Ignifugarea lemnului

1. Necesitatea executrii lucrrilor de ignifugare

Conform Normativului de siguran la foc P118/1999, fiecare construcie are un grad de rezisten la foc stabilit prin proiectare, n funcie de riscul de incendiu sau categoria de pericol, de destinaie, de categoria de importan a construciei. Acest grad de rezisten la foc este caracterizat de elementul cel mai dezavantajos privind comportarea lui la foc. Fiecrui element de construcie i se stabilete, prin ncercri, o limit de rezisten la foc i o clas de combustibilitate. Materialele de construcii se clasific, din punct de vedere al comportrii la foc i al aportului pe care l au la iniierea i dezvoltarea incendiului, n doua grupe:

materiale incombustibile cele care nu ard, nu se aprind, nu se termo-degradeaz sub influena temperaturilor nalte, notate cu CO; materiale combustibile cele care se aprind, ard sau se degradeaz sub influena temperaturii nalte.

Materialele combustibile se mpart dup modul cum se inflameaz, n patru clase de combustibilitate:

C 1 practic neinflamabile; C 2 dificil inflamabile; C 3 mediu inflamabile; C 4 uor inflamabile.

Una din condiiile eseniale de protecie la foc este limitarea utilizrii materialelor combustibile care se aprind uor, propag focul i aduc un aport mare la dezvoltarea incendiilor. Prin normele specifice fiecrei activiti se impune utilizarea materialelor combustibile numai din clasa C 1 i C 2 de combustibilitate. Deoarece materialele de construcii din lemn, plastice i textile fac parte din clasa C 4 de combustibilitate, este necesar a li se mbunti comportarea la foc. Acest lucru se obine prin tratarea la suprafa sau n masa materialelor, cu substane inhibitoare de flacr care pot ntrzia aprinderea materialului i pot reduce viteza de propagare a incendiului. Limita de rezistenta la foc este durata de timp pn la care elementul i pierde capacitatea de rezisten la foc ntr-un incendiu standard. Una din condiiile eseniale de protecie la foc, este limitarea utilizrii materialelor combustibile care se aprind uor, propag focul i aduc un aport mare la dezvoltarea incendiilor. Prin normele specifice fiecrei activiti se impune utilizarea materialelor combustibile numai din clasa C 1 si C 2 de combustibilitate. Deoarece materialele de construcii din lemn, plastice i textile fac parte din clasa C 4 de combustibilitate, este necesar a li se mbunti comportarea la foc. Acest lucru se obine prin tratarea la suprafa sau n masa materialelor, cu substane inhibitoare de flacr care pot ntrzia aprinderea materialului i pot reduce viteza de propagare a incendiului.

Substanele inhibitoare de flacr acioneaz prin:

formarea unui strat absorbant al gazelor inflamabile din descompunerea materialelor combustibile; formarea unei bariere pentru flcri; descompunerea n gaze inerte care dilueaz amestecul combustibil; reducerea cantitilor de distilate gudronoase i favorizarea producerii unui strat de reziduu crbunos cu mare stabilitate la aciunea flcrii.

Procedeul de mbuntire a comportrii la foc a materialelor combustibile se numete IGNIFUGARE . Ignifugarea nu exclude aprinderea i arderea materialului, ci i confer acestuia o comportare la foc mbuntit pe o anumit perioad de timp sau posibilitatea de a nu arde atunci cnd se ndeprteaz sursa de cldura. Ignifugarea nu exclude i alte msuri de protecie la foc, cum ar fi: instalaii de semnalizare, instalaii de stins incendii, mijloace de prima intervenie. Ignifugarea este una din cerinele privind sigurana la foc pentru mbuntirea gradului de rezisten la foc a cldirii. O ignifugare corect executat, ntreinut n timp, poate mbunti gradul de rezisten la foc a unei cldiri, de la gradul V la gradul III i poate reduce alte msuri de protecie care sunt foarte scumpe. O ignifugare corect executat poate localiza un incendiu, n focarul iniial, prin limitarea aprinderii i arderii n continuare a materialelor de construcii, jucnd rolul de barier, sau poate prelungi faza de ardere lent, ceea ce duce la neafectarea rapid a structurii de rezisten i totodat, posibilitatea unei intervenii din interior, fr a se ajunge la faza de ardere generalizat. Ignifugarea se trece din faza de proiectare, proiectantul fiind singurul cu atribuii i drepturi de a alege substana. Ignifugarea materialelor i produselor combustibile ESTE RECOMANDAT la:

construciile noi, la modificarea sau schimbarea destinaiei sau a condiiilor de utilizare a celor existente, precum i periodic, la expirarea perioadei de meninere a calitii lucrrii de ignifugare specificat de productor; realizarea unor elemente de construcie, cum sunt tavane, nchideri sau mascri finisaje .a.; tratamente termice i acustice interioare; construciile provizorii combustibile pentru ateliere, remize, depozite, magazii etc. n care se lucreaz cu substane combustibile sau cu foc deschis; investitorii sau proprietarii pot solicita ignifugarea i n alte situaii.

IGNIFUGAREA NU SE RECOMANDA LA:

materiale combustibile care sunt n contact permanent cu atmosfera umed (peste 70% umiditate); suprafee aparente ale materialelor i produselor din lemn, finisate; tmplria interioar i exterioar, pardoselile, mobilierul, mprejurimile.

NU SE IGNIFUGHEAZA:

construciile cu destinaie incompatibil cu substanele ignifuge (depozite cereale, produse alimentare n vrac s.a.); prile neaparente ale finisajului interior sau ale altor elemente de construcie respective, indiferent de durata de meninere a calitii lucrrii de ignifugare.

Ignifugarea materialelor combustibile ale monumentelor istorice sau de arhitectur se stabilete, de la caz la caz, de proiectant i de comisia monumentelor istorice.

2. Ignifugarea materialelor combustibile

2.1. Condiii generale privind produsele ignifuge
Pentru ignifugarea materialelor i elementelor de construcii combustibile este obligatorie utilizarea numai a produselor avizate de I.G.S.U.; conform Legii nr. 10 aceste produse vor fi agrementate tehnic, iar conform sistemului de evaluare a conformitii din Romnia vor avea certificat de conformitate. La alegerea produsului de ignifugare se va ine cont de:

gradul de rezisten la foc la care trebuie s ajung construcia (stabilit de proiectant); performanele produsului ce reies din specificaia tehnic; clasa de combustibilitate i limita de rezisten la care trebuie s ajung materialul combustibil; locul elementului n structur (rezisten, finisaj); condiiile specifice n care este utilizat materialul (n interior sau exterior).

2.2. Condiii referitoare la personalul de execuie

Lucrrile de ignifugare se execut numai de personalul instruit i atestat n acest scop conform Legilor nr. 212/1997; 121/1996; H.G. 1164/1996 i a procedurilor de atestare elaborate de C.N.S.I.P.C. i aprobate de inspectorul general al I.G.S.U. Personalul de execuie efectiv va fi pregtit i instruit de ctre persoana fizic care a obinut n prealabil un certificat de competen. Obligaii pentru executant i beneficiar, conform prevederilor Art. 2.3 din Norma tehnica C58-96 si a Art. 2.1. (Obligaiile i rspunderile executanilor de lucrri) din Normativul C 300-94. Executantul lucrrilor de ignifugare este obligat s fac dovada calitii lucrrilor executate:

vizual, cu beneficiarul (pe faze de lucrri i la sfritul lucrrii); cu un raport de ncercare eliberat de un laborator autorizat; i s anune I.S.U. pe teritoriul creia lucreaz, cu 30 de zile nainte de nceperea lucrrii. Beneficiarul lucrrii are datoria de a urmri, pe tot parcursul executrii lucrrii, calitatea acesteia, recepia la terminarea lucrrii, i face urmrirea n timp, pe toat durata de garanie a lucrrii.

2.3. Ignifugarea materialelor textile

Din punct de vedere al modului de a se aprinde, materialele textile sunt:

uor inflamabile:

fibra natural (bumbac, in, cnep, iut); materiale plastice; ln n estur uoar. greu inflamabile: o fibr de sticl; o ln n estur grea.
o o o

Materialele textile utilizate n construcii aparin claselor de combustibilitate C 3 i C 4 i se aduc n clasele C 1 i C 2 prin ignifugare, prin metodele:

imersie si fulardare aplicate n general materialelor n val; pulverizare aplicat materialelor ce nu pot fi demontate; termo-degradare cnd se dorete obinerea unor produse cu caracteristici precizate (ex. fibr tip carbon).

2.3.1. Ignifugarea prin pulverizare In cazul ignifugrii prin pulverizare se ine cont de compatibilitatea dintre soluia utilizat i materialul textil, care trebuie s fie splat i curat de praf sau alte impuriti. Ignifugarea nu trebuie s schime aspectul materialelor (culoare, textur) i nu trebuie s le nruteasc rezistena mecanic i la radiaii ultraviolete. Soluiei ignifuge utilizate i se va face o prob de pH (care trebuie sa fie neutru), iar la pulverizarea acesteia se va utiliza o doz foarte mic. Consumul specific realizat se verific astfel: se ia o bucat de material avnd dimensiunea de 0,25 m, se pulverizeaz cu soluie, aceasta cntrindu-se nainte i dup pulverizare, se face diferena de mase i se nmulete cu 4, rezultnd cantitatea de substan/mp. n calcul, la determinarea necesarului de soluie i ignifugare se adaug, n funcie de procedeul de aplicare, i o cantitate aferent pierderilor. La materialele tip plu sau catifea, pulverizarea se face pe dos. Verificarea lucrrilor de ignifugare a materialelor textile se face conform STAS 8025 de ctre laboratoare autorizate. Materialul recoltat pentru probe va avea 1,5 mp, cu margine, pentru a se putea stabili dispunerea esturii n bttur i urzeala (se vor face aproximativ 10 probe) i va fi nsoit de aceleai documente ca i n cazul ignifugrii materialelor combustibile din lemn, cnd se va trimite laboratorului autorizat pentru verificare. Pregtirea probelor se va face numai n prezena beneficiarului. Dup primirea buletinelor de ncercare, se face recepia definitiv a lucrrii. Depozitarea i pstrarea produselor ignifuge pentru materialele textile se va face n ncperi uscate, ferite de umezeal, nghe i temperaturi prea ridicate.

2.4. Ignifugarea materialelor si produselor din lemn si/sau pe baza de lemn

n cazul ignifugrii cu produse de suprafa a materialelor de tip PAL, PFL, PAL-CON, PAF etc. se au n vedere urmtoarele:

aplicarea se face prin aceleai procedee ca i la lemn masiv (tratare la suprafa i/sau n masa lor), respectndu-se consumul specific precizat de productor pentru fiecare produs de ignifugare, de temperatura mediului, de compatibilitatea suport-produs; uscarea materialelor ignifugate se va realiza n timp ct mai scurt, astfel nct produsele s nu fie degradate de umiditate (se pot folosi aeroterme). Condiiile impuse sunt:

umiditatea lemnului: o maxim 10% pentru elementele de finisaj; o maxim 18% pentru celelalte. temperatura aerului minim 10 C.

Metode utilizate pentru verificarea lucrrilor de ignifugare :

S.R. 652/1998 metoda verificrii eficacitii ignifugrii prin pierdere de mas; o prob este format din trei eprubete cu dimensiunile 150 x 400 x max.48 min./1000 mp. STAS 7248 metoda de propagare a flcrii pe orizontal (cu panou radiant) utilizat n cazul omologrii soluiilor ignifuge. O proba din trei eprubete cu dimensiunile: 1050 x 220 x max.25 mm. Ignifugarea materialelor combustibile se poate face prin urmtoarele metode:

tratament de suprafa (pulverizare i/sau pensulare); prin impregnare (n instalaii speciale); n masa materialului.

2.4.1. Tratamentul de suprafa La preluarea frontului de lucru se va verifica cu atenie suprafaa suport ce trebuie ignifugat. Lemnul nu trebuie sa fie putred. Toate se consemneaz n procesul-verbal de prelucrare a frontului de lucru. 2.4.1.1. Pregtirea suprafeelor La aplicarea produselor ignifuge de suprafa se va avea n vedere:

curarea suprafeelor (de praf, noroi, var, vopsea sau impuriti, inclusiv protecii ignifuge anterioare), prin periere, rzuire etc.; chituirea tuturor crpturilor, fisurilor, nodurilor, mbinrilor i golurilor existente pe suprafeele ce se protejeaz cu chit, realizat din praf de cret i produs ignifug n raport de (1:1) cantitate de chit reprezint 0,1 kg/mp; tratarea cu substan a rosturilor (de chertare) i apoi ntocmirea unui proces-verbal de lucrri ascunse, mpreun cu beneficiarul n care se vor specifica operaiile executate (tratri de rosturi, crpturi, fisuri etc. prin chituire).

Pentru ignifugarea prin impregnare, materialul lemnos trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii:

s fie decojit (s nu aib la suprafa coaj); s nu fie tratat n profunzime sau la suprafa cu substane chimice care s mpiedice ptrunderea produsului ignifug n masa materialului.

2.4.1.2. Aplicarea primului strat

se verific umiditatea lemnului (valoare maxim: 18%); se verific umiditatea i temperatura aerului (valori: maxim 60% i minim 10 C); se verific dac umiditatea eprubetelor tiate corespunde cu cea a lucrrii; se face o prob de densitate a produsului ignifug dac firma are n dotare densimetru; se trece la aplicarea primului strat de soluie ignifug pe lucrare i epruvete i se face calculul consumului specific realizat astfel: se cntrete eprubeta nainte uscat i dup aplicarea soluiei ud, se face diferena maselor i se raporteaz la suprafaa acestuia; se aplic stratul al doilea, se calculeaz consumul specific realizat pe cele dou straturi. n cazul n care substana se aplic n dou straturi, iar consumul specific obinut este egal sau mai mare dect cel specificat de productor, putem considera c lucrarea este terminat, n caz contrar se mai aplic un strat.

La terminarea lucrrii se ntocmete un proces-verbal de recepie provizorie (model n Norma tehnic C 58-96, pag. 18), se mpacheteaz i sigileaz probele n prezena beneficiarului i se trimit la un laborator acreditat nsoite de:

comand ferm; proces-verbal de recepie provizorie; copie dup avizul de expediie de la productor; certificat de calitate; certificat de atestare firm copie.

Metoda de verificare a eficacitii ignifugrii se bazeaz pe pierderea de mas, conform SR 652/98 n care o prob este format din trei eprubete pentru fiecare 1000 mp, cu dimensiunile (150 x 400 x max. 48) mm. Dup primirea raportului de ncercare se face recepia la terminarea lucrrii cu ntocmirea unui proces-verbal de recepie calitativ (model M.L.P.T.L.); aceasta mpreun cu raportul de ncercare vor fi consemnate n cartea tehnic a construciei respective.

2.5. Ignifugarea maselor plastice

Materialele plastice sunt substane polimerizate organice cu coninut ridicat de carbon care constituie cauza combustibilitii lor i aparin claselor de combustibilitate C 3 i C 4 . Arderea materialelor plastice are o serie de trsturi specifice:

datorit temperaturii se produce o deformare mare; prin descompunerea termic rezult produse gazoase inflamabile; temperatura de aprindere i ardere este foarte joas; arderea n sine este rapid i nsoit de degajare de cldur radiant de gaze fierbini i de fum; cad picturi incandescente ce sunt noi focare de incendiu.

Aceste caracteristici creeaz un risc ridicat de pericol pe care l prezint utilizarea materialelor plastice. Combustibilitatea maselor plastice depinde de gradul de oxidare n care se gsesc elementele din combinaie. Exemplu: un material plastic este format din carbon i hidrogen, are o combustibilitate foarte mare datorit afinitii acestor elemente cu oxigenul.

Combustibilitatea poate fi apreciat funcie de urmtorii parametrii:

influena monomerilor; structura materialelor plastice; greutatea molecular; urme de solveni (mai ales la materialele spongioase); plastifiani; forma materialelor plastice.

Propagarea incendiului depinde foarte mult de forma pieselor din material plastic. Exemplu: la un material plastic spongios propagarea este rapid i chiar foarte rapid. Arderea depinde de viteza de descompunere a materialelor plastice i de faptul c se topesc cu uurin, ceea ce duce la favorizarea rspndirii flcrilor prin crearea de focare noi. Viteza de ardere este mare, cu degajri mari de cldur. Temperaturile de ardere se ridic la aproximativ 1200 oC. Metodele de reducere a combustibilitii materialelor plastice sunt urmtoarele:

prin mijloace chimice reactive folosirea interveniei n molecula monomerului sau polimerului; prin mijloace aditive folosirea unor substane organice i anorganice care se adaug n polimeri. o anorganici: srurile de amoniac, fosfai, trioxidul de stibiu, fibra de sticl, azbest, fina de mic, fina de roci); o organici: parafine halogenate, compui ai fosforului, sulf etc. vopsele i straturi de protecie. o vopsele: spumante, obinuite ignifuge. o straturi de protecie din metal, ipsos, lemn ignifugat etc.

Ignifugarea maselor plastice cea mai eficient variant este prin tratament n mas.

pentru PVC, polipropilen, poliesteri se pot aplica tratamente de suprafa; pentru polistiren expandat, extrudat (presat), poliuretan tratament de ignifugare n mas; pentru rini forme aldehide: - ignifugare n mas; - termo-degradare succesiv.

Metoda de verificare este conform STAS 7248 metoda propagrii flcrii pe orizontal (panou radiant).

2.6. Noiuni despre incendiu

Incendiul este un proces complex, cu evolutie nedeterminata, incluzand termeni diversi de natura fizica si chimica (reactii de ardere, transfer de caldura, formarea flacarilor, schimb de gaze cu mediul inconjurator, transformari structurale in materialele si elementele de constructii). Incendiul este un proces de ardere care produce pagube (omenesti si materiale) si care necesita interventie de stingere in scopul intreruperii si lichidarii lui. Incendiul este definit de urmatoarele elemente:

existenta materialelor combustibile si actiunea unei surse de aprindere;

initierea si dezvoltarea in timp si spatiu a proceselor de ardere scapate de sub control; necesitatea interventiei organizate in scopul lichidarii lui; producerea de pierderi materiale si omenesti in urma arderii.

Evolutia incendiului este variatia in timp a parametrilor incendiului pe parcursul manifestarii acestuia. Evolutia incendiului este un fenomen aleatoriu. Datorita acestui fapt nu pot exista doua incendii identice. In dezvoltarea unui incendiu intervin numerosi factori cum ar fi:

formasi dimensiunile incaperii; sarcina termica existenta (cantitatea de material combustibil); pozitia si natura materialelor combustibile; locul si modul de initiere a incendiilor; posibilitatea de disipare a caldurii si de ventilare a incendiului; dispunerea incaperii in cladire etc.

Se poate, totusi, considera ca in evolutia unui incendiu in interiorul unei incaperi, intervin 5 faze:

Aparitia focarului initial; Faza de ardere lenta; Faza de ardere activa; Faza de ardere generalizata (dupa depasirea punctului de flash-over); Faza de regresie.

I. Aparitia focarului initial prima faza din dezvoltarea incendiului care consta in aprinderea materialului combustibil de la o sursa ce are energia de aprindere necesara. II. Faza de ardere lenta caracterizata prin urmatoarele:

are o durata extrem de variata (ea poate lipsi sau varia de la cateva minute la cateva ore, zile); aria de combustie este limitata la zona focarului; temperatura creste relativ lent, fara a atinge valori importante, dimensiunile flacarii sunt mici in comparatie cu dimensiunile incaperii; durata ei depinde in primul rand de natura, cantitatea si modul de distributie a materialelor combustibile in incapere.

III. Faza de ardere activa cea mai importanta faza, care decide, in mare masura, dezvoltarea ulterioara a incendiilor. Arderea este puternica, cu temperaturi care variaza mult in timp si spatiu. Daca incaperea este inchisa, cantitatea de aer necesara arderii devine insuficienta, rezultand o regresie in dezvoltarea incendiului, care poate sa se stinga spontan, fiind eliminata faza de ardere generalizata. In cazul patrunderii aerului proaspat (exemplu: prin spargerea geamurilor, deschiderea trapelor, deschiderea usilor), dezvoltarea incendiului este mult accelerata. IV. Faza de ardere generalizata faza in care ard toate materialele combustibile aflate in incapere, incendiul atingand dezvoltarea maxima. Regimul de ardere este conditionat de suprafata materialelor combustibile si de dimensiunile deschiderilor (incendiile pot fi ventilate sunt intense dar de scurta durata, sau neventilate de intensitate mai redusa si de durata mai lunga). V. Faza de regresie ultima faza, cand temperatura incepe sa scada prin epuizarea combustibilului, flacarile dispar fiind inlocuite de jar si cenusa. Temperatura scade dar ramane ridicata mult timp, ceea ce afecteaza structura de rezistenta a cladirilor.

Dezvoltarea unui incendiu poate parcurge cele cinci faze sau, din dezvoltarea lui pot lipsi unele faze. De asemenea timpul necesar dezvoltarii unei faze este diferit de la un incendiu la altul, aceasta datorita numerosilor factori, enumerati mai sus, care intervin in caracterizarea unui incendiu. Pe plan international se utilizeaza incendiul standard, obtinut prin incercarea in cuptoare a elementelor de constructii pentru stabilirea limitei de rezistenta la foc. Desfasurarea acestui incendiu se face dupa o curba standard internationala ce reprezinta infasuratoarea tuturor incendiilor cunoscute la data adaptarii acestuia, al carui regim termic se desfasoara dupa grafic (ISO 834 STAS 7771/81). Pentru stabilirea unor performante la cladiri, sau a cauzelor unor incendii, se mai utilizeaza si incendii conventionale care reprezinta o ardere initiata in conditii reproductibile (natura si cantitatea combustibilului, conditii spatiale si de mediu) care simuleaza un anumit tip de incendiu.

2.7. Acte normative ce reglementeaz activitatea privind sigurana la foc

I. ORDONANTA NR. 307 LEGEA NR. 212/1997 O.G. NR. 114/2000 privind apararea impotriva incendiilor, stabileste ca:

persoanele fizice si juridice sunt obligate sa respecte in orice imprejurare normele de prevenire si stingere a incendiilor si sa nu primejduiasca prin deciziile, faptele lor, viata, bunurile si mediul; persoanele fizice si juridice care detin cu orice titlu terenuri, constructii sau instalatii tehnologice, au obligatia de a permite accesul pompierilor si a persoanelor care acorda ajutor; patronul are obligatia sa obtina avizele si autorizatiile de prevenire si stingere a incendiilor; inceperea lucrarilor de executie la constructii si la instalatii tehnologice noi, dezvoltarea, modernizarea sau schimbarea destinatiei celor existente, precum si punerea in functiune a acestora, se supun potrivit legii, avizarii si autorizarii privind prevenirea si stingerea incendiilor; prestarea lucrarilor de termoprotectie, ignifugare, intretinere si reparare a autospecialelor si a altor mijloace tehnice destinate apararii impotriva incendiilor, se efectueaza de catre persoane juridice atestate de CNSIPC.

II. HOTARREA NR. 1492/2004 privind principiile de organizare, functionare si atributiile serviciilor de urgenta profesioniste. Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta este institutia publica, de interes national, specializata in prevenirea si managementul situatiilor de urgenta si investita cu atributii de coordonare, control si acordare a asistentei tehnice in acest domeniu, in conditiile legii. Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta este format din:

Inspectoratele judetene; Brigazi si grupuri de pompieri; Centrul National pentru Securitate la Incendiu si Protectie Civila, alte unitati.

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta coordoneaza intreaga activitate si, printre atributii se numara si urmatoarele:

elaboreaza conditii tehnice general obligatorii de proiectare, omologare si fabricare a mijloacelor tehnice destinate apararii impotriva incendiilor si avizeaza folosirea celor provenite din import; autorizeaza si acrediteaza laboratoare si poligoane de incercari la foc.

Centrul National pentru Securitate la Incendiu si Protectie Civila, in baza H.G. 259/2005, organizeaza cursurile de atestare a persoanelor fizice si atestarea persoanelor juridice ce desfasoara activitati in domeniul apararii impotriva incendiilor (termoprotectie, ignifugare, verificare, intretinere instalatii de semnalizare si de stins incendii, verificare si incarcare stingatoare, verificare si intretinere autospeciale si alte mijloace tehnice). De asemenea Centrul National pentru Securitate la Incendiu si Protectie Civila este laborator acreditat de catre RENAR pentru efectuarea incercarilor la foc. III. H.G. NR. 259/2005 privind functionarea Centrului National pentru Securitate la Incendiu si Protectie Civila prevede la pct. i ca acesta atesta persoanele fizice si juridice pentru prestarea lucrarilor de termoprotectie si ignifugare, precum si a celor de verificare, intretinere si reparare a autospecialelor, utilajelor, instalatiilor si a altor mijloace tehnice destinate prevenirii si stingerii incendiilor. IV. NORMELE GENERALE DE PREVENIRE SI STINGEREA INCENDIILOR APROBATE PRIN O.M.I. 775 DIN 1998 Este obligatorie utilizarea numai a mijloacelor tehnice PSI omologate, avizate si agrementate tehnic si care indeplinesc conditiile de calitate, potrivit legii. Criterii de performanta privind siguranta la foc si principalii factori de determinare a acestora:

Riscul de incendiu; Rezistenta la foc; Preintampinarea propagarii incendiilor in functie de: degajarile de fum, gaze fierbinti si produse nocive; etanseitate la fum si la flacari; propagarea flacarilor si a fumului; rezistenta fatadelor si acoperisurilor la propagarea focului. Comportarea la foc; Stabilitate la foc; Caile de acces, evacuare si interventie.

1. Riscul de incendiu criteriul de performanta care reprezinta probabilitatea globala de izbucnire a incendiilor, determinata de interactiunea proprietatilor specifice materialelor si substantelor combustibile, cu sursele potentiale de aprindere, in anumite imprejurari, in acelasi timp si spatiu. Niveluri: redus (mic); mediu (mijlociu); ridicat (mare). 2. Rezistenta la foc proprietatea unui element de constructie sau a unei structuri, de a-si pastra, pe o durata determinata stabilitatea, etanseitatea la foc si/sau alta functiune specializata, intr-o incercare la foc standardizata. 3. Comportarea la foc a constructiilor si a instalatiilor, in ansamblu sau a unor parti componente este determinata de contributia la foc a elementelor materialelor si substantelor combustibile utilizate, in raport cu rezistenta la foc asigurata. 4. Stabilitatea la foc a constructiilor si instalatiilor sau a compartimentelor de incendiu reprezinta caracteristica globala, exprimata in unitati de timp (ore, minute), intre momentul

izbucnirii incendiului si, momentul in care structura de rezistenta respectiva isi pierde capacitatea portanta si se prabuseste ca urmare a actiunii si a efectelor incendiului. 5. Caile de acces, evacuare, interventie

Ale constructiilor si instalatiilor de orice categorie, trebuie astfel stabilite, dimensionate, realizate, dispuse, alcatuite si marcate, astfel incat sa asigure evacuarea persoanelor precum si circulatia si orientarea rapida a fortelor de interventie; Se separa de celelalte spatii prin elemente de constructie cu rezistenta si comportare la foc corespunzatoare utilizarii in conditii de siguranta a cailor respective pe timpul incendiului si se prevad cu instalatii sau sisteme de evacuare a fumului si a gazelor fierbinti.

V. LEGEA NR. 10/1995 privind calitatea in constructii instituie atat sistemul calitatii, cat si cerintele obligatorii pentru realizarea si mentinerea pe intreaga durata de existenta a constructiilor. Cerintele esentiale la care trebuie sa raspunda o constructie, sunt:

Rezistenta si stabilitate; Siguranta in exploatare; Siguranta la foc; Igiena, sanatatea oamenilor, refacerea si protectia mediului; Izolatia termica, hidrofuga si de economia de energie; Protectia impotriva zgomotului.

Obligatiile respectarii cerintelor de calitate revin investitorilor, cercetatorilor, proiectantilor, verificatorilor de proiecte, fabricantilor si furnizorilor de produse pentru constructii, executantilor, proprietarilor, utilizatorilor, expertilor tehnici precum si autoritatilor publice si asociatiilor profesionale de profil. Sistemul calitatii in constructii cuprinde ansamblul structurilor organizatorice, responsabilitati, regulamente, proceduri si mijloace, care concura la realizarea calitatii: Sistemul calitatii se compune din: 1. Reglementari tehnice in constructii care se stabilesc prin regulamente si proceduri normative, instructiuni tehnice, STAS-uri si au ca obiect conceptia, calculele, executia si exploatarea constructiilor. Toate acestea stabilesc de obicei conditii minime de calitate, precum si modul de determinare si verificare ale acestora. Regulamentul de elaborare, avizare a reglementarilor este stipulat in H.G. 399/95. 2. Calitatea produselor folosite la realizarea constructiilor Certificarea calitatii produselor se efectueaza prin grija producatorului, in conformitate cu metodologia si procedurile stabilite. La baza legii sta H .G. 766/1997 care stabileste regulamentul privind certificarea de conformitate a calitatii produselor folosite in constructii . La lucrarile de constructii se interzice folosirea de produse fara certificarea calitatii lor. Certificarea de conformitate se face de catre organisme de certificare. 3. Agremente tehnice pentru noi produse si procedee Agrementele tehnice stabilesc, in conditiile prevazute de H.G. 766/1997 , aptitudinile de utilizare, conditii de fabricare, de transport, de depozitare, de punere in opera si de intretinere a acestora. Agrementul tehnic se va solicita de catre producator, utilizatori sau agenti economici cu activitate de comert. Activitatea de agrementare in constructii este condusa si coordonata de

catre comisia de agrement tehnic in constructii. Secretariatul comisiei de agrement tehnic este asigurat de catre M.L.P.T.L. 4. Verificarea proiectelor, a executarii constructiilor conform H.G. 925/95.

lucrarilor

si

expertizarea proiectelor

si

verificarea proiectelor verificatori; verificarea executiei investitori diriginti si responsabili cu executia; expertize tehnice.

5. Conducerea si asigurarea calitatii in constructii Agentii economici care executa lucrari de constructii, asigura nivelul de calitate corespunzator cerintelor cuprinse in modelul de asigurare a calitatii, stabilit de catre H.G. 766/1997 functie de categoria de importanta a constructiilor sau de complexitatea si de importanta unor lucrari. 6. Autorizarea si acreditarea laboratoarelor de analize si incercari in activitatea de constructii Aceasta activitate este stipulata in H.G. 766/1997 . Prin autorizarea laboratoarelor se confera acestora dreptul sa emita documente recunoscute de organismele de control a sistemului de calitate. Acreditarea recunoaste competenta laboratoarelor pe plan national si international (laboratoarele de incercari la foc vor fi autorizate sau acreditate in conformitate cu Legea 121/96 si Regulamentul de autorizare si acreditare a laboratoarelor nr. 707/1997 ). 7. Activitatea metrologica in constructii Conform Regulamentului privind activitatea de metrologie in constructii din H.G. 766/1997 prin aceasta componenta a sistemului calitatii se asigura administrarea, confirmarea metrologica si utilizarea echipamentelor de masurare. 8. Receptia constructiilor constituie certificarea realizarii constructiei in conformitate cu documentatia tehnica si cu documentele cuprinse in cartea tehnica. Receptia se executa in doua etape:

receptia la terminarea lucrarilor; receptia finala la expirarea perioadei de garantie.

Regulamentul de efectuare a receptiei si de intocmire a cartii tehnice este stipulat in H.G. 273/1994 . Cartea tehnica a constructiei va cuprinde:

fise de date sintetice; capitolul A Documentatia privind proiectarea; capitolul B Documentatia privind executia; capitolul C Documentatia privind receptia; capitolul D Documentatia privind exploatarea, repararea, intretinerea si urmarirea in timp; jurnal de evenimente.

9. Comportarea in exploatare si interventie in timp urmarirea in timp se executa de catre utilizator in conformitate cu Regulamentul aprobat prin H.G. 766/1997 si are obligatia de a efectua urmarirea curenta cu completarea la zi a capitolului D si punctului 6 din cartea

constructiei intocmita conform H.G. 273/1994. Durata de viata a constructiei se stabileste conform H.G. 266/1994 . 10. Post-utilizarea constructiilor cuprinde activitatea de dezafectare, demontare si demolare a constructiilor si se desfasoara in conformitate cu H.G. 766/1997. 11. Controlul de stat al calitatii Se executa de catre Inspectia de stat in constructii, lucrari publice, urbanism si amenajare teritoriala, in conformitate cu H.G. 272/1994 si H.G. 70/1996. OBLIGATII SI RASPUNDERI OBLIGATIILE INVESTITORULUI

Stabileste nivelul calitatii; Obtine acordurile, avizele, autorizatiile prevazute de lege; Asigura verificarea proiectelor prin verificatori atestati de M.L.P.T.L.; Asigura respectarea in executie a proiectelor; Asigura receptia lucrarilor; Intocmeste cartea tehnica.

OBLIGATIILE EXECUTANTULUI

Sa respecte prevederile normativului de PSI pe timpul lucrarilor de constructie; Sa anunte grupul de pompieri cu 30 zile inaintea inceperii lucrarilor de constructie; Inceperea lucrarilor de constructie dupa obtinerea autorizatiei de constructie si a celorlalte avize prevazute de lege; Utilizarea in executia lucrarilor numai a produselor si procedeelor certificate sau agrementate tehnic, gestionarea probelor martor pe timpul executiei, inlocuirea cu acordul proiectantului a produselor si procedeelor care nu indeplinesc nivelul de calitate stabilit; Respectarea proiectelor si a detaliilor de executie; Receptionarea numai a cladirilor terminate; Sa anunte grupul de pompieri cu trei zile inainte de terminarea lucrarilor.

OBLIGATIILE PROIECTANTULUI

Precizarea in proiect a categoriei de importanta a constructiei; Evaluarea riscului de incendiu si intocmirea scenariului de siguranta la foc; Asigurarea detaliilor de executie cu respectarea reglementarilor tehnice si luarea tuturor masurilor pentru realizarea sigurantei la foc; Prezentarea proiectelor pentru verificarea specialistilor verificatori stabiliti de investitor; Elaborarea caietelor de sarcini, instructiunilor tehnice de lucru privind executare, exploatare, intretinerea precum si proiectele de urmarire in timp; Stabilesc prin proiect fazele determinante de executie si participa la verificarea acestora.

OBLIGATIILE UTILIZATORULUI

Utilizarea conform cu instructiunile de exploatare; Efectuarea la timp a intretinerii, verificarilor si reparatiilor; Efectuarea urmaririi curente in timp; Efectuarea cererii pentru urmarirea speciala (unde este cazul).

VI. NORMATIV DE P.S.I. C 300 pe durata executiei lucrarilor de constructii si instalatii aferente acestuia.

Obligatiile executantului :

Sa aduca la cunostinta I.S.U. teritoriale, cu 30 de zile inainte despre inceperea lucrarilor precum si cu 3 zile inainte de darea in exploatare; Sa utilizeze in executia lucrarilor numai produse si procedee prevazute in proiect certificare sau pentru care exista agremente tehnice.

PENTRU LUCRARI DE IGNIFUGARE

Norma tehnica C58 96 privind ignifugarea materialelor combustibile; SR 652 98 verificarea eficacitatii ignifugarii; SR 7248 99 metoda de determinare a propagarii flacarii pe suprafata materialelor; SR ISO 4828 partile 1-6 conditii generale pentru vopsitorii; Normativ pentru verificarea calitatii si receptia lucrarilor de constructii si instalatii aferente C56 85; Standardul de firma pentru produse; Instructiuni de utilizare a produsului.