2.7.

METODICA ALEGERII PRECIZIEI ŞI A AJUSTAJELOR

O primă modalitate de alegere a preciziei şi ajustajelor se bazează pe

recomandările şi exemplele prezentate în paragraful 2.6.3 sau pe recomandările din literatura

de specialitate (tratate, articole, norme, instruc:iuni etc.) pentru fiecare domeniu al construc:iei
de maşini.
O a doua modalitate, care se aplică mai ales la proiectarea şi realizarea unor produse
noi, constă din următoarele: în funcţie de destinaţie, parametrii funcţionali şi condiţiile
funcţionale ale produsului, pentru fiecare asamblare alezaj-arbore se calculează (după
determinarea sau stabilirea dimensiunilor nominale) jocul sau strângerea necesară la
asamblare şi la funcţionarea în regim; se impune ca proiectantul să calculeze nu o singură
valoare (de exemplu, cea teoretică necesară) a jocului sau a strângerii, ci valoarile limită
(jocul maxim şi jocul minim, respectiv strângerea maximă şi strângerea minimă) între care
jocurile efective sau strângerile efective permit funcţionarea normală a pieselor la parametrii
şi în condiţiile fixate; pe baza acestor date, ajustajul corespunzător (cu jocurile sau strângerile
limită cele mai apropiate ca valori de cele calculate) se alege din stas. Se impune ca, aşa cum
s-a menţionat mai înainte, ajustajul ales să facă parte dintre ajustajele preferenţiale, fie dintre
cele din şirul 1, fie dintre cele din şirul 2. Odată ajustajul ales, din standardele respective se
iau abaterile limită ale alezajului şi arborelui şi se trec pe desenele pieselor separate.
Pentru aplicarea celei de a doua modalităţi, se recomandă parcurgerea ordinii logice a
etapelor prezentate în organigrama din figura 2.37 şi preluarea datelor din tabelele 2.13 şi
2.14.
S-au folosit următoarele notaţii:
 N reprezintă dimensiunea nominală a ajustajului;
 Jmax nec - jocul maxim necesar, cerut de buna funcţionare a ajustajului;
 Jmin nec - jocul minim necesar, cerut de buna funcţionare a ajustajului;
 Jp nec - jocul probabil necesar, cerut de buna funcţionare a ajustajului;
 Smax nec - strângerea maximă necesară, cerută de buna funcţionare a ajustajului;
 Smin nec - strângerea minimă necesară, cerută de buna funcţionare a ajustajului;
 Sp nec - strângerea probabilă necesară, cerută de buna funcţionare a ajustajului;

99
 START

DATE INIŢIALE

Ajustaje cu joc Ajustaje cu strângere Ajustaje intermediare

N N N
Jmin nec Smin nec Jmax nec
Jmax nec Smax nec Smax nec

Alegerea sistemului de ajustaj

 alezaj unitar  N H?/?? (de preferat)  arbore unitar  N ??/h?

2. Calculul toleranţei ajustajului necesar

Ajustaje cu joc Ajustaje cu strângere Ajustaje intermediare
Taj nec = TJ nec = Jmax nec - Jmin nec Taj nec = TS nec = Smax nec - Smin nec Taj nec = Jmax nec + Smax nec

3. Determinarea caracteristicii ajustajului

Ajustaje cu joc Ajustaje cu strângere Ajustaje intermediare
Jmin nec (se dă) Sp nec = Smin nec + 2/3 TS nec Sp nec = Smax nec - 1/3 Taj nec
sau sau
Sp nec = Smax nec - 1/3 TS nec Jp nec = Jmax nec - 2/3 Taj nec

4. Alegerea poziţiei câmpului de toleranţă pentru piesa neunitară

(literă mică pentru arbore neunitar şi literă mare pentru alezaj neunitar)

Ajustaje cu joc Ajustaje cu strângere Ajustaje intermediare

Pentru Jmin nec şi N Pentru Sp nec şi N Pentru Sp nec, Jp nec şi N
din tabelul 2.13 din tabelul 2.13 din tabelul 2.13

5. Determinarea treptei de toleranţă pentru alezaj şi arbore

Pentru TJ nec, TS nec, Taj nec şi N din tabelul 2.14

6. Alegerea abaterilor limită

funcţie de N, din SR EN 20286:2-1996

7. Calculul ajustajului stability: TD = ES - EI, Td = es - ei

Ajustaje cu joc Ajustaje cu strângere Ajustaje intermediare

Jmin = EI - es Smin = ei - ES Jmax = ES - ei
Jmax = ES - ei Smax = es - EI Smax = es - EI
Jp = Jmin + 1/3 Taj Sp = Smin + 2/3 Taj Sp = Smax - 1/3 Taj sau
Jp = Jmin + 1/3 Taj

8. Reprezentarea grafică a ajustajului

9. Cotarea ca în desenul tehnic a arborelui, alezajului şi ajustajului (STAS ISO 406:1991)

10. Cotarea tehnologică după maximul de material

100
 STOP

Figura 2.37

101
 Tabelul 2.13

Ajustajul

Ajustajul
Poziţia Dimensiuni nominale, în mm Poziţia Dimensiuni nominale, în mm
arbore alezaj Până Peste Peste Peste Peste Peste Peste arbore alezaj Peste Peste Peste Peste Peste Peste
în în în în
la 3 3 până 6 10 14 18 24 30 40 50 65 80 100
sistem sistem sistem sistem
alezaj arbore la 6 până până până până până alezaj arbore până până până până până până
unitar unitar la 10 la 14 la 18 la 24 la 30 unitar unitar la 40 la 50 la 65 la 80 la 100 la 120
Jocuri minime

Jocuri minime
a A +270 +270 +280 +290 +300 a A +310 +320 +340 +360 +380 +410
b B +140 +140 +150 +150 +160 b B +170 +180 +190 +200 +220 +240
c C +60 +70 +80 +95 +110 c C +120 +130 +140 +150 +170 +180
d D +20 +30 +40 +50 +65 d D +80 +100 +120
e E +14 +20 +25 +32 +40 e E +50 +60 +72
f F +6 +10 +13 +16 +20 f F +25 +30 +36
g G +2 +4 +5 +6 +7 g G +9 +10 +12
h H 0 0 0 0 0 h H 0 0 0
strângeri probabile (-)Jocuri probabile (+) şi

strângeri probabile (-)Jocuri probabile (+) şi

j J +2 +2 +2 +3 +5 j J +6 +7 -10
k K -2 -3 -4 -4 -5 k K -6 -7 -8
m M - -6 -9 -10 -11 m M -13 -16 -18
n N -6 -10 -13 -15 -18 n N -21 -25 -28
p P -8 -14 -18 -21 -25 p P -30 -37 -42
r R -12 -17 -22 -26 -31 r R -38 -46 -48 -56 -59
s S -16 -21 -26 -31 -38 s S -47 -58 -64 -76 -84
t T - - - - - -44 t T -52 -58 -71 -80 -96 -109
u U -20 -25 -31 -36 -44 -51 u U -64 -74 -92 -107 -129 -119
v V - - - - -42 -50 -58 v V -72 -85 -107 -125 -151 -177
x X -22 -30 -37 -43 -48 -57 -67 x X -84 -101 -127 -151 -183 -215
y Y - - - - - -66 -78 y Y -98 -118 -149 -179 -219 -259
z Z -28 -37 -45 -53 -63 -76 -91 z Z -116 -140 -177 -215 -263 -315

102
 Tabelul 2.13 (continuare)

Ajustajul

Ajustajul
Poziţia Dimensiuni nominale, în mm Poziţia Dimensiuni nominale, în mm
arbore alezaj Peste Peste Peste Peste Peste Peste arbore în alezaj Peste Peste Peste Peste Peste Peste
în în sistem în
120 140 160 180 200 225 250 280 315 355 400 450
sistem sistem alezaj sistem
alezaj arbore până până până până la până la până unitar arbore până la până la până la până la până la până la
unitar unitar la 140 la 160 la 180 200 225 la unitar 280 315 355 400 450 500
250
Jocuri minime

Jocuri minime
a A +460 +520 +580 +600 +740 +820 a A +920 +1050 +1200 +1350 +1500 +1650
b B +260 +280 +310 +340 +380 +420 b B +480 +540 +600 +680 +760 +840
c C +200 +210 +230 +240 +260 +280 c C +300 +330 +360 +400 +440 +480
d D +145 +170 d D +190 +210 +230
e E +85 +100 e E +110 +125 +135
f F +43 +50 f F +56 +62 +68
g G +14 +15 g G +17 +18 +20
h H 0 0 h H 0 0 0
strângeri probabile (-)Jocuri probabile (+) şi

strângeri probabile (-)Jocuri probabile (+) şi

j J +12 +14 j J +18 +20 +22
k K -9 -11 k K -12 -12 -15
m M -21 -24 m M -28 -29 -33
n N -33 -38 n N -42 -45 -50
p P -49 -57 p P -64 -70 -78
r R -69 -71 -74 -84 -87 -91 r R -102 -106 -116 -122 -136 -142
s S -98 -106 -114 -129 -137 -147 s S -166 -178 -198 -216 -242 -262
t T -128 -140 -152 -173 -187 -203 t T -226 -248 -276 -302 -340 -370
u U -176 -196 -216 -243 -265 -291 u U -323 -358 -398 -443 -500 -550
v V -208 -234 -258 -291 -317 -347 v V -393 -433 -483 -538 -605 -670
x X -254 -286 -316 -357 -392 -432 x X -483 -533 -598 -668 -750 -830
y Y -306 -346 -386 -432 -477 -527 y Y -588 -658 -738 -828 -930 -1010
z Z -371 -421 -471 -527 -582 -647 z Z -718 -798 -908 -1008 -1110 -1260

103
 Tabelul 2.14
Precizia Dimensiuni nominale în mm
Alezaj Arbore Peste 3 Peste 3 Peste 6 Peste 10 Peste 18 Peste 30 Peste 50 Peste 80 Peste Peste Peste Peste Peste
la 6 la 10 la 18 la 30 la 50 la 80 la 120 120 la 180 la 250 la 315 la 400 la
180 250 315 400 500
Toleranţa ajustajului în m
0 01 0,8 1,0 1,0 1,3 1,6 1,6 2,0 2,5 3,2 5 6,5 8 10
1 0 1,3 1,6 1,6 2,0 2,5 2,5 3,2 4,0 5,5 7,5 10 12 14
2 1 2,0 2,5 2,5 3,2 4,0 4,0 5,0 6,5 8,5 11,5 14 16 18
3 2 3,2 4,0 4,0 5,0 6,5 6,5 8 10 13 17 20 22 25
4 3 5,0 6,5 6,5 8 10 11 13 16 20 24 28 31 35
4 4 6 8 8 10 12 14 16 20 24 28 32 36 40
5 4 7 9 10 13 15 18 21 25 30 34 39 43 47
5 5 8 10 12 1`6 18 22 26 30 36 40 46 50 54
6 5 10 13 15 19 22 27 32 37 43 49 55 61 67
6 6 12 16 18 22 26 32 36 44 50 58 64 72 80
6 7
16 20 24 29 34 41 49 57 65 75 84 93 103
7 6
7 7 20 24 30 38 42 50 60 70 80 92 104 114 126
7 8
24 30 37 45 54 64 76 89 103 118 133 146 160
8 7
8 8 28 36 44 54 66 78 92 108 126 144 162 178 194
7 9 35 42 51 61 73 87 104 122 140 161 182 197 218
8 9
9 8 39 48 58 71 85 101 120 141 163 187 211 229 252
9 9 50 60 72 86 104 124 148 174 200 230 260 280 310
9 10 65 78 94 113 136 162 194 227 260 300 340 370 405
10 10 80 96 116 140 168 200 240 280 320 370 420 460 500
11 11 120 150 180 220 260 320 380 440 500 580 640 720 800
12 12 200 240 300 360 420 500 600 700 800 920 1040 1140 1260
13 13 280 360 440 540 660 780 920 1080 1260 1440 1620 1780 1940
14 14 500 600 720 860 1040 1240 1480 1740 2000 2300 2600 2800 3100
15 15 800 960 1160 1400 1680 2000 2400 2800 3200 3700 4200 4600 5000
16 16 1200 1500 1800 2200 2600 3200 3800 4400 5000 5800 6400 7200 8000

104
 Jmax - jocul maxim efectiv, determinat pe baza standardelor;
 Jmin - jocul minim efectiv, determinat pe baza standardelor;
 Jp - jocul probabil efectiv, determinat pe baza standardelor;
 Smax - strângerea maximă efectivă, determinată pe baza standardelor;
 Smin - strângerea minimă efectivă, determinată pe baza standardelor;
 Sp - strângerea probabilă efectivă, determinată pe baza standardelor.

În tabelul 2.13 se dau pe intervale de dimensiuni nominale, caracteristicile ajustajelor,

respective: Jmin pentru ajustajele cu joc şi ajustajul probabil pentru ajustaje cu strângere şi
ajustaje intermediare, adică Sp pentru ajustaje cu strângere şi Sp sau Jp pentru ajustaje
intermediare. Jocurile sunt notate cu (+) iar strângerile cu (-), valorile fiind date în m. Din
acest tabel se aleg poziţiile pentru piesa neunitară (literele mici pentru arborii neunitari din
sistemul alezaj unitar şi literele mari pentru alezajele neunitare din sistemul arbore unitar).
Din tabelul 2.14 se alege treapta de toleranţă pentru alezaj şi arbore în funcţie de
toleranţa necesară a ajustajelor, Taj nec dată în m, la intervalul dimensiunilor nominale
corespunzătoare lui N, date în m. În toate tabelele se va urmări cu atenţie ca alegerea
valorilor să se facă pe coloana sau linia intervalului de dimensiuni nominale în care este
cuprinsă dimensiunea nominală N considerată.

 APLICAŢII

 Să se determine ajustajul necesar la un lagăr cu alunecare de la o instalaţie de

transport, cunoscând: dimensiunea nominală a ajustajului N = 60 mm, J min nec = 30 m rezultat
din grosimea optimă a peliculei de ulei pentru ungere hidrodinamică, iar J max nec = 123 m
limitat de bătăile radiale şi şocurile dinamice.
Rezolvare:
1. Alegerea sistemului de ajustaj.
Din motive economice se alege sistemul alezaj unitar, respectiv  60 H?/??
2. Calculul toleranţei ajustajului necesar.
Taj nec = TJ nec = Jmax nec - Jmin nec = 123 - 30 = 93 m
3. Determinarea caracteristicii ajustajului
Pentru ajustajele cu joc, caracteristica este Jmin nec = 30 m dat în enunţ.

105
4. Alegerea poziţiei câmpului de toleranţă pentru arborele neunitar
Pentru Jmin nec = 30 m şi dimensiunea nominală N  (50, 65 din tabelul 2.13 rezultă,
arborele f. Deci din ajustaj, până acum se cunoaşte  60 H?/f?.
5. Determinarea treptei de toleranţă pentru alezaj şi arbore
Pentru TJ nec = 93 m şi N  (50, 80 din tabelul 2 se alege treapta 8 pentru alezaj şi
treapta 8 pentru arbore. Astfel, ajustajul este determinat:  60 H8/f8.
6. Alegerea abaterilor limită
Pentru arborele  60 f8, din stas SR EN 20286-2:1993, la N  (50, 80, rezultă es = -
- 0,030
30 m şi ei = -76 m, deci arborele este  60 - 0,076 mm.
Pentru alezajul  60 H8, din stas SR EN 20286-2:1993, la N  (50, 80, rezultă ES = +
+ 0,046
46 m şi EI = 0 m, deci alezajul unitar este  60 0 mm.
7. Calculul ajustajului stabilit
Toleranţa arborelui: Td = es - ei = -30 - (-76) = 46 m.
Toleranţa alezajului: TD = ES - EI = +46 - 0 = 46 m.
Toleranţa ajustajului: Taj = TJ = Td + TD = 46 + 46 = 92 m.
Jocurile efective limită: Jmin = EI - es = 0 - (-30) = 30 m.
Jmax = ES - ei = +46 - (-76) = 122 m.
Jocul probabilţ: Jp = Jmin + 1/3 TJ = 30 + 1/3 x 92 = 60,66  61 m.
8. Reprezentarea grafică a ajustajului (fig.2.38 )
TD = 0,046
Jmin = 0,030
Td = 0,046

mm
Jmax = 0,122

Figura 2.38
ES = +0,046
H8 EI = 0
+
0
-
es = - 0,030
N = 60

f8
mm ei = - 0,076

106
9. Cotarea arborelui, alezajului şi ajustajului (fig.2.39)

- 0,030
 60 f8 - 0,076
+ 0,046

 60 H8 0
- 0,030
 60 f8 - 0,076
+ 0,046
 60 H8 0

Figura 2.39

10. Cotarea tehnologică prin maxim de material

Pentru alezaj: Dmin = N + EI = 60 + 0 = 60 mm; TD = 0,046 mm;
+TD +0,046
Dmin 0 = 60 0 mm.
Pentru arbore: dmax = N + es = 60 + (-0,030) = 59,97 mm; Td = 0,046 mm;
0 0
dmax -Td = 59,97 -0,046 mm.

 Să se determine ajustajul necesar la montarea unui volant pe arborele său, ştiind că:
dimensiunea nominală a asamblării N = 85 mm; Smin nec = 35 m determinată din transmiterea
momentului de torsiune necesar, iar Smax nec = 94 m limitată de efortul unitar admisibil de
întindere a alezajului.
Rezolvare:
1. Alegerea sistemului de ajustaj.
Din motive economice se alege sistemul alezaj unitar, respectiv  85 H?/??
2. Calculul toleranţei ajustajului necesar.
Taj nec = TS nec = Smax nec - Smin nec = 94 - 35 = 59 m
3. Determinarea caracteristicii ajustajului
Pentru ajustajele cu strângere caracteristica este strângerea probabilă S p nec = Smin nec +
2/3 TS nec = 35 + 2/3 x 59 = 35 + 39,33 = 74, 33  74 m.

107
4. Alegerea poziţiei câmpului de toleranţă pentru arborele neunitar
Pentru Sp nec = 74 m şi dimensiunea nominală N  (80, 120 din tabelul 2.13 se alege
(strângerile sunt notate cu minus, -76 m), arborele s. Ajustajul până acum este  85 H?/s?.
5. Determinarea treptei de toleranţă pentru alezaj şi arbore
Pentru TS nec = 59 m şi N  (80, 120 din tabelul 2.14 rezultă pentru alezaj treapta de
toleranţă 7 şi treapta 6 pentru arbore (se aleg valorile preferenţiale încadrate în chenar). Cu
aceasta ajustajul este determinat:  85 H7/s6.
6. Alegerea abaterilor limită
Pentru arborele  85 s6, din stas SR EN 20286-2:1993, la N  (80, 100, rezultă es =
+ 0,093
+93 m şi ei = +71 m, deci arborele este  85 + 0,071 mm.

Pentru alezajul  85 H7, din stas SR EN 20286-2:1993, pentru N  (80, 100, rezultă
+ 0,035
ES = + 35 m şi EI = 0 m, deci alezajul unitar este  85 0 mm.
7. Calculul ajustajului stabilit
Toleranţa arborelui: Td = es - ei = +93 - (+71) = 22 m.
Toleranţa alezajului: TD = ES - EI = +35 - 0 = 35 m.
Toleranţa ajustajului: Taj = TS = Td + TD = 22 + 35 = 57 m.
Strângerile efective limită: Smin = ei - ES = +71 - (+35) = 36 m.
Smax = es - EI = +93 - 0 = 93 m.
Strângerea probabilă: Sp = Smin + 2/3 TS = 36 + 2/3 x 57 = 74 m.
8. Reprezentarea grafică a ajustajului (fig.2.40)
Td = 0,022
Smin = 0,036
TD = 0,035
Smax = 0,093

mm es = +0,093
s6
ei = +0,071

Figura 2.40 ES = +0,035

+ H7 EI = 0
0
N = 85

mm 108
9. Cotarea arborelui, alezajului şi ajustajului (fig.2.41)

 85 s6

 85 H7/s6

 85 H7

Figura 2.41

10. Cotarea tehnologică prin maxim de material

Pentru alezaj: Dmin = N + EI = 85 + 0 = 85 mm; TD = 0,035 mm;
+TD +0,035
Dmin 0 = 85 0 mm.
Pentru arbore: dmax = N + es = 85 + 0,093 = 85,093 mm; Td = 0,046 mm;
0 0
dmax -Td = 59,97 -0,046mm.

 Să se determine ajustajul necesar la montarea unei bucşe pe coloana de ghidare a unei

ştanţe, cunoscând dimensiunea nominală a ajustajului N = 35 mm, iar din condiţii funcţionale
se cer Jmax nec = 16 m şi Smax nec = 24 m.
Rezolvare:
1. Alegerea sistemului de ajustaj.
Din motive economice se alege sistemul alezaj unitar, respectiv  35 H?/??
2. Calculul toleranţei ajustajului necesar.
Taj nec = Jmax nec + Smax nec = 16 + 24 = 40 m
3. Determinarea caracteristicii ajustajului
Ajustajul intermediar are caracteristica Sp sau Jp.

109
 Se presupune că ajustajul probabil este cu strângere (dacă rezultatul este negativ
înseamnă că ajustajul este cu joc): Sp nec = Smax nec - 1/3 Taj nec = 24 - 1/3 x 40 = 24 - 13,33 =
10,66  11 m (deci ajustajul este cu strângere).
4. Alegerea poziţiei câmpului de toleranţă pentru arborele neunitar
Pentru Sp nec = 11 m şi dimensiunea nominală N  (30, 40 din tabelul 2.13 se alege
(valoarea cea mai apropiată este, -13 m), arborele m. Ajustajul până acum este  35
H?/m?.
5. Determinarea treptei de toleranţă pentru alezaj şi arbore
Pentru Taj nec = 40 m şi N  (30, 50 din tabelul 2.14 rezultă (pentru valoarea cea mai
apropiată Taj = 41 m) treapta de toleranţă 7 pentru alezaj şi treapta 6 pentru arbore, valori
preferenţiale încadrate în chenar. Cu aceasta ajustajul este determinat:  35 H7/m6.
6. Alegerea abaterilor limită
Pentru arborele  35 m6, din stas SR EN 20286-2:1993, la N  (30, 50, rezultă es =
+0,025
+25 m şi ei = +9 m, deci arborele este  35 +0,009 mm.
Pentru alezajul  35 H7, din stas SR EN 20286-2:1993, pentru N  (30, 50, rezultă
+ 0,025
ES = + 25 m şi EI = 0 m, deci alezajul unitar este  35 0 mm.
7. Calculul ajustajului stabilit
Toleranţa arborelui: Td = es - ei = +25 - (+9) = 16 m.
Toleranţa alezajului: TD = ES - EI = +25 - 0 = 25 m.
Toleranţa ajustajului: Taj = TS = Td + TD = 16 + 25 = 41 m.
Jocul efectiv limită: Jmax = ES - ei = +25 - (+9) = 16 m.
Strângerea efectivă limită: Smax = es - EI = +25 - 0 = 25 m.
Strângerea probabilă: Sp = Smin - 1/3 Taj = 25 - 1/3 x 41 = 11,33  11 m.
8. Reprezentarea grafică a ajustajului (fig. 2.42)
Td=0,016

Smax=0,025

mm
Jmax=0,016
TD=0,025

ES = es = +0,025

m6
H7
+ ei = +0,009
0
N = 35

- EI = 0

mm
Figura 2.42

110
9. Cotarea arborelui, alezajului şi ajustajului (2.43)

2 1

+0,025
 35 -0,009

+0,025
1  35 0
+0,025
2  35 +0,009
+0,025
 35 0

Figura 2.43

10. Cotarea tehnologică prin maxim de material

Pentru alezaj: Dmin = N + EI = 35 + 0 = 35 mm; TD = 0,025 mm;
+TD +0,025
Dmin 0 = 35 0 mm.
Pentru arbore: dmax = N + es = 35 + 0,025 = 35,025 mm; Td = 0,016 mm;
0 0
dmax -Td = 35,025 - 0,016mm.

2.8. TOLERANŢE GENERALE DIMENSIONALE

T oate părţile componente ale diferitelor elemente constructive (un element este

o parte caracteristică a unei piese, cum ar fi o suprafaţă plană, o suprafaţă cilindrică, două
suprafeţe paralele, un umăr, o porţiune filetată, o canelură, un profil etc.) au întotdeauna
dimensiuni şi forme geometrice distincte. Datorită abaterilor dimensionale şi abaterilor
caracteristicilor geometrice (formă, orientare şi poziţie), pentru buna funcţionare a

111
elementului constructiv sunt necesare toleranţe, care dacă sunt depăşite, afectează
funcţionarea.
Toleranţele trebuie înscrise complet pe desen pentru a avea certitudinea că sunt
cuprinse toate aspectele dimensionale şi geometrice ale tuturor elementelor, deci nimic nu
trebuie să rămână neclar sau la aprecierea personalului din atelier sau a compartimentului de
calitate. Aplicarea toleranţelor generale dimensionale şi geometrice simplifică condiţia de
respectare a cerinţelor prealabile.
Aşadar, într-un desen de definire a unui produs, toate cotele sunt prevăzute cu
toleranţe; acestea pot să fie trecute direct pe desen şi se numesc toleranţe individuale
(dimensionale), sau pentru a nu încărca exagerat desenele se poate ca anumite dimensiuni să
nu aibă indicate toleranţe individuale şi în acest caz se consideră că dimensiunile respective
sunt prevăzute cu toleranţe generale (dimensionale), corespunzătoare standardului SR EN
22768-1:1995 (elaborat pentru abaterile limită ale dimensiunilor fără indicaţii de toleranţe
obţinute prin aşchiere sau deformare), respectiv STAS 11111-86 (pentru piese din oţel
obţinute prin tăiere, îndoire sau ambutisare). Standardul SR EN 22768-1:1995 (se referă la
toleranţele generale dimensionale), împreună cu SR EN 22768-2:1995 (se referă la toleranţele
generale geometriceţ formă, orientare, poziţie şi bătaie) înlocuieşte STAS 2300-88.
Pe desenul de definire al unui anumit produs, dimensiunile care nu au indicate
toleranţe individuale sunt cote de importanţă secundară, din punct de vedere funcţional, motiv
pentru care sunt denumite adesea dimensiuni sau cote libere. De regulă, această categorie de
dimensiuni defineşte distanţele între suprafeţele care nu vin în contact funcţional cu alte
suprafeţe şi, ca atare, nu formează ajustaje, respectiv nu îndeplinesc funcţii importante în
structura lotului de dimensiuni, dimensiuni care nu formează lanţuri de dimensiuni
funcţionale sau nu influenţează interschimbabilitatea. Cu toate acestea, cotele libere
influenţează greutatea şi gabaritul produselor (de exemplu dimensiunile de gabarit ale
motoarelor, maşinilor-unelte, maşinilor de presat, compresoarelor etc, dimensiunile manetelor
de acţionare, cadrele de rezistenţă, şasiurile etc.), de aceea standardele limitează abaterile
dimensionale şi pentru această categorie de dimensiuni.
Trebuie făcută însă observaţia că, în ceea ce priveşte întocmirea desenelor propriu-zise
de execuţie, de către tehnolog, acesta trebuie să indice pe desenele tehnologice abateri pentru
toate dimensiunile, deoarece altfel muncitorul ar trebui să caute în standarde toleranţele, acolo
unde s-au dat clasele de toleranţă sau acolo unde nu s-au trecut deloc toleranţele.
Standardul SR EN 22768-1:1995 se aplică numai pentru următoarele dimensiuni care
nu au indicate toleranţele individuale:

112
 - dimensiuni liniare (de exemplu dimensiuni exterioare, dimensiuni interioare,
dimensiuni în trepte, diametre, raze, lungimi, raze de racordare şi înălţimi pentru
teşituri);
- dimensiuni unghiulare, precum şi dimensiuni unghiulare nespecificate în mod obişnuit
ca de exemplu unghiuri drepte (900) pentru care se fac referinţe în ISO 2768-2 sau
unghiuri ale poligoanelor regulate;
- dimensiuni liniare şi unghiulare rezultate din prelucrarea pieselor asamblate.
Prezentul standard nu se aplică pentru următoarele dimensiuni:
- dimensiuni liniare şi unghiulare care sunt cuprinse în referinţele din alte standarde de
toleranţe generale;
- dimensiuni auxiliare indicate în paranteze;
- dimensiuni (cote) teoretice exacte care sunt înscrise într-un dreptunghi.
Standardul prevede pentru toleranţele generale dimensionale patru clase de toleranţă,
respectiv fină, mijlocie, grosieră şi grosolană a căror simbol este respectiv "f", "m", "c" şi "v".
Funcţie de clasa de toleranţă aleasă şi domeniul de dimensiuni nominale, în tabelul
2.15 sunt prezentate abaterile limită pentru dimensiuni liniare cu excepţia teşiturilor, în tabelul
2.16 pentru dimensiuni liniare pentru teşituri (raze exterioare de racordare şi înălţimi de
teşire), iar în tabelul 2.17 pentru dimensiuni unghiulare. Abaterile de formă şi de poziţie ale
suprafeţelor respective sunt cuprinse în intervalul determinat de abaterile dimensionale.

Tabelul 2.15
Clasă de toleranţe Abateri limită pentru domeniul de dimensiuni nominale,
în mm
de la peste peste peste peste peste peste peste
Simbol Descriere 0,51) 3 6 30 120 400 1000 2000
până la 3 până la până la până la până la până la până la până la
6 30 120 400 1000 2000 4000
f fină 0,05 0,05 0,1 0,15 0,2 0,3 0,5 -
m mijlocie 0,1 0,1 0,2 0,3 0,5 0,8 1,2 2
c grosieră 0,2 0,3 0,5 0,8 1,2 2 3 4
v grosolană - 0,5 1 1,5 2,5 4 6 8
1)
Pentru dimensiuni nominale sub 0,5 mm, abaterile limită trebuie înscrise după dimensiunea nominală

Tabelul 2.16
Clasă de toleranţe Abateri limită pentru domeniul de dimensiuni nominale,
în mm
Simbol Descriere 0,51) până la 3 peste 3 până la 6 peste 6
f fină
0,2 0,5 1
m mijlocie
c grosieră

113
 v grosolană
0,4 1 2
1)
Pentru dimensiuni nominale sub 0,5 mm, abaterile limită trebuie înscrise după dimensiunea nominală

Tabelul 2.17
Clasă de toleranţe Abateri limită pentru domeniul de lungimi a celei mai scurte laturi a
unghiului considerat
Simbol Descriere până la 10 peste 10 peste 50 peste 120 peste 400
până la 50 până la 120 până la 400
f fină 1o 0o 30 0o 20 0o 10 0o 5
m mijlocie
c grosieră 1o 30 1o 0o 30 0o 15 0o 10
v grosolană 3o 2o 1o 0o 30 0o 20

Indicarea pe desen a toleranţelor generale, pentru cotele libere, se face înscriind doar
dimensiunea nominală şi o notă generală plasată în indicatorul desenului sau lângă acesta, de
formaţ Toleranţe generale ISO 2768 - m (litera notată este cea corespunzătoare clasei de
toleranţa aleasă).
În mod obişnuit, abaterile limită a acestor cote nu se inspectează, dar, cu acordul
părţilor, ele se pot inspecta prin sondaj pentru a se stabili dacă precizia de execuţie a fost
respectată.
Valorile toleranţelor generale corespund preciziilor normale de execuţie în atelier,
clasa de toleranţă corespunzătoare fiind aleasă şi indicată pe desen în concordanţă cu cerinţele
componentelor.
Majorarea toleranţelor peste anumite valori, care corespund preciziei normale de
execuţie în atelier, nu conduce de cele mai multe ori la nici un avantaj economic. De exemplu,
o piesă cu un diametru de 35 mm poate fi fabricată la un nivel de precizie ridicat într-un
atelier cu o precizie normală de excuţie. Toleranţa limită de 1 mm nu aduce nici un beneficiu
deoarece valorile toleranţei generale de 0,3 mm sunt perfect satisfăcătoare.
Dacă totuşi, din motive funcţionale, o piesă necesită o valoare a toleranţei mai mică
decât "toleranţele generale", atunci această piesă trebuie să aibă indicată toleranţa individuală
cea mai mică lângă dimensiunea care defineşte cota sau unghiul corespunzător. Acest tip de
toleranţe se află în afara domeniul toleranţelor generale.
În cazul în care funcţionarea unei piese permite o toleranţă mai mare sau egală
valorilor toleranţelor generale, atunci aceasta nu trebuie indicată individual, dar trebuie

114
înscrisă pe desen conform celor menţionate deja. Acest tip de toleranţe permite utilizarea
totală a conceptului de toleranţe generale.
Există "excepţii de la regulă" când funcţionarea piesei permite o toleranţă mai mare
decât toleranţele generale şi creşterea acestei toleranţe aduce un beneficiu economic. ]n aceste
cazuri speciale, trebuie indicată o toleranţă individuală mai mare, pe reprezentarea piesei, de
exemplu, adâncimea găurilor înfundate găurite la asamblare.
Utilizarea toleranţelor generale prezintă următoarele avantaje:
a) desenele sunt mai uşor de citit şi conduc la o mai bună înţelegere a desenului de către
utilizator;
b) proiectanţii economisesc timp nefiind necesar să se facă calcule de toleranţe detaliate,
fiind suficient să se cunoască dacă funcţionarea permite o toleranţă mai mare sau egală cu
toleranţa generală;
c) desenul permite depistarea rapidă a pieselor care pot fi produse într-un proces de
execuţie normal, care de asemenea ajută sistemul calităţii prin reducerea nivelurilor de
inspecţie;
d) dimensiunile rămase, care au indicate toleranţe individuale, sunt, în cea mai mare
parte, acele piese controlate a căror funcţionare necesită toleranţe relativ mici şi care, în
consecinţă pot necesita un efort special în fabricaţie - aceasta este util pentru planificarea
fabricaţiei şi facilitează activitatea serviciilor de control al calităţii în cadrul analizelor privind
cerinţele de inspecţie;
e) clientul şi furnizorul pot negocia mai rapid comenzile deoarece "precizia normală de
execuţie în atelier" este cunoscută înaintea încheierii contractului; de asemenea pot fi evitate
divergenţele la livrare, dintre client şi frunizor, deoarece desenul prezentat este complet.
Aceste avantaje sunt obţinute în totalitate numai atunci când există încredere suficientă
că toleranţele generale nu vor fi depăşite, adică, atunci când precizia normală de execuţie în
atelier este egală sau mai fină decât toleranţele generale indicate pe desen. Prin urmare,
fiecare atelier trebuieţ să-şi determine, prin măsurare, propria precizie normală de execuţie; să
accepte numai acele desene ale căror toleranţe generale sunt egale sau mai mari decât precizia
normală de execuţie în atelier; să verifice prin eşantionare dacă precizia sa normală de
execuţie în atelier nu se deteriorează.
Adesea funcţionarea permite o toleranţă mai mare decât toleranţa generală. Din
această cauză, funcţionarea unei piese nu este întotdeauna prejudiciată dacă un element al
piesei nu respectă (ocazional) toleranţa generală. Depăşirea toleranţei generale conduce la
respingerea piesei numai dacă funcţionarea acesteia este afectată.

115
 OBSERVAŢII

În ceea ce priveşte toleranţele pieselor turnate, forjate liber şi matriţate se pot

menţiona următoarele:
 în SR ISO 8062, se dau abaterile limită şi adaosurile de prelucrare pentru piese turnate
din fontă, oţel, metale şi aliaje neferoase;
 în ceea ce priveşte piesele forjate, în STAS 2171-84 se dau abaterile limită şi adaosurile
de prelucrare pentru piese din oţel forjate liber, iar în STAS 7670-66 pentru piese din oţel
forjate în matriţă;
 condiţiile generale tehnice de calitate pentru piese din oţel matriţate sunt date în STAS
1299-86;
 pentru piesele turnate sau forjate sunt stabilite 3...5 clase de precizie, notate I,II,..., în
funcţie de forma caracteristică a piesei, masă, procedeul tehnologic etc.;
 în cazul pieselor turnate sau forjate se obişnuieşte să se indice diferenţele de grosime
admise la pereţii acestora, diferenţele trecându-se pe desen sau indicându-se la condiţii
tehnice.

116