PRECIZIA DE ORIENTARE, POZIŢIE ŞI

BĂTAIE A SUPRAFEŢELOR PIESELOR

FOLOSITE ÎN CONSTRUCŢIA DE MAŞINI

4.1. CONSIDERAŢII GENERALE

P recizia de orientare, poziţie şi bătaie au o influenţă importantă asupra calităţii

pieselor luate separat cât şi asupra produselor finite în general, maşini, utilaje, aparate etc. Ca
şi precizia de formă, precizia orientării şi poziţiei suprafeţelor sunt, de multe ori, foarte
importante din punct de vedere funcţional, iar abaterile de bătaie au o mare importanţă în ceea
ce priveşte poziţia suprafeţelor şi a pieselor în mişcare funcţională. Toate aceste abateri apar
atât ca urmare a slabei rigidităţi a sistemului tehnologic, cât şi din cauza unei tehnologii
greşite, respectiv alegerea incorectă a bazelor de aşezare, a modului de prindere a piesei etc.
Termenii (noţiunile) generali şi definiţiile referitoare la abaterile de orientare, de
poziţie şi de bătaie sunt cuprinşi în STAS 7384-85 şi prezentaţi sintetic în tabelul 4.1. Ca şi în
cazul abaterilor de formă, se vor folosi notaţiile literare din STAS 7384-66 (în STAS 7384-85
nu se prevăd notaţii literare).

Tabelul 4.1

Noţiune
Poziţie nominală
Orientare nominală
Bază de referinţă
Definiţie
Poziţia suprafeţei, a axei ei, a profilului sau a planului de simetrie,
determinată prin dimensiuni nominale liniare şi (sau) unghiulare
faţă de baza de referinţă sau faţă de o altă suprafaţă, axă, profil sau
plan de simetrie.
Orientarea suprafeţei, a axei ei, a profilului sau a planului de
simetrie, determinată prin dimensiuni nominale liniare şi (sau)
unghiulare faţă de baza de referinţă sau faţă de o altă suprafaţă,
axă, profil sau plan de simetrie.
Formă geometrică teoretică exactă (axă, plan, punct etc.) faţă de
care se determină poziţia elementului tolerat.
Baza de referinţă poate fi definită prin unul sau mai multe
elemente de referinţă ale piesei.

142
Sistem de baze de referinţă
Bază de referinţă parţială
Element de referinţă
Element de referinţă simulat
Abatere de orientare
Abatere limită de orientare
Toleranţă de orientare
Abatere de poziţie
Abatere limită de poziţie
Toleranţă de poziţie
Abatere de bătaie
Abatere limită de bătaie
Toleranţă de bătaie
Sistemul compus dintr-un grup de două sau mai multe baze de
referinţă separate, utilizat ca element de referinţă combinat pentru
un element tolerat.
Punctul, linia sau o zona limitată pe suprafaţa piesei, utilizată în
raport cu dispozitivele de lucru şi de control, care defineşte bazele
de referinţă necesare astfel, încât să fie satisfăcute cerinţele
funcţionale.
Elementul real al unei piese (muchie, suprafaţă, alezaj etc.) care
este utilizat pentru determinarea poziţiei unei baze de referinţă.
Elementele de referinţă având erori şi abateri de execuţie, poate fi
necesar să se indice toleranţe de formă şi pentru aceste elemente
Suprafaţa reală, de formă şi precizie corespunzătoare (lagăr,
mandrină etc.), în contact cu elementul (sau elementele) de
referinţă, utilizată pentru stabilirea bazelor de referinţă.
Elementele de referinţă simulate reprezintă materializarea practică
a bazelor de referinţă în timpul execuţiei şi controlului.
Abaterea de la orientarea nominală a unei suprafeţe, a axei ei, a
unui profil sau a unui plan de simetrie faţă de baza de referinţă sau
abaterea de la orientarea nominală reciprocă a unor suprafeţe, a
axelor lor, a unor profile sau a planelor de simetrie.
La aprecierea abaterilor de orientare nu se iau în considerare
abaterile de formă ale suprafeţei sau ale profilului; ca urmare, în
locul suprafeţelor reale se consideră suprafeţele adiacente.
Ca centre sau axe ale suprafeţelor reale se consideră centrele sau
axele suprafeţelor adiacente (de exemplu ca axă a unui capăt de
arbore cilindric se consideră axa cilindrului adiacent circumscris
capătului de arbore respectiv.
Abaterea maximă admisă, pozitivă sau negativă, a abaterii de
orientare.
Zona determinată de abaterile limită de orientare.
Toleranţa de orientare poate fi egală cu abaterea limită superioară
de orientare, dacă abaterea inferioară este egală cu zero.
Abaterea de la poziţia nominală a unei suprafeţe, a axei ei, a unui
profil sau a unui plan de simetrie faţă de baza de referinţă sau
abaterea de la poziţia nominală reciprocă a unor suprafeţe, a
axelor lor, a unor profile sau a planelor de simetrie.
La aprecierea abaterilor de poziţie nu se iau în considerare
abaterile de formă ale suprafeţei sau ale profilului; ca urmare, în
locul suprafeţelor reale se consideră suprafeţele adiacente.
Ca centre sau axe ale suprafeţelor reale se consideră centrele sau
axele suprafeţelor adiacente (de exemplu, ca axă a unui alezaj
cilindric se consideră axa cilindrului adiacent înscris în alezaj).
Valoarea maximă admisă a abaterii de poziţie.
Zona determinată de abaterile limită de poziţie.
Toleranţa de poziţie este egală cu dublul abaterii limită superioare
de poziţie, dacă abaterea limită inferioară de poziţie este egală şi
de semn contrar cu abaterea limită superioară.
Diferenţa dintre cea mai mare şi cea mai mică distanţă de la
punctele profilului real la baza de referinţă.
Valoarea maximă admisă a abaterii de bătaie.
Zona determinată de abaterea limită bătaie.
143
 4.2. ABATERI ŞI TOLERANŢE DE ORIENTARE

Conform STAS 7384-85, se deosebesc următoarele abateri de orientare: abaterea de la

paralelism, abaterea de la perpendicularitate şi abaterea de la înclinare.
 Abaterea de la paralelism sau neparalelismul, APl. Se deosebesc:
 abaterea de la paralelism a două drepte într-un plan , care este diferenţa dintre distanţa
maximă (a) şi distanţa minimă (b) dintre cele două drepte adiacente coplanare, considerată în
limitele lungimii de referinţă ( L sau lref.) (fig.4.1,a);
 abaterea de la paralelism a două drepte în spaţiu, care este egală cu radical de ordinul
doi din suma pătratelor abaterilor (APlx şi APly) de la paralelismul proiecţilor celor două
drepte încrucişate pe două plane reciproc perpendiculare (fig.4.1,b); unul din plane este
determinat de una din dreptele adiacente şi un punct extrem al lungimii de referinţă a celei de-
a doua drepte;
 abaterea de la paralelism a unei drepte faţă de un plan , care este egală cu diferenţa
dintre distanţa maximă şi minimă dintre dreapta adiacentă şi planul adiacent, considerată în
limitele lungimii de referinţă, în planul perpendicular pe planul adiacent şi care conţine
dreapta adiacentă (fig.4.1,c);
 abaterea de la paralelism a două plane, care este egală cu diferenţa dintre distanţa
maximă (a) şi distanţa minimă (b) dintre cele două plane adiacente, considerată în limitele
suprafeţei de referinţă (fig.4.2,a):
 abaterea de la paralelism a unui plan faţă de o suprafaţă de rotaţie , care este egală cu
diferenţa dintre distanţa maximă (a) şi distanţa minimă (b) dintre planul adiacent şi axa
suprafeţei adiacente de rotaţie, considerată în limitele lungimii de referinţă (fig.4.2,b);
APl=

APl=a-b APl=a-b
APl
Dreaptă adiacentă
L
APl

APl L
a
a
b

Planul comun al
dreptelor adiacente
Drepte adiacente Plan adiacent

a) b) c)

144
 Figura 4.1
 abaterea de la paralelism a două suprafaţe de rotaţie , respectiv abaterea de la
paralelism a axelor suprafeţelor de rotaţie, care este similară cu abaterea de la paralelism a
două drepte într-un plan sau în spaţiu (fig.4.2,c).

APl=a-b

Plane adiacente Cilindru adiacent

L2

L1

a
a

b
a

b
b

L
Plan adiacent L

a) b) c)

Figura 4.2

Toleranţa la paralelism, TPl este egală cu valoarea maximă admisă a abaterii de la

paralelism. Zona de toleranţă la paralelism, după caz, este cuprinsă:
- între două drepte paralele având distanţa dintre ele egală cu TPl, situate paralel cu baza de
referinţă (dreapta adiacentă sau planul adiacent), dacă toleranţa la paralelism a unei drepte
este prescrisă într-o singură direcţie;
- într-o zonă paralelipipedică având secţiunea cu laturile egale cu TPl x şi TPly situate în
direcţii reciproc perpendiculare, situată paralel cu baza de referinţă (dreapta adiacentă sau
planul adiacent), dacă toleranţa la paralelism a unei drepte este prescrisă în două direcţii
reciproc perpendiculare;
- într-o zonă cilindrică având diametrul egal cu TPl, situată paralel cu baza de referinţă
(dreapta adiacentă sau planul adiacent), dacă toleranţa la paralelism a unei drepte este
prescrisă în orice direcţie;
- între două plane paralele având distanţa dintre ele egală cu TPl, situate paralel cu baza de
referinţă (dreapta adiacentă, planul adiacent sau axa suprafeţei adiacente de rotaţie), dacă se
prescrie toleranţa la paralelism a unui plan;
 Abaterea de la perpendicularitate sau neperpendicularitate, APd. Se deosebesc:
 abaterea de la perpendicularitate dintre două drepte, două suprafeţe de rotaţie sau o
suprafaţă de rotaţie şi o dreaptă (fig.4.3,a), care este diferenţa dintre unghiul format de

145
dreptele adiacente la profilele reale, respectiv la axele suprafeţelor adiacente de rotaţie (sau
proiecţiile lor pe un plan perpendicular pe normala comună) şi unghiul nominal de 90 0,
considerată în limitele lungimii de referinţă;
 abaterea de la perpendicularitate a unei drepte sau a unei suprafeţe de rotaţie faţă de
un plan, care este diferenţa dintre unghiul format de dreapta adiacentă sau axa suprafeţei
adiacente de rotaţie cu planul adiacent la suprafaţa reală şi unghiul nominal de 90 0,
considerată în limitele lungimii de referinţă. Abaterea poate fi măsurată: într-un plan dat
(fig.4.3,b) sau în două plane reciproc perpendiculare, prin proiecţiile dreptei (axei) pe aceste
plane;

APd
APd

Dreaptă
adiacentă

L
900
L

900

Drepte adiacente
Plan adiacent
a) b)

Figura 4.3
 abaterea de la perpendicularitate a unui plan faţă de de o dreaptă, o suprafaţă de rotaţie
sau un plan, care este diferenţa dintre unghiul format de planul adiacent cu dreapta adiacentă,
cu axa suprafeţei adiacente de rotaţie sau cu planul adiacent şi unghiul nominal de 900,
considerată în limitele lungimii de referinţă (fig.4.4,a şi b);

APd

APd

Plan
900
adiacent
L

900

Bază de referinţă

Plan adiacent

a) b)

Figura 4.4

146
 Toleranţa la perpendicularitate este valoarea maximă admisă a abaterii de la
perpendicularitate. Zona de toleranţă la perpendicularitate, după caz, este cuprinsă:
- între două plane paralele având distanţa dintre ele egală cu TPd, situate perpendicular pe
baza de referinţă (dreapta adiacentă, axa suprafeţei adiacente de rotaţie sau planul adiacent),
dacă se prescrie toleranţa la perpendicularitate dintre două drepte sau a unui plan faţă de baza
de referinţă;
- între două drepte paralele având distanţa dintre ele egală cu TPd, situate perpendicular pe
planul de referinţă, dacă toleranţa la perpendicularitate a unei drepte faţă de un plan este
prescrisă într-o singură direcţie;
- într-o zonă paralelipipedică având secţiunea cu laturile egale cu TPd x şi TPdy, situată
perpendicular pe baza de referinţă, dacă toleranţa la perpendicularitate a unei drepte faţă de un
plan este prescrisă în două direcţii reciproc perpendiculare;
- într-o zonă cilindrică având diametrul egal cu TPd, situată perpendicular pe planul de
referinţă, dacă toleranţa la perpendicularitate a unei drepte faţă de un plan este prescrisă în
orice direcţie.
 Abaterea de la înclinare, APi. Se deosebesc:
 abaterea de la înclinare dintre două drepte sau două suprafeţe de rotaţie , care este
diferenţa dintre unghiul format de dreptele adiacente la profilele reale, respectiv de axele
suprafeţelor adiacente de rotaţie (sau proiecţiile lor pe un plan perpendicular pe normala
comună) şi unghiul nominal, considerată în limitele lungimii de referinţă (fig.4.5,a);
 abaterea de la înclinare a unei drepte sau a unei suprafeţe de rotaţie faţă de un plan ,
care este diferenţa dintre unghiul format de dreapta adiacentă sau de axa suprafeţei adiacente
de rotaţie cu planul adiacent la suprafaţa reală şi unghiul nominal, considerată în limitele
lungimii de referinţă (fig.4.5,b);

APi

nominal
APi
L

Drepte adiacente


L

nominal Dreaptă adiacentă

Plan adiacent

a) b)
Figura 4.5

147
 abaterea de la înclinare a unui plan faţă de o dreaptă, o suprafaţă de rotaţie sau un
plan, care este diferenţa dintre unghiul format de planul adiacent la suprafaţa reală cu dreapta
adiacentă, cu axa suprafeţei adiacente de rotaţie sau cu planul adiacent şi unghiul nominal dat,
considerată în limitele lungimii de referinţă (fig.4.6,a şi b).
Toleranţa la înclinare (TPi) este egală cu valoarea maximă admisă a abaterii de la
înclinare. Zona de toleranţă la înclinare, după caz, este cuprinsă:
- între două conuri omotetice având generatoarele paralele şi la distanţă egală cu TPi, dacă se
prescrie toleranţa la înclinare între două drepte sau două suprafeţe de rotaţie;
- între două drepte paralele având distanţa dintre ele egală cu TPi, dacă se prescrie toleranţa la
înclinare a unei drepte sau a unei suprafeţe de rotaţie faţă de un plan;
- între două plane paralele având distanţa dintre ele egală cu TPi, dacă se prescrie toleranţa la
înclinare a unui plan faţă de baza de referinţă.

APi

nominal APi

Plane
adiacente

L

nominal
L

Bază de referinţă

Plan adiacent

a) b)
Figura 4.6

4.3. ABATERI ŞI TOLERANŢE DE POZIŢIE

C onform STAS 7384-85, se deosebesc următoarele abateri de poziţie: abaterea

de la poziţia nominală, abaterea de la concentricitate şi coaxialitate, precum şi abaterea de la

simetrie.
 Abaterea de la poziţia nominală, APp. Se deosebesc:

148
 abaterea de la poziţia nominală a unei drepte sau a axei unei suprafeţe de rotaţie , care
este egală cu distanţa maximă dintre dreapta adiacentă sau axa suprafeţei adiacente de rotaţie
şi poziţia nominală a acestora, considerată în limitele lungimii de referinţă (fig.4.7,a).

Poziţia nominală se determină faţă de una sau mai multe baze de referinţă sau faţă de
alte elemente. În cazul în care lungimea de referinţă este egală cu zero, se determină abaterea
de la poziţia nominală a unui punct.
 abaterea de la poziţia nominală unui plan sau a unui plan de simetrie , egală cu distanţa
maximă dintre planul adiacent sau planul de simetrie şi poziţia nominală a acestora,
considerată în limitele lungimii de referinţă (fig.4.7,b);
Toleranţa la poziţia nominală este egală cu dublul valorii maxime a abaterii de la
poziţia nominală. Zona de toleranţă la poziţia nominală, după caz, este cuprinsă:
- între două drepte paralele amplasate simetric faţă de poziţia nominală şi la distanţa dintre ele
egală cu TPp, dacă toleranţa la poziţia nominală a unei drepte (axe) este prescrisă într-o
singură direcţie;
- într-o zonă paralelipipedică având secţiunea cu laturile egale cu TPp x şi TPpy, situată coaxial
cu poziţia nominală a dreptei (axei) dacă toleranţa la poziţia nominală a unei drepte (axe) este
prescrisă în două direcţii reciproc perpendiculare;
- într-o zonă cilindrică având diametrul egal cu TPp, situată coaxial cu poziţia nominală a
dreptei (axei), dacă toleranţa la poziţia nominală a unei drepte este prescrisă în orice direcţie;
- între două plane paralele având distanţa dintre ele egală cu TPp, situate simetric faţă de
poziţia nominală, dacă se prescrie toleranţa la poziţia nominală a unui plan.

a) b)
Figura 4.7

149
 Abaterea de la concentricitate (neconcentricitatea) şi de la coaxialitate
(necoaxialitatea), APc.
Abaterea de la concentricitate este
Cerc adiacent distanţa dintre centrul cercului adiacent al
suprafeţei considerate şi baza de referinţă
APc
(fig.4.8). Baza de referinţă poate fi: centrul unui
cerc adiacent dat; axa unei suprafeţe adiacente
Baza de date; axa comună a două sau mai multe
referinţă
suprafeţe de rotaţie.

Figura 4.8
Se poate considera că abaterea de la concentricitate este cazul particular al abaterii de
la coaxialitate când lungimea de referinţă este egală cu zero.
Abaterea de la coaxialitate este distanţa maximă dintre axa suprafeţei adiacente şi axa
dată ca bază de referinţă, considerată în limitele lungimii de referinţă. Baza de referinţă poate
fi:
- axa uneia dintre suprafeţele adiacente de rotaţie (fig.4.9,a);
- axa comună a două sau mai multe suprafeţe adiacente de rotaţie (fig.4.9,b); ca axă comună a
două suprafeţe de rotaţie se consideră dreapta care trece prin centrul secţiunilor transversale
medii (la mijlocul lungimilor de refeirnţă) ale suprafeţelor respective.

a) b)

Figura 4.9

Abaterea de la coaxialitatea poate avea următoarele aspecte:

150
 excentricitatea (dezaxarea), dacă axele suprafeţelor adiacente de rotaţie sunt paralele
(fig.4.10,a);
 necoaxialitatea unghiulară (frângerea), dacă axele suprafeţelor adiacente de rotaţie
sunt concurente (fig.4.10,b);
 necoaxialitatea încrucişată, dacă axele suprafeţelor adiacente de rotaţie sunt
încrucişate (fig.4.10,c).
Toleranţa la concentricitate şi coaxialitate, TPc este dublul valorii maxime admise a
abaterii de la concentricitate sau de la coaxialitate. Zona de toleranţă la concentricitate este
cuprinsă într-un cerc având diametrul egal cu TPc, situat concentric cu baza de referinţă.
Zona de toleranţă la coaxialitate este cuprinsă într-o suprafaţă cilindrică având
diametrul egal cu TPc, situat coaxial cu baza de referinţă.

Excentricitatea Frângerea
L
L

a) b) c)

Figura 4.10

 Abaterea de la simetrie sau asimetria, APs, este distanţa maximă dintre planele
(axele) de simetrie ale elementelor respective, considerată în limitele lungimii de
referinţă sau într-un plan dat (fig.4.11).

L/2

Planul de simetrie Planul de simetrie

al alezajului al piesei

APs

151
 Figura 4.11

Toleranţa la simetrie este egală cu dublul valorii maxime admise a abaterii de la

simetrie. Zona de toleranţă la simetrie, după caz, este cuprinsă:
- între două linii (plane) având distanţa dintre ele egală cu TPs, situate paralel cu baza de
referinţă (axa de simetrei sau planul de simetrie), dacă toleranţa la simetrie a unei axe este
prescrisă într-o singură direcţie;
- într-o zonă paralelipipedică având secţiunea cu laturile egale cu TPsx şi TPsy, situată coaxial
cu baza de referinţă, dacă toleranţa la simetrie a unei axe este prescrisă în două direcţii
reciproc perpendiculare;
- între două plane paralele având distanţa dintre ele egală cu TPs, situate simetric faţă de baza
de referinţă, dacă se prescrie toleranţa la simetrie a unui plan faţă de o axă de simetrie sau un
plan de simetrie.

4.4. ABATERI ŞI TOLERANŢE DE BĂTAIE

Sunt standardizate următoarele abateri şi toleranţe de bătaie: bătaia circulară radială, bătaia
circulară frontală, bătaia totală radială, bătaia totală frontală şi toleranţele acestor bătăi.
 Bătaia circulară radială, Br este egală cu diferenţa dintre distanţa maximă şi distanţa
minimă de la suprafaţa reală la axa de rotaţie de referinţă, considerată în limitele
lungimii de referinţă (fig.4.12); de obicei (dacă nu se specifică altfel), bătaia circulară
radială se determină în plane perpendiculare pe axa de referinţă.
Toleranţa bătăii circulare radiale, TBr este egală cu valoarea maximă admisă a bătăii
circulare radiale. Zona de toleranţă a bătăii circulare radiale este cuprinsă, în fiecare plan de
măsurare perpendicular pe axa de rotaţie, între două suprafeţe de rotaţie (cilindrice, conice
etc.) având distanţa dintre ele egală cu TBr, situate coaxial cu axa de rotaţie de referinţă.

Br=amax-amax=2excentricitatea

Figura 4.12

152
 Bătaia circulară frontală, Bf este egală cu diferenţa dintre distanţa maximă şi distanţa
minimă de la suprafaţa frontală reală la un plan perpendicular pe axa de rotaţie de
referinţă, considerată în limitele lungimii de referinţă (fig.4.13) sau ale unui diametru
dat.
Toleranţa bătăii circulare frontale, TBf este egală cu valoarea maximă admisă a bătăii
circulare frontale. Zona de toleranţă a bătăii circulare frontale este cuprinsă, în fiecare poziţie
radială, între două circumferinţe având distanţa dintre ele egală cu TBf, situate pe cilindrul
(conul) de măsurare coaxial cu axa de rotaţie de referinţă.

Bf
D

Axa de rotaţie

Figura 4.13

 Bătaia totală radială, Brt este egală cu diferenţa dintre distanţa maximă şi distanţa
minimă de la suprafaţa reală la axa de rotaţie de referinţă, considerată în limitele
lungimii de referinţă.
Toleranţa bătăii circulare radiale, TBrt este egală cu valoarea maximă admisă a bătăii
totale radiale. Zona de toleranţă a bătăii totale radiale este cuprinsă, între doi cilindri având
distanţa dintre ei egală cu TBrt, situaţi coaxial cu axa de rotaţie de referinţă.
 Bătaia totală frontală, Bft este egală cu diferenţa dintre distanţa maximă şi distanţa
minimă de la suprafaţa frontală reală la un plan perpendicular pe axa de rotaţie de
referinţă, considerată în limitele lungimii de referinţă sau ale unui diametru dat.
Toleranţa bătăii totale frontale, TBft este egală cu valoarea maximă admisă a bătăii
totale frontale. Zona de toleranţă a bătăii totale frontale este cuprinsă între două plane având
distanţa dintre ele egală cu TBft, situate perpendicular pe axa de rotaţie de referinţă.

153
 4.5. ÎNSCRIEREA TOLERANŢELOR DE ORIENTARE,

DE POZIŢIE ŞI DE BĂTAIE PE DESEN

I ndicarea toleranţelor de orientare, de poziţie şi de bătaie pe desenul tehnic al

pieselor se face, la fel ca în cazul toleranţelor de formă, conform STAS 7385/1-85, prin
înscrierea datelor privind toleranţele geometrice într-un cadru dreptunghiular, denumit cadru
de toleranţă, executat cu linie continuă subţire şi împărţit în două sau trei căsuţe, în care se
scriu de la stânga la dreapta, în ordinea indicată mai jos, următoarele date (fig.4.14,a şi b):
 simbolul grafic al caracteristicii tolerate, conform tabelul 4.2;
 valoarea toleranţei, în milimetri, precedată de simbolul  dacă zona de toleranţă este
circulară sau cilindrică (fig.4.14,b, c şi d); toleranţa poate fi raportată la toată
suprafaţa/lungimea sau numai la o anumită suprafaţă/lungime a elementului tolerat;
 litera (literele) de identificare a bazei (bazelor) de referinţă, dacă este cazul (fig.4.14,a
şi b).

6 g'uri 6x

0,3 A  0,3 A C B  0,1  0,1

a) b) c) d)

Figura 4.14

Indicaţiile care se referă la numărul elementelor care au acelaşi tip de toleranţă, cu o

aceeaşi valoare (ca de exemplu, 6 găuri, 4 suprafeţe, 6x etc.) se înscriu deasupra cadrului de
toleranţă (fig.4.14,c şi d).
Pentru toleranţele de orientare, de poziţie şi de bătaie, la fel ca în cazul toleranţelor de
formă sunt standardizate 12 clase de precizie notate cu simbolurile I, II,..., XII, în ordinea
descrescândă a preciziei. Valorile toleranţelor la paralelism, perpendicularitate şi înclinare
sunt date în tabelul 4.3, conform STAS 7391/3-74, toleranţele la coaxialitate, la
concentricitate, la simetrie şi la intersectare în tabelul 4.4 conform STAS 7391/4-74, iar
toleranţele bătăii radiale şi frontale în tabelele 4.5 şi 4.6, conform STAS 7391/5-74.

154
 Tabelul 4.2
Simbolul caracteristicii tolerate
Tipul toleranţei Denumirea toleranţei Literar Grafic
(STAS 7384-66) (STAS 7385/1-85)

Toleranţe de Toleranţă la paralelism TPl

orientare

Toleranţă la perpendicularitate TPd

Toleranţă la înclinare
TPi

Toleranţe de Toleranţă la poziţia nominală TPp

poziţie
Toleranţă la concentricitate şi
coaxialitate TPc

Toleranţă la simetrie
TPs

Toleranţe de bătaie Toleranţa bătăii circulare

 radiale TBr
 circulare TBf

Toleranţa bătăii totale

 radiale TBrt
 circulare TBft

Cadrul de toleranţă se leagă, ca şi în cazul toletanţelor de formă, de elementul tolerat

printr-o linie de indicaţie terminată cu o săgeată. Linia de indicaţie poate fi frântă. Capătul
liniei de indicaţie, se sprijină pe:
a) linia de contur a elementului sau pe o linie ajutătoare (trasată în prelungirea liniei de
contur), dar nu în dreptul liniei de cotă, dacă toleranţa se referă la profilul sau suprafaţa
respectivă;
b) în prelungirea liniei de cotă, dacă toleranţa se referă la axa sau planul de simetrie al
elementului tolerat;

155
c) pe axă, dacă toleranţa se referă la axa sau planul de simetrie al tuturor elementelor care
admit această axă sau acest plan de simetrie.

Tabelul 4.3
Clasa de precizie
Dimensiunea
nominală, mm I II III IV V VI VII VII IX X XI XII
I
Toleranţe, µm
Până la 10 0,4 0,6 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60
Peste 10 0,5 0,8 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80
până la 16
Peste 16 0,6 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100
până la 25
Peste 25 0,8 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120
până la 40
Peste 40 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160
până la 63
Peste 63 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200
până la 100
Peste 100 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250
până la 160
Peste 160 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300
până la 250
Peste 250 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400
până la 400
Peste 400 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500
până la 630
Peste 630 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600
până la 1000
Peste 1000 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800
până la 1600
Peste 1600 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600 1000
până la 2500
Peste 2500 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800 1200
până la 4000
Peste 4000 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600 1000 1600
până la 6300
Peste 6300 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800 1200 2000
până la 10000

Observaţie: Prin dimensiune nominală se înţelege lungimea prescrisă (de referinţă) la care
se referă condiţia de paralelism, perpendicularitate sau înclinare. Dacă nu se prescrie o
lungime de referinţă, prin dimensiune nominală se înţelege întreaga lungime a suprafeţelor la
care se referă condiţia (pentru toleranţa la paralelism a suprafeţelor plane - latura mai
mare).

156
 Tabelul 4.4
Clasa de precizie
Dimensiunea
nominală, mm I II III IV V VI VII VII IX X XI XII
I
Toleranţe, µm
Până la 6 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200
Peste 6 până la 18 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250
Peste 18 până la 50 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300
Peste 50 până la 120 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400
Peste 120 până la 250 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500
Peste 250 până la 500 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600
Peste 500 până la 800 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800
Peste 800 până la 1250 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600 1000
Peste 1250 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800 1200
până la 2000

Observaţie: Prin dimensiune nominală se înţelege diametrul suprafeţei examinate sau

dimensiunea dintre suprafeţele, care formează elementul simetric examinat. Dacă
dimensiunea nominală nu este indicată, atunci toleranţa se determină după elementul care
are dimensiunea cea mai mare.

Tabelul 4.5
Clasa de precizie
Dimensiunea
nominală, mm I II III IV V VI VII VII IX X XI XII
I
Toleranţe, µm
Până la 6 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200
Peste 6 până la 18 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250
Peste 18 până la 50 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300
Peste 50 până la 120 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400
Peste 120 până la 250 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500
Peste 250 până la 500 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600
Peste 500 până la 800 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800
Peste 800 până la 1250 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600 1000
Peste 1250 până la 2000 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800 1200

Observaţie: Prin diametrul nominal se înţelege diametrul prescris (de referinţă) la care se
referă condiţia. Dacă nu se prescrie o valoare de referinţă, prin diametrul nominal se
înţelege diametrul maxim al suprafeţei frontale.

În cazul în care toleranţa unui element este indicată în raport cu o bază de referinţă,
aceasta se identifică printr-o literă de referinţă care se repetă şi în cadrul de toleranţă, în cea
de a treia căsuţă (a se vedea fig. 4.14,a şi b).

157
 Tabelul 4.6
Clasa de precizie
Dimensiunea
nominală, mm I II III IV V VI VII VII IX X XI XII
I
Toleranţe, µm
Până la 10 0,4 0,6 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60
Peste 10 0,5 0,8 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80
până la 16
Peste 16 0,6 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100
până la 25
Peste 25 0,8 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120
până la 40
Peste 40 1 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160
până la 63
Peste 63 1,2 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200
până la 100
Peste 100 1,6 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250
până la 160
Peste 160 2 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300
până la 250
Peste 250 2,5 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400
până la 400
Peste 400 3 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500
până la 630
Peste 630 4 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600
până la 1000
Peste 1000 5 8 12 20 30 50 80 120 200 300 500 800
până la 1600
Peste 1600 6 10 16 25 40 60 100 160 250 400 600 1000
până la 2500

Litera de identificare a bazei de referinţă se înscrie în apropierea acesteia, într-un

cadru pătrat, ce se leagă de bază printr-o linie de indicaţie terminată cu un triunghi de referinţă
înnegrit, sau nu (fig.4.15,a şi b). Pe acelaşi desen sau pe desenele componente ale aceleiaşi
documentaţii tehnice, trebuie să se utilizeze un singur mod de reprezentare (fig.4.15,c).

A
A A
B

a) b) c)

Figura 4.15

158
 Triunghiul de referinţă, cu litera de referinţă se amplasează:
a) pe linia de contur a elementului sau pe o linie ajutătoare (trasată în prelungirea liniei
de contur), dar nu în dreptul liniei de cotă, dacă baza de referinţă este profilul sau suprafaţa
respectivă (fig. 4.16,a);

B
A

a) b)

c) d)
Figura 4.16

b) în prelungirea liniei de cotă, dacă baza de referinţă este axa sau planul de simetrie al
elementului tolerat (fig.4.16,b şi c). Dacă săgeţile liniei de cotă se desenează în afara liniilor
ajutătoare, triunghiul de referinţă înlocuieşte una din săgeţi (fig.4.16,c). Linia de cotă se
reprezintă chiar dacă nu se înscrie cota respectivă;
c) pe axa sau pe planul de simetrie, dacă baza de referinţă este:
- axa sau planul de simetrie al unui singur element (fig.4.16,d);
- axa comună sau planul format de două elemente.
În cazul în care cadrul de toleranţă poate fi legat direct, printr-o linie de indicaţie, de
baza de referinţă, se admite ca litera de referinţă să nu mai fie înscrisă în cadrul respectiv, aşa
cum este exemplificat în figura 4.17, a şi b.
O bază de referinţă simplă este identificată printr-o literă majusculă (diferită de cele
folosite în acelaşi desen), conform figurii 4.18,a.

159
 0,2
0,2

a) b)

Figura 4.17

O bază de referinţă comună, formată din două elemente de referinţă, este identificată
prin două litere separate printr-o liniuţă (fig.4.18,b).
În cazul în care ordinea de indicare a bazelor de referinţă este importantă, literele de
referinţă se înscriu, de la stânga la dreapta, în ordinea de prioritate (fig.4.18,c).
În cazul în care ordinea de indicare a bazelor de referinţă nu este importantă, literele
de referinţă se înscriu aşa cum este exemplificat în figura 4.18,d.

A A-B A B C AB

a) b) c) d)

Figura 4.18

Dacă toleranţa se aplică pe o anumită lungime care se află în oricare loc al elementului
tolerat, valoarea acestei lungimi se înscrie după valoarea toleranţei şi se separă de aceasta
printr-o linie înclinată (fig.4.19,a).
În cazul unei suprafeţe se utilizează acelaşi mod de indicare a toleranţei, care
semnifică faptul că toleranţa se aplică tuturor liniilor având lungimea specificată, în toate
poziţiile şi direcţiile.
Dacă la toleranţa prescrisă pe toată lungimea (suprafaţa) elementului tolerat este
necesar să se adauge o altă toleranţă de aceeaşi natură, dar mai mică şi limitată pe o anumită
lungime (suprafaţă), cadrul de toleranţă se împarte în două şi această toleranţă se înscrie sub
cea generală (fig.4.19,b).

0,01/100 B 0,1 A
160 0,05/200
a) b)
 Figura 4.19

Dacă toleranţa se referă numai la o porţiune a elementului, conturul acesteia se

dublează cu o linie groasă, iar poziţia şi dimensiunile porţiunii respective se cotează
(fig.4.20,a). Similar se procedează în cazul în care baza de referinţă este limitată pe o anumită
porţiune a elementului de referinţă (fig.4.20,b).

0,1 0,1

a) b)

Figura 4.20

 OBSERVAŢII

Cote teoretic exacte (cote încadrate)

Dacă pentru o piesă (element) se prescriu toleranţe de formă, poziţie sau de

orientare, dimensiunile care definesc forma, poziţia sau8unghiul
x 15 H7de înclinare se numesc cote
exacte şi nu se tolerează. Aceste cote se încadrează, ca 10 0,1de exemplu
A B
A
Dimensiunile efective corespunzătoare ale piesei sunt limitate exclusiv prin toleranţe
de formă, poziţie sau de orientare indicate în cadrul de toleranţă (fig.4.21).
30
20

161
20 30 30 30
A
 Figura 4.21

În figura 4.22 se prezintă un exemplu de înscriere pe desen a toleranţelor de orientare,

de poziţie şi de bătaie la roata de acţionare a unui regulator.

Figura 4.22

 APLICAŢII

162
 Tabelul 4.7

ÎNSCRIERE PE DESEN EXPLICA|IE

Toleranţa (abaterea limită) la paralelism

a suprafeţei superioare faţă de cea inferioară
este de 0,01 mm pe oricare porţiune de
100x100 mm a ei.

Toleranţa (abaterea limită) la paralelism

a axa alezajului superioar faţă de axa
alezajului inferioar este de 0,04 mm în orice
direcţie, pe toată lungimea alezajului.

Toleranţa (abaterea limită) la

perpendicularitate a axei fusului faţă de
suprafaţa de aşezare este de 0,1 mm în
planul de proiecţie, pe toată lungimea
fusului

Toleranţa (abaterea limită) la

perpendicularitate a axei fusului faţă de
suprafaţa de aşezare este de 0,01 mm în
orice direcţie, pe oricare lungime de 100
mm a fusului.

Zona toleranţei la concentricitate a cercului

exterior este un cerc cu diametrul  0,01
mm, concentric cu cercul interior (abaterea
limită la concentricitatea cercului exterior

163
 faţă de cercul interior este de 0,005 mm).

Zona toleranţei de poziţie a suprafeţei

înclinate este cuprinsă între două plane
paralele distanţate la 0,06 mm în direcţie
axială şi dispuse simetric faţă de poziţia
nominală (abaterea limită de la poziţia
nominală a suprafeţei înclinate, faţă de axa
şi capătul fusului, măsurată în direcţie
axială, este de  0,03 mm).

Bătaia frontală maximă admisă faţă de

axa alezajului, este de 0,04 mm pentru
suprafaţa frontală din stânga şi de 0,025 mm
pentru suprafaţa frontală din dreapta,
ambele măsurate la diametrul  60.

Bătaia radială maximă admisă a treptei

din mijloc a arborelui faţă de treptele
laterale ale aceluiaşi arbore este de 0,1 mm
pe toată lungimea treptei din mijloc a
arborelui.

Zona toleranţei la simetrie a axei de simetrie

a ghidajelor este cuprinsă între două drepte
paralele distanţate la 0,04 mm între ele,
dispuse simetris faţă da axa alezajului
(abaterea limită la simetrie a poziţiei
ghidajelor faţă de axa alezajului este de 
0,02 mm pe toată lungimea ghidajului).

164
 Toleranţa (abaterea limită) la unghiul de
600 a axei găurii faţă de axa piesei este de
0,06 mm pa toată lungimea găurii.

Toleranţa (abaterea limită) la unghiul de

750 a suprafeţie înclinate faţă de axa
alezajului este de 0,1 mm pe toată suprafaţa.

 OBSERVAŢII

Condiţia (principiul) maximului de material

Toleranţa de poziţie poate fi independentă - când mărimea toleranţei depinde numai

de abaterile limită de poziţie prescrise şi respectiv toleranţă de poziţie dependentă - când
mărimea toleranţei de poziţie depinde, atât de abaterile limită de poziţie prescrise, cât şi de
abaterile dimensionale efective ale altor elemente.
În cazul toleranţei de poziţie dependentă, după valoarea toleranţei se prescrie un
simbol, o literă în cerc, care arată că toleranţa de poziţie a fost aleasă (calculată) pentru
cazul când elementul geometric sau elementele geometrice care intervin au fost executate la
maxim de material (dimensiunea maximă pentru piesele gen arbore şi dimensiunea minimă
pentru piesele gen alezaj).
Aplicarea condiţiei maximului de material, respectiv a toleranţelor de poziţie
dependente se indică, conform standardului SR EN 22768-2:1995, prin simbolul M , situat
după:
 valoarea toleranţei, dacă toleranţa de poziţie este dependentă de abaterile efective
ale dimensiunii elementului al care se referă toleranţa (fig.4.23,a);

165
 litera de identificare a bazei de referinţă, dacă toleranţa de poziţie este dependentă de
abaterile efective ale dimensiunii de referinţă (fig.4.23,b);
 valoarea toleranţei şi litera de identificare a bazei de referinţă, dacă toleranţa de
poziţie este dependentă atât de abaterile efective ale dimensiunii elementului tolerat
cât şi de abaterile efective ale dimensiunii bazei de referinţă (fig.4.23,c) .

 0,04 M A  0,04 A M  0,04 M A

M
a) b) c)

Figura 4.23

Cotele care determină poziţia nominală a elementului pentru care se prescriu

toleranţe de poziţie nu se tolerează dimensional, ci se înscriu încadrate respectiv ca şi cote
tolerate exacte (dimensiunile efective corespunzătoare sunt limitate numai prin valorile
toleranţelor de poziţie prescrise).
În cazul în care elementele efective ce intervin au fost executate nu spre maxim de
material ci spre minim de material, toleranţa de poziţie dependentă poate fi mărită cu
diferenţa dintre dimensiunea efectivă a elementului şi dimensiunea pe care ar fi avut-o
corespunzător maximului de material.

4.6. TOLERANŢE GENERALE DE ORIENTARE, DE POZIŢIE

ŞI DE BĂTAIE

D atorită abaterilor dimensionale şi abaterilor caracteristicilor geometrice - de

formă, orientare, poziţie şi bătaie - pentru buna funcţionare a oricărei piese sunt necesare
toleranţe, care dacă sunt depăşite, afectează funcţionarea. Toleranţele trebuie înscrise complet
pe desen pentru a avea certitudinea că sunt cuprinse toate aspectele dimensionale şi
geometrice ale tuturor elementelor, deci nimic nu trebuie să rămână neclar sau la aprecierea
personalului din atelier sau a compartimentului de calitate. Aplicarea toleranţelor generale

166
geometrice de orientare, poziţie şi bătaie, alături de toleranţele generale de formă şi toleranţele
generale dimensionale simplifică condiţia de respectare a cerinţelor prealabile.
Standardul SR EN 22768-2:1995 a fost conceput tocmai pentru a simplifica indicaţiile
de pe desen şi stabileşte toleranţe generale geometrice pentru a controla acele elemente
(individuale sau asociate-în legătură) de pe desen care nu au indicate toleranţe geometrice
individuale. Standardul indică, ca şi în cazul toleranţelor de formă, toleranţe generale
geometrice pentru trei clase de toleranţă: H, K şi L.
Toleranţa generală la paralelism este egală, în funcţie de forma abaterilor elementelor,
cu valoarea numerică cea mai mare dintre toleranţa dimensională şi toleranţa la
planitate/rectilinitate (fig.4.24). Cel mai lung dintre cele două elemente, trebuie considerat ca
referinţă; dacă elementele au aceeaşi lungime nominală, oricare dintre acestea poate fi
considerat ca element de referinţă.
În figura 4.24,a se prezintă cazul în care abaterea la paralelism este egală cu valoarea
numerică a toleranţei dimensionale, iar în figura 4.24,b cazul în care abaterea la paralelism
este egală cu valoarea numerică a toleranţei la rectilinitate.

Toleranţa dimensională Toleranţa la rectilinitate

a) b)

Figura 4.24

Toleranţele generale la perpendicularitate sunt indicate în tabelul 4.8. Ca element de

referinţă se consideră cea mai lungă dintre laturile care formează unghiul drept; dacă laturile
au lungimi nominale egele, oricare dintre acestea poate servi ca element de referinţă.
Tabelul 4.8
Toleranţe la perpendicularitate pentru serii de lungimi nominale pentru
Clasa de toleranţă latura cea mai mică
peste 100 până peste 300 până peste 1000 până
până la 100 la 300 la 1000 la 3000
H 0,2 0,3 0,4 0,5
K 0,4 0,6 0,8 1

167
 L 0,6 1 1,5 2

Toleranţele generale la simetrie sunt indicate în tabelul 4.9. Ca element de referinţă se

consideră elementul cel mai lung; dacă elementele au aceeaşi lungime, fiecare dintre acestea
poate fi considerat ca element de referinţă. Toleranţele generale la simetrie sunt aplicabile
dacă: cel puţin unul din cele două elemente are un plan median sau axele celor două elemente
sunt perpendiculare una pe cealaltă.

Tabelul 4.9
Toleranţe la simetrie pentru serii de lungimi nominale pentru
Clasa de toleranţă latura cea mai scurtă
peste 100 până peste 300 până peste 1000 până
până la 100 la 300 la 1000 la 3000
H 0,5
K 0,6 0,8 1
L 0,6 1 1,5 2

Toleranţele generale la coaxialitate nu sunt specificate. Abaterea la coaxialitate poate

fi, în caz extrem, egală cu valoarea toleranţei la bătaia radială prezentată în tabelul 4.10,
deoarece abaterea la bătaia radială se compune din abaterea la coaxialitate şi abaterea la
circularitate.
Toleranţele generale la bătări (radiale, axiale şi orice suprafaţă de revoluţie) sunt
indicate în tabelul 4.10.
Tabelul 4.10
Clasa de toleranţă Toleranţe la bătăi
H 0,1
K 0,2
L 0,5

Pentru toleranţele generale la bătăi, trebuie considerate ca elemente de referinţă

suprafeţele de sprijin, dacă sunt astfele concepute. În caz contrar, se consideră ca element de
referinţă, penru bătaie radială cel mai lung dintre cele două elemente; dacă elementele au
lungimi nominale egale, oricare dintre acestea poate fi considerat ca element de referinţă.
Indicarea pe desen a toleranţelor generale de orientare, de poziţie şi de bătaie se face
în acelaşi fel cu modul de înscriere a toleranţelor generale de formă. Astfel, dacă toleranţele
generale dimensionale, în conformitate cu SR EN 22768-1:1995, sunt aplicabile corelat cu
toleranţele generale de orientare, de poziţie şi de bătaie, din SR EN 22768-2:1995,

168
următoarele informaţii trebuie înscrise în indicatorul desenul sau lângă acesta: a) ISO 2768; b)
clasa de toleranţă conform SR EN 22768-1:1995; c) clasa de toleranţă conform SR EN 22768-
2:1995. Exemplu: Toleranţe generale ISO 2768 - mK. Dacă toleranţele generale
dimensionale (clasa de toleranţă m) nu sunt aplicabile, litera respectivă se exclude din
indicaţia de pe desen, de exemplu: Toleranţe generale ISO 2768 - K.
În cazurile în care principiul maximului de material trebuie aplicat tuturor elementelor
individuale cu o singură dimensiune (prin element individual cu o singură dimensiune se
înţelege o suprafaţă cilindrică sau două suprafeţe plane paralele) atunci simbolul M trebuie
adăugat la notarea generală indicată anterior, respectiv: Toleranţe generale ISO 2768 - mK -
M.
Valorile toleranţelor generale - indiferent că este vorba de toleranţe generale
dimensionale, de formă, de orientare, de poziţie sau de bătaie - se obţin în mod automat prin
fabricaţia cu precizie normală de execuţie în atelier, egală sau mai fină decât cea specificată
pe desen, conform celor mai sus arătate, şi nu necesită în mod obişnuit să fie inspectate.
Utilizarea toleranţelor generale de orientare, de poziţie şi de bătaie prezintă aceleaşi
avantaje ca şi cele corespunzătoare utilizării toleranţelor generale de formă.

169