Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
19.10.2019 2
ANGRENAJE EVOLVENTICE
1° Linia de angrenare şi punctele conjugate: Linia de angrenare reprezintă locul geometric descris, în planul bazei, de punctul de
contact dintre două flancuri conjugate ale unui angrenaj. În conformitate cu prima proprietate a evolventei normale (fig. 9,a) şi cu
fig. 14 şi 15 reiese că în cazul angrenajului evolventic plan, linia de angrenare este o dreaptă tangentă interior la cercurile de bază:
întradevăr, în angrenare, două evolvente conjugate, fiind tangente în punctul de contact M (fig. 15), au o normală comună care este
tangentă (interior) la ambele cercuri de bază; deci, cele două evolvente conjugate pot veni în contact numai pe această tangentă
interioară la cercurile de bază.
Întrucât cercurile de bază admit două tangente interioare, rezultă că un angrenaj evolventic plan are două linii de angrenare
(fig. 14,c): dreapta trasată cu linie continuă (activă la rotirea roţii motoare 1 în sens trigonometric) şi dreapta trasată cu linie punctată
(activă la rotirea roţii motoare 1 în sens orar).
Evident, pe o dreaptă (linie) de angrenare vin în contact (angrenează) numai acele evolvente conjugate pentru care acea dreaptă
este normală comună (fig. 14,c).
Perechile de puncte, de pe cele două flancuri conjugate, care vin în contact pe linia de angrenare se numesc puncte conjugate;
exemple (fig. 15): punctele conjugate b1 şi b2, care vin în contact pe linia de angrenare în B; punctele conjugate d1 şi d2, care vin în
contact pe linia de angrenare în D etc.
Conform fig. 14,d, pentru un punct dat Q, pe linia de angrenare, punctele conjugate q1 şi q2 se găsesc astfel: q1 se află la intersecţia
flancului roţii 1 cu cercul roţii 1 care trece prin Q, iar q2 se află la intersecţia flancului roţii 2 cu cercul roţii 2 care trece, de asemenea,
prin Q; dacă se dă q1, punctele Q şi q2 se obţin în mod analog: Q se află la intersecţia liniei de angrenare cu cerul roţii 1 care trece
prin q1, iar q2 se află la intersecţia flancului roţii 2 cu cercul roţii 2 care trece prin Q.
2° Segmentul teoretic de angrenare (fig. 14,c, fig. 15,a,b şi c). Contactul prin tangenţă dintre două flancuri teoretice (nelimitate prin
cercurile de cap) este posibil numai pe o anumită porţiune a dreptei de angrenare. Mulţimea punctelor dreptei de angrenare, în care
contactul flancurilor conjugate teoretice are loc prin tangenţă, se numeşte segment teoretic sau semidreaptă teoretică de angrenare;
conform fig. 15, se disting următoarele cazuri:
a) la angrenajul R–R exterior (fig. 15,a), contactul prin tangenţă dintre flancurile teoretice este posibil numai pe segmentul teoretic
AE;
b) la angrenajul R–R interior (fig. 15,b), contactul prin tangenţă dintre flancurile teoretice este posibil numai pe semidreapta teoretică
Aa, iar
c) la angrenajul R–C (fig. 15,c), contactul prin tangenţă dintre flancurile teoretice este posibil numai pe semidreapta teoretică AE.
În afara segmentului teoretic şi semidreptei teoretice de angrenare, contactul flancurilor conjugate are loc prin interferenţă (se
intersectează, v. fig. 15,a).
19.10.2019 3
ANGRENAJE EVOLVENTICE 3° Segmentul real de angrenare (fig. 14,c şi fig. 15). Spre deosebire de
flancurile teoretice, flancurile evolventice reale sunt limitate prin cercurile
de cap. Ca urmare, angrenarea acestora, pe linia de angrenare, se reduce
la segmentul BD, delimitat de intersecţia dreptei de angrenare cu cercurile
de cap.
4° Unghiul de angrenare şi razele cercurilor de rostogolire. Unghiul de
angrenare al unui angrenaj reprezintă unghiul de presiune al flancurilor, pe
centroidele angrenajului; se disting două situaţii:
a) la un angrenaj R–R (roată-roată), unghiul de angrenare coincide cu
unghiul de presiune al evolventelor normale pe cercurile de rostogolire
(fig. 14,c şi fig. 15,a şi b): w = w1 = w, iar
b) la un angrenaj R–C (roată-cremalieră), unghiul de angrenare
coincide cu unghiul de presiune al flancurilor pe cercul şi, respectiv,
dreapta de divizare: = 0 = 20° (fig. 15,c şi d).
Ca urmare, razele cercurilor de rostogolire (centroidele angrenajului
R–R, v. fig. 14 şi 15,a şi b) pot fi determinate cu relaţiile:
rb = ry·cosy = r·cos = rw·cosw =>
rw1 = r1·cos / cosw; rw2 = r2·cos / cosw. (25)
5° Raportul de angrenare şi raportul de transmitere la un angrenaj cu
axe fixe. Conform STAS 915/2, raportul de angrenare se notează cu u şi
reprezintă raportul dintre numărul de dinţi ai roţii mari (z2) şi numărul de
dinţi ai pinionului (roţii mici, z1): u = z2/z1.
Conform aceluiaşi STAS, raportul de transmitere al unui angrenaj cu
axe fixe reprezintă raportul dintre viteza unghiulară a roţii motoare
(conducătoare) 1 şi viteza unghiulară a roţii conduse 2, în premisa că
elementul suport-axe H este fix: i1,2 = iH1,2 = 1/2 = 1H / 2H.
Datorită rostogolirii fără alunecare dintre dreapta, suprapusă liniei de
angrenare, şi cercurile de bază (fig. 15,a şi b), rezultă că cercurile de bază
au aceeaşi viteză periferică:
1·rb1 = 2·rb2; (26)
de asemenea, cercurile de rostogolire (care se rostogolesc fără
alunecare unul faţă de celălalt) au aceeaşi viteză periferică:
1·rw1 = 2·rw2. (27)
19.10.2019 4
ANGRENAJE EVOLVENTICE
Ca urmare, abstracţie făcând de semne, se obţine: |i1,2 | = |1/2| = rb2/rb1= rw2/rw1 = constant.
(28)
Ţinând seama că razele cercurilor de bază sunt constante, egalitatea (28), specifică numai angrenajelor evolventice, arată că la
modificarea distanţei dintre axe (aw = rw2 rw1), razele de rostogolire se modifică astfel încât raportul de transmitere rămâne invariant.
Ţinând seama şi de sensurile de rotaţie ale roţilor, raportul de transmitere devine:
i1,2 = 1/2 = rb2/rb1= rw2/rw1 = dw2/dw1= (z2·mw)/(z1·mw) = z2/z1, (29)
în care semnul plus se referă la angrenajele cilindrice interioare, iar semnul minus la cele exterioare.
Conform relaţiei (29), într-un angrenaj cu axe fixe (H 0), raportul vitezelor unghiulare este egal cu raportul invers al numerelor
6° Gradul de acoperire (fig. 14,d şi fig. 16): reprezintă raportul
de dinţi.
dintre segmentul real de angrenare (BD) şi distanţa dintre două
punctele consecutive de contact pe linia de angrenare (pb): =
BD/pb.
În conformitate cu fig. 16, în angrenarea reală, care se
desfăşoară pe segmentul BD, intervin momente cu angrenare bipară
(cu două perechi de dinţi în contact, v. zonele punctate pe segmentul
BD), urmate de momente cu angrenare unipară (cu o singură
pereche de dinţi în contact, v. zona nepunctată pe segmentul BD);
alăturat fig. 16, sunt prezentate lungimile segmentelor
corespunzătoare angrenării unipare şi respectiv bipare, iar în
fig. 14,d, aceste zone sunt prezentate sub forma unei diagrame în
trepte denumită diagrama gradului de acoperire.
În fig. 17,a,b şi c sunt ilustrate schemele geometrice, pentru
determinarea gradului de acoperire, în cazul angrenajelor R–R
exterior, R–R interior şi respectiv R–C.
În cazul angrenajului R–R exterior, conform fig. 17,a, se obţine
următoarea expresie a gradului de acoperire:
BD = AD + EB – AE = AD + EB – (AC + CE) =
=>
(30)
Determinarea expresiilor gradului de acoperire, pentru angrenajul R–R interior
(fig. 17,b) şi pentru angrenajul R–C (fig. 17,c), se propune ca temă de casă.
19.10.2019 5
ANGRENAJE EVOLVENTICE
Determinarea analitică a mărimilor geometrice reprezentative
Un rol determinant, în sinteza analitică a unui angrenaj evolventic de tip R-R, îl au următoarele trei corelaţii:
19.10.2019 6
ANGRENAJE EVOLVENTICE
Verificarea condiţiilor de angrenare corectă ale danturilor, în premisa generării acestora cu scula cremalieră
Generarea unei danturi impune verificarea următoarelor două condiţii, pentru angrenajul generator R–C (roată
semifabricat – cremalieră sculă):
Evitarea ascuţirii capului dintelui (sa k·m):
sa1 = sa2 = sa = 7,6208 mm > k·m = 0,5·15 = 7,5 mm, ceea ce însemnă că riscul ascuţirii dinţilor este evitat.
Evitarea interferenţei la generare (x xmin):
x1 = x2 = x = +0,5 > xmin = (17 – z)/17 = (17 – 20)/17 = – 0,1764 [-], ceea ce înseamnă că, la generare, dinţii nu rezultă subtăiaţi.
19.10.2019 7
ANGRENAJE EVOLVENTICE
19.10.2019 8
ANGRENAJE EVOLVENTICE 4°. Problema sintezei directe şi problema sintezei inverse. În sinteza
geometrică a unui angrenaj R–R se porneşte de la relaţiile:
invw – inv0 = 2 tg0·(x2 x1)/(z2 z1),
(42)
aw·cosw = a0·cos0, a0 = r2 r1 = 0,5·m·(z2 z1), (43)
rw1·cosw = r1·cos0, rw2·cosw = r2·cos0, (44)
în care semnul superior (+) se referă la angrenajul exterior, iar semnul
inferior (–) la angrenajul interior.
În sinteza geometrică, a angrenajelor R–R, prezintă o relevanţă
deosebită:
problema sintezei directe şi problema sintezei inverse.
a) Problema sintezei directe: Se cunosc parametrii intrinseci ai
danturilor (z1, z2, m1 = m2 = m0, x1 şi x2) şi se cer parametrii angrenajului R–
R (w, aw, rw1, rw2, etc.).
Principial, în rezolvarea acestui tip de problemă se procedează astfel:
1°. se determină, mai întâi, unghiul de angrenare w, din relaţia (42);
2°. se calculează apoi distanţa dintre axe (aw) din relaţia (43);
3°. se determină razele cercurilor de rostogolire (rw1 şi rw2) cu ajutorul
relaţiilor (44); pe baza acestora pot fi determinate, mai departe, celelalte
b) Problema sintezei inverse: Se cunosc (şi/sau se mărimi distanţa dintre
ale angrenajului
stabilesc) axe (aw), numerele de dinţi (z1 şi z2) şi modulul
R–R.
m1=m2=m0 şi se cer coeficienţii x1 şi x2 ai danturilor şi ceilalţi parametrii ai angrenajului R–R (w, rw1, rw2, etc.).
Principial, pentru rezolvarea acestui tip de problemă se foloseşte următorul algoritm:
1°. se determină, mai întâi, unghiul de angrenare w, din relaţia (43);
2°. se calculează x2 x1 din relaţia (42) şi se împarte în x1 şi x2; această împărţire se realizează, de regulă, adoptând un criteriu
suplimentar adecvat, privind optimizarea durabilităţii angrenajului; în absenţa unui astfel de criteriu, pot fi utilizate următoarele
recomandări:
2a) dacă x2 + x1 = xS >0 (pentru angrenajul exterior) şi, respectiv, x2 – x1 = xD < 0 (pentru angrenajul interior), atunci împărţirea
coeficienţilor, pe cele două roţi dinţate, poate fi făcută adoptând raportul: x1/x2 = z2/z1 = u, prin intermediul căruia se obţine: x2 =
xS/(1+u) > 0 şi x1 = u·x2 = xS·u/(1+u) > 0, pentru angrenajul exterior şi x2 = xD/(1–u) > 0 şi x1 = u.x2 = xD·u/(1–u) > 0, pentru angrenajul
interior; evident, dacă se obţine x1 < x1min = (17–z1)/17, atunci se adoptă x1 = x1min şi, implicit, rezultă:
x2 = xS – x1min, pentru angrenajul exterior şi x2 = xD + x1min, pentru angrenajul interior.
2b) dacă x2 + x1 = xS < 0 (pentru angrenajul exterior) şi, respectiv, x2 – x1 = xD > 0 (pentru angrenajul interior), atunci împărţirea
coeficienţilor, pe cele două roţi dinţate, poate fi făcută folosind raportul:
x2/x1 = –z2/z1 = –u, prin intermediul căruia se obţine: x1 = xS/(1–u) > 0 şi x2 = –u·x1 = –xS·u/(1–u) < 0, pentru angrenajul exterior şi
x1 = –xD/(1+u) < 0 şi x2 = –u·x1 = xD·u/(1+u) > 0, pentru angrenajul interior;
19.10.2019 9
ANGRENAJE EVOLVENTICE
5°. Tipurile angrenajelor R–R (roată–roată) şi proprietăţile acestora. În funcţie de unghiul de angrenare w, se deosebesc trei
tipuri de angrenaje evolventice (fig. 19):
a) Angrenaj R–R zero deplasat, când w = 0 = 20° (fig. 19,b). Conform relaţiilor (42),…,(44) şi fig. 19,b, acest angrenaj este
caracterizat prin următoarele proprietăţi: x2 x1 = 0 x2 = –( x1); aw = a0 = r2 r1; rw1 = r1; rw2 = r2. (45)
În cazul particular, în care x2 = –( x1) = 0, angrenajul zero deplasat este numit angrenaj nedeplasat.
b) Angrenaj R–R deplasat plus, când w > 0 = 20° (fig. 19,a). Conform fig. 19,a şi relaţiilor (42),…,(44), acest angrenaj este
caracterizat prin următoarele proprietăţi: x2 x1 > 0; aw > a0 = r2 r1; rw1 > r1; rw2 > r2. (46)
c) Angrenaj R–R deplasat minus, când w < 0 = 20° (fig. 19,c). Conform relaţiilor (42),…,(44) şi fig. 19,c, acest angrenaj are
următoarele proprietăţi caracteristice: x2 x1 < 0; aw < a0 = r2 r1; rw1 < r1; rw2 < r2. (47)
Temă de casă
Să se rezolve problema sintezei inverse, derivată din exemplul prezentat. Se cunosc:
aw = 313,1199 mm, z1 = z2 = z = 20 dinţi şi m1 = m2 = m0 = 15 mm şi se cere să se
regăsească mărimile danturilor şi angrenajului format de acestea (v. fig. 14).
19.10.2019 10