UNGHI DE ATAC.

PUNCTE DE CONTACT ÎNTRE ROATĂ ŞI ŞINĂ

Determinarea punctelor de contact dintre bandajele roţilor materialului rulant şi şine, atât în
poziţia normală a osiei pe cele două fire de şină, cât şi în poziţie de atac, este necesară pentru că în
aceste puncte se aplică forţele de interacţiune dintre vehicul şi cale (forţele normale pe suprafeţele
tangenţiale care conţin punctele de contact şi forţele de frecare care se dezvoltă în aceste puncte şi care
sunt conţinute în suprafeţele tangenţiale de contact) şi pentru că intervin în rezolvarea problemelor
legate de stabilirea elementelor dimensionale la calea în linie curentă şi pe aparatele de cale (lărgimea
căii, lărgimea jgheaburilor, înscrierea vehiculelor în curbă etc.), cele privind stabilirea stării de eforturi
şi deformaţii la elementele căii şi la calea în totalitate (calculul la deraiere a vehiculelor, calculul la
deripare al căii, determinarea presiunii de contact dintre roată şi şină etc.), precum şi în probleme de
verificare din punct de vedere geometric a căii şi a vehiculelor.
În principiu, determinarea punctelor de contact se poate face pe baza unei teoreme din
geometrie, potrivit căreia în punctul de contact (de tangenţă) a două curbe oarecare apare o congruenţă
a normalelor, respectiv o coincidenţă a pantelor, deoarece se ştie că panta într-un punct al unei curbe
este tocmai tangenta unghiului de înclinare al normalei.
Faţă de cele două şine ale căii, osia montată poate avea o poziţie normală, numită poziţie
radială sau o poziţie oblică, numită poziţie de atac. În poziţie normală, osia are axa perpendiculară pe
axele celor două fire de şină, în cazul căii în aliniament, iar în poziţie radială osia are axa pe direcţia
centrului de curbură al axei căii, deci normală pe tangentele la axele firelor de şină în punctele de
intersecţie ale axei osiei cu axele firelor de şină. În poziţie de atac, direcţia de mers a osiei (care este
perpendiculară pe axa osiei, cînd osia nu este orientabilă) face cu direcţia tangentei la şină în punctul
de contact dintre bandaj şi şină, un unghi numit unghi de atac. Chiar şi în aliniament osia are, de
regulă, o poziţie de atac datorită inegalităţii diametrelor cercurilor efective de rulare ale roţilor,
abaterilor de la geometria osiilor în cadrul vehiculului, jocurilor din sistemele de ghidare ale osiilor etc.,
iar în curbă chiar dacă o osie este în poziţie radială celelalte osii ale vehiculului sunt în poziţie de atac
(excepţie făcînd cazul cînd vehiculul are osii orientabile), deci cazul general este cel al osiei în poziţie
de atac. Unghiul de atac α se consideră pozitiv atunci cînd osia este rotită în sens trigonometric faţă de
poziţia normală şi negativ dacă rotirea osiei este în sens opus (fig. 1).
Dacă osia are o poziţie normală pe direcţia căii, punctele posibile de contact apar în planul
median vertical al osiei. În cazul profilelor de bandaj conice, când buza bandajului atinge flancul
interior al şinei contactul se produce în două puncte (fig. 2), fiind cunoscut sub denumirea de bicontact.
În cazul bicontactului dintre roată şi şină, punctul de contact Ae dintre bandaj şi suprafaţa de rulare a

şinei se numeşte punct de sprijin, iar punctul de contact Aa dintre faţa interioară (activă) a şinei şi

flancul exterior al buzei bandajului se numeşte punct de ghidare. Dacă osia este în poziţie de atac,
punctele de contact dintre roată şi şină nu vor mai fi situate în planul median al osiei, ci vor fi decalate
înaintea sau în urma acestui plan, după cum unghiul de atac este pozitiv sau negativ. Distanţa de
decalaj a punctului de contact este cu atât mai mare, cu cât unghiul de flanc în punctul de contact este
mai mare. Pe suprafaţa de rulare a bandajului, unde unghiul de flanc este mic, decalajele sunt mici şi de
cele mai multe ori neglijabile, iar la torul de gît şi flancul exterior al buzei distanţele de decalaj cresc.
Astfel, după cum se poate vedea în fig. 3, în poziţia de atac a osiei, punctul de contact Ae se poate

considera în planul median vertical al osiei, iar punctul Aa de pe buza bandajului se află la cota t sub

Ae şi decalat înaintea acestuia la distanţa ba faţă planul median vertical al osiei.

Fig. 1 Osia montată în poziţie de atac: a) în aliniament; b) în curbă.

Trebuie precizat faptul că atît Ae cât şi Aa sunt situate, pentru calea în curbă, pe firul exterior

de şină şi, în acest caz, la cealaltă roată a osiei montate punctul de contact dintre suprafaţa de rulare a
bandajului ei şi suprafaţa de rulare a şinei de la interiorul curbei este notat Ai , iar punctul de contact

dintre faţa activă a contraşinei sau a ţetului (în cazul şinei cu canal utilizată la calea de rulare de
tramvai, cunoscută sub denumirea de şină cu ţet) şi flancul exterior al buzei bandajului este notat Ak .

Corespunzător acestor puncte de contact sunt definite braţele de apucare be , ba , bi , bk , care reprezintă
distanţa dintre proiecţiile punctelor de contact pe un plan paralel cu planul de rulare şi proiecţia axei
şinei pe acest plan paralel cu planul de rulare, fiind deci distanţe de la un punct la o dreaptă.

Fig. 2 Rezemarea roţii pe şină în cazul bicontactului.

Fig. 3 Punctele de contact dintre roată şi şină la osia în poziţie de atac.

În fig. 4 este dată reprezentarea în plan a unei osii în curbă în poziţie radială şi în poziţie de
atac. Se observă că în cazul osiei în poziţie radială (fig. 4a), punctul Aa , privit în plan, este situat pe
axa osiei, iar în cazul osiei în poziţie de atac (fig. 4b) punctul Aa , privit în plan, devansează axa osiei cu

braţul de apucare ba .

Fig. 4 Osia montată în poziţie: a) radială; b) de atac.

În fig. 4 au fost folosite următoarele notaţii: ba - braţ de apucare; p - distanţă polară; FI – firul

interior de şină; FE – firul exterior de şină; AO - axa osiei; TGAa - direcţia tangentei la şină în
punctul de contact Aa ; AC - axa căii; α - unghi de atac; DM - direcţia de mers a osiei.