrlat sunt raportate la un diametru si o suprafata in unghi drept
relativ la acesta, fiecare suprafata conexa are o toleranta de excentricitate in functie de aceste
doua referinte. Referintele sunt indicate separat pentru stabilirea intaietatii (importantei)
fiecareia. Ref. fig. 6-50. Aceasta figura cuprinde principiile ambelor metode de indicare a
tolerantelor de excentricitate.
6.7.1.3.4 Control suprafete de referinta individuale
Poate apare necesitatea controlului variatiilor suprafetelor de referinta individuale relativ
la planeitate, circularitate, paralelism, rectilinitate sau cilindricitate. Cand este necesar un
asemenea control se indica toleranta corespunzatoare. Ref. fig. 6-51 si 6-52 pentru aplicarea
cilindricitatii si planeitaii in raport cu referintele.
6.7.1.3.5 Control excentricitate in raport cu o baza de referinta
Cand este necesar ca elementele de referinta sa fie supuse controlului excentricitatii, se
specifica tolerantele de excentricitate ale acestora. Ref. fig. 6-51 si 6-52.
6.7.1.3.6 Relatia intre elemente bazata pe succesiunea referintelor
Elementele intre care exista o relatie specifica, mai curand decat fata de o raza de referinta
sunt indicate prin referinta corespunzatoare in cadrul de control element. Ref. fig. 6-51. In acest
exemplu, toleranta de excentricitate a gaurii este stabilita in report cu referinta E mai curand
decat fata de axa C-D.
6.7.1.4 Relatia suprafata
Cand doua suprafete sunt raportate la o referinta comuna prin toleranta de excentricitate,
excentricitatea adesea este egala cu suma tolerantelor lor individuale o excentricitate in functie de
referinta.

6.7.1.5 Specificatii
Pentru aplicarea unui cadru de control la doua sau mai multe suprafete cu aceeasi
toleranta si excentricitate se pot utiliza mai multe linii indicatoare. Suprafetele pot fi specificate
individual sau in grup, fara a afecta toleranta de excentricitate. Ref. fig. 6-51.
6.8

Variatia piesei dupa relaxare

Aceasta este utilizata pentru a prezenta deformarea unei piese dupa indepartarea fortelor
aplicate in timpul executiei. Aceasta deformare se datoreaza in primul rand masei si flexibilitatii
piesei si scaderii tensiunilor interne rezultat al fabricatiei. O piesa de acest tip,de exemplu o piesa
cu peretii foarte subtiri in raport cu diametrul ei, este considerata ca fiind rigida. In unele cazuri
poate apare necesitatea ca piesa dupa relaxare sa corespunda cerintelor relative la toleranta. Ref.
fig. 6-53.

In alte cazuri, poate apare necesitatea simularii suprafetei de separatie piesei conjugate cu
scopul de a verifica tolerantele individuale sau ale elementelor conexe. Acest lucru se realzeaza
prin retensionarea elementelor respective, cum ar fi elementele de referinta din figura 6-54.
Fortele de retensionare sunt cele care se executa la montajul saufunctionarea piesei. Cu toate
acestea, daca se obtin cotele si tolerantele piesei dupa relaxare, nu este necesar in general ca piesa
sa fie deformata, daca efectul fortelor ulterioare de retensiune a elementelor respective nu
actioneaza asupra altor elemente in sensul depasirii limitelor ridicate.Starea dupa relaxare a
pieselor rigide poate fi controlata conform urmatoarelo paragrafe:

6.8.1 Stabilirea tolerantelor geometrice ale elementelor dupa relaxare

Cand se aplica o toleranta de pozitie sau de forma unui element dupa relaxare, se ridica
starea maxima admisa a piesei dupa relaxare intr-un cadru control element corespunzator.
Ref. fig. 6-53. Simbolul pentru starea piesei dupa relaxare poate fi pozitionat in cadrul de
control element, dupa tolerantea, si orice modificatori pentru a clrifica cerinta din notele de pe
desen sau a separa aceasta cerinta de relaxare dupa deformare de elementele ce prezinta cerinta
de retensionare.
6.8.2 Stabilirea tolerantelor geometrice ale elementelor ce urmeaza a fi deformate
Cand tolerantele de pozitionare, excentricitatea sau orientarea trebuie verificate cu piesa
in stare deformata, se aleg si se identifica elementele (diametru, cep, bosaje, flanse, etc) utilizate
ca suprafete de referinta.
Cum aceste suprafete pot fi supuse relaxarii dupa deformare, este necesar sa se specifice
forta maxima de deformare a fiecareia dintre ele.
Se determina fortele de deformare sau rezistenta si alte cerinte necesare simularii
conditiilor de montaj cerute. Se specifica pe desen ca, supusa acestor conditii, partea ramasa a
piesei sau anumite elemente se pot incadra astfel in tolerantele indicate. Ref. fig. 6-54.

6.8.3 Diametru mediu

Cand se specifica controlul formei (circularitate) unui element circular sau cilindric dupa
tensionare diametrul respectiv este notat prin abrevierea AVG. Ref. fig. 6-53. In cazul indicarii
circularitatii pe baza diametrului mediu al unei piese nerigide este necesar sa ne asiguram ca
diametrul real al elementului poate fi adus la dimensiunea dorita in scopul asamblarii. Un
diametru mediu este mai multor diametre masurate de-a lungul unui element circular sau
cilindric.
De obicei, suficiente masuratori (cel putin 4) se iau in considerare in scopul asigurarii
diametrului mediu. De retinut ca toleranta de circularitate dupa relaxare este mai mare decat
marimea tolerantei pe diametru. Fig. 6-53 (a) si (b), simplificate prin indicarea a doar doua
masuratori, ne dau diametrele acceptabile in stare relaxata pentru doua conditii extreme ale
diametrului mediu maxim si diametrului mediu minim, respectiv. Aceeasi metoda se aplica
atunci cand diametrul mediu este oriunde intre limita maxima si cea minima.
Fig. 6-50
In orice pozitie de masurare, fiecare element circular (excentricitate circulara) si fiecare
suprafata (excentricitate totala) trebuie sa se incadreze in toleranta de circularitate cand piesa este
montata pe suprafata de referinta C si rotita 360 fata de axa de referinta.

This document was created with Win2PDF available at http://www.daneprairie.com.

The unregistered version of Win2PDF is for evaluation or non-commercial use only.