Îmbinări demontabile şi nedemontabile

Filete şi îmbinări filetate; Şuruburi, piuliţe, şaibe, asigurări

împotriva deşurubării; Montarea îmbinărilor filetate;

Filetul este o nervură elicoidală dispusă pe o suprafaţă de revoluţie. Filetele sunt

exterioare (de tip şurub) sau interioare (de tip piuliţă); două filete conjugate (exterior şi
interior) formează o îmbinare filetată, dacă după strângere, piesele nu se mai mişca una faţă
de alta, sau un mecanism şurub-piuliţă, daca în funcţionare una sau ambele piese fac mişcare
de rotaţie şi de translaţie.

După suprafaţa de revoluţie, filetele pot fi cilindrice (majoritatea) sau conice (folosite în
special pentru etanşare în filet). Filetele pot fi pe dreapta (în majoritatea cazurilor) sau pe
stanga (se noteaza cu LH sau STG).

Tipuri de filete:

a) pătrat (Pt) b) trapezoidal (Tr)

c) fierăstrău, (S) d) rotund, (Rd)

 e) triunghiular metric (M)

Pentru îmbinările filetate se folosesc filetele triunghiulare: metrice sau Withworth (cu
dimensunile exprimate în inci).

Solicitările principale sunt:

- a) în tija şurubului - solicitare compusă: tracţiune (compresiune) şi torsiune, flambaj.

- b) în spira filetului: - de strivire a spirelor în contact, de forfecare a spirei.

Solicitarea critică: (ce produce distrugerea filetului):

- la filetele de mişcare – strivirea spirei piuliţei;

- la îmbinările filetate tracţiunea tijei şurubului;

Clasele de materiale pentru şuruburi şi piuliţe se simbolizează cu 2 cifre: prima,

tensiunea limită la tracţiune (Rm) în sute de MPa, a doua limita la curgere (R0,2) în zeci de
procente din Rm

Ex: Dacă pe capul şurubului este înscris simbolul 8.8, materialul acestuia are:

Rm=8x100 MPa=800MPa, şi R0,2=800 MPa x 80%=640 MPa

Tipuri de şuruburi (după forma capului):

a) cu cap hexagonal; b) cu cap cilindric şi locaş hexagonal c) cu cap rotund şi crestătură; d) cu cap înecat,
e) cu cap cilindric şi crestătură; f) cu cap semiînecat şi locaş cruciform; g) stift filetat cu vârf conic; etc.

Simbolul minimal al şurubului conţine indicaţii despre: tipul filetului, diametrul şi

lungimea tijei filetate, standardul şurubului (cu precădere pentru forma capului).

Exemplu: un şurub M10x40, STAS 4272 este un şurub cu cap hexagonal cu filet metric
normal cu diametrul exterior al tijei de 10mm şi cu lungimea tijei 40mm.

Tipuri de piuliţe:

a) hexagonală; b) pătrată c) hexagonală înfundată; d) cilindrică cu crestături radiale, e) hexagonală

crenelată; f) cilindrică cu crestături frontale; g) cilindrică cu găuri frontale; etc.

Tipuri de îmbinări filetate:

a) cu şurub în gaură filetată, b) cu şurub şi piuliţă, c) cu prezon, etc.

Îmbinarea cu şurub în gaură filetată se foloseşte la montarea unor piese pe corpuri

masive. Gaura filetată este prelucrată în ultima dintre piesele pachetului, prin celelalte este
executată o gaură de trecere (cu diametrul nominal cu 1...2 mm mai mare decât d). La această
îmbinare trebuie asigurată o lungime efectivă de contact le între spirele şurubului şi găurii
filetate, pentru a nu se produce distrugerea filetului. Această lungime trebuie sa fie minim:
- (0,8....1,2) d, pentru înşurubare în oţel;
- (1,2...1,5) d, pentru înşurubare în fontă;
- (2,0...2,5) d, pentru înşurubare în aliaje uşoare (Al, Mg),
unde d este diametrul nominal al filetului.

Adâncimea găurii filetate trebuie să fie cu minim 3 paşi ai filetului mai lungă decât
terminarea zonei de contact, pentru a evita blocarea şurubului la finalul înşurubării.

Gaura prelucrată înainte de filetare trebuie să fie mai adâncă decât zona filetată, pentru
ca la fundul găurii înfundate filetate cu tarod rămâne o porţiune cu filet incomplet. Lungimea
e se alege în funcţie de tipul tarodului: mai lungă pentru filetarea cu tarod de maşină şi mai
scurtă la tarodarea cu set de tarozi.

Îmbinarea pieselor cu şurub şi piuliţă este folosită cu precădere în construcţiile metalice,

dar şi în general la îmbinarea pieselor subţiri (cu grosimea însumată mai mica decât 10 d) şi
unde nu este necesara etanşarea între feţele exterioare ale pachetului de piese îmbinate.

Piesele au găuri de trecere, lungimea de contact pe filet este asigurată de înalţimea m a

piuliţei. Tija şurubului trebuie sa iasă 2...3 paşi dincolo de piuliţă la terminarea înşurubării.

Îmbinările cu prezon şi piuliţă sunt destinate îmbinării pieselor din materiale cu duritate
mai redusă sau cu demontări frecvente. Prezonul, o tijă filetată la ambele capete, este
înşurubat până la blocare în piesa de bază. Prin celelalte piese ale pachetului se execută găuri
de trecere. După poziţionare, pachetul este străns prin înşurubarea piuliţei pe celălalt capăt al
prezonului.

Toate tipurile de îmbinări se realizează de obicei prin grupuri de şuruburi, pentru a

asigura strângerea constantă pe suprafaţa de contact dintre piesele îmbinate. Găurile de trecere
sau filetate pentru aceste grupuri trebuie să fie executate cu erori de coaxialitate în limita
jocului din gaura de trecere.

Avantajele îmbinărilor filetate:

a) gabaritul redus,
 b) montări si demontări comode manuale sau automate;

c) cost relativ scazut, definit prin facilităţile de executie şi prin normalizarea pieselor
filetate;

d) varietata pieselor filetate, adaptate unor funcţii diverse.

Scule de filetare şi prelucrarea filetelor;

Pentru filetarea manuală a filetelor metric, gaz sau Whitworth se utilizează filiera pentru
filet exterior şi tarodul pentru un filet interior. Filiera se montează în port filiera iar tarodul în
port tarod.

Pentru filetul exterior, tija se prelucrează la diametrul nominal. Pentru filetul interior,
gaura se execută la un diametru normalizat (cca. 0,8 din diametrul nominal al filetului).

Exemplu: pentru tarodarea unui filet interior M4 într-o gaura; 4 x 0,8 = 3,2 care
reprezintă diametrul burghiului cu care trebuie dată gaura. (Acest calcul este valabil pâna la
valoarea de M10 inclusiv).

Operaţia de filetare cea mai utilizată în lăcătuşeria mecanică este tarodarea. Tarozii pot
fi universali sau în set de trei tarozi. Primul tarod din set are un diametru mai mic de cit cel
nominal şi pe coadă are inscripţionată o linie; pe al doilea tarod sunt marcate două linii iar pe
ultimul, cu diametrul nominal, nu există nici un marcaj. Tarozii de maşină, (pentru tarodare
automată) sunt mai lungi şi cu con de atac mai extins decâ cei pentru tarodarea manuală.
 Tarozi

Pentru ca tarodul să se centreze mai bine şi ca şurubul sa poată fi potrivit cu mai mare
uşurinţă la montaj, gaura înainte de filetare trebuie teşită, cu un teşitor sau cu un burghiu mai
mare. Se verifică perpendicularitatea tarodului pe planul găurii (coaxialitatea tarodului cu
gaura. Pentru tarodare trebuie sa fie folosită ungerea cu seu de oaie, care datorită căldurii
produse în procesul de aşchiere, se topeşte şi intra între spirele tăiate, ungându-le şi răcindu-
le. Mişcarea de rotaţie la tarodare manuală sau la filetare cu filiera este intermitentă şi cu
reversare, pentru întreruperea şi desprinderea şpanului.

Montarea îmbinărilor filetate

Pentru realizarea unei îmbinări filetate se aplică un moment asupra unuia din elementele
prevazute cu filet (şurubul sau piuliţa) cu unelte adaptate configuraţiei părţii de acţionare:

- Chei fixe, inelare, tubulare, hexagonale cotite, avand suprafeţe de acţionare poligonale
destinate strangerii unui organ de asamblare caracterizat de o deschidere de cheie marcată pe
corpul cheii în apropierea părţii de prindere;

- Chei reglabile; prin deplasarea fălcii mobile se modifică deschiderea cheii;

- Chei speciale, destinate montării şi demontării şuruburilor şi piuliţelor speciale;

 - Chei dinamometrice folosite pentru măsurarea momentului de înşurubare şi chei
limitative, folosite pentru limitarea momentului de înşurubare;

- Şurubelniţe, destinate montării şi demontării şuruburilor cu crestatură sau cu locaş

cruciform;

La montarea grupurilor de şuruburi (flanşe, chiulase, etc.), asamblarea se face astfel:

- se centrează piesele asamblate astfel încat să ocupe poziţia reciprocă corectă.
- se introduc toate şuruburile şi se înşurubează cu mâna în găurile filetate sau piuliţele;
- se strâng definitiv îmbinările, acţionându-se asupra şuruburilor şi a piuliţelor; trebuie
să se urmarească cu atenţie obţinerea unei strângeri uniforme, acţionarea şuruburilor facându-
se în cruce şi progresiv. Pentru aceasta după ce piuliţele sau capetele şuruburilor au luat
contact cu suprafaţa piesei, se strang în doua etape realizandu-se strângeri de circa 30-40 % în
prima etapa şi strângerea definitivă urmată de un control în cea de a doua.
O îmbinare filetată trebuie să reziste în timpul funcţionării solicitărilor la care este
supusă fară a se desface. Din cauza deformaţiilor elementelor la solicitări variabile, piuliţele
se autodesfac.

Pentru prevenirea autodesfacerii se folosesc sisteme de asigurare prin formă:

- şaibe deformabile
- şplinturi;
- sârmă; etc

sau prin forţă (frecare):

- şaibe elastice;
- contrapiuliţe;
- inele din material plastic înglobate;
- piuliţe elastice (crestate radial sau lungitudinal);
- ştifturi filetate şi pastile de cupru, etc.

Îmbinări arbore-butuc prin ştifturi şi bolţuri; Îmbinări prin pene,

caneluri şi arbori profilaţi
 Îmbinările arbore/butuc au rolul de a poziţiona rotorii pe arbori şi de a prelua încărcarile
acestora. Ajustajul (cilindric sau conic) al îmbinării preia 4 grade de libertate relativă,
elementul de îmbinare propriu zis are rolul de a prelua răsucirea relativă şi translaţia în lungul
axei, sau doar una din aceste grade de libertate.

Prin formă

C
u

ş
t
i
f
t
u
r
i

s
a
u

b
o
l
ţ
u
r
i

T
r
a
n
s
v
e
r
s
a
l
e

L
o
n
g
i
 t
u
d
i
n
a
l
e

T
a
n
g
e
n
ţ
i
a
l
e

Avantaje: Poziţionare axială şi de rotaţie

Prelucrare uşoară, la montaj, după poziţionarea pieselor.
Cost redus
Dezavantaje: Piesele nu sunt interschimbabile
Se reduce rezistenţă arborelui prin scăderea secţiunii şi prin
introducerea amorselor de fisuri.
C
u

p
e
n
e

l
o
n
g
i
t
u
d
i
n
a
l
e

f
ă
r
ă

s
t
r
â
n
g
e
r
e

P
e
n
e

p
a
r
a
l
e
l
e
P
e
n
e

d
i
s
c

Avantaje: Interschimbabilitate totală;

Grad ridicat de standardizare.
Dezavantaje: Poziţionare doar la rotaţie;
Precizie de prelucrare necesară ridicată.

C
u

a
r
b
o
r
i

ş
i

b
u
t
u
c
i

p
r
o
f
i
l
a
ţ
i
P
r C
o a
f n
i e
l l
e u
r
s i
p
e (
c d
i )
a
l Avantaje: Interschimbabilitate totală;
e
Grad ridicat de standardizare;
( Permit deplasarea axială a rotorului pe arbore.
c
Dezavantaje: Poziţionare doar la rotaţie;
)
Precizie de prelucrare necesară ridicată;
Costuri maxime

Prin strângere
P
r C
i l
n e
m
p e
r
e (
s g
a )
r
e C
L o
a n
i
c c
a e
l
d (
j
( )
e
) I
L n
a e
l
r e
e
c t
e r
o
( n
f c
) o
n
i
c
e

C
u

s
t
r
â
n
g
e
r
e
 Avantaje: - Suprafeţe cu forme simple;
- Centrare cu erori minime;
- Pot constitui elemente de siguranţa, alunecă la suprasarcină.
Dezavantaje: - Precizii ridicate de execuţie necesare;
- Pentru montare sunt necesare tehnologii specifice.

Îmbinări nedemontabile
Îmbinări sudate
Cusătura sudată împreuna cu zona influenţată termic (ZIT) si cu metalul de bază neafectat de procesul de sudare
formeaza îmbinarea sudată (sudura).

B - lăţimea cusăturii; B1- latimea ZIT; a - supraînalţarea cusăturii; a1- supraînalţarea rădăcinii;MB -
material de bază; ZIT - zona influentat termic; A1 - secţiunea rostului; A2- secţiunea pătrunderii sudurii
Rostul este spaţiul dintre suprafeţele frontale ale pieselor ce urmează a fi sudate, necesar pentru a asigura
pătrunderea sudurii pe întreaga sectiune a materialului de baza.

1 - muchia componentelor; 2 - muchia rostului; 3 - muchia rădăcinii rostului;

S - grosimea componetelor; l - lungimea rostului sau latimea componentelor; b - deschiderea piciorul
rostului; b1 - deschiderea rostului; c - înălţimea piciorului rostului; α-unghiul rostului
Principalele tipuri de rosturi utilizate la sudare.

Tipul si dimensiunile rostului depind de caracteristicile materialului de sudare de grosimea sa, precum si
de procedeul de sudare folosit
Sub aspect economic este de dorit ca secţiunea rostului sa fie cât mai mică, rostul ideal fiind, din acest
punct de vedere, cel neprelucrat (rost I) cu deschidere 0. Din punct de vedere al tensiunilor si deformatiilor
produse la sudare de preferat rosturile simetrice (I sau X) celor asimetrice (V,U, 1/2V, ½ U, ½ X)
Pregatirea rostului poate fi facută mecanic, prin taiere cu foarfeca sau aschiere, respectiv termic prin tăiere
cu flacară, plasmă sau laser. În cazul sudarii unor piese cu grosimi diferite este necesara prelucrarea pieselor
astfel încât în zona de îmbinare grosimile acestora sa fie egale.

1 - radacina cusaturii; 2 - strat; 3 - cusatura; 4 - rând; B - latimea cusaturii; s - grosimea piesei; s1 -

grosimea practica a cusaturii; p - patrunderea a - supraînaltarea cusaturii
 O cusătură este formată din rânduri si straturi. Daca lăţimea rândului nu acopera rostul se trag două sau
mai multe rânduri în vederea acoperirii rostului la acelaşi nivel formând stratul.
Rădăcina este un rând tras la partea cea mai îngusta a rostului.

Forme de îmbinari sudate

a - îmbinare cap la cap; b - îmbinare de colţ prin suprapunere; c - îmbinare de colţ interior; d - îmbinare pe
muchie; e - îmbinare de colt exterior; f - îmbinare în "T"; g - îmbinare în cruce

Geometria îmbinarii sudate de colt

a1 - grosimea practică; a2 - grosimea de calcul

Pozitiile principale de sudare

În vederea sudarii, piesele trebuie poziţionate astfel încât sa se asigure rostul dorit şi fixate pentru a nu-şi
schimba poziţia relativa în timpul sudării. Fixarea pieselor poate fi realizata prin:
- prinderea provizorie prin sudare;
- întroducerea în dispozitive de prindere.
Prinderea provizorie prin sudare (heftuirea), se execută cu aceleaşi materiale şi tehnologie ca şi sudarea
propriu-zisă. Ea constă din depunerea unor rânduri de sudură de lungime mica (20-30 mm sau cca. 2 ori
grosimea materialului) şi intermitente (la distanţe de cca. 300-500 mm unele faţă de celelalte).
Înainte de sudare, prinderile provizorii se curaţă la luciu metalic şi se controlează. Eventualele prinderi
provizorii fisurate se îndepartează prin polizare.
La realizarea operatiei de prindere provizorie prin sudare se au în vedere urmatoarele reguli generale:
- amorsarea arcului electric se face totdeauna într-un punct care urmeaza sa fie acoperit cu sudura;
- craterul de încheiere al sudurii va fi umplut cu material de adaos prin întroducerea arcului electric;
- în cazul pieselor de grosime mare prinderea provizorie se efectueaza în mai multe straturi;
- straturile succesive se depun în sensuri opuse pentru a nu concentra cratarele de încheiere ale rândurilor
de capat al sudurii

- diametrul materialului de adaos utilizat pentru prinderea provizorie trebuie sa fie suficient de mic pentru
a permite o apropiere suficientă de partea inferioară a rostului, în caz contrar neasigurându-se o patrundere
completa la radacină
Înainte de asamblarea pentru sudare, piesele se curăţă în zona adiacentă îmbinarii. Prezenta impuritatilor,
oxizilor, murdăriei afectează calitatea sudurii, favorizând producerea unor defecte de sudare.
Realizarea unui strat de radacina uniform pe întreaga lungime a sudurii, fara străpungeri sau lipsă de
patrundere reprezinta o cerinta de calitate esentiala. În cazul sudării manuale aceasta condiţie se îndeplineşte prin
dexteritatea sudorului care poate sa compenseze anumite abateri în pregatirea rostului.
La sudarea mecanizată, automatizata sau robotizata abaterile dimensionale ale rostului pot conduce la
producerea unor suduri de calitate necorespunzatoare. Pentru obtinerea unui strat de radacina de calitate este
necesara sustinerea baii topite.
 Sudarea manuală cu arc electric cu electrod invelit, datorita simplităţii utilajelor necesare, precum si a
largilor sale posibilitati, este procedeul de sudare cel mai raspandit. Sursa de caldură pentru topirea metalului
este descărcarea curentului electric între doi sau mai mulţi electrozi însoţită de radiaţii luminoase vizibile si
invizibile (infraroşii si ultraviolete). (ATENŢIE LA PROTECŢIA OCHILOR ŞI A PIELII!)
Un arc electric se compune din patru domenii:

- pata catodica, luminoasă, la nivelul polului negativ (catod);

- pata anodică, luminoasă, la nivelul polului pozitiv (anod);
- coloana arcului, coloana gazoasă cu temperatură ridicată care face legatura între pata catodică şi cea
anodica;
- aureola arcului, coroana luminoasă de gaze ce inconjoară coloana arcului.
Emisia de electroni la catod la o diferenţă de potenţial electric şi temperatură ridicată este cu atât mai
puternică cu cat intensitatea curentului este mai mare.
Coloana arcului este în starea de plasmă, un mediu cu temperatură ridicată, local in echilibru electric şi
termic, în evoluţie continua.
Pata catodică atinge cca 2500°C, cea anodica cca 3200°C, coloana arcului ajungand la aproximativ
5200°C.
 Îmbinări nituite
Nituirea este operaţia prin care două sau mai multe piese se îmbină nedemontabil prin deformarea plastică a
niturilor.

1 – tija nitului;
2 – capul iniţial;
3 – capul de închidere (se formează la montare).
Dimensiunile nitului:
d – diametrul tijei;
l = lungimea tijei;
D – diametrul capului iniţial;
h – înălţimea capului iniţial.

Tipuri de nituri
După destinaţie:
-nituri şi nituiri de rezistenţă (la poduri metalice, poduri rulante, schelete de macara, stâlpi de tensiune etc.)
-nituri şi nituiri de rezistenţă şi etanşare (cazane cu abur, rezervoare petroliere, recipiente sub presiune).

După poziţia capului iniţial:

-cu cap obişnuit (la suprafaţă);
-cu cap semiînecat;
-cu cap înecat.

După forma capului iniţial

-cu cap semirotund;
-cu cap tronconic;
-cu cap cilindric.

După forma tijei

-cu tija plină;
-cu tija semitubulară (b) ;
-cu tija tubulară (c).

După materialul utilizat

-oţel (OL 34, OL 37);
-alamă;
-cupru;
-aluminiu.

Nituri speciale
-nituri explozive (au tija semitubulară încărcată cu un material exploziv) (a)
-nituri cu tija dublă (b)

b
Tipuri de îmbinări nituite
După modul de execuţie:
-îmbinări realizate manual;
-îmbinări realizate mecanizat.

După temperatura de realizare:

-la cald (atunci când diametrul tijei este mai mare de 12 mm);
-la rece (la temperatura ambiantă, atunci când diametrul tijei este mai mic de 12 mm).

După modul de aşezare a materialelor

-cap la cap
-prin suprapunere(a) - cu o eclisă(b) -cu două eclise (c)

b c
a
După numărul de rânduri de nituri
-cu un rând;
-cu mai multe rânduri - în linie ;
- în zig – zag.

După numărul secţiunilor de forfecare

-cu o singură secţiune;
-cu mai multe secţiuni.

După modul de formare a capului de închidere

-direct;
-indirect.

Tehnologia nituirii
După modul de execuţie nituirea este:
- manuală;
- mecanică;
- prin explozie.

Nituirea manuală – necesită un volum mare de muncă, iar productivitatea este scăzută. Se foloseşte numai la
producţia de unicate şi în atelierele de reparaţii.
Se poate face la cald sau la rece; direct sau indirect.
Scule folosite
-ciocan de lăcătuşerie;
-contracăpuitor (pentru protejarea capului iniţial);
- trăgător (a) - (pentru apropierea pieselor de nituit);
- căpuitor (b) - (pentru formarea capului de închidere).

a b
Nituirea manuală

-se introduce nitul în alezaj;

-cu ajutorul trăgătorului se apropie cele două materiale
pentru a nu rămâne spaţiu între ele (a)
-prin lovituri de ciocan axiale (b) şi radiale (c) se refulează
capătul tijei, formând capul de închidere, rotind căpuitorul
după fiecare lovitură (d), astfel încât forma capului de
închidere să devină identică cu a capului iniţial.

Nituirea mecanică
Se execută pe maşini de nituit. Forţa de nituire realizată de aceste maşini este cuprinsă între 2000 şi 8000 daN.

Maşini de nituit

- prin ciocănire - fixe sau portabile

- prin presare
- prin rulare.

Maşinile de nituit pot fi acţionate hidraulic, pneumatic, hidropneumatic; electromecanic sau electrohidraulic.

Nituirea prin explozie

Pentru încălzirea nitului (cu tijă semitubulară cu
încărcătură explozivă) se foloseşte un încălzitor electric
special (4) care încălzeşte nitul în 1…..3 s la
temperaturi de 130°C (2). Explozivul se aprinde,
explodează, iar capătul tubular al tijei îşi măreşte
diametrul, formând capul de închidere (3). După
explozie nitul se răceşte şi se contractă puternic
rezultând o îmbinare de bună calitate.
Defectele îmbinărilor nituite

cap de cap de cap de cap de materiale

nit strâmb
închidere închidere închidere închidere deformate
înclinat deplasat prea mic deformat