Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Principalele forme şi cauze ale scoaterii din funcţionare a angrenajelor. Materiale utilizate în
construcţia roţilor dinţate.
‐ forme principale de deteriorare‐ruperea dintilor, distrugerea suprafetelor functionale
forme specifice de rupere, forme specifice de istrugere a flancurilor ‐ cu reprezentări grafice
explicative
tipuri de materiale‐ nemetalice/metalice (feroase/neferoase), caracteristici principale,
domenii de utilizare
oțeluri de îmbunătățire/cementare‐ caracteristici specifice, tratamente, domenii de utilizare
‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐
2. Etanşări mobile fără contact.
domeniu de utilizare, rol si principiu funcțional
Se folosesc in cazul in care piesele sau dispozitivele de etansat nu trebuie sa aiba suprafete in
contact. Etansarile sunt realizate prin constructia dispozitivelor prin procedeul de micsorare a spatiului
interstitial dintre piese. Avantajul principal al acestui tip de etansare este dat de lipsa totala a frecarii
dintre piese, deci, de lipsa uzurii. De asemenea, se elimina griparea, supraincalzirea si deformarea
suprafetelor pieselor
tipuri de etanșări mobile fără contact ‐ desene cu soluții constructive, explicarea modului prin
care își îndeplinesc rolul funcțional
Etanşarea fără contact poate fi: cu fantă; cu fantă şi canale (a); cu labirinţi (b); cu şaibe de reţinere
(c). Spaţiile dintre părţile care compun etanşarea sunt umplute cu unsoare consistentă.
Pentru mărirea eficacităţii sistemului de etanşare cu fantă se pot executa canale circulare sau cu
profil rotund sau dreptunghiular, sau chiar elicoidale, a căror funcţionare se bazează pe pierderea de
energie cinetică a fluidului pe parcurs, acesta trecând dintr-un spaţiu îngust în altul mai larg (deci se
relaxează). Cu cât numărul de canale este mai mare cu atât eficacitatea creşte.
Avantajul canalelor elicoidale este acela ca lubrifiantul se întoarce în baia de ulei încă de la
început. În cazul labirinţilor energia cinetică a fluidului se pierde pe două căi: traseul sinuos, necesitând
urcuşuri şi diferenţele dimensionale ale interstiţiului.
‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐
3. Transmisii prin curele. Caracterizare. Clasificare. Domenii de utilizare. Sisteme de tensionare a
curelei.
ce sunt transmisiile prin curele? cum funcționează?
elemente componente (+ desen)
comparații cu alte tipuri de transmisii, avantaje/dezavantaje
clasificarea transmisiilor prin curele, desene/exemple
domenii de utilizare a (diferitelor tipuri de) transmisii prin curele
necesitatea și rolul sistemelor de întindere a curelei
tipuri de sisteme, exemple (+desen), componente, cum funcționează
‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐
4. Reprezentați forțele din angrenaje precum și celelalte mărimi necesare, pentru un reductor ...
reprezentarea reductorului (angrenajelor, treptelor) în două vederi, conform cu tipul de
reductor și cu precizarea (indicarea) intrării în reductor și a poziției acesteia
indicarea (alegerea) sensului de rotație a arborelui (roții) de intrare și a celorlalte roți
indicarea (alegerea) sensului de înclinare a danturii pentru roata conducătoare (pinion tr. I)
reprezentarea componentelor (Ft, Fr și Fa) pentru fiecare roată/angrenaj și a sensurilor de
înclinare a danturilor
‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐
5. Montaj cu rulmenți ...
reprezentarea montajului și a celorlalte elemente (componente) după caz: arbore, rulmenți,
carcasă/pahar, capac/capace de rumenți, etanșări
1. Sarcini care încarcă arborele (forțe și surse ale acestora, reducerea sarcinilor exterioare,
puncte de aplicație, scheme de calcul etc). Solicitări ale arborilor drepţi, cicluri de variaţie ale
solicitărilor arborilor drepţi.
1. Sarcini care încarcă arborele (forțe și surse ale acestora, reducerea sarcinilor exterioare,
puncte de aplicație, scheme de calcul etc). Solicitări ale arborilor drepţi, cicluri de variaţie ale
solicitărilor arborilor drepţi.
sarcini care încarcă arborii‐ forțe exterioare, reacțiunile ‐ desene exemplificative
În calcule, arborele este înlocuit cu o grindă pe două sau pe mai multe reazeme (numărul de reazeme fiind
cel existent la construcţia reală), asupra căreia acţionează forţe exterioare , provenite de la roţile de
transmisie montate pe acesta (roţi dinţate, roţi de curea, roţi de lanţ etc.) şi forţe de reacţiune, reacţiunile
din lagăre. Sub acţiunea acestui sistem de forţe, arborele este în echilibru static determinat.
reducerea (forțe concentrate) forțelor exterioare/reacțiunilor
Forţele exterioare, considerate ca forţe concentrate, acţionează în plane normale pe axa arborelui
(forţele tangenţiale şi radiale din angrenaje şi forţele tangenţiale din transmisiile prin curea sau lanţ) sau
sunt paralele cu axa arborelui (forţele axiale din angrenaje).
Pentru stabilirea punctelor de aplicaţie ale sarcinilor exterioare care acţionează asupra arborelui este
necesar să se ţină cont de faptul că acestea se transmit arborelui direct (pinion corp comun cu
arborele/arbore pinion, prin contactul dintre butuc şi arbore etc.) sau indirect (prin intermediul unui
element suplimentar - pană pentru forţele tangenţiale, inel de sprijin pentru forţele axiale şi altele, sub
forma unor presiuni, în general neuniform distribuite pe suprafaţa de contact).
Forţele exterioare care acţionează asupra arborilor sunt dispuse după direcţii diferite, fapt care duce la
solicitarea arborelui, la încovoiere, în plane diferite. Pentru simplificarea stabilirii diagramelor de
momente încovoietoare, se recomandă descompunerea tuturor forţelor în componente care produc
solicitarea arborelui la încovoiere în două plane perpendiculare
Forţele de reacţiune din lagăre rezultă din interacţiunea arborelui cu organele pe care se reazemă.
Acestea se consideră, de asemenea, în schemele de calcul, sub forma unor sarcini concentrate, aplicate în
punctele de rezemare ale arborelui. Poziţia reazemelor arborelui depinde de natura lagărului
tipuri de solicitări la care sunt supuși arborii și cicluri de variație ale solicitărilor
Sub acţiunea forţelor exterioare, arborii sunt solicitaţi la torsiune, încovoiere şi compresiune sau
tracţiune deci, în cazul general, sunt supuşi la solicitări compuse. Ponderea fiecărei solicitări este
determinată de mărimea forţelor şi de poziţia acestora în raport cu reazemele arborelui.
Tensiunile care apar, datorită acestor solicitări, nu sunt constante, ci variabile, ele variind după cicluri
de solicitare diferite. Astfel, tensiunea de încovoiere variază după ciclu alternant simetric, deoarece – deşi
sarcina care încarcă arborele rămâne constantă ca mărime, direcţie, sens şi punct de aplicaţie – prin rotirea
arborelui, fibrele acestuia sunt supuse alternativ la compresiune şi la tracţiune (materialul de pe o direcţie
radială oarecare este solicitat la compresiune atunci când se află în dreptul fibrei interioare.
Tensiunea de torsiune este constantă (solicitare aproximativ constantă, şocuri moderate) sau variază
după un ciclu pulsator (considerând funcţionarea cu porniri şi opriri repetate).
SCHITE :
‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐
Calculul tensiunii de torsiune τt, încovoiere i şi după caz, al tensiunii de
compresiune sau tracţiune t(c) în secţiunea considerată. Tensiunile din secţiunea
verificată se determină cu relaţiile
M 16 M t
t , (3.6)
t
Wp d 3
F
a 4Fa , (3.8)
Fig.1
Roata evolventică are un număr de dinţi z dispuşi echiunghiular, ale căror flancuri sunt evolvente. Se
definesc următoarele elemente geometrice:
▪ diametrul cercului de cap al roţii (da=2ra), care limitează dinţii la exterior;
▪ diametrul cercului de picior (df =2rf), care limitează dinţii la interior;
▪ diametrul cercului de bază (db=2rb), care constituie centroida la generarea teoretică a evolventei;
▪ diametrul cercului de divizare (d=2r), centroida la generarea practică a evolventei cu scula cu flanc
rectiliniu;
▪ diametrul cercului de rostogolire(d=2ry), (sau rw in fig. 2)
▪ pasul diametral, numit şi modul (my=dy/z), definit ca raport între diametrul dy şi numărul de dinţi ai
roţii.
Suprafaţa laterală a dintelui se numeşte flanc, iar curba rezultată din intersecţia planului normal cu acesta
se numeşte profil.
Partea dintelui situată deasupra cercului de rostogolire se numeşte capul dintelui, iar cea de sub acest cerc
piciorul dintelui.
principalele dimensiuni ale angrenajului (cu desen) ‐ distanța dintre axe, polul angrenării,
segmentul de angrenare
2
Fig.2
Angrenajul roată – roată este format din două roţi dinţate caracterizate de numerele de dinţi z1 şi z2 şi
acelaşi modul m pe cercurile de divizare ale celor două roţi.
▪ distanta dintre axe - aw;
▪ punctul de contact dintre profile - M;
▪ punctele de contact dintre profile se află pe dreapta determinată de punctele T1 şi T2 (tangenta comună
a celor două cercuri de bază), numită dreaptă de angrenare ;
▪ segmentul real de angrenare – A-E – determinat de intersecţia dreptei de angrenare cu cercurile de
cap ale celor două roţi ;
▪ polul angrenari - C -iIntersecţia dreptei de angrenare cu linia centrelor O1-O2 a celor două roţi
determină polul C al angrenării (centrul instantaneu de rotaţie în mişcarea relativă a celor două roţi) şi
centroidele angrenajului – cercurile de rostogolire de diametre dw1 şi dw2.
În fig. alaturata este prezentat montajul arborelui de ieşire dintr-un reductor cilindric
Montajul este realizat cu rulmenţi radiali cu bile şi este destinat preluării de sarcini radiale medii şi
sarcini axiale mici. Este prezentat şi fluxul
eventualelor forţe axiale, în ambele sensuri, de la roata dinţată la carcasă.
rulment
arbore
rulment
Manseta de etansare
Capac
lateral Roata
dintata
carcasa