Organologia specifica MU

1. Compunerea generală a Maşinilor Unelte

MU sunt construcţii complexe specifice procedeelor de prelucrare care se execută. Cu toate
acestea MU sunt compuse din următoarele părţi, având funcţii specifice, deosebite, după cum
urmează:
A. Acţionările, grupează mecanismele şi componentele ce asigură realizarea mişcării executate
şi transmiterea puterii.
B. Părţile portante, care cuprind piesele de bază şi sistemele de preluare a forţelor şi
momentelor necesare efectuării procesului de prelucrarecrare (batiuri, sănii, mese, verigi
executante).
C. Parţi de comandă prin care se stabilesc parametrii de funcţionare şi se conduce total sau
parţial ciclul de lucru.
D. Sisteme auxiliare care asigură realizarea şi menţinerea condiţiilor de funcţionare optime ale
MU. Acestea cuprind sistemul de ungere-răcire a sculei şi eventual de spălare a acesteia, de
termostatare a zonei de lucru sau a MU, de indepărtare a aşchiilor şi rezidurilor sau de
spălare a MU.
E. Sistemul de alimentare şi evacuare cu ajutorul căruia se asigură introducerea pieselor în
poziţiile de prelucrare şi apoi eliberarea lor de pe MU la sfârşitul ciclului de lucru.

2.1.Acţionările.
Acestea grupează componentele optice, electrice, hidrostatice şi sistemele de transformare a
mişcărilor utilizate în construcţia MU.
Transmiterea şi transformarea mişcărilor de la sursele respective la verigile executante VE se
fac printr-o serie de componente, subansamble specifice care se numesc în general “verigi”. Şirul
“verigilor” care servesc la transmiterea, transformarea, reglarea mişcărilor între sursele de mişcare şi
VE sau numai între VE se numesc lanţuri cinematice.
Construcţiile VE pot fi mecanice, hidraulice, pneumatice sau combinate.
Construcţia VE se bazează pe mişcările relative dintre sculă şi piesă, caracteristicile
procesului de prelucrare necesare pentru generarea suprafeţelor.
La MU aceste mişcări sunt:
- mişcarea principală în timpul căreia are loc aşchierea
- mişcarea de avans în timpul căreia scula aşchietoare pătrunde în straturi noi de
material.
Mişcarea principală funcţie de tipul maşinii poate fi de rotaţie sau de translaţie.
Acţionarea MU se face, în general, cu motoare electrice, care asigură la intrarea schemei
cinematice o mişcare de rotaţie, a cărei mărime va fi variată în limite foarte restrânse.
Sarcina de reglare şi transmitere a mişcării, de la motor la arborele principal, este realizată de două
grupe de verigi reglabile. Acestea pot transmite mişcarea şi, în acelaşi timp, pot să asigure o variaţie
continuă sau discontinuă a mişcării la elementul final al lanţului cinematic.
Schemele unor lanţuri cinematice de acţionare sunt prezentate în figură:

CPO = cuplaj de pornire-oprire

CSI = cuplaj de siguranţă
 VR = verigă reglabilă a mişcării finale R sau L
Linia întreruptă = transmisii constante
Mecanismele de reglare în trepte numite cutii de viteză sau cutii de avansuri sunt formate din
mai multe mecanisme elementare legate între ele în diferite moduri, determinând obţinerea de
rapoarte de transmisie diferite, deci viteze sau avansuri diferite la ieşire.
Mişcarea se poate transmite prin angrenaje sau prin unele conuri în trepte.
Acţionarea lanţurilor cinematice se poate realiza cu:
- partea de reglare şi electromotor trifazat (EMT)
- EMCC cu magneţi permanenţi de cuplu mare cu rotor disc şi întrefier axial şi a
tiristoarelor (convertizor static de tensiune)
În construcţia părţii de reglare – la MU care prelucrează suprafeţe complexe prin
compunerea avansurilor (Mu cu NC şi CNC sau la sisteme prin copiere).
La MU moderne, tip MU cu CNC şi CP, se utilizează lanţuri cinematice care au în structură
elemente cu un înalt grad de precizie cinematică şi o fiabilitate ridicată, sunt lanţuri cinematice
scurte (cu puţine elemente) şi astfel dimensionate încât să nu constituie surse de căldură sau surse de
vibraţii.
Analiza diferitelor soluţii constructive şi cinematice a MU moderne conduce la următoarele
concluzii:
1. acţionarea lanţului cinematic principal se realizează cu motor electric asincron, cu
motor de curent continuu sau cu motor hidraulic
2. mecanismele de reglare a lanţului cinematic principal, în afara reglării prin motor (de
curent continuu sau hidraulic), este o cutie de viteză relativ simplă cu un număr mic
de trepte.
3. comutarea turaţiilor, pentru a putea fi automatizată, se face cu mecanisme tip baladori
hidraulici, cuplaje hidraulice sau electromagnetice.
4. lanţurile cinematice sunt scurte, conţin puţine elemente, iar arborele principal, este
separat , pe cât posibil de motorul de acţionare şi de celelalte mecanisme ale lanţului
cinematic, pentru ca mişcarea de aşchiere să nu fie influenţată de vibraţiile şi căldura
pe care le produc.

Ex:
Fig. 4.2 Fig. 4.3
CP -> strung paralel cu CN ->CV este complet separată de păpuşa fixă şi conţine cuplaje
electromagnetice STROMAG.
 Fig 4.4 Fig. 4.6
CP ->Construcţii de lanţ cinematic principal acţionat de un motor de curent continuu şi reglat printr-
o cutie de viteză CV cu baladori acţionaţi hidraulic.

Fig.
4.7, CP-> Lanţuri cinematice principale cu EMT de curent alternativ cu CV cu cuplaje
electomagnetice
Pentru lanţuri cinematice de avans, la MU moderne se utilizează următoarele acţionării:
 electrice
 electrohidraulice
 hidraulice
Pentru MU moderne, lanţul cinematic LC de avans trebuie să fie un LC independent, acţionat
separat. LC de avans cuprind în general următoarele:
- motorul de acţionare - MCC - clasic cu rotor de Mi mic
 - cu rotor disc şi întrefier axial (AXEM)
- cu magneţii permanenţi cu mecanică redusă
- MPP - pentru cupluri mici
- pentru cupluri mari (amplificatoare hidraulice de
cuplu), elimină utilizarea traductoarelor de poziţie, dar pentru
MU de precizie se folosesc traductoare de deplasare care
micşorează avantajele soluţiei.
- reductor, o transmisie cu RD sau mai rar curele dinţate,
- şurubul- piuliţă cu bile.
Ex:

Fig. 4.14, CP Exemple de LC de avans la CINCINNATI acţionat de MCC prin tiristori.

Un alt mod de acţionare

este un MCC cu întrefier axial,
AXEM sau un moror
electrohidraulic pas cu pas
SIEMENS sau FUJITSU cu
distribuţie liniară, FOREST sau
DANFOSS cu distribuţie rotativă.
Ex:

Fig. 4.16

Fig. 4.17

MCC cu magmeţii permanenţi funcţionează la turaţie joasă şi nu necesită introducerea de

reductor de turaţie. Soluţia permite amplasarea şi cuplarea directă pe arborele motorului a
traductorului de deplasare rotativ.
 2.2.Piesele corpolente sau portante

În această grupă sunt cuprinse piesele mari ale MU care îndeplinesc următoarele funcţii:
- susţine alte subansambluri ale MU
- preiau şi transmit forţe rezultate din procesul de aşchiere şi din greutăţi proprii
- asigură precizia deplasărilor
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească sunt:
- să aibă rigiditate cât mai mare
- să aibă rezistenţă la vibraţii
- să aibă greutate minimă
În funcţie de mobilitatea lor se deosebesc: - piese corpolente – fixe
- mobile

2.2.1.Piese corpolente fixe

Din această grupă fac parte : batiurile, coloanele, traversele fixe, carcasele, plăcile de bază,
picioarele, etc.
Dintre acestea cea mai importantă piesă este BATIUL.
În batiu se închid toate solicitările maşinii şi determină în cea mai mare măsură forma MU.
El poate fi realizat monobloc sau din părţi montate rigid.
Forma constructivă a batiului este determinată de mărimea, configuraţia şi greutatea pieselor
de prelucrat, de solicitările produse de F de aşchiere, de greutăţile pieselor şi subansamblurile pe
care le susţin, de structura cinematică a MU, de cerinţele de ordin funcţional, constructiv şi estetic,
de tehnologia de fabricaţie, de gradul de tipizare, etc.
Batiurile au forme constructive foarte variate astfel încât clasificarea lor este făcută pe
următoarele criterii:
 după forma constructivă:
- orizontale
- verticale
- înclinate
- de tip grindă
- cadru.

 după soluţia constructivă:

- turnat
- sudat.
 după profilul secţiunii transversale:
- dreptunghi (sau formă de cadru)
- cu pereţi interiori de rigidizare
- cu secţiune trapezoidală
- cu rigidizare circulară

Necesitatea eliminării aşchiilor impune ca batiul să fie prevăzut cu spaţii care să asigure
conducerea acestora în colectorul sau în transportorul cu bandă sau cu rolă.
Batiul trebuie prevăzut cu jgheaburi şi caneluri care asigură colectarea lichidului de răcire şi
ungere.
În unele MU în interiorul batiului sunt prevăzute spaţii pentru : sistemele de ungere-răcire,
motoare electrice de antrenare, amplasare de aparataj electric şi hidraulic.
 Batiul se dimensionează prin calcul şi încercări pe model.
 Etapele proiectării:
  stabilirea schemei încărcării cu F
 calculată la vibraţii
 calcularea deformărilor termice
 calculul eforturilor unitare
 calculele de rigiditate.

2.2.2. Piese corpolente mobile – mese

- planşaibe
- console
- suporţi
- berbeci
- traverse mobile
- păpuşi mobile

2.2.3.Ghidaje şi sisteme de ghidare

- sunt alcătuite din forţele care sunt suprafeţe de contact între partea fixă (batiu) al MU şi
partea mobilă (sanie, unitate avans).
- Rolul sistemului de ghidare e de a materializa traiectoriile generatoarelor rectilinii sau
circulare necesare generării suprafeţelor pieselor de prelucrat.
Se clasifică după:
- forma traiectoriei: rectilinii sau circulare
- după profilul perpendicular pe direcţia de mişcare:

 în A:

 în V:
  coadă de rândunică:

 în profil dreptunghic:

 în profil cilindric:

- după forma constructivă

Între faţetele ghidajelor, acestea se pot împărţi în grupe şi subgrupe:

o grupa A = ghidaje cu frecare de alunecare
o grupa B = ghidaje de rostogolire
o grupa C = ghidaje mixte
- grupa A - frecare lichidă
- frecare gazoasă
- frecare mixtă
În general, sistemele de ghidare pot prelua sarcini verticale, orizontale, înclinate
 Ghidarea trebuie să asigure precizia descrisă iniţial, să fie rigidă, să aibă rezistenţă la uzură şi
să permită deplasarea subansamblelor mobile cu viteză mare
La MU cu comandă numerică, sistemele de ghidare sunt sisteme hidrostatice şi de
rostogolire.
Sistemele de ghidare cu rostogolire se caracterizează prin faptul că între faţetele de ghidare
există corpuri intermediare: role, bile, ace; care pot fi închise sau deschise.
În funcşie de tipul corpurilor de rostogolire avem diferite construcţii (fig.11).
Acest tip de ghidaje pot fi cu prestrângere sau fără prestrângere (înălţimea jocului existent
între elemente).
Dacă MU utilizează elemente de tipul săniilor, se vor folosi construcţii cu recircularea
corpurilor rostogolitoare de tipul: tanchete cu role, patine, seturi de role şi patine (fig.4.24).
////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Fig 12.31 – Tanchete cu role Fig 12.33 – Colivii pentru corpuri intermediare
Ghidajele hidrostatice folosesc drept lichid uleiul, apa, lichidul de răcire.
Acest tip de ghidaje pot fi cu curgere liberă sau cu cădere de lichid.
Sunt utilizate pentru preluarea forţelor ce conduc la perturbaţii ale preciziei de prelucrare
prin compensarea deplasărilor ce apar datorită forţelor de încărcare cu lichid.

2.2.4.Construcţia lagărelor arborelui principal al Maşinilor Unelte.

De regulă are o suprafaţă de revoluţie şi suportă toate ce intervin.

Lagărele pot fi ovalizate cu elementele de rostogolire -> cu rulmenţii sau cu elementele hidrostatice.
Rulmenţii = lagăre cu corpuri de rostogolire ce se montează pe arborele principal în punctele
de rezemare ale acestora şi au rolul de a prelua forţele ce apar în timpul procesului de prelucrare sau
în repaus.
Rulmenţii trebuie suspendaţi şi să aibe o mare rigiditate, asigurând o precizie ridicată la
arborele principal.
La maşinile moderne, lagărele trebuie să asigure o mişcare de rotaţie arborele principal de
precizie ridicată, o bună stabilitate la vibraţii şi o bună stabilitate termică.
Lagărele hidrostatice se folosesc la mesele rotative şi la cele care execută deplasări liniare ce
intră în componenţa centrelor de prelucrare.
Lagărele hidrostatice pot fi cu cădere liberă(Fig. 12.36) de presiune sau cu curgere liberă de
presiune.

Fig. 12.36
Fig. 12.37

Fig. 12.38
 2.3.Părţile de comandă.

Stabilesc parametrii de funcţionare în ciclu parţial sau total de lucru.

În cadrul acestor părţi de acţionare, cu ajutorul manetelor, butoanelor se realizează instalarea
parametrilor de aşchiere ce determină regimul de aşchiere.
Regimul de aşchiere e caracterizat din punct de vedere al calcului parametrilor de aşchiere
specifici fiecărei aşchieri.
Parametrii de aşchiere:
- t – adâncimea de aşchiere = mărimea stratului de material îndepărtat la o singură trecere a
sculei pe suprafaţa de prelucrare.
- S – avansul de aşchiere Ap
- V – viteza de aşchiere t = -------- * i
2
unde Ap = adaus prelucrare
t = viteza în funcţie de material Ap > t
i = numărul de treceri
s = mărimea stratului de pătrundere a sculei aşchietoare la o rotaţie sau cursă dublă.
- se măsoară în mm/rot sau mm /cursă dublă

La frezare se folosesc : avansul pe dinte : s2 măsurat în mm/dinte

v =Π*dn/1000 măsurat în mm/min
d= diametrul piesei de prelucrare
n= turaţia
-

v
t

Regimul de aşchiere = alegerea şi calculul parametrilor în funcţie de procedeul de prelucrare folosit.

2.3.1. Mecanisme de transformare a mişcărilor.

Pentru realizarea de câtre verigile executante astfel ca parametrii cinematici să corespunda
procesului de lucru sunt necesare variaţii ale vitezei, însumarea vitezelor a doua mişcări,
transformarea unei mişcări din R în L, din continua în periodica.

Sunt utilizate îndeosebi la obţinerea mişcării rectilinii alternative, având mişcare R reversibilă.
Pot fi : - pinion-cremaliera P-C
-melc-cremaliera M-C
 -şurub-piuliţă
-biela-manivelă – mai puţin utilizat
a) Mecanismul Pinion-Cremaliera P-C

Este folosit pentru transformarea - directă R-L

- inversă L-R
Transformarea directă R-L este corespunzătoare la mişcări fără condiţii deosebite de precizie şi
uniformitate, cu forţe mici şi viteze mari (M.E ajutătoare) fără cerinţe de autofrânare şi cu un randament
bun.
Solicitarea preponderenţa a danturii este la încovoiere şi strivire=>forţa de tragere.
Schema constructivă a mecanismului P-C cuprinde în mod obişnuit şi transmisii prealabile
reducătoare iar la MU moderne şi elemente pentru scoaterea jocului şi chiar de pretensionare pentru a
putea executa deplasările VE cu precizie corespunzătoare.

Se utilizează două pinioane Pi1 şi Pi2 antrenate prin roţile melcate RM1 şi RM2.
b) Mecanismul Melc-Cremaliera cu alunecare M-C
Este utilizat pentru un mers liniştit şi uniform la curse lungi şi forte mari, permiţând reducţii
puternice şi precizie a deplasărilor dar are însă un raţionament redus.
Melcul-oţel, cremalieră-material antifricţiune: bronz, fontă.
Au execuţie pretenţioasă.
Având alunecare şi forţe mari necesită ungere abundentă.
Cremaliera se fixează pe o piesă rigidă, deci mărimea cursei nu afectează deformaţiile în cazul S-
P.
Necesitatea de creştere a randamentului a impus construirea unor mecanisme M-C cu rostogolire
care pot fi acţionate cu pierderi minime.
 Prestrăngerea se realizează prin deplasarea radială a melcului câtre cremaliera în planul radial al
acesteia.
2.3.2. Mecanisme şurub-piuliţă

Mecanismul Şurub - Piuliţă S-P

Avantaje:
- raport mare de reducţie deci moment de rotaţie mic
- posibilitatea sau nu de autofrânare
- poate servi ca mecanism de însumare
- se obţin mişcări precise, liniştite, sigure, măsurabile cu exactitate
- în anumite condiţii au randament destul de ridicat
De regula serveşte transformării directe R-L în care se poate roti fie şurubul fie piuliţa.
Varianta cu piuliţa rotitoare reduce torsiunea şurubului, permite încastrarea rigida şi cu
pretensionare a acestuia, deci rigiditate mai mare deci o precizie şi uniformitate a mişcării.
Pentru transformarea inversă L-R sunt foarte rar utilizate şi numai modelele fără autofrânare şi cu
rostogolire.
După felul frecărilor deosebim S-P –cu frecare de alunecare (mixtă sau lichidă)
- cu rostogolire
c1) S-P cu alunecare şi frecare mixta
- costuri scăzute
- sunt practic toate cu autofrânare
- au randament scăzut (0,2…0,45%)
- au uzura care le schimbă precizia în timp – piuliţe din materiale antifricţiune-bronz
Pentru limitarea vitezei de uzura pe flancuri presiunea p<padm=3÷12MPa.
Existenţa alunecării presupune totuşi un joc funcţional minim care se instalează mai uşor prin
reglaj, el crescând oricum în timp datorită frecărilor.
 Apare deci în timp necesitatea reinstalării jocului minim funcţional aşa numita “scoatere a
jocului”. Se asigură astfel o funcţionare mai liniştita, precizie cinematică şi rapiditate la instalarea la cotă.
Dar scoaterea jocului este însoţita de mărimea intensităţii uzurii 120x şi a frecărilor.
Pentru a reduce uzura şi frecările se recurge la scoaterea jocului numai la cursele sau fazele la care
este necesara pentru precizie eliberând şurubul în restul fazelor, la mers în gol, când viteza trebuie să fie
mare. Aceasta înseamnă o scoatere automatizată a jocului, deci construcţie complexă şi costuri
suplimentare.
Scoaterea jocului manuală şi periodică sau automată impune construcţia piuliţei din două parti:
partea de bază şi cea reglabilă.
Partea reglabilă este acţionata în diverse moduri astfel încât la scoaterea jocului să execute
deplasări mici axiale, asigurând contactul pe flancuri opuse ale spirei filetului.

Este foarte important ca prin aceasta să nu se ajungă la blocarea piuliţei pe şurub ceea ce
poate avea la forţe de scoatere a jocului prea mari. La reglarea manuală (fig. 2.116) aceasta impune
calificare ridicată. Partea de reglare se deblochează întâi din corp cu ajutorul ştiftului, apoi se
deplasează axial (0,05÷0,08mm) acţionându-se piuliţa de reglaj după care se reblochează cu ştiftul.
Rotirea parţii de bază este împiedicata de pană.
Contactul dintre flancuri are loc invers ca la fig. 2.115
 c2) S-P cu alunecare şi frecare lichida
Se realizează cu sustentaţie hidrostatica, deci un strat de ulei sub presiune, între flancuri, care
elimina contactul dintre materialul şurubului şi cel al piuliţei.
Fiind numai frecare lichida nu mai există uzură, deci nu trebuiesc scoase jocuri, nu sunt necesare
materiale deosebite nici tratamente termice pretenţioase dar are precizie geometrică ridicată.
Apare însă instalaţia de alimentare hidrostatică care complică construcţia.
Randamentul numai la S-P este ridicat, pe ansamblu însă puterea necesară instalaţiei hidrostatice
(0,1-0,2 W) scade randamentul total, de aceea S-P cu sustentaţie are utilizare la maşini mari.
c3) S-P cu frecare de rostogolire
Permit realizarea de precizii mari, cu viteze foarte mici fără pericol de sacadare, au un
randament ridicat şi pot fi cu sau fără autofrânare însă necesită materiale, tratamente termice,
prelucrări şi condiţii de precizie analoage rulmenţilor, fiind deci scumpe.
Ele permit nu numai o scoatere a jocului ci şi o anumită pretensionare ceea ce constituie un
avantaj.
Sunt utilizate în special la MU cu comenzi numerice şi precizii ridicate.
Pretensionarea se obţine prin microdeplasări axiale 1-4 microni.
 2.3.3. Şuruburi conducătoare cu elemente intermediare.

Şuruburile conducătoare cu elemente intermediare pot fi cu bile sau cu role.

Şuruburile conducătoare cu bielă înlocuiesc frecarea de alunecare, din şurubul clasic, prin
frecare de rostogolire, ceea ce micşorează uzura şi îmbunătăţeşte randamentul mecanismului. Între
şurubul 1 şi piuliţa sa 2 din fig 5.1, există un număr de bile 3, grupate pe unu sau mai multe circuite
separate pe o lungime axială de 2.5 paşi.. Recircularea bilelor se realizează printr-o ţeavă incorporată
în piuliţă prin care bila revine la poziţia iniţială după ce după ce au străbătut lungimea piuliţei.

Fig. 5.1

Robusteţea piuliţei permite să se cupleze şurubul direct la un motor electric dar fiabilitatea sa
creşte substanţial dacă turaţia şurubului nu depăşeşte 1 000 rot/min, iar frecvenţa de inversare a
sensului de rotaţie nu este prea ridicată.
Principalele dimensiuni (fig 5.2), ca şi ca şi sarcina nominală – statică şi dinamică – cu care
poate fi încărcată şurubul , rezultă din tabelul 5.1.
Şurub Şurub Piuliţă Piuliţă P G Sarcină Sarcină
d1 d2 D L Dinamică Statică
20 16.5 45 33 5 M4 695 1100
20 16.5 45 48 5 M4 1400 2240
25 21.5 50 33 5 M5 780 1400
25 21.5 50 48 5 M5 1560 2850
25 21.5 50 46 10 M5 780 1400
32 26.5 65 45 8 M6 1600 2850
32 26.5 65 70 8 M6 3200 5600
40 34.74 70 50 8 M8 1850 3600
40 34.5 74 74 8 M8 3600 7200
50 43.5 92 60 10 M10 2600 5500
50 43.5 92 90 10 M10 5100 10800
50 43.5 92 120 10 M10 7500 16300
63 56.5 108 93 10 M10 5700 13700
63 56.5 108 123 10 M10 8500 20400

TABEL 5.1

Fig. 5.2
 Frecvent utilizate în construcţia maşinilor – unelte cu comandă numerică sunt şuruburile
conducătoare cu bile (fig 5.4) la care
reducerea bilelor se face printr-un canal de
secţiune circulară,paralel axei şurubului,
practicat la periferie piuliţei şi prin pana
paralelă cu care piuliţa se fixează pe batiu.
Rigiditatea şi randamentul acestora
sunt deosebit de bune, ceea ce permite
adaptrarea lor la motoare pas cu pas,
motoare de curent continuu, ca şi la
motoare hidraulice roative.
Turaţia şurubului poate atinge
valoarea de 1200 rot/min, ceea ce este mai
mult decât necesar în acţionare lanţurilor
cinematice de avans.

Fig. 5.3

Fig. 5.4

Şuruburi cu role (fig 5.7), mai recente decât şuruburile conducătoare cu bile, au ca principal
avantaj contactul liniar dintre şurub, piuliţă şi elementele intermediare faţă de contactul punctiform
dintre şurub , piuliţă şi bile. Din această cauza capacitatea de încărcare şi durabilitatea sunt mult mai
mari şi, de asemenea, turaţia până la care ele pot fi folosite, atinge 3 000 rot/min.
Toate aceste avantaje le recomandă pentru a fi folosite în special la maşininile-unelte grele.
 Fig. 5.7
Constructiv se deosebesc şuruburi conducătoare : - cu role filetate
- cu role prevăzute cu canal
circulare
La şuruburile conducător cu role filetate (fig 5.8) lipseşte sistemul de recirculare. Rolele
satelit 3 sunt prevăzute la cele două capete cu fusurile cilindrice 4 şi zonele danturate 8. Fusurile
cilindrice 4 pătrunde în alezajele cilindrice din inelele 5, constituind in acest fel lagăre de alunecare,
ce permit rotirea rolelor satelit faţă de piuliţă în timp ce poziţia axială a rolelor rămâne neschimbată,
paralel axei şurubului conducător. Zonele danturate 8 angrenează cu dantura interioară a inelelor 9.

Fig. 5.8
Piuliţa este perfect simetrică, ceea ce simetrizează ăi distribuţia eforturilor pe care ea le
suportă.
La şuruburile conducătoare cu role cu canale circulare (fig 5.9), perpendiculare pe axa
şurubului 1, rolele 3 se deplasează axial in raport cu piuliţa 2, cea ce face necesară prezenţa unui
sistem de recirculare pentru a readuce rolele în poziţia iniţială.

Fig. 5.9