7b-Angrenaje MOM - Cu Bibl

4.
ANGRENAJE
Transmiterea momentului şi a mişcării continue de rotaţie, deci a puterii, între doi

arbori este principala funcţie a unui angrenaj [5]. Acesta este un mecanism monocontur
format din două elemente dinţate, notate cu 1, respectiv 2 şi un element suport axe,
notat cu H (vezi tab. 4.1), care le menţine în angrenare. Elementele dinţate pot fi roţi
sau cremaliere.
Cele mai cunoscute angrenaje, ca având cea mai largă aplicabilitate în practică, sunt
angrenajele evolventice [5]; prin urmare în acest capitol sunt prezentate principalele
noţiuni utilizate în teoria angrenajelor evolventice plane de tip roată-cremalieră (R–C)
şi roată-roată (R–R). Prin angrenaj plan se va înţelege un angrenaj cilindric cu dinţi drepţi
de lăţime (grosime) nulă [16].
4.1. Sistematizarea angrenajelor

Aşa cum a fost amintit anterior, utilizarea angrenajelor în mediul industrial este o
practică veche, în scopul adaptării motoarelor de antrenare la sculele aşchietoare, sau
alt tip de efector, pentru fiecare proces tehnologic în parte.
Sistematizarea principalelor tipuri de angrenaje, prezentată succinct în tab. 4.1, ţine
seama de poziţia relativă a arborilor identificându-se astfel angrenaje cilindrice sau cu
arbori paraleli (tab. 4.1 a), angrenaje conice sau cu arbori concurenţi (tab. 4.1 b) şi
angrenaje hiperboloidale sau cu arbori încrucişaţi (tab. 4.1 c).
4.1.1. Angrenaje cilindrice (cu arbori paraleli)

Aceste tipuri de angrenaje sunt cele mai uzuale şi pot fi angrenaje exterioare
(fig. 4.1 a), când axa instantanee de rotaţie (I12) se află între centrele de rotaţie al celor
două roţi în angrenare, sau angrenaje interioare (fig. 4.1 b), când axa instantanee de
rotaţie (I12) se află în afara centrelor de rotaţie al celor două roti [5].
116 Inginerie Mecanică. Mecanisme și Organe de Maşini
a b
Fig.4.1 Sistematizarea angrenajelor în funcţie tipul angrenării:
a) angrenaj exterior, b) angrenaj interior
Dacă se ţine seama de forma dinţilor, angrenajele pot fi cu dantură dreaptă sau
înclinată (tab. 4.1 a)
Pe baza celor prezentate anterior, în continuare sunt făcute precizări şi definiţii cu
privire la noţiunile noi.
Reducând fictiv lăţimea (grosimea) roţilor la zero, angrenajul cilindric devine
angrenaj circular plan, axoidele devin centroide şi, implicit, a.i.r. (axa instantanee de
rotaţie) devine c.i.r. (centru instantaneu de rotaţie)! [5].
1°. C.i.r. = centru instantaneu de rotaţie (I12 - fig. 4.2 şi 4.3 [5]): este format din
două puncte, suprapuse instantaneu, care au vitezele absolute identice sau viteza
relativă nulă, şi intervine în mişcarea relativă a două plane suprapuse (1 şi 2).
2°. Centroidele mişcării relative a 2 plane suprapuse (C12 şi C21 - fig. 4.2 şi 4.3 [5])
reprezintă locul geometric descris de c.i.r., în cele două plane suprapuse, în timpul
mişcării relative; astfel centroida planului 1 în mişcare faţă de planul 2 este C12, iar
centroida planului 2 în mişcare faţă de planul 1 este C21.
a) b) c)
Fig. 4.2 Mişcarea centroidală roată–cremalieră
Angrenaje 117
a) b) c)
Fig. 4.3 Mişcarea centroidală roată–roată
Tabelul 4.1 Sistematizarea angrenajelor evolventice uzuale cu roţi

circulare [16]
a. aw ≠ 0;  = 0
Angrenaj
Angrenaj
Angrenaj cilindric
Angrenaj cilindric
Angrenaj cilindric interior cu
exterior cu interior cu dinţi dinţi înclinaţi
cilindric
cilindric exterior cu drepţi
(cu axe dinţi
dinţi drepţi
paralele) înclinaţi
b. aw = 0;  ≠ 0
Angrenaj conic Angrenaj conic Angrenaj conic

Angrenaj conic
(exterior) (exterior) (exterior)
(cu axe
cu dinţi drepţi cu dinţi înclinaţi cu dinţi curbi
concurente)
c. aw ≠ 0;  ≠ 0
Angrenaj
hiperboloidal Angrenaj Angrenaj melc– Angrenaj hipoid
(cu axe elicoidal roată melcată
încrucişate)
În urma celor prezentate apar următoarele consecinţe [5]:

a) intuitiv, mişcarea relativă a celor două centroide conjugate descrie mişcarea
relativă a două plane suprapuse;
b) din fig. 4.2 c, centroidele angrenajului plan R-C (roată–cremalieră) sunt
denumite cerc de divizare (C12) şi dreaptă de divizare (C21div), ca urmare
centroida planului roţii, în mişcare faţă de planul cremalierei reprezintă cercul
de divizare, iar centroida planului cremalierei, în mişcare faţă de planul roţii
reprezintă dreapta de divizare;
c) din fig. 4.3 c, centroidele angrenajului plan R–R (roată–roată) sunt denumite
cercuri de rostogolire (C12, C21), deci centroida planului unei roţi, în mişcare
faţă de planul altei roţi poartă denumirea de cerc de rostogolire.
3°. Proprietăţile centroidelor C12 şi C21 (fig. 4.2 şi 4.3 [5]):

a) sunt tangente în c.i.r.-ul curent I12;
b) se rostogolesc fără alunecare, una faţă de cealaltă, datorită tangenţei în c.i.r.;
c) un arc de pe o centroidă se transpune în aceeaşi lungime pe centroida
conjugată, datorită rostogolirii fără alunecare.
Pe baza acestor proprietăţi, rezultă următoarele egalităţi eligibile în cazul
angrenajului R–C (fig. 4.2 c) şi angrenajului şi R–R (fig. 4.3 c):
plinC12 = golC21; golC12 = plinC21; (plin+gol)C12 = (gol + plin)C21
4°. Condiţiile angrenării plane (fig. 4.4 [5]): succint teorema angrenării plane
afirmă că dacă flancurile vin în contact prin tangenţă atunci este posibilă angrenarea;
ca urmare două flancuri conjugate rămân în contact prin tangenţă dacă:
 în punctul de contact M (fig. 4.4 a), viteza relativă vM2M1 este orientată după
tangenta comună în M (t–t) sau
 în punctul de contact M (fig. 4.4 a), normala comună n–n conţine c.i.r. I12,
dintre planele celor două flancuri, exemplificată în fig. 4.4 c şi d (în cazul
angrenajelor R–R şi R–C) sau
 după normala comună n–n (fig. 4.4 b), componenta vitezei relative este nulă
sau
 după normala comună n–n, componentele vitezelor absolute vM2 şi vM1 sunt
identice;
Angrenaje 119
a b
rw1
r
rw2
c d
Fig. 4.4 Condiţiile angrenării plane
4.1.2. Angrenaje conice (cu arbori concurenţi)

În angrenajele cu arbori concurenţi (vezi tab. 4.1 b), şi conform fig. 4.5 [5], a.i.r. I12
este coplanară şi concurentă cu axele arborilor şi descrie câte un con de revoluţie
solidar cu dantura; ca urmare acest tip de angrenaje poartă numele de angrenaje conice.
a b
Fig. 4.5 Sistematizarea angrenajelor în funcţie de tipul angrenării:
a) angrenaj exterior, b) angrenaj interior
Similar angrenajelor cilindrice, angrenajele conice pot fi cu dantură exterioară

(fig. 4.5 a) sau interioară (fig. 4.5 b); spre deosebire de angrenajele cilindrice, în
angrenajele conice dantura poate fi: dreaptă, înclinată sau curbă (tab. 4.1).
4.1.3. Angrenaje hiperboloidale (cu arbori încrucişaţi)

În angrenajele cu arbori încrucişaţi, conform fig. 4.6 [5], a.i.r. I12 şi axele arborilor
sunt încrucişate în spaţiu, iar distanța dintre axe aw (vezi tab. 4.1 c) materializează
normala comună.
Intuitiv, în acest caz mişcarea relativă a celor două roţi descrie rostogolirea unui
hiperboloid de rostogolire faţă de celălalt.
Fig. 4.6 Exemplu de angrenaj hipoid
Rostogolirea unui hiperboloid faţă de celălalt este posibilă numai dacă, simultan,
are loc şi o mişcare de alunecare de-a lungul axei I12, fapt ce are ca rezultat o reducere
severă a randamentului angrenajelor hiperboloidale şi, implicit, utilizarea rară a acestui
gen de angrenaj.
În tehnică, angrenajele hiperboloidale au forme care aproximează local un
hiperboloid: forma cilindrică, ca aproximare a zonei de ştrangulare a unui hiperboloid,
şi forma tronconică, ca aproximare a zonelor hiperboloidului diferite de cea de
ştrangulare (fig. 4.6). În funcţie de aceste aproximaţii, se pot distinge (tab. 4.1 c):
 angrenajul elicoidal, format din două roţi cilindrice cu axe încrucişate, de
regulă, utilizate în unele lanţuri cinematice de avans ale unor maşini unelte;
 angrenajul melcat, derivat din cel elicoidal prin transformarea roţii mici
(pinionului) în melc (roată cu număr redus de dinţi şi unghi mare de înclinare),
implementat în construcţia de reductoare şi
Angrenaje 121
 angrenajul hipoid, format din două roţi tronconice cu axe încrucişate, aplicate
frecvent în antrenarea punţilor motoare dependente ale automobilelor.
4.2. Geometria danturii evolventice plane

Pentru proiectarea angrenajelor sunt utilizate noţiuni care fac referire la geometria
danturilor evolventice plane, permiţând astfel interschimbabilitatea acestora.
În acest subcapitol sunt prezentate principalele mărimi geometrice caracteristice
danturii evolventice plane, precum şi modul de calcul al acestora.
1°. Cercuri şi drepte caracteristice unei danturi evolventice plane: În
conformitate cu fig. 4.7 [5], o dantură evolventică plană, de tip roată sau cremalieră,
are următoarele cercuri şi, respectiv, drepte caracteristice:
a) Dreapta de referinţă a cremalierei ref (fig. 4.7 a): dreapta cremalierei pe care
plinul este egal cu golul; acestă proprietate stă la baza corelaţiilor matematice
din angrenajele de tip R-C sau R-R;
b) Cercul de divizare (notat cu raza r şi diametrul d): reprezentat în fig. 4.7 b, şi
definit alături de dreapta de divizare (div) la mişcarea centroidală (vezi şi fig.
4.2 şi 4.3);
c) Cercul de bază (notat cu raza rb şi diametrul db): este un cerc virtual cu
ajutorul căruia sunt generate flancurile active ale dinţilor numite evolvente
normale (fig. 4.7 c şi d); în cazul limită, când z, evolventele normale
devin drepte, roata devenind cremalieră (fig. 4.7 a);
d) Cercul de cap (notat cu raza ra şi diametrul da): delimitează dantura unei roţi
faţă de “afara” acesteia (fig. 4.7 c şi d); în cazul cremalierei, acest cerc devine
dreaptă de cap (a, fig. 4.7 a);
e) Cercul de rostogolire (notat cu raza rw şi diametrul dw): definit la mişcarea
centroidală (vezi fig. 4.3), este cercul tangent cu cercul de rostogolire al roţii
conjugate (fig. 4.7, e);
f) Cercul de picior (notat cu raza rf şi diametrul df): delimitează dantura unei
roţi faţă de corpul acesteia (fig. 4.7 c şi d); ); în cazul cremalierei, acest cerc
devine dreaptă de picior (f, fig. 4.7 a);
g) Cercul de oarecare (notat cu raza ry şi diametrul dy): cerc intermediar între
cercul de cap şi cel de picior (fig. 4.7 c şi d);
a) b)
c) d) e)
Fig. 4.7 Cercuri şi drepte caracteristice danturilor şi angrenajelor evolventice
2°. Paşi caracteristici unei danturi evolventice plane: Conform fig. 4.7 a, c şi d, pasul
este compus dintr-un plin şi un gol, iar o dantură este caracterizată geometric prin trei
tipuri de paşi [16]:
a) Pasul unghiular al danturii (notat cu ):
2 360
  [rad ]  [ grd ] ; (4.1)
z z
b) Pasul circular sau prescurtat pasul danturii pe un anumit cerc dy (notat cu py):
 dy
py   s y  ey [mm], (4.2)
z
în care: sy = grosimea unui dinte (plinul danturii) pe cercul dy, iar ey = grosimea
golului danturii pe cercul dy;
c) Pasul diametral sau prescurtat modulul danturii pe un anumit cerc dy (notat
cu my):
d p
my  y  y [mm] . (4.3)
z 
Precizare: pasul circular (pz) şi pasul diametral (my) au o infinitate de valori într-o
roată dinţată, pe când într-o cremalieră există un singur pas (p0) şi implicit, un singur
modul (m0) standardizat, datorită flancurilor paralele (fig. 4.7 a).
3°. Tipurile cremalierei: cremalierele întâlnite în geometria angrenajelor, şi
prezentate în fig. 4.8 [5], sunt de trei tipuri:
Angrenaje 123
a) cremaliera de referinţă (reprezentată cu punctuleţe), este cremaliera obţinută

prin mărirea la infinit a numărului de dinţi ai unei roţi (z, fig. 4.8 a şi b) şi
este caracterizată prin următoarele proprietăţi:
 este situată de aceeaşi parte cu roata dinţată;
 este limita tuturor roţilor dinţate care pot angrena între ele;
 profilul de referinţă are parametrii standardizaţi: m0–0– ha*0 – c0* şi *f 0 şi au
următoarele semnificaţii (fig. 4.8 c):
p0
- modulul cremalierei de referinţă: m0   m;

- unghiul de presiune al cremalierei de referinţă 0 = 20°;
- înălţimea capului cremalierei de referinţă ha0= ha*0 m0 = 1m0;
- jocul cremalierei de referinţă c0 = c0* m0 = 0,25 m0;
- raza de racordare f0 = *f 0 m0 = 0,38 m0.
Observaţie: la ultimii trei parametri s-au utilizat coeficienţi corespunzători, notaţi cu
steluţe, care sunt standardizaţi.
Precizări: În construcţia de maşini sunt utilizate valori standardizate (STAS 822-82)
pentru modulul cremalierei de referinţă (Anexa 4.1).
b) cremaliera generatoare sau sculă, este negativul cremalierei de referinţă şi este
specific unui angrenaj format dintr-o cremalieră sculă şi o roată semifabricat
(iniţial fără dantură);
c) cremaliera de funcţionare, face parte dintr-un angrenaj real R-C.
a) b)
c)
* *
c0 = m ·
0 c0 ; ha0 = m · ; hf0 = ha0 + c0; h0 = ha0 + hf0.
0 ha 0
Fig. 4.8 Tipuri de cremaliere
4°. Evolventa normală (a cercului de bază): locul geometric descris de un punct

My, aflat pe o dreaptă b, în timpul rostogolirii fără alunecare dintre dreapta b şi
cercul de bază rb în planul acestuia şi alcătuiesc flancurile active ale dinţilor.
a) b)
Fig. 4.9 Evolventa normală a cercului de bază
Pe baza noţiunilor anterioare, şi pe baza fig. 4.9, se pot formula următoarele

proprietăţi ale evolventei normale [5]:
1. O dreaptă b perpendiculară pe evolventa normală într-un punct My, notată normala
(n–n), este tangentă la cercul de bază, într-un punct (A); acesta este centrul de
curbură al evolventei normale în My.
2. Raza de curbură AMy, datorită rostogolirii fără alunecare pe cercul de bază, coincide
cu arcul subîntins între centrul de curbură A şi piciorul evolventei normale M 0:
AMy= arc(AM0).
3. Unghiul de presiune (αy), al evolventei normale pe un cerc de rază oarecare ry, poate
fi construit fără trasarea evolventei normale, cu ajutorul cercurilor ry şi rb.
Precizare: Egalităţile datorate rostogolirii fără alunecare dintre centroidele
angrenajelor plane R–C şi R–R pot fi scrise astfel:
a) în angrenajul plan R-C (fig. 4.7 b), rostogolirea fără alunecare dintre dreapta de
divizare div şi cercul de divizare (r, d):
ediv=s; sdiv=e; p0=p; m0=m; 0= =20°; (4.4)
b) în angrenajul plan R-R (fig. 4.7 e), rostogolirea fără alunecare dintre cercurile
de rostogolire ale roţilor în angrenare (rw1, dw1) şi (rw2, dw2):
sw1 = ew2; ew1 = sw2; pw1 = pw2 = pw; mw1 = mw2 = mw; w1 = w2 = w. (4.5)
4. Un punct curent My (fig. 4.9 a), al evolventei normale este definit, în raport cu
semiaxa polară OM0, prin relaţiile:
rb
ry  ; y = <) AOM0 – y = AMy/rb – y = tg y – y = inv y, (4.6)
cos( y )
prin invy s-a notat funcţia involută de y, care poate fi calculată similar cu inv :
Angrenaje 125
 = inv  = tg  –  = tg 20° – 20°·(/180°) = 0,0149 [rad] = 0,0149·(180°/)

= 0,8539°.
5. Din relaţia ry = rb/cos y se pot obţine următoarele relaţii de invarianţă ale

evolventei normale:
rb = ry cos y = rcos  = rw cos w = racos a = …= const. |·2/z  (4.7)
pb = py ·cos y = pcos  = pw cos w = … = constant·  (4.8)
mb = my cos y = mcos  = mw cos w = … = constant. (4.9)
Din egalităţile 1 = 2 = 0 = 20 ,  w1 =  w2 =  w şi rcos  = rw cos w
o
rezultă relaţia de invarianţă pentru distanţa între axe:

r1 cos 1 = rw1 cos w1; r2 cos 2 = rw2 cos w2 => (r2  r1) cos 0 = (rw2  rw1)
cos w 
a0·cos 0 = aw·cos w, (4.10)
în care: aw = rw2 + rw1 reprezintă distanţa dintre axele angrenajului R–R exterior
aw = rw2 – rw1 reprezintă distanţa dintre axele angrenajului R–R interior.
5°. Deplasarea danturii: reprezintă distanţa dintre dreapta de referinţă ref şi
dreapta de divizare div şi este notată cu x·m0 (fig. 4.10 a). Modificarea acesteia
influenţează coeficientul deplasării (x) şi implicit forma danturii (fig. 4.10 b).
Conform fig. 4.10 a, grosimea dintelui pe cercul de divizare (s) se pote demonstra
astfel [5]:
p 
s  e div  bb1  aa1  2bb'  0  2  ( x  m0 )  tg ( 0 )  m0  (  2  x  tg ( 0 )) .
2 2
(4.11)
În conformitate cu fig. 4.10 [5] a şi cu relaţia (4.11), se deosebesc următoarele trei
cazuri relevante:
a. x·m0 > 0 (x > 0)  s > 0,5m0 > e, când ref nu intersectează cercul de
divizare;
b. x·m0 = 0 (x = 0)  s = 0,5m0 = e, când ref este tangentă la cercul de
divizare;
c. x·m0 < 0 (x < 0)  s < 0,5m0 < e, când ref intersectează cercul de divizare.
Pentru cazurile de mai sus, în fig. 4.10 b sunt prezentate danturi pentru cele trei
deplasări x3 > x2 > x1, din care se constată că dintele tinde să se subţieze la bază iar
capul tinde să se lăţească.
a)
b)
Fig. 4.10 Deplasarea danturii (xm0) şi influenţa acesteia asupra formei şi
grosimii dinţilor
Precizare: semnele şi efectele deplasării, prezentate pentru dantura exterioară, rămân

valabile şi pentru dantura interioară cu deosebirea că se va modifica golul în plin şi
plinul în gol, deci cu referire la golul acesteia.
6°. Parametrii definitorii ai unei danturi evolventice plane: conform fig. 4.11
[5], dantura evolventică plană poate fi obţinută prin legarea în paralel a două familii de
evolvente, cu aceeaşi parametrii intrinseci, dar antiomoloage, în care o familie de
evolvente este reprezentată cu linie continuă, iar cea antiomoloagă cu linie întreruptă.
Fig. 4.11 Parametrii geometrici definitorii ai unei danturi evolventice plane.

Angrenaje 127
O astfel de dantură este determinată, d.p.d.v. geometric, cu ajutorul parametrilor

rb, pb (determinaţi cu ajutorul relaţiilor de invarianţă) şi s [5]:
rb = r·cos0, (4.12)
pb = p0·cos0, (4.13)

s  m0  (  2  x  tg ( 0 )) , (4.14)
2
prin urmare, o dantură evolventică plană poate fi definită prin următorii parametrii
intrinseci:
 numărul de dinţi (z),
 cremaliera de referinţă (m0–0– ha*0 – c0* ),
 coeficientul deplasării (x),
 raza cercului de cap (ra), care se stabileşte cu respectarea condiţiei de evitare a
ascuţirii capului dintelui:
sa  k·m0; k = 0,3…0,7. (4.15)
Ţinând seama de cele prezentate anterior, cercurile care delimitează dantura unei roţi
sunt prezentate la pct. 7° şi 8°:
7°. Cercul de picior (rf, df): conform fig. 4.12 a [5], este cercul tangent la dreapta
de cap a cremalierei generatoare, rezultând astfel:
rf = r + x·m0 – (ha0 + c0) = m0·(0,5z + x – 1,25), (4.16)
unde (ha0 + c0) reprezintă înălţimea capului cremalierei generatoare.
Similar se obţine rf şi pentru dantura interioară (fig. 4.12 b) [5], cu deosebirea că în
acest caz cremaliera generatoare este o cremalieră fictivă.
a) b)
Fig. 4.12 Schemele pentru calculul razelor cercurilor de cap ra şi de picior rf..
8°. Cercul de cap (ra, da): pentru o funcționare corectă se are în vedere ca între
cercul de cap şi cercul de picior al roţii conjugate să existe un joc notat cu c (fig. 4.13)
[5], unde c = c0 = c0* ·m0.
În cazul unui angrenaj R-R exterior (fig. 4.13 a) avem:
ra1 = aw – rf2 – c; ra2 = aw – rf1 – c, (4.17)
unde aw reprezintă distanţa dintre axele angrenajului (aw = rw2 + rw1).
În mod analog se stabilesc expresiile razei ra1 şi în cazul angrenajului R–R interior (fig.
4.13 b) şi R–C (fig. 4.13 c).
a) b) c)
Fig. 4.13 Schemele pentru calculul razelor cercurilor de cap ra
şi de picior rf.
9°. Grosimea dintelui pe cercul de cap (sa) şi condiţia evitării ascuţirii capului
dintelui:
Determinând grosimea dintelui pe un cerc oarecare (sy), prin particularizare se obține
grosimea dintelui pe cercul de cap (sa); acestea se pot calcula în funcție de grosimea
dintelui pe cercul de divizare (s) stabilită în rel. (4.14).
Grosimea sy poate fi determinată, conform fig. 4.10 a, din egalitatea [5]:
s s
y + y =  +  => y   y   0 =>
2  ry 2r
sy s
 inv( y )   inv( 0 )  const . (4.18)
dy d
Din relaţia de invarianţă pentru grosimile dinţilor (rel. (4.18)) se obține:
s r
s y  (  inv( 0 )  inv( y ))  d y ;  y  arccos( b ) . (4.19)
d ry
Prin particularizarea ry = ra (y = a şi sy = sa) rezultă grosimea dintelui pe cercul de
cap (sa):
s r
sa  (  inv( 0 )  inv( a ))  d a ;  a  arccos( b ) . (4.20)
d ra
Pentru evitarea ascuţirii capului dintelui se impune condiţia:
s
sa  (  inv( 0 )  inv( a ))  d a  k  m0 , (4.21)
d
în care, coeficientul de corectură k variază între 0,3…0,7: k = 0,3, pentru danturi
îmbunătăţite sau normalizate, şi k = 0,7, pentru danturi călite. Dacă relaţia (4.21) nu
este îndeplinită, se micşorează corespunzător raza cercului de cap ra.
Angrenaje 129
4.3. Geometria angrenajelor evolventice plane

În geometria angrenajelor, proprietăţile geometrice sunt evidenţiate cu ajutorul
următoarelor noţiuni:
1° Distanţa dintre axe (aw): este modelată prin segmentul care uneşte centrele celor
două roţi (fig. 4.14) [5].
2° Linia de angrenare (l.a.): dreapta tangentă interior la cercurile de bază ale celor
două roți dințate aflate în angrenare. În timpul angrenării, cele două evolvente
conjugate sunt tangente în punctul de contact M (fig. 4.14) având o normală comună
care este tangentă (interior) la cercurile de bază.
a) b)
Fig. 4.14 Mărimi geometrice caracteristice angrenajelor evolventice de tip R-R: a)
angrenaj exterior şi b) angrenaj interior
3° Segmentul teoretic de angrenare (AE): segment delimitat pe linia de angrenare

de punctele de tangență ale acesteia cu cercurile de bază (fig. 4.14).
4°. Segmentul real de angrenare (BD): segment delimitat pe linia de angrenare de
cercurile de cap (fig. 4.14).
Cunoscându-se locul geometric al acestor segmente, pe baza acestora se pot
determina:
 cercurile de rostogolire: cercurile tangente între ele în polul angrenării C;
numit și centru instantaneu de rotație, este punctul de intersecţie al liniei de
angrenare cu dreapta centrelor roţilor din angrenare;
 Paşii danturii pe cercurile de bază: utilizând proprietatea rostogolirii fără

alunecare a dreptei suprapuse liniei de angrenare pe cercurile de bază se
obține pb1 = pb2 = pb.
5°. Unghiul de angrenare (w) şi razele cercurilor de rostogolire (rw). Unghiul de
angrenare reprezintă unghiul de presiune al evolventelor normale, în raport cu
centroidele angrenajului; prin urmare avem două cazuri:
 la un angrenaj R–R: w = w1 = w (fig. 4.14),
 la un angrenaj R–C:  = 0 = 20° (fig. 4.15) [5].
a) b)
Fig. 4.15 Mărimi geometrice caracteristice angrenajelor evolventice de tip R-C
Pornind de la relația de invarianță pentru raze se pot deduce razele cercurilor de

rostogolire [5]:
rb  ry  cos( y )  r  cos( )  rw  cos( w ) =>
r1 cos( ) r cos( )
rw1  ; rw2  2 . (4.22)
cos( w ) cos( w )
6°. Raportul de angrenare (u) şi raportul de transmitere la un angrenaj cu axe fixe
(i12).
În STAS 915/2 este specificat faptul că raportul de angrenare este dat de raportul
dintre numărul de dinţi ai roţii mari (z2) şi numărul de dinţi ai roţii mici (z1): u = z2/z1,
iar raportul de transmitere al unui angrenaj cu axe fixe reprezintă raportul dintre viteza
unghiulară a roţii conducătoare 1 şi viteza unghiulară a roţii conduse 2 [5]:
1 1H
i1,2  iH 1,2   . (4.23)
2 2 H
Utilizând proprietatea rostogolirii fără alunecare, amintită anterior, rezultă că
cercurile de bază și cercurile de rostogolire au vitezele periferice egale (viteza cercului
de bază diferită de cea de rostogolire):
Angrenaje 131
1  rb1  2  rb 2 ; (4.24)
1  rw1  2  rw2 . (4.25)
Înlocuind rel. (4.24) și (4.25) în (4.23), se obţine [7]:
 r r
i1,2  1  b 2  w2  const . (4.26)
2 rb1 rw1
Dacă se ține seama de sensurile de rotaţie ale roţilor, se poate determina raportul de
transmitere pentru angrenajele cilindrice interioare (+), respectiv pentru angrenajele
cilindrice exterioare (-):
 r r d z m
i1,2  1   b 2   w2   w2   2 w . (4.27)
2 rb1 rw1 d w1 z1  mw
Observație: Într-un angrenaj cu axe fixe (H  0), raportul vitezelor unghiulare este egal
cu raportul invers al numerelor de dinţi.
7°. Gradul de acoperire (): este dat de raportul dintre segmentul real de angrenare
BD
(BD) şi pasul de bază (pb):   (fig. 4.16 [5]) și exprimă fizic numărul mediu de
pb
perechi de dinţi aflaţi permanent în angrenare.
Fig. 4.16 Condiţia angrenării a două roţi (pb1 = pb2 = pb) şi condiţia transmiterii
continue a mişcării de rotaţie (BD>pb   = BD/pb>1).
În timpul angrenării, vezi fig. 4.16, pot fi două perechi de dinţi în contact (zonele
evidențiate cu gri), numită angrenare bipară, sau o pereche de dinți în angrenare numită
angrenare unipară; această angrenare are loc segmentul real de angrenare BD.
Analitic, gradul de acoperire pentru un angrenaj R-R exterior poate fi dedus cu
ajutorul fig. 4.17 [5]:
BD  AD  EB  AE  AD  EB  ( AC  CE )  ra21  rb21  ra22  rb22  (rw1  rw2 )  sin( w )

=>
BD ra21  rb21  ra22  rb22  aw  sin( w )
  . (4.28)
pb pb
Fig. 4.17 Schema grafică pentru calculul gradului de acoperire în cazul angrenajului
R–R exterior.
4.4. Sinteza danturii angrenajelor evolventice

Această sinteză face referire la geometria angrenajelor evolventice plane, având ca
scop identificarea principalelor limite de funcţionare, stabilirea cazurilor fundamentale
de sinteză (proiectare geometrică), respectiv sistematizarea angrenajelor de tip R-R în
funcţie de unghiul de angrenare.
Sinteza geometrică a unui angrenaj poate fi directă sau inversă.
Cele mai uzuale corelaţii din sinteza unui angrenaj evolventic de tip R-R sunt [16]:
x x
inv( w )  inv( 0 )  2  tg ( 0 )  2 1 ; (4.29)
z2  z1
aw  cos( w )  a0  cos( 0 ) , a0  r2  r1  0,5  m  ( z2  z1 ) ; (4.30)
rw1  cos( w )  r1  cos( 0 ) , rw2  cos( w )  r2  cos(0 ) ; (4.31)
în care semnul (+) este pentru angrenajul exterior, iar semnul (-) face referire la
angrenajul interior.
Pentru sinteza directă se consideră cunoscuţi parametrii intrinseci ai danturilor
(numărul de dinţi, parametrii cremalierei de referinţă, coeficientul de deplasare) şi se
cer parametrii angrenajului R-R (ex.: unghiul de angrenare, distanţa dintre axe, raza de
Angrenaje 133
rostogolire, gradul de acoperire etc), altfel spus se dau parametrii danturilor şi se cer
parametrii angrenajului.
Acest tip de sinteză presupune parcurgerea următorilor paşi, care permit ulterior
determinarea celorlalte mărimi geometrice ale angrenajului:
 se determină unghiul de angrenare, cu rel. (4.29);
 se calculează distanţa dintre axe, cu rel. (4.30);
 se determină razele cercurilor de rostogolire, cu rel. (4.31)
În cazul sintezei inverse, de regulă, se cunosc şi/sau se stabilesc distanţa dintre axe,
numerele de dinţi sau modulul, calculându-se coeficienţii de deplasare ai danturilor şi
restul parametrilor angrenajului; ca urmare se propune parcurgerea următorului
algoritm de calcul:
 se determină unghiul de angrenare, cu rel. (4.30);
 din rel. (4.29), se calculează x2  x1. Dacă nu avem un criteriu de optimizare
a durabilităţii angrenajului, se fac următoarele recomandări:
- pentru angrenajul exterior, dacă x2 + x1 = xS >0, respectiv pentru
angrenajul interior dacă x2 – x1 = xD < 0, atunci coeficienţii celor două roţi
dinţate se pot împărţi adoptând raportul de transmitere:
x1 z2
  u , din care se obţine:
x2 z1
x u
o pentru angrenajul exterior x2  s  0 şi x1  u  x2  xs  0;
1 u 1 u
x u
o pentru angrenajul interior x2  D  0 şi x1  u  x2  xD  0;
1 u 1 u
17  z1
dacă x1  x1min  , atunci se adoptă x1 = x1min, pentru care se determină
17
x2:
o pentru angrenajul exterior x2 = xS – x1min;
o pentru angrenajul interior x2 = xD + x1min.
- pentru angrenajul exterior, dacă x2 + x1 = xS < 0, respectiv pentru
angrenajul interior dacă x2 – x1 = xD > 0, atunci coeficienţii celor două roţi
dinţate se pot împărţi adoptând raportul de transmitere:
x2 z
  2  u , din care se obţine:
x1 z1
xs
o pentru angrenajul exterior x1  0 şi
1 u
u
x2  u  x1   xs   0;
1 u
xD
o pentru angrenajul interior x1   0 şi
1 u
u
x2  u  x1  xD  0;
1 u
17  z1
dacă x1  x1min  , atunci se adoptă x1 = x1min, pentru care se determină
17
x2:
o pentru angrenajul exterior x2 = xS – x1min;
o pentru angrenajul interior x2 = xD + x1min.
- pentru angrenajul exterior, dacă x2 + x1 = xS = 0, respectiv pentru
angrenajul interior dacă x2 – x1 = xD = 0, atunci coeficienţii celor două roţi
dinţate se pot împărţi astfel:
o pentru angrenajul exterior x2 = –x1 = 0;
o pentru angrenajul interior x1 = x2 = 0;
dacă x1 = 0 < x1min = (17–z1)/17, atunci se adoptă x1 = x1min, pentru care se
determină x2:
o pentru angrenajul exterior x2 = –x1min;
o pentru angrenajul interior x2 = x1min.
 se determină razele cercurilor de rostogolire, cu rel. (4.31).
Pe baza acestora se calculează celelalte mărimi geometrice ale danturilor şi ale
angrenajului cu care ulterior se pot face verificările condiţiilor de angrenare şi obţine
tipul angrenajului şi proprietăţile acestuia.
Aceste condiţii de angrenare se pot face pentru două situaţii funcţionale [7]:
a) angrenarea roţii semifabricat cu scula cremalieră:
o condiţia evitării ascuţirii capului dintelui, sa  k·m, unde k= 0,3…0,7;
o condiţia evitării interferenţei, x  xmin = (17 – z)/17.
Coeficientul xmin poate fi dedus cu ajutorul fig. 4.15 b, în care
m0·xmin = bc = ha0 – aC = m0· ha*0 – AC·sin 0
= m0· ha*0 – OC·sin² 0 = m0· ha*0 – r·sin² 0
= m0· ha*0 – 0,5·m0·z·sin² 0
de unde:
Angrenaje 135
xmin = ha*0 – 0,5·z·sin² 0. (4.32)

Cunoscându-se ha*0 =1 şi 0= 20°, valori standardizate, rel. (4.32) poate fi scrisă
simplificat astfel [16]:
17  z
xmin  , (4.33)
17
b) angrenarea celor două roţi:
o condiţia angrenării celor două danturi, pb1 = pb2 = pb <=> m01 = m02 = m0,
se îndeplineşte dacă cele două danturi în angrenare sunt simultan în
contact, pe linia de angrenare, cu cel puţin două perechi de flancuri
succesive;
o condiţia evitării interferenţei, BD  AE, se verifică grafic, unde se
constată că flancurile conjugate realizează contacte prin tangenţă deoarece
punctele segmentului real BD aparţin şi segmentului teoretic AE;
BD
o condiţia transmiterii continue a mişcării de rotaţie,    1, mişcarea
pb
se transmite continuu de la o roată la cealaltă dacă o pereche de dinţi intră
în angrenare înainte ca perechea precedentă să iasă din angrenare.
Tipul angrenajului se face în funcţie corelaţia dintre unghiul de angrenare w şi
unghiul de presiune al evolventei normale 0; astfel, pe baza fig. 4.18 [5], se pot
identifica trei tipuri de angrenaje evolventice:
 angrenaj R–R deplasat plus, w > 0;
 angrenaj R–R zero deplasat, w = 0;
 angrenaj R–R deplasat minus, w < 0;
a) b) c)
Fig. 4.18 Sistematizarea angrenajelor R–R în funcţie de unghiul de angrenare w.
Pe baza acestei sistematizări în tab. 4.2 [5] se prezintă proprietăţile angrenajului roată
roată:
Tabelul 4.2 Tipul angrenajului şi proprietăţile acestuia

w > 0 w = 0 w < 0
Tipul angrenalului
Fig. 4.18 a Fig. 4.18 b Fig. 4.18 c
x2  x1 = 0
x2  x1 > 0 x2  x1 < 0
x2 = –( x1)
Proprietăţile aw > a0 aw = a0 aw < a0
angrenajului a0 = r2  r1 a0 = r2  r1 a0 = r2  r1
rw1 > r1 rw1 = r1 rw1 < r1
rw2 > r2 rw2 = r2 rw2 < r2
4.5. Materiale și tehnologie

Alegerea materialului din care se execută roțile dințate, se realizează în funcție de
condițiile de exploatare ale acestora. Pentru situația de transmitere a sarcinilor mici la
viteze reduse, pentru construcția roților dințate se pot utiliza fontele (prezintă o
amortizare bună a șocurilor și vibrațiilor, Fc200 – fontă cenușie, r=200 MPa) sau
materialele plastice (în situația în care este necesară o funcționare silențioasă, fără
posibilități de ungere și cu funcționare cu precizii scăzute – industria alimentară,
industria textilă, aparatură medicală, de birou, de uz casnic) [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13,
14. 15, 17, 22]. În cazul funcționării la viteze mari la care este necesară transmiterea
de sarcini mari, se utilizează bronzurile (acolo unde este necesară folosirea acestora
datorită calităților antifricțiune – coroana roților melcate) – acestea fiind materiale cu
costuri ridicate și oțelurile, acestea din urmă fiind folosite pe scară largă în producția
roților dințate [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14. 15, 17, 22].
Oțelurile folosite pentru execuția roților dințate pot fi: oțelurile turnate în piese,
oțelurile generale pentru construcții, oțelurile carbon de calitate și oțelurile aliate.
Oțelurile turnate (OT50 – rezistența la rupere r=500 MPa, semifabricatul este turnat
– OT60) sunt utilizate la construcția roților dințate care transmit sarcini mici la viteze de
funcționare reduse [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14. 15, 17, 22].
Oțelurile generale pentru construcții (OL50 – rezistența la rupere r=500 MPa,
semifabricatul este laminat – OL60) sunt utilizate, de asemenea, la construcția roților
dințate care transmit sarcini mici la viteze de funcționare reduse [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12,
13, 14. 15, 17, 22].
Oțelurile turnate și oțelurile generale pentru construcții nu se tratează termic.
Angrenaje 137
Oțelurile carbon de calitate (OLC15 – 0,15%C, OLC45) sunt utilizate pentru

realizarea roților dințate care funcționează la viteze mari și transmit sarcini medii [2, 4, 6,
8, 10, 11, 12, 13, 14. 15, 17, 22].
Oțelurile aliate (40Cr10 – 0,4%C, 1%Cr, 15CrNi6) sunt utilizate la construcția roților
dințate care transmit sarcini mari și care funcționează la viteze ridicate [2, 4, 6, 8, 10, 11,
12, 13, 14. 15, 17, 22].
Oțelurile carbon de calitate și oțelurile aliate se tratează termic. În funcție de
tratamentul aplicat, se obțin oțeluri moi (cu duritatea superficială < 350 HB) sau oțeluri
dure (cu duritatea superficială > 350 HB). În cazul oțelurilor moi, dantura se prelucrează
după realizarea tratamentului; în cazul oțelurilor dure, dantura se prelucrează înainte de
realizarea tratamentului, iar după tratament, dacă este necesar, se realizează numai
operația de rectificare [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 22].
În funcție de procentul de carbon, oțelurile carbon de calitate și oțelurile aliate se
împart în oțeluri de îmbunătățire (procentul de carbon > 0,25% – OLC45, 40Cr10,
34CrMo4, 42CrMo4, 34CrNiMo6) și oțeluri de cementare (procentul de carbon < 0,25%
– 16MnCr5, 15CrNi6, 17CrNiMo6) [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 22].
Îmbunătățirea este tratamentul termic care constă în călire urmată de revenire înaltă.
În urma îmbunătățirii se obțin durități medii ale suprafețelor active (mai mici de 350 HB)
oțelul rezultat fiind unul din categoria oțelurilor moi. Caracteristicile mecanice ale
materialului depind de dimensiunile roții. Duritatea superficială a acestor roți poate fi
mărită prin operația de călire – încălzirea rapidă a stratului superficial urmată de răcire
bruscă; se obțin durități superficiale în intervalul 45 ... 58 HRC (oțeluri dure). Tot pentru
mărirrea durității superficiale, oțelurile de îmbunătățire, după operația de îmbunătățire, se
pot nitrura prin mărirea procentului de azot al stratului superficialal roții; se obțin durități
superficiale în intervalul 500 ... 800 HV (oțeluri dure) [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15,
17, 22].
Cementarea este tratamentul termo-chimic care constă în îmbogățirea stratului
superficial în carbon, urmată de călire și de revenire joasă. În urma cementăriii se obțin
durități mari ale suprafețelor active (mai mari de 350 HB) în intervalul 52 ... 62 HRC,
oțelul rezultat fiind unul din categoria oțelurilor dure, miezul dintelui roții păstrându-și
tenacitatea [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 22].
Oțelurile de îmbunătățire se utilizează pentru roțile dințate care transmit sarcini medii
(< 75.000 Nmm), iar oțelurile de cementare se utilizează pentru roțile dințate care transmit
sarcini mari (> 75.000 Nmm) [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 22].
Prelucrarea roților dințate presupune costuri ridicate, datorate atât sculelor cât și
reglajelor de precizie ale maşinilor de prelucrare utilizate. Se poate realiza prin frezare,
prin copiere cu scule profilate sau prin rulare, în acest ultim caz prelucrarea roţii dinţate
realizându-se prin angrenarea dintre semifabricat și scula care realizează această
prelucrare, asigurându-se precizii și productivități mari.
4.6. Formele și cauzele deteriorării angrenajelor

Scoaterea din uz a angrenajelor se realizează datorită deteriorării acestora prin ruperea
dinților sau prin pierderea capacităților funcționale ale flancurilor dinților. Aceste două
forme de deteriorare pot apare în situația unor condiții de exploatare neadecvate sau în
cazul efectuării unui rodaj incorect.
Ruperea dinților se poate realiza static sau ca și consecință a fenomenului de
oboseală a materialului.
Ruperea statică poate să apară ca și consecință a unor suprasarcini – prin șocuri
puternice – sau datorită apariției unor blocări în funcționare. Ruperea se produce datorită
tensiunii de încovoiere care apare la concentratorul de tensiune de la baza dintelui, motiv
pentru care, evitarea ruperii se poate preveni prin calculul la încovoiere al angrenajului;
alte soluții de evitare a ruperii statice constau în mărirea preciziei de execuție și a rigidității
arborilor.
Ruperea la oboseală se produce datorită tensiunii de încovoiere care apare la
concentratorul de tensiune de la baza dintelui. Această tensiune, în condiții normale de
funcționare, are caracater de oboseală deoarece, de exemplu în cazul unui angrenaj
compus din două roți, la o rotație completă, dintele roții este solicitat numai o dată la
încovoiere (în momentul în care se află în contact cu dintele roții conjugate). Această
formă de deterioare apare la angrenajele executate din oțeluri dure (cu duritatea flancului
 45 HRC), din fontă sau din materiale plastice (situație în care miezul dinților nu este
tenace); ruperea la oboseală apare după cel puțin 104 cicluri de solicitare. Evitarea acestei
forme de deterioare a dinților se poate realiza prin efectuarea calculului la încovoiere al
angrenajului; ca urmare acestui calcul, se poate mări modulul danturii, se poate opta pentru
creșterea razelor de racordare de la piciorul dintelui sau pentru alegerea unor deplasări
pozitive de profil [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 22].
Pierderea capacităților funcționale ale flancurilor dinților se poate datora uzării,
gripării, exfolierii sau a oboselii de contact (pitting).
Uzarea este un rezultat al frecării flancurilor sau al pătrunderii între flancurile aflate în
contact a corpurilor străine cu duritate mare, și se manifestă prin pierderea de material de
pe flancurile active ale dinților. Soluțiile de reducere a uzării abrazive se referă la
realizarea unor soluții de etanșare și ungere adecvate.
Angrenaje 139
Griparea se manifestă prin uzarea de aderență a flancurilor active ale dinților și este
specifică angrenajelor care funcționează la sarcini și viteze ridicate, în condiții de ungere
defectuoasă. Practic, datorită presiunilor de contact mărite și a vitezelor de alunecare
ridicate, stratul de lubrifiant este străpuns, iar flancurile active intră în contact direct,
producându-se creșterea tenperaturilor în zonele de contact. Aceste temperaturi ridicate
conduc la microsuduri între zonele de contact ale flancurilor, microsuduri care datorită
mişcării relative se desfac și se refac în mod repetat, conducând la smulgerea de material
de pe flancuri. Evitarea gripării se poate realiza printr-o ungere adecvată cu lubrifianți
aditivați, prin creșterea durității superficiale sau prin micșorarea rugozității flancurilor.
Exfolierea se manifestă prin desprinderea de material sub formă de așchii de pe
flancurile dinților și se datorează realizării neadecvate a tratamentelor termice. Evitarea
acestei forme de deteriorare se poate realiza prin utilizarea unor metode de tratamente
termice și termo-chimice adecvate.
Oboseala de contact (pitting-ul) constă în apariția de ciupituri pe flancurile active ale
dinților, datorită oboselii de contact a materialului; pitting-ul constituie principala formă
de deterioare a angrenajelor lubrifiate, executate din oțel cu duritatea superficială < 45
HRC [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 22].
Din punctul de vedere al evoluției acestuia, pitting-ul poate fi incipient sau progresiv.
Pitting-ul incipient apare în perioada de rodaj a angrenajului și nu este distructiv, mărimea
și numărul ciupiturilor evoluând în timp până la o anumită valoare la care se stabilizează.
Pitting-ul progresiv este distructiv, mărimea și numărul ciupiturilor evoluând și după
perioada de rodaj.
Primele semne de pitting (adâncituri) apar în zona cercurilor de rostogolire ale roților,
sub forma unor microfisuri care apar în sensul forțelor de frecare (la pinion dinspre cercul
de rostogolire spre cap și picior iar la roată, invers). În aceste adâncituri, în timpul
contactului dintre dinți, lubrifiantul este supus unor presiuni mari care conduc la
desprinderea de material din flancul dintelui.
Evitarea pitting-ului se poate realiza prin efectuarea calcululului angrenajului la
solicitarea de contact; ca urmare acestui calcul, se poate mări duritatea superficială a
dinților, se pot adopta deplasări pozitive de profil sau se poate obţine micșorarea rugozității
flancurilor dinților. De asemenea, evitarea pitting-ului poate fi obţinută şi prin utilizarea
lubrifianților aditivați.
4.7. Calculul geometric al angrenajelor cilindrice exterioare cu dinți

înclinați
Elementele geometrice ale angrenajelor cilindrice
exterioare definesc complet geometria acestor angrenaje și
se calculează ținând seama de bazele teoretice prezentate
anterior, la geometria și sinteza danturii angrenajelor
evolventice. În situația în care angrenajul cilindric are dinți
înclinați, un prim parametru care este definit se referă la
unghiul de înclinare al danturii pe cilindrul de divizare (),
care se alege în funcție de tipul oțelului din care se execută
roata: pentru oțeluri de cementare =8o ... 16o, iar pentru
oțeluri de îmbunătățire =16o ... 25o. Fig.4.19
Calculul geometric al angrenajului cilindric cu dinți înclinați se realizează în planul
perpendicular pe axa roții (planul frontal t – t), iar calculul de rezistență se efectuează în
planul perpendicular pe direcția dintelui (planul normal n – n) – fig.4.19 [2, 4, 6, 8, 10,
11, 12, 13, 14, 15, 17, 22].
Modulul standardizat este cel în plan normal, mn și, ținând seama de relațiile
trigonometrice corespunzătoare figurii 4.19, rezultă relația modulului în plan frontal
mn
mt  . (4.34)
cos 
Prin similitudine, expresia pasului măsurat pe cilindrul de divizare în plan frontal este
pn
pt  . (4.35)
cos 
În continuare sunt prezentate elementele geometrice ale roților dințate cu dinți înclinați
[2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 22].
Unghiul de presiune în plan frontal
tg n
 t  arctg . (4.36)
cos 
Unghiul de înclinare al danturii pe cilindrul de bază
cos  n
cos b  cos  . (4.37)
cos  t
Diametrul cercului de divizare
mn
d z. (4.38)
cos 
Angrenaje 141
Diametrul cercului de bază

db  d cost . (4.39)
Pasul pe cercul de divizare în plan normal
pn   mn . (4.40)
Numărul de dinţi ai roţii, în plan normal
z
zn  . (4.41)
cos 2 b cos 
În continuare sunt prezentate elementele geometrice ale angrenajelor cilindrice
exterioare cu dinți înclinați [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 22].
Modulul danturii în plan normal
2aw
mn  cos   mmin , (4.42)
z2  z1
mmin=1 mm, pentru transmisii de putere şi mmin=2 mm pentru oţeluri cementate, călite
şi/sau nitrurate.
Suma numerelor de dinţi
2aw
zs  z2  z1  cos  . (4.43)
mn
Numărul de dinţi ai pinionului
z
z1  s , (4.44)
u 1
unde u reprezintă raportul de angrenare:
z2
u . (4.45)
z1
Distanţa dintre axe de referinţă
mn
a  z2  z1  . (4.46)
2cos 
Unghiul real de angrenare în plan frontal
 a 
 wt  arccos  cos  t  . (4.47)
 aw 
Unghiul real de angrenare în plan normal
 sin  n 
 wn  arcsin  sin  wt  . (4.48)
 sin  t 
Coeficientul deplasării totale de profil
inv wt  inv t
xsn  xn 2  xn1   z2  z1  , (4.49)
2tg n
unde involuta se defineşte prin relaţia

inv  tg   . (4.50)
180
Coeficientul deplasării de profil în plan normal, pentru pinion, este dat de relaţia
xn1  0,03  30  zn1  . (4.51)
Coeficientul deplasării de profil în plan normal, pentru roata condusă, este dat de
relaţia
xn2= xsn-xn1. (4.52)
Coeficientul deplasării de profil în plan frontal, este dat de relaţia
xt  xn cos  . (4.53)
Diametrele cercurilor de divizare ale pinionului 1, respectiv roţii 2, sunt date de
relaţia
mn
d1,2  z1,2 . (4.54)
cos 
Diametrele cercurilor de bază rezultă din relaţia
db1,2  d1,2 cos  t . (4.55)
Diametrele cercurilor de rostogolire, pentru pinion, respectiv roată, sunt date de
relaţiile:
2a
d w1  w , (4.56)
u 1
2a
d w2  w u , (4.57)
u 1
cu verificarea condiţiei (verificare la cel puțin a treia zecimală)
d w1  d w2
 aw . (4.58)
2
Diametrele cercurilor de cap sunt date de relaţiile:
 z 
d a1  2aw  mn  2  2han
*
 2 xn 2  , (4.59)
 cos  
 z 
d a 2  2aw  mn  1  2han
*
 2 xn1  . (4.60)
 cos  
Diametrele cercurilor de picior rezultă din relaţiile:
Angrenaje 143
 z 
d f 1  mn  1  2  han
*
 cn*  xn1   , (4.61)
 cos  
 z 
d f 2  mn  2  2  han
*
 cn*  xn 2   . (4.62)
 cos  
Unghiul de înclinare a danturii pe cilindrul de cap este dat de relaţia
d 
 a1,2  arctg  a1,2 tg   . (4.63)
 d1,2 
Unghiul de presiune pe cercul de cap rezultă din relaţia
 d1,2 
 a1,2  arccos  cos  t  . (4.64)
 d a1,2 
 
Arcul dintelui pe cercul de divizare este dat de relaţia
st 1,2 
 0,5  2 x t 1,2 tg t 
mn . (4.65)
cos 
Arcul dintelui pe cercul de cap rezultă din relaţia
  cos  t
sat 1,2   inv t  inv at 1,2  n 1,2  st1,2 
mz
. (4.66)
 cos   cos  at1,2
Diametrele cercurilor de divizare în plan normal, pentru pinion şi roată, sunt date
de relaţia
d n1,2  mn zn1,2 . (4.67)
Diametrele cercurilor de bază în plan normal, rezultă din relaţia
dbn1,2  d n1,2 cos n . (4.68)
Diametrele cercurilor de cap în plan normal, rezultă din relaţia
d an1,2  d n1,2  d a1,2  d1,2 . (4.69)
Distanţa dintre axe în plan normal se calculează cu relaţia
a cos  n
awn  . (4.70)
cos 2 b cos  wn
Arcul dintelui, pe cercul de cap, în plan normal, este dat de relaţia
san1,2  sat 1,2 cos  a1,2 . (4.71)
Gradul de acoperire este definit ca
d a21  db21  d a22  db22  2aw sin  wt
  cos  , (4.72)
2 mn cos  t
în care, pentru o funcţionare corectă a angrenajului, este necesar ca ≥min;

min=1,1 pentru angrenaje lente şi min=1,3 pentru angrenaje rapide.
Gradul de acoperire total al angrenajului cilindric cu dantură înclinată este
=+          
unde reprezintă gradul de acoperire suplimentar
b1 sin 
  . (4.74)
 mn
Pentru evitarea interferenţei, este necesar ca xn1≥ xn1 min şi xn2≥ xn2 min, unde
z z
xn1min  min n1 şi (4.75)
17
z z
xn 2 min  min n 2 ; (4.76)
17
zmin=17 pentru cazul teoretic şi zmin=14 pentru cazul practic.
Condiţia de evitare a ascuţirii dintelui se exprimă prin condiţiile: san 1,2 ≥ 0,25mn
pentru oţeluri de îmbunătăţire și san 1,2 ≥ 0,4mn pentru oţeluri de cementare [2, 4, 6, 8,
10, 11, 12, 13, 14,15, 17, 22].
4.8. Forțe în angrenajele cilindrice exterioare

Calculul forțelor care apar în angrenajele cilindrice exterioare se realizează ținând
seama de momentul de torsiune T care trebuie transmis de către pinion. Acest moment de
torsiune se determină în funcție de puterea P care trebuie transmisă și de turația n a
pinionulu, cu relația
P  kW 
T  9,55  106  Nmm . (4.77)
n  rot / min 
Transmiterea sarcinii între dinții roților dințate, prin contactul direct al acestora,
conduce la apariția unor forțe normale de contact Fn (forțe de acțiune și reacțiune care
acționează asupra dintelui pinionului și respectiv, al roții) care se consideră că sunt
aplicate în polul angrenării, pe cilindrii de rostogolire, la mijlocul lățimii roților. Aceste
forțe normale, se descompun după următoarele componente (fig.4.20) [2, 4, 6, 8, 10,
11, 12, 13, 14. 15, 17, 22]: o componentă Ft tagentă la cercul de rostogolire; o
componentă Fr radială, perpendiculară pe axa roții o componentă Fa paralelă cu axa
roții (această componentă nu există la angrenajele cilindrice cu dinți drepți).
Angrenaje 145
Fig.4.20
Forța tangențială se determină în funcție

de momentul de torsiune care trebuie transmis
T și de diametrul cercului de rostogolire dw, cu
relația
2T
Ft  . (4.78)
dw
Ținând seama de schema de calcul din
figura 4.20, forța radială Fr are expresia
Ft
Fr  Ftn tg wn  tg wn , (4.79)
cos 
Fig.4.21 iar forța axială Fa se determină cu
t  .
Fa  Ftg (4.80)
Toate aceste componente ale forței normale Fn apar atât la pinion (sunt notate cu
indicele 1), cât și ca forțe de reacțiune la roată (sunt notate cu indicele 2) și prin urmare,
sunt egale în modul: |Ft2|=|Ft1|; |Fr2|=|Fr1|; |Fa2|=|Fa1|; |Fn2|=|Fn1|.
Sensul forţelor tangenţiale se stabileşte în funcţie de rolul roţii (pinion sau roată
condusă) şi de sensul de rotaţie, astfel (v. fig.4.20): la pinion, Ft1 fiind forţă rezistentă,
se opune mişcării şi are sens invers sensului de rotaţie; la roata condusă, Ft2 este forţă
motoare şi are acelaşi sens cu sensul de rotaţie.
Sensul forţelor radiale este dinspre polul angrenării spre centrul fiecărei roţi (v.
fig.4.20).
Sensul forţelor axiale se stabilește ținând seama de faptul că aceste forțe trebuie să
se situeze de aceeaşi parte a dintelui cu forța tangențială, ele provenind din
descompunerea acestei forței tangențiale – fig.4.21 [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15,
17, 22].
4.9. Calculul de rezistență al angrenajelor cilindrice exterioare

Pentru evitarea deteriorării angrenajelor prin apariția de ciupituri pe flancurile active
ale dinților (pitting), se realizează calculul la solicitarea
de contact; pentru evitarea deteriorării prin ruperea
dinților datorită oboselii materialului, se realizează
caclulul la solicitarea de încovoiere.
4.9.1. Calculul la solicitarea de contact

Calculul la solicitarea de contact a angrenajelor
cilindrice exterioare se realizează pornind de la
modelul lui Hertz, utilizat pentru determinarea
tensiunii maxime de contact, în cazul contactului după
generatoare a doi cilindri
Fn 1 Fig.4.22
 H  ZE , (4.81)
lk 
relaţie în care, ținând seama de notațiile din figura 4.22 [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14,
15, 17, 22]: Fn reprezintă forţa normală la suprafeţele în contact dintre cei doi cilindri;
lk=B – lungimea generatoarei de contact; ZE – factorul de elasticitate al materialelor
cilindrilor, dependent de modulii de elasticitate longitudinală E şi de coeficienţii de
contracţie transversală (Poisson)  ai materialelor celor doi cilindri; 1/ρ – curbura
redusă, definită de relaţia
1 1 1
  , (4.82)
 1 2
în care ρ1,2=D1,2/2 reprezintă razele de curbură ale celor doi cilindri.
Angrenaje 147
Hertz a stabilit relația tensiunii maxime de contact (4.81) pe baza următoarelor ipoteze
simplificatoare [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 22]:
 cilindrii sunt omogeni şi izotropi;
 materialele celor doi cilindrii sunt elastice şi respectă legea lui Hooke;
 forţa normală Fn este aplicată static;
 tensiunile de contact se repartizează uniform pe lungimea liniei de contact dintre
cei doi cilindri;
 lăţimea b0 a suprafeţei de contact care ia naştere prin deformarea elastică a celor
doi cilindri este foarte mică, comparativ cu lungimea acestora;
 suprafeţele de contact sunt netede;
 efectul forţelor de frecare dintre suprafeţele în contact se neglijează.
Pentru determinarea expresiei tensiunii maxime de contact în cazul unui angrenaj
cilindric exterior, se consideră că flancurile active ale dinților aflate în contact, sunt
analoage situației contactului dintre doi cilindri. În realitate, contactul dintre doi dinți
ai unui angrenaj cilindric exterior, impune o serie de corecții ale tensiunii maxime de
contact, ținând seama de următoarele aspecte [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 22]:
 dinţii au razele de curbură ale flancurilor variabile (profilul flancului este
evolventic);
 forța normală Fn nu este aplicată static; datorită mașinii motoare și a celei
antrenate precum și datorită erorilor de execuţie şi de montaj şi a deformaţiilor
elastice ale dinţilor şi ale subansamblului din care face parte angrenajul, forța
normală are caracter dinamic;
 datorită abaterilor de execuţie şi montaj, datorită erorii de direcție a dinților şi a
deformaţiilor elastice ale dinţiilor şi a celorlalte piese ale subansamblului din
care face parte angrenajul, tensiunile de contact nu se repartizează uniform pe
lungimea liniei de contact;
 transmiterea sarcinii se realizează – într-o anumită perioadă din timpul
angrenării, dependentă de mărimea gradului de acoperire – prin mai multe
perechi de dinţi;
 din cauza erorilor de de pas şi a deformaţiilor elastice ale dinţilor, sarcina nu se
repartizează uniform pe perechile de dinţi aflate simultan în agrenare;
 există forţe de frecare care apar în timpul angrenării.
Determinarea valorii maxime a tensiunii de contact se realizează pentru situația
contactului dinților în polul angrenării, C. ISO recomandă efectuarea calculului la
solicitarea de contact în acest punct, polul angrenării fiind considerat cel mai
defavorabil din punct de vedere al solicitărilor, având în vedere faptul că zona acestuia
de pe flancul dintelui corespunde angrenării unipare (sarcina se repartizează pe o

singură pereche de dinți aflați în angrenare); totodată, în polul angrenării, forțele de
frecare își schimbă sensul [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 22].
Valoarea maximă a tensiunii de contact se determină pornind de la relația (4.81)
prin particularizarea expresiilor parametrilor care compun relația și ținând seama de
schema de calcul din figura 4.23 [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 22]. Astfel,
curbura redusă 1/ se calculează ținând seama de expresiile razelor de curbură ale
flancurilor active ale dinților, calculate în polul angrenării C:
 db1
 1  AC  2 tg w ;
 (4.83)
   EC  db 2 tg ,
 2 2
w
iar curbura redusă devine

1 1 1 2  1 1 
     . (4.84)
 1 2 tg w  db1 db 2 
Diametrele cercurilor de bază se determină în funcție de diametrele cercurilor de
divizare db1,2  d1,2 cos  t (v. relația (4.55)) iar raportul de angrenare are expresia
u  d 2 / d1 . Prin urmare, relația curburii reduse devine
1 2 u 1
 . (4.85)
 d1 cos tg w u
Forța normală Fn de interacțiune dintre dinții aflați în contact se determină în funcție
de forța tangențială Ft care acționează la nivelul cercului de divizare, conform figurii
4.24
Fn  Ft / cos . (4.86)
Corecția aplicată forței normale, pentru a particulariza relația lui Hertz (v. relația
(4.81)), ține seama de contactul dintre dinți și se exprimă prin forța normală corectată
[2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 22].
F
Fnc  Fn K A KV K H  K H  t K A KV K H  K H . (4.87)
cos 
Angrenaje 149
Fig.4.23
Factorii de calcul din relația (4.87), care corectează forța normală Fn, au următoarele
semnificații [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 22]:
KA – factorul regimului de funcționare, care ține seama de influența mașinii motoare
și a celei antrenate asupra dinamicii sarcinilor care apar în transmisie;
KV – factorul dinamic, care ține seama de influența erorilor de execuţie şi de montaj
şi a deformaţiilor asupra dinamicii sarcinilor care apar în transmisie;
KH – factorul de repartizare a sarcinii pe lățimea danturii, pentru solicitarea la
contact, care ține seama de influența erorilor de direcție a dintelui, a abaterilor de
coaxialitate și de jocurile din lagărele arborilor asupra distribuției neuniforme a sarcinii
pe lățimea danturii;
KH – factorul de repartizare a sarcinii în plan frontal, pentru solicitarea la contact,

care ține seama de influența erorilor de pas ale dinților asupra distribuției neuniforme
a sarcinii pe perechile de dinți aflate simultan în angrenare.
Determinarea lungimii de contact lk din relația (4.81) se realizează ținând seama de
grandul de acoperire , cu relația
lk  b / Z2 , (4.88)
în care, b reprezintă lățimea roții, iar Z reprezintă factorul gradului de acoperire pentru
solicitarea de contact.
Pentru angrenajul cu dantura dreaptă, se calculează factorul zonei de contact [2, 4,
6, 8, 10, 11, 12, 13, 14. 15, 17, 22]
2
ZH  . (4.89)
cos 2  tg w
Ținând seama de expresia forței tangențiale Ft (4.78), de cea a diametrului cercului
de rostogolire dw1 (4.56) și de cea a diametrului cercului de divizare
cos  w
d1  d w1 , (4.90)
cos 
se obține în final, expresia tensiunii efective de contact [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14.
15, 17, 22]
 u  1 cos   ,
3
Z Z Z T1
H  E  H K A KV K H  K H (4.91)
cos  w
HP
aw 2b u
în care b=min(b1; b2) şi HP reprezintă rezistenţa admisibilă la solicitarea de contact.
Se definește coeficientul de lățime a roții
a=b/aw. (4.92)
Ținând seama de definiția (4.92) și de relația (4.91), pentru dimensionare, în cazul
angrenajelor cilindrice exterioare cu dantură dreaptă, se utilizează expresia distanței
dintre axe [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14. 15, 17, 22]
2
T1K A KV K H  K H  cos  
aw   u  1 3  Z E Z Z H  
2
 . (4.93)
2 au HP
2
 cos  w 
Pentru realizarea calculului la contact al angrenajelor cilindrice exterioare cu dinți

înclinați, se ține seama de faptul că, datorită înclinării danturii, gradul de acoperire este
mai mare; dinții intră și ies din angrenare progresiv, ceea ce determină existența
simultană a mai multor perechi de dinți în angrenare.
Angrenaje 151
Calculul de rezistenţă al angrenajului cilindric cu dinţi înclinaţi se efectuează în

planul normal, în care dimensiunile dintelui sunt minime; în acest plan acţionează forţa
de interacţiune dintre dinţii aflaţi în angrenare Fn, iar modulul normal mn este
standardizat.
Pentru calculul la contact, în cazul angrenajelor cilindrice cu dinți înclinați, se
determină relația lungimii de calcul
b
bnH  , (4.94)
cos b
în care b reprezintă unghiul de înclinare al danturii pe cilindrul de bază.
Expresia tensiunii efective de contact (4.91), ținând seama de particularitățile
conferite de înclinarea danturii, devine [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14. 15, 17, 22]
 u  1 cost   ,
3
Z E Z Z H Z  T1
H  K A KV K H  K H (4.95)
cos  wt
HP
aw 2b u
în care Z reprezintă factorul înclinării dintelui pentru solicitarea de contact.
Pentru dimensionare, ca și în cazul danturii drepte, se înlocuieşte b=aaw şi se
obţine [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14. 15, 17, 22]
2
 cos  t 
Z Z Z H Z  
T1K A KV K H  K H
aw   u  1
2
3
  . (4.96)
2 au HP  cos  wt 
2 E
4.9.2. Calculul la solicitarea de încovoiere

Calculul la solicitarea de încovoiere a angrenajelor cilindrice exterioare se realizează
pornind de la relația lui Navier, utilizată pentru determinarea tensiunii de încovoiere
Mi
F  , (4.97)
Wz
în care Mi reprezintă momentul de încovoiere, iar Wz reprezintă modulul de inerție
axial.
Pentru determinarea expresiei tensiunii maxime de încoviere în cazul unui angrenaj

cilindric exterior, se consideră că tensiunea de încovoiere are valoare maximă la baza
dintelui (acolo unde brațul hFa al forței tangențiale Fta care produce momentul de
încovoiere este maxim – fig.4.24). Calculul se realizează ținând seama de condițiile de
realizare a angrenării, în următoarele ipoteze de calcul [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14,
15, 17, 22]:
 forța normală Fn se
consideră concentrată la
colțul superior al dintelui,
caz în care brațul
componentei tangențiale Fta
este maxim; această situație
corespunde intrării în
angrenare a dintelui roții
conduse și ieșirii din
angrenare a dintelui roții
conducătoare, forța fiind
preluată de un singur dinte;
 se neglijează tensiunea de
compresiune determinată de Fig.4.24
componenta radială Fra a
forței normale Fn și tensiunea de forfecare determinată de componenta
tangențială Fta a forței normale Fn;
 dintele este echivalat cu o grindă încastrată, solicitată numai la încovoiere,
secțiunea periculoasă, de formă dreptunghiulară, aflată la baza dintelui având
dimensiunea bxSF;
 în secțiunea periculoasă, grosimea dintelui SF este delimitată de punctele de
tangență dintre zona de racordare a dintelui la corpul roții și două drepte înclinate
la 30o față de axa de simetrie a dintelui.
Ținând seama de ipotezele de calcul, relația tensiunii efective de încovoiere (4.97)
devine
F h F cos  'a hFa
 F  ta 2Fa  n . (4.98)
bS F bS F2
6 6
Având învedere faptul că relația de calcul a tensiunii efective de încovoiere (4.98)
s-a determinat luând în considerare ipotezele de calcul prezentate anterior, în
Angrenaje 153
continuare se introduc o serie de factori de calcul care corectează expresia tensiunii

efective de încovoiere, în sensul adaptării acesteia la condițiile reale de funcționare ale
angrenajului [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14. 15, 17, 22]:
Y – factorul gradului de acoperire pentru solicitarea de încoviere, care ține seama
de faptul că sarcina, în anumite perioade ale angrenării, se repartizează pe mai multe
perechi de dinți aflați în angrenare;
YFS – factorul de corecție a tensiunii de încoviere, care ține seama de concentrarea
tensiunii de încovoiere de la baza dintelui, dependent de numărul de dinți z și de
coeficientul deplasării de profil x și care înglobează termenii geometrici din relația
(4.98).
Ca și în cazul calculului tensiunii efective de contact, corecția aplicată forței
normale pentru calculul tensiunii effective de încovoiere, ține seama de contactul dintre
dinți și se exprimă prin forța normală corectată [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14. 15, 17,
22]
F
Fnc  Fn K A KV K F  K F  t K A KV K F  K F ; (4.99)
cos 
factorii de calcul din relația (4.99), care corectează forța normală Fn, au aceleași
semnificații ca în cazul calculului la solicitarea de contact.
Ținând seama de aspectele prezentate anterior, și dacă se limitează valoarea maximă
a tensiunii de încovoiere, se poate scrie
F
 F  t K A KV K F  K F Y YFS   FP . (4.100)
bm
Luând în considerare expresia forței tangențiale Ft (4.78), expresia diametrului
cercului de divizare d1, expresia diametrului cercului de rostogolire dw1 (4.56) și de cea
a modulului m (4.3) se obține în final, expresia tensiunii efective de încovoiere [2, 4,
6, 8, 10, 11, 12, 13, 14. 15, 17, 22]
T1 z1  u  1 cos 2 
2
 F 1,2  K A KV K F  K F Y YFS 1,2   FP1,2 , (4.101)

2b1,2 aw2 cos 2  w
din care, ținând seama de raportul dintre tensiunile maxime de încovoiere pentru pinion
și roată, rezultă
b1 YFS 2
 F 2   F1   FP 2 . (4.102)
b2 YFS1
Având în vedere definirea coeficientului de lățime a roții a prin relația (4.92),
pentru dimensionare rezultă expresia [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14. 15, 17, 22]
T z  u  1 cos 2  Y 
2
aw  3 1 1 K A KV K F  K F Y  FS  . (4.103)
2 a cos  w
2
  FP max
Pentru calculul la încovoiere, în cazul angrenajelor cilindrice cu dinți înclinați, se
definește relația lungimii medii de calcul, definită pe cilindrul de divizare
b
bnF  l  . (4.104)
cos 
Expresia tensiunii efective de încovoiere, ținând seama de particularitățile conferite
de înclinarea danturii devine [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14. 15, 17, 22]
T1 z1  u  1 cos 2  t
2
 F 1,2  K A KV K F  K F Y Y YFS 1,2   FP1,2 , (4.105)

2b1,2 aw2 cos  cos 2  wt
în care Y reprezintă factorul înclinării dintelui pentru solicitarea de încovoiere.
Pentru dimensionare, ca și în cazul danturii drepte, se înlocuieşte b=aaw şi se
obţine [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14. 15, 17, 22]
T1 z1  u  1 cos 2  t Y 
2
aw  3 K A KV K F  K F Y Y  FS  , (4.106)
2 a cos  cos  wt
2
  FP max
unde
YFS Y Y 
 max  FS1 , FS 2  . (4.107)
 Fp  
 Fp1  Fp 2 
4.10. Rezistențe admisibile

Rezistențele admisibile pentru solicitarea de contact și respectiv, de încovoiere, se
determină considerându-se roțile executate din același material – oțel – cu același
tratament termic. Expresiile acestor rezistențe admisibile sunt [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13,
14. 15, 17, 22]:
 H lim
 HP  Z N Z L Z v Z R ZW Z X pentru solicitarea la contact și (4.108)
S H min
 F lim
 FP  YN Y YRYX pentru solicitarea la încovoiere. (4.109)
S F min
Semnificația parametrilor din relațiile (4.108) și (4.109) este următoarea [2, 4, 6, 8,
10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 22]:
H lim – tensiunea limită la solicitarea de contact;
Angrenaje 155
F lim – tensiunea limită la solicitarea de încovoiere;

SH min – coeficientul minim de siguranţă la solicitarea de contact, dependent de
importanța transmisiei;
SF min – tensiunea limită la solicitarea de încovoiere, dependent de importanța
transmisiei;
ZN – factorul durabilităţii pentru solicitarea de contact, dependent de numărul de
cicluri de solicitare;
YN – factorul durabilităţii pentru solicitarea de încovoiere, dependent de numărul de
cicluri de solicitare;
ZL – factorul de lubrifiere, care ţine seama de vâscozitatea lubrifiantului;
Zv – factorul de viteză, dependent de viteza periferică a angrenajului;
ZR – factorul rugozităţii flancurilor active ale dinţilor, dependent de rugozitatea
acestora;
YR – factorul rugozităţii zonei de racordare a dintelui la corpul roţii, dependent de
rugozitatea zonei de racordare;
Y – factorul relativ de sensibilitate al materialului, la concentratorul de tensiuni de
la baza dintelui;
ZW – factorul raportului durităţilor flancurilor dinţilor;
ZX – factorul de mărime pentru solicitarea de contact, dependent de mărimea roţii;
YX – factorul de mărime pentru solicitarea de încovoiere, dependent de mărimea
dintelui.
4.11. Teste grilă

4.11.1. Teste grilă rezolvate (variantele corecte de răspunsuri sunt
evidențiate cu bold)
1. Proprietăţile centroidelor mişcării relative a două plane suprapuse sunt în număr
de:
a. 3;
b. 4;
c. 5;
d. 2.
2. Două flancuri conjugate sunt în contact prin tangenţă, dacă se îndeplineşte una
dintre cele q condiţii echivalente. Care este numărul q?
a. 3;
b. 4;
c. 5;
d. 2.
3. Relațiile de invarianță ale evolventei normale sunt în număr de:

a. 3;
b. 5;
c. 4;
d. 2.
4. Câte condiții de funcționare corectă trebuiesc verificate în angrenarea a două roți

cilindrice cu dantură plană exterioară:
a. 3;
b. 4;
c. 5;
d. 2.
5. Ruperea dinților roților dințate:

a. se poate produce datorită oboselii materialului;
b. se produce datorită solicitării la forfecare;
c. se produce datorită solicitării la încovoiere;
d. se poate evita prin micșorarea modulului.
6. Ipotezele lui Hertz:

a. cilindrii sunt omogeni și izotropi;
b. materialele cilindrilor sunt elasto-plastice și respect legea lui Hooke;
c. suprafețele de contact sunt netede;
d. forța normală este aplicată static.
7. Rezistența admisibilă pentru solicitarea la contact:

a. este egală cu tensiunea limită la solicitarea de contact;
b. este corectată de coeficientul minim de siguranță la solicitarea de contact;
c. depinde de turația roții;
d. depinde de durata de funcționare impusă.
8. Următoarele afirmații referitoare la angrenaje sunt adevărate:

a. prelucrarea roților dințate se poate realiza prin strunjire;
Angrenaje 157
b. deplasarea de profil reprezintă distanța dintre dreapta de referință și

dreapta de divizare;
c. cercul de picior de la pinion este tangent cercului de cap de la roata condusă;
d. sensul forței axiale depinde de sensul înclinării dinților.
9. Pittingul dinților roților dințate:

a. este o solicitare variabilă în timp;
b. pittingul progresiv apare în perioada de rodaj;
c. apare doar în prezența lubrifiantului;
d. se poate evita prin deplasări pozitive de profil.
10. Deosebirile față de modelul lui Hertz, pentru contactul a doi dinți:
a. existența forțelor de frecare;
b. sarcina nu se repartizează uniform pe perechile de dinți aflate simultan în
angrenare;
c. tensiunile de contact se repartizează neuniform pe lungimea liniei de
contact;
d. dinții, având profil evolventic, au razele de curbură ale flancurilor constante.
11. Rezistența admisibilă pentru solicitarea la contact:

a. depinde de importanța transmisiei;
b. depinde de tipul materialului;
c. ține seama de turația pinionului;
d. este independentă de rugozitatea flancurilor active ale dinților.

a. prelucrarea roților dințate se poate realiza prin frezare;
b. valoarea modulului danturii este un număr întreg;
c. cercurile de bază sunt tangente;
d. sensul forței tangențiale depinde de sensul de rotație al roții.
4.11.2.Teste grilă propuse

1. Angrenajele cu axe concurente sunt:
a. Angrenaje cilindrice;
b. Angrenaje elicoidale;
c. Angrenaje melcate;
d. Angrenaje conice.
2. Paşii caracteristici unei danturi evolventice plane sunt în număr de:

a. 3;
b. 4;
c. 5;
d. 2.
3. Proprietățile evolventei normale sunt în număr de:

a. 3;
b. 4;
c. 5;
d. 2.
4. În funcţie corelaţia dintre unghiul de angrenare w şi unghiul de presiune al

evolventei normale 0, câte tipuri de angrenaje cunoașteți:
a. 3;
b. 4;
c. 5;
d. 2.
5. Oțelurile de îmbunătățire:
a. au conținut de carbon < 0,25%;
b. îmbunătățirea constă în călire + revenire înaltă;
c. îmbunătățirea se realizează înainte de danturare;
d. se utilizează pentru cazul sarcinilor mari.
6. Ipotezele calculului la încovoiere:

a. forța normală se consideră concentrată la baza dintelui;
b. se neglijează solicitarea la compresiune;
c. secțiunea periculoasă are formă dreptunghiulară;
d. dintele se asimilează cu o grindă încastrată.
7. Rezistența admisibilă pentru solicitarea la încovoiere:

a. ține seama de rugozitatea zonei de racordare a dintelui;
b. depinde de mărimea dintelui;
c. ține seama de turația roții;
d. este identică cu tensiunea limită la solicitarea de încovoiere.

a. prelucrarea roților dințate se poate realize prin rulare;
b. grosimea dinților este standardizată;
Angrenaje 159
c. cercurile de rostogolire se intersectează în două puncte;

d. sensul forței axiale depinde de sensul de rotație al roții.
9. Oțelurile de cementare:
a. au conținut de carbon < 0,25%;
b. se utilizează în cazul sarcinilor mari;
c. în urma tratamentului termic se obțin durități superficiale medii;
d. cementarea se realizează înaintea danturării.
10. Ipotezele calculului la încovoiere:

a. forța normală se consideră concentrată la vârful dintelui;
b. se neglijează solicitarea la compresiune;
c. secțiunea periculoasă are formă triunghiulară;
d. dintele se asimilează cu o grindă încastrată.
11. Rezistența admisibilă pentru solicitarea la încovoiere:

a. depinde de durata de funcționare impusă;
b. ține seama de turația roții;
c. ține seama de rugozitatea flancurilor active ale dinților;
d. depinde de mărimea dintelui.

a. prelucrarea roților dințate se poate realiza prin rulare cu freză melc;
b. gradul de acoperire are valoare întreagă;
c. cercurile de bază au diametrul cel mai mare;
d. sensul forței axiale depinde de sensul de înclinare al dinților.
4.12. Probleme
4.12.1. Probleme rezolvate
1. Pentru o dantură cilindrică plană cu dinți drepți, să se demonstreze relaţia grosimii
dintelui pe cercul oarecare (sy).
Rezolvare:
Pentru determinarea grosimii dintelui pe cercul oarecare (sy) se construiește o
schema conform fig. 4.19 [16].
Schemă pentru determinarea grosimii dintelui pe cercul oarecare (sy)

Conform fig. 4.19, grosimea sy se determină din egalitatea: y + y =  + .
Considerându-se y = sin y și  =sin , atunci: sy/(2·ry) + y = s/(2·r) + 0.
Pe baza rel. (4.6) rezulă sy/dy + invy = s/d + inv0, prin urmare:
sy = (s/d + inv0 – invy)·dy
2. Pentru schema la scară a unei danturi evolventice plane cu cremaliera de referinţă

a acesteia, se cer: parametrii intrinseci ai danturii, să se calculeze raza cercului de
bază și de divizare, să se construiască grafic principalii parametrii geometrici
caracteristice angrenajului R-C și să se verifice condițiile de funcționare corectă.
Angrenajul plan R-C, cu joc lateral nul

Modelarea geometrico-cinematică a unui angrenaj evolventic R-C plan, presupune
parcurgerea următoarelor etape:
a) Parametrii intrinseci ai danturii:
1. Numărul de dinţi z = ?;
2. Parametrii cremalierei de referinţă: m0–0– ha*0 – c 0* = ?–20°–1–0,25;
3. Coeficientul deplasării danturii: x = ?;
4. Raza cercului de cap ra = ?
b) Calculul cercurilor de divizare și de bază:
Angrenaje 161
5. Raza cercului de divizare r = ?;

6. Raza cercului de bază rb = ?;
c) Reprezentarea grafică și calculul principalilor parametrii geometrico-cinematici:
7. , , p, s, e, m (corespunzătoare cercului de divizare) =?;
8. y,y, py, sy, ey, my (corespunzătoare cercului oarecare) =?;
d) Verificarea condițiilor de funcționare corectă:
9. Verificarea condiţiei evitării ascuţirii capului dintelui;
10.Verificarea condiţiei evitării interferenţei.
Rezolvare:
a) Parametrii intrinseci ai danturii
Pentru determinarea parametrilor intrinseci se construiesc, conform fig. 4.21,
pasul unghiular  și pasul cremalierei de referință p0.
p0
ra
r
Reprezentare grafică a parametrilor intrinseci ai unui angrenaj cilindric plan
1. Numărul de dinţi z se stabileşte măsurând pasul unghiular  (fig. 4.21); valoarea

lui z trebuie să fie valoare întreagă:
 măăsura
z
360o
2. Modulul cremalierei de referinţă m0 se obține prin intermediul pasului cremalierei
de referinţă (p0), după care se standardizează.
p
m0  0

Valoarea standardizată este trecută în parametrii cremalierei de referinţă:
m0  20o  1  0,25 .
3. Coeficientul deplasării danturii se determină cu ajutorul deplasării (xm0), vezi fig.

4.21. Pentru a determina poziţia dreptei de divizare se calculează raza cercului de
divizare (r) şi se trasează dreapta tangentă la cercul de divizare paralelă cu dreapta

de referinţă.
x  m0
x
m0
4. Având desenul la scară, raza cercului de cap se obţine prin măsurarea directă pe
planșă (fig. 4.21).
b) Calculul cercurilor de divizare și de bază

Cunoscându-se modulul m și numărul de dinți z, se calculează raza cercului de
divizare r, iar cu aceasta și cu relația de invarianță pentru raze se calculează raza pe
cercul de bază rb (fig. 4.22)
5. (D, r) – cercul de divizare
m z
r
2
6. (Db, rb) – cercul de bază
rb  r  cos
în care  este unghiul de presiune al evolventei normale pe cercul de divizare şi este
egal cu    0  20o .
r
rb
Reprezentarea cercului de divizare și de bază
c) Reprezentarea grafică și calculul principalilor parametrii geometrico-cinematici

Acești parametri sunt reprezentați în fig. 4.23.
Angrenaje 163
e
py ey
p
y y
sy s
ry
r rb
Reprezentarea grafică a principalilor parametri geometrico-cinematici, din

angrenajul R-C
Calculul acestor parametrii s-a făcut astfel:

7. (D, r) - cercul de divizare
-  - unghiul polar al evolventei normale [grd]
  inv  tg  
în care inv  este involută de  [rad]; pentru a se putea realiza calculul unghiul  se
transformă în radiani, iar pentru determinarea lui  rezultatul involutei se transformă
în grade.
   180o
  inv    tg    o  
 180  
- s - plinul danturii sau grosimea dintelui [mm]
 
s  m0    2  x  tg 0 
2 
- p - pasul danturii [mm]
p  m
- e - golul danturii [mm]
e ps
8. (Dy, ry) - cercul oarecare, se consideră cunoscut
-  y - unghiul de presiune al evolventei normale [grd]
rb
 y  arccos
ry
-  y - unghiul polar al evolventei normale [grd]

   180o
 y  inv  y   tg y   y  o  
 180  
- sy - plinul danturii sau grosimea dintelui [mm]
s 
s y    inv 0  inv y   d y
d 
- py - pasul danturii [mm]
p  cos 
py 
cos  y
- ey - golul danturii [mm]

ey  p y  s y
d) Verificarea condițiilor de funcționare corectă

9. Verificarea condiţiei evitării ascuţirii capului dintelui
sa  k  m
în care k este un coeficient de corectură, k=0,3...0,7.
10.Verificarea condiţiei evitării interferenţei.
17  z
x  xmin 
17
3. Pentru schema la scară a unui angrenaj cilindric evolventic de tip R-R plan, pentru
care se cunosc parametrii intrinseci, se cer: parametrii intrinseci ai danturii, să se
calculeze raza cercului de bază și de divizare, să se construiască grafic principalii
parametrii geometrici caracteristice angrenajului R-R, să se verifice condițiile de
funcționare corectă și să se identifice tipul angrenajului cu proprietățile acestuia.
Pentru rezolvarea parametrilor geometrico-cinematici, în premiza că se cunosc

parametrii intrinseci, se aplică sinteza directă și se parcurg următoarele etape:
a) Evidenţierea parametrilor intrinseci ai danturii plane:
b) Calculul şi reprezentarea grafică a cercurilor de divizare şi de bază:
1. Raza cercului de divizare r = ?;
2. Raza cercului de bază rb = ?;
Angrenaje 165
c) Reprezentarea grafică, cu verificare prin calcul, a principalelor mărimi

geometrice:
3. Verificarea evitării interferenţei;
4. Verificarea angrenării celor două roţi;
5. Verificarea transmiterii continue a mişcării de rotaţie.
e) Identificarea tipului de angrenaj şi precizarea proprietăţilor acestora
Rezolvare:
a) Evidenţierea parametrilor intrinseci ai danturii plane
Pornind de la schema angrenajului, se extrag parametrii intrinseci care trecuți pe
planșă (fig. 4.24, stânga jos):
- numărul de dinţi: z;
- cremaliera de referinţă: m0   0  ha*0  c0* ;
- coeficientul deplasării: x, pentru problema propusa x este pozitiv;
- raza pe cercul de cap: ra.
b) Calculul şi reprezentarea grafică a cercurilor de divizare şi de bază:
Similar problemei anterioare, se calculează și se reprezintă grafic (fig. 4.24) razele
cercurilor de cap și de bază:
1. (D, r) – cercul de divizare
m z
r
2
2. (Db, rb) – cercul de bază
rb  r  cos
în care   20
o
O1 r1
rb1
rb2
r2
zzx,xmm O2
z x m
Reprezentarea cercurilor de divizare şi de bază

geometrice:
În angrenajul cilindric evolventic plan de tip R-R sunt o parte din parametrii geometrici
care se reprezintă direct pe planșă și o alta ca se calculează. Parametrii care se
reprezintă direct sunt reprezentați în fig. 4.25:
- l.a. = linia de angrenare – este dreapta tangetă interior la cercurile de bază.
- AE = segmentul teoretic de angrenare – delimitat de punctele de tangenţă ale

liniei de angrenare cu cercurile de bază.
- BD = segmentul real de angrenare – delimitat de punctele de intersecţie dintre

linia de angrenare şi cercurile de cap.
- C = Centrul Instantaneu de Rotaţie (polul angrenării) – delimitat de intersecţia

liniei de angrenare cu axele centrelor celor două roţi în angrenare.
Angrenaje 167
ra1
A B
C
D E
ra2
Reprezentarea parametrilor geometrici, din angrenajul R-R, care nu se calculează:

AE, BD, C și razele aferente
Fiind o problemă de sinteză directă (vezi pct. 4.4) în continuare se prezintă modul de
calcul al principalilor parametrii geometrici. Pentru reprezentarea unghiurilor de
presiune pe cercul de divizare, cercul de rostogolire şi a paşilor de bază se determină
următorii parametrii, care sunt evidențiați în fig. 4.26:
(Dw, rw) – cercul de rostogolire. Cercurile de rostogolire sunt tangente între ele în
C.I.R., ca urmare
rw1, 2  O1, 2C
w - unghiul de presiune al evolventei normale pe cercul de rostogolire (unghiul de
angrenare)
r
 w  arccos b1, 2
rw1, 2
pb – paşii de bază. Se reprezintă pe linia de angrenare după care se proiectează prin
rostogolire fără alunecare pe cercurile de bază a celor două roţi.
pb    m  cos
rw1
pb1
pb
pb2
rw2
Reprezentarea parametrilor geometrici calculați  w și pb , din angrenajul R-R

Așa cum a fost precizat anterior, gradul de acoperire exprimă fizic numărul mediu de
perechi de dinţi aflaţi permanent în angrenare (fig. 4.27). Dacă se doreşte o transmitere
continuă a mişcării de la o roată la alta, aflate în angrenare, acesta trebuie să fie
supraunitar.
Reprezentarea diagramei gradului de acoperire se poate face conform fig. 4.27, și se
poate calcula cu relaţia:
BD ra21  rb21  ra22  rb22  aw  sin  w
  ,
pb pb
în care rb1, b ,  w , p b sunt calculaţi anterior, aw este distanţa dintre axe (=O1O2), iar ra
este considerată cunoscută.
Reprezentarea diagramei gradului de acoperire din angrenajul R-R

Pentru angrenajul de tip R-R, vezi fig. 4.28 se verifică trei condiţii după cum urmează:
3. Verificarea evitării interferenţei – se verifică direct pe desen și trebuie să
respecte condiția
BD  AE
4. Verificarea angrenării celor două roţi – se verifică cu ajutorul proprietăţii
rostogolirii fără alunecare
pb1  pb 2  pb ,  
mb1  mb 2  mb , cos  
m1  m2  m  m0
Din egalitatea rezultată se constată că cele două roţi au aceeaşi cremalieră de referinţă,
ca urmare cele două roţi pot angrena între ele.
Angrenaje 169
5. Verificarea transmiterii continue a mişcării de rotaţie – se verifică masurând

parametrii implicaţi pe linia de angrenare, sau se ţine seama de valoarea
calculată anterior.
BD
 1
pb
A
pb1
B
pb C
D
pb2
E
Verificarea condiţiilor de funcţionare corectă, în angrenajul R-R
e) Identificarea tipului de angrenaj şi precizarea proprietăţilor acestora

Conform noţiunilor prezentate la pct. 4.4 (fig. 4.18) și a fig. 4.26,  w   , ca urmare
angrenajul rezultat este un angrenaj deplasat plus, pentru care se identifică următoarele
proprietăţi (tab. 4.2):
rw1, 2  r1,2 ;
aw  rw1  rw 2  a0  r1  r2 ;
x s  x1  x 2  0 .
Centralizând toate reprezentările din fig. 4.24 - 4.28 într-o singură figură, planșa
completă este de forma:
rb1
r1
ra1
rw1
A B pb1
C
pb
pb2 D E
rb2
rw2
ra2
r2
Reprezentarea grafică a principalilor parametri geometrico-cinematici,

din angrenajul R-R
4. Se consideră un reductor, compus dintr-un angrenaj cu dinți înclinați, care
acționează o maşină de lucru (transportor cu bandă).
Date de intrare:
- puterea motorului electric: P=11 kW;
- turaţia motorului electric: n=780 rot/min;
- raportul de transmitere al reductorului: ir=3,55;
- durata de funcţionare impusă a transmisiei: Lh=10.000 ore.
Se cere calculul de predimensionare şi geometric al angrenajului reductorului.
Rezolvare:
Calculul de predimensionare şi geometric se realizează tabelar şi este prezentat în
continuare.
Nr. Denumirea
Relaţii de calcul. Recomandări
crt. parametrului
1. DATE DE PROIECTARE
Puterea de
1.1 transmis P, P=11 kW.
kW
Raportul de
1.2 udat=ir =3,55.
angrenare udat;
Angrenaje 171
Turaţia
1.3 pinionului nI, nI  n  780 rot/min.
rot/min
Durata de
1.4 funcţionare Lh=10000 ore.
impusă Lh, ore
- maşina motoare: motor electric asincron;
Condiţiile de
1.5 - maşina antrenată: transportor cu bandă;
funcţionare
- caracterul sarcinii: uniformă.
1.6 Ciclurile de
- solicitarea la contact: pulsator;
solicitare ale
- solicitarea la încovoiere: pulsator.
dinţilor
1.7 Profilul
cremalierei de n=20o; h*an=1; c*n=0,25; *fn=0,38.
referinţă
2. ALEGEREA OŢELURILOR, TRATAMENTELOR APLICATE ŞI A
TENSIUNILOR LIMITĂ
2.1 Alegerea
materialelor
ce-lor două - simbolul oţelului: 16 MnCr5;
roţi, a - tratamentul aplicat: cementare;
tratamente-lor - duritatea flancului: 720 HV 10.
şi a durităţilor
obţinute
2.2 Tensiunile
limită  H lim 1, 2
la solicitarea
- H lim1,2 = 1470 MPa;
de contact şi
- F lim1,2 = 860 MPa.
 F lim 1, 2 la
solicitarea de
încovoiere
3. CALCULUL DE PREDIMENSIONARE
3.1 Numărul de
a  2 2
dinţi z1 ai z1max   w    cos   45   cos8  19,58 .
 n  dat
m u  1 3,55  1
pinionului,
respectiv z2 ai Se adoptă z1=19.

roţii conduse aw
 40 ... 50 , pentru roţi cementate şi călite;
mn
aw
 75...100 , pentru roţi îmbunătăţite;
mn
=6o ... 14o, pentru roţi cementate;
=12o ... 20o, pentru roţi îmbunătăţite;
z1=z1max şi z1N, dacă z1max≤25, respectiv;
z1=26 ... 30 şi z1N, dacă z1max≤80, pentru roţi îmbunătăţite;
z2N;
z2=z1udat=19·3,55=67,45. Se adoptă z2=67.
3.2 Raportul real z 67 u
u 2   3,52 ; 1   u
de angrenare u z1 19 udat
3,52
adică 1   0,008  u  0,03 .
3,55
3.3 Factorii pentru calculul la contact
3.3.1 Factorul de
elasticitate a
materialelor Pentru oţeluri laminate Z E  189,8 MPa .
roţilor ZE,
MPa
3.3.2 Factorul zonei
Z H  2,49  cos   2,49  cos8  2,47 .
de contact ZH
3.3.3 Factorul
gradului de Z=0,845 (v. (9.73)).
acoperire Z
3.3.4 Factorul
înclinării Z   cos   cos8  0,99 .
danturii Z
3.4 Factorii pentru calculul la încovoiere
3.4.1 Numerele de z1 19
zn1    19,56 ;
dinţi ai roţilor cos  cos3 8
3
echivalente z1 67
zn 2    68,99 .
zn1,2 cos  cos3 8
3
Angrenaje 173
3.4.2 Coeficienţii
deplasărilor de
xn1,2  0 .
profil în plan
normal
3.4.3 Factorii de
corecţie ai Y  Y ( z ; x )  Y (19,56; 0)  4,66
FS 1 FS 1 n1 n1 FS 1 ;
tensiunii de
YFS 2  YFS 2 ( zn 2 ; xn 2 )  YFS1 (68,99; 0)  4,26 .
încovoiere
YFS1,2
3.4.4 Factorul
gradului de Y  0,25  0,53  cos 2   0,25  0,53  cos 2 8  0,77 .
acoperire Y
3.4.5 Factorul
 8
înclinării Y  1   1   0,93 .
1200 120
danturii Y
3.5 Factorii de corecţie a sarcinii
3.5.1 Factorul
regimului de KA= 1.
funcționare KA
3.5.2 Factorul
KV=1,07.
dinamic KV
3.5.3 Factorii de
repartizare a
sarcinii pe
lăţimea
danturii, KH K =1,5;
H
pentru
K F   1,39 K H   1,39 1,5  1,33 .
solicitarea la
contact şi KF
pentru
solicitarea la
încovoiere
3.5.4 Factorii de
repartizare KH= KF1,4/cos2=1,4/cos28=1,42.
neuniformă a
sarcinii în plan
frontal, KH
pentru
solicitarea la
contact şi KF
pentru
solicitarea la
încovoiere
3.6 Rezistenţe admisibile
3.6.1 Rezistenţele  Z
 HP1  H lim N 1 Z L Z v Z R Z w Z x 
admisibile, S H min
HP1,2 pentru 1470  1,05
  0,92  1  1  1234,8 MPa;
solicitarea la 1,15
contact  Z
 HP 2  H lim N 2 Z L Z v Z R Z w Z x 
S H min
1470  1,15
  0,92  1  1  1352,4 MPa;
1,15
HP=min(HP1; HP2)= min(1234,8; 1352,4);
HP=1234,8 MPa.
Factorul de
lubrifiere ZL
Factorul de
viteză Zv ZLZvZR=0,92 –pentru dantură rectificată, cu rugozitatea
Factorul de zonei de racordare a dintelui Ra=3,2 m.
rugozitate a
flancurilor
active ZR
Factorul
cuplului de Zw=1.
materiale Zw
Factorul de
Zx=1.
mărime Zx
Factorii de -aleşi în condiţiile în care se admite un număr de ciupituri;
durabilitate la ZN1=ZN1(oţel; tratament; NL1)=
solicitarea la =ZN1(16MnCr5; cementare; 4,68·108)=1,05;
Angrenaje 175
contact ZN1 ZN2=ZN2(oţel; tratament; NL2)=

pentru pinion =ZN2(16 MnCr 5; cementare; 1,32·108)=1,15;
şi ZN2 pentru N L1  60n1Lh   60  780 10000 1  4, 68 108 ;
roata condusă N L 2  60n2 Lh   60  220,96  10000  1  1,32  108 ;
n2=n1/u=780/3,52=221,59 rot/min.
Coeficientul
minim de
siguranţă SHmin SHmin=1,15.
la solici-tarea
la contact
3.6.2 Rezistenţele  F lim1YN 1 860  1
 FP1  Y 1YR1Yx   1  1  1;
admisibile, S F min 1,5
FP1,2 pentru  FP1  573,33 MPa;
solicitarea la
 F lim 2YN 2 860  1
încovoiere  FP 2  Y 2YR 2Yx  1  1  1 ;
S F min 1,5
 FP 2  573,33 MPa;
FP=min(FP1; FP2)= min(573,33; 573,33);
FP=573,33 MPa.
Factorul
relativ de
sensibilitate la
concentra-
torul de
tensiuni de la
Y1,2=1.
piciorul
dintelui Y1
pentru pinion,
respectiv Y2
pentru roata
condusă
Factorul
relativ al YR1,2=1 – pentru rugozitatea zonei de racordare a dintelui
rugozităţii Ra=3,2 m.
zonei de
racordare de la
piciorul
dintelui YR1
pentru pinion,
respectiv YR2
pentru roata
condusă
Factorul de
Yx=1.
mărime Yx
Factorii de
durabilitate la
solicitarea la
încovoiere YN1 YN1= YN1(oţel; tratament;NL1)=
pentru pinion = YN1(16MnCr5; cementare; număr cicluri de solicitare
şi YN2 pentru dinte pinion 4,68·108)=1;
roata condusă YN2= YN2(oţel; tratament; NL2)=
(aleşi în = YN2(16MnCr5; cementare; număr cicluri de solicitare
condiţiile în dinte roată 1,32·108)=1.
care se admite
un număr de
ciupituri)
Coeficientul
minim de
siguranţă SFmin
la solicita-rea
la încovoiere SFmin=1,5.
(pentru
transmisii
industriale
obiş-nuite)
3.7 Distanţa dintre axe la predimensionare
3.7.1 Momentul de
torsiune la
P 11
pinionul T1  9,55  106   9,55  106   134679,48 Nmm.
n 780
angrenajului
T1, Nmm
Angrenaje 177
3.7.2 Coeficientul
a =0,4.
de lăţime a.
3.7.3 Distanţa dintre
Z Z H Z Z   
axe din T1K A K v K H  K H 
awH   u  1 3
2
condiţia de 2 au 2 E
HP
rezistenţă la 134679, 48 1 1, 07 1,5 1, 42
  3,52  1 3  189,8  2, 47  0,845  0,99 
2
solicitarea la 2  0, 4  3,52 1234, 8 2
contact awH, awH=100,50 mm.

mm
Distanţa dintre
T z  u  1
3.7.4 2
Y
axe din awF 3 11 K A K v K F  K F  Y Y FS 
2 a cos   Fp
condiţia de
134679, 48 19   3,52  1
2
rezistenţă la
3 11, 07 1,33 1, 42  0, 77  0,93  0, 0082 ;
solicitarea la 2  0, 4 cos8
încovoiere awF, awF=92,17 mm;
mm YFS Y Y   4, 71 4, 26 
unde  max  FS 1 ; FS 2   max  ; ;
 Fp     573,33 573,33 
 Fp1 Fp 2 
YFS
 0, 0082 .
 Fp
3.7.5 Adoptarea
distanţei dintre aw  max  awH ; awF   max 100,50;92,17   100,52 mm;
axe la aw se standardizeară conform STAS 6055.
predimensiona Se adoptă aw= 100mm.
re aw, mm
3.7.6 Lăţimile b2   a aw  0,4 100  40 mm;
preliminare ale b1  b2  1...3  40  2  42 mm.
roţilor b1,2, mm
4. ELEMENTE GEOMETRICE
4.1 Modulul 2aw 2  100
mn   cos    cos8  2,30 mm ≥ mmin;
danturii mn, în z2  z1 67  19
plan normal, mn se standardizeară conform STAS 8022; mn=2,25 mm.
respectiv mt, în m=mn pentru dantură dreaptă;
plan frontal, în mmin=1 mm pentru transmisii de putere;
mm mmin=2 mm pentru oţeluri cementate, călite şi/sau nitrurate.
Dacă mn<mmin, se adoptă mn=mmin şi se recalculează:

- suma numerelor de dinţi
2a
zs  z2  z1  w cos  ;
mn
- numărul de dinţi ai pinionului
zs
z1  ;
udat  1
- numărul de dinţi ai roţii conduse z2=zs-z1; z1, z2  N;
- raportul de angrenare
z
u 2;
z1
- modulul danturii în plan frontal
mn 2,25
mt    2,27211 mm.
cos  cos8
4.2 Distanţa dintre
mn 2,25
axe de a    z2  z1     67  19   97,70081
2  cos  2  cos8
referinţă a,
mm.
mm
4.3 Alegerea coeficienţilor deplasărilor de profil
4.3.1 Unghiul de
presiune în tg n tg 20
 t  arctg  arctg  20,180760 .
plan frontal t, cos  cos8
grade
4.3.2 Unghiul real  a   97,70081 
de angrenare
 wt  arccos  cos t   arccos  cos 20,18076  ;
 aw   100 
wt în plan
wt=23,50453o;
frontal, respec-
 sin  n 
tiv wn în plan  wn  arcsin  sin  wt  
normal  sin  t 
 sin 20 
 arcsin   sin 23,50453  ;
 sin 20,18076 
wn=23,29069o.
Angrenaje 179
4.3.3 Coeficientul
deplasării to- inv wt  inv t
xsn  xn 2  xn1   z2  z1  
tale de profil 2tg n
xsn în plan inv 23,50453  inv 20,18076
normal,
  67  19  ;
2tg 20
respectiv xs în xsn=1,09753.
plan frontal
4.3.4 Alegerea
coeficientului
deplasării de
profil pentru xn1  0,03   30  z1   0,03  30  19   0,33 ;
pinion xn1 în xt1  xn1  cos   0,33  cos8  0,32678 .
plan normal,
respectiv xt1 în
plan frontal
4.3.5 Coeficientul
deplasării de
profil pentru
roata condusă xn2= xsn-xn1=1,09753 -0,33=0,76753;
xn2 în plan xt 2  xn 2  cos   0,76753  cos8  0,76006 .
normal,
respectiv xt2 în
plan frontal
4.3.6 Condiţia de
xn1=0,33 ≥ xn1 min=-0,55;
evitare xn2=0,76753 ≥ xn2 min;
a
interferenţei z z 14  19,56
xn1min  min n1   0,32 ;
17 17
z z 14  68,99
xn 2 min  min n 2   3,22 .
17 17
4.4 Elementele geometrice ale roţilor dinţate
4.4.1 Diametrele mn 2,25
d1  z1  19  43,17012 mm;
cercurilor de cos  cos8
divizare d1,2, mn 2,25
d2  z2  67  152,23150 mm;
mm cos  cos8
4.4.2 Diametrele db1  d1 cost  43,17012  cos20,18076  40,51985 mm;

cercurilor de d  d cos  152,23150  cos20,18076  142,88584
b2 2 t
bază db1,2, mm
mm.
4.4.3 Diametrele 2a 2  100
d w1  w   44,24778 mm;
cercurilor de u  1 3,52  1
rostogolire 2a 2  100
d w2  w u  3,52  155,75221 mm.
dw1,2, mm u 1 3,52  1
Se verifică îndeplinirea condiţiei
d w1  d w2 44,24778  155,75221
  99,99999 
2 2
 aw  100 mm.
4.4.4 Diametrele  z 
d a1  2aw  mn  2  2h*an  2 xn 2  
cercurilor de  cos  
cap da1,2, mm
 67 
 2  100  2,25   2  1  2  0,76753  ;
 cos8 
da1=48,81460 mm;
 z 
d a 2  2aw  mn  1  2h*an  2 xn1  
 cos  
 19 
 2  100  2,25   2  1  2  0,33  ;
 cos8 
da2=159,84487 mm.
4.4.5 Diametrele  z 
d f 1  mn  1  2  han *
 cn*  xn1   
cercurilor de  cos  
picior df 1,2,
 19 
mm  2,25   2 1  0,25  0,33  ;
 cos8 
df1=39,03012 mm;
 z 
d f 2  mn  2  2  han *
 cn*  xn 2   
 cos  
 67 
 2,25   2 1  0,25  0,76753  ;
 cos 8 
df2=150,06039 mm.
Angrenaje 181
4.4.6 Gradul de d a21  db21  d a22  db22  2aw sin  wt

  cos  
acoperire al 2  mn cos  t
angrenajului:
48,814602  40,519852  159,84487 2  142,885842
 - în plan  cos8 
2   2,25  cos 20,18076
frontal; 2  100  sin 23,50453
  cos8;
 - 2   2,25  cos 20,18076
suplimentar; =1,42609;
 - total. ≥  min=1,1;
 min=1,1 pentru angrenaje lente;
 min=1,3 pentru angrenaje exterioare rapide;
b  sin  42  sin8
  1   0,82693 ;
  mn   2,25
=+=1,42609+0,82693=2,25302.
4.12.2.Probleme propuse
1. Cu ajutorul fig. 4.30, determinați grosimea dintelui pe cercul de divizare, s.
Schemă pentru determinarea grosimii dintelui pe cercul de divizare
2. Se dă planșa unui agrenaj plan de tip R-C la scară, pentru care avem roata dințată
și cremaliera de referință. Să se determine:
a) Parametrii intrinseci ai danturii;
b) Calculul cercurilor de divizare și de bază;
c) Reprezentarea grafică și calculul parametrilor geometrico-cinematici
corespunzătoare cercului de divizare și cercului de cap;
d) Verificarea condițiilor de funcționare corectă.
3. Se dă planșa unui agrenaj plan de tip R-R la scară, pentru care se cunosc parametrii
intrinseci ai roților. Să se determine:
a) Parametrii intrinseci ai danturii;
b) Calculul cercurilor de divizare și de bază;

geometrice;
d) Verificarea condițiilor de funcționare corectă;
e) Identificarea tipului de angrenaj şi precizarea proprietăţilor acestora.
4. Cu ajutorul fig. 4.9, evidenţiaţi grafic proprietăţile evolventei normale, respectiv cu

ajutorul fig. 4.10, precizaţi care sunt efectele deplasării dintelui asupra formei
dintelui.
5. Pentru reprezentările din fig. 4.12 b, să se determine raza pe cercul de picior (rf),
respectiv raza pe cercul de cap (ra1) şi în cazul angrenajului R–R interior (fig. 4.13
b) şi R–C (fig. 4.13 c).
6. Se consideră următoarele date de intrare pentru un angrenaj cilindric cu dinţi

înclinaţi:
- raportul de angrenare: u=2,8;
- materialul roţilor: 34 CrMo 4.
Să se determine numerele de dinţi ale pinionului şi roţii conduse şi factorii de calcul
pentru predimensionarea angrenajului la solicitarea de contact.

înclinaţi:
- materialul roţilor: 16 MnCr 5.
Să se determine factorii de calcul pentru predimensionarea angrenajului la
solicitarea de încovoiere.

înclinaţi:
- materialul roţilor: 17 CrNiMo 6;
- durata de funcţionare impusă: Lh=4000 ore;
- turaţia arborelui de intrare: n=708 rot/min.
Să se determine rezistenţa admisibilă penru solicitarea la contact.

înclinaţi:
- materialul roţilor: 42 CrMo 4;
- durata de funcţionare impusă: Lh=4500 ore;
Angrenaje 183
- turaţia arborelui de intrare: n=720 rot/min.

Să se determine rezistenţa admisibilă penru solicitarea la încovoiere.
4.13. Anexe
Recomandări privind alegerea unghiul de înclinare al danturii pe cilindrul de

divizare () [2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 22]:
- pentru oțeluri de cementare =8o ... 16o;
- pentru oțeluri de îmbunătățire =16o ... 25o.
Tabelul A4.1 – Modulul standardizat m (Extras din STAS 822-82 [23])

Modulul 1 1,125 1,25 1,375 1,5 1,75 2 2,25
danturii, 2,5 2,75 3 3,5 4 4,5 5 5,5
mm 6 7 8 9 10 11 12 14
Observație: Sunt de preferat valorile evidențiate cu bold
Tabelul A4.2 – Distanța dintre axe aw (Extras din STAS 6055-81 [23])
Distanţa 40 45 50 56 63 71 80 90
dintre 100 112 125 140 160 180 200 225
axe, mm 250 280 315 355 400 450 500 560
Observație: Sunt de preferat valorile evidențiate cu bold
Tabelul A4.3 – Valorile involutei inv 

inv tg - ∙/180
o ,0 ,1 ,2 ,3 ,4 ,5 ,6 ,7 ,8 ,9
10 0,00179 0,00185 0,00190 0,00196 0,00202 0,00208 0,00214 0,00220 0,00226 0,00233
11 0,00239 0,00246 0,00253 0,00260 0,00267 0,00274 0,00281 0,00289 0,00296 0,00304
12 0,00312 0,00320 0,00328 0,00336 0,00344 0,00353 0,00361 0,00370 0,00379 0,00388
13 0,00398 0,00407 0,00416 0,00426 0,00436 0,00446 0,00456 0,00466 0,00477 0,00487
14 0,00498 0,00509 0,00520 0,00531 0,00543 0,00554 0,00566 0,00578 0,00590 0,00603
15 0,00615 0,00628 0,00640 0,00653 0,00667 0,00680 0,00693 0,00707 0,00721 0,00735
16 0,00749 0,00764 0,00778 0,00793 0,00808 0,00823 0,00839 0,00854 0,00870 0,00886
17 0,00902 0,00919 0,00935 0,00952 0,00969 0,00987 0,01004 0,01022 0,01040 0,01058
18 0,01076 0,01095 0,01113 0,01132 0,01152 0,01171 0,01191 0,01210 0,01231 0,01251
19 0,01271 0,01292 0,01313 0,01335 0,01356 0,01378 0,01400 0,01422 0,01445 0,01467
20 0,01490 0,01514 0,01537 0,01561 0,01585 0,01609 0,01634 0,01659 0,01684 0,01709
21 0,01735 0,01760 0,01787 0,01813 0,01840 0,01866 0,01894 0,01921 0,01949 0,01977
22 0,02005 0,02034 0,02063 0,02092 0,02122 0,02151 0,02182 0,02212 0,02243 0,02274
23 0,02305 0,02337 0,02368 0,02401 0,02433 0,02466 0,02499 0,02533 0,02566 0,02601
24 0,02635 0,02700 0,02705 0,02740 0,02776 0,02812 0,02849 0,02885 0,02922 0,02960
25 0,02998 0,03036 0,03074 0,03113 0,03152 0,03192 0,03232 0,03272 0,03312 0,03353
26 0,03395 0,03436 0,03479 0,03521 0,03564 0,03607 0,03651 0,03945 0,03739 0,03784
27 0,03829 0,03874 0,03920 0,03966 0,04013 0,04060 0,04108 0,04156 0,04204 0,04253
28 0,04302 0,04351 0,04401 0,04452 0,04502 0,04554 0,04605 0,04657 0,04710 0,04763
29 0,04816 0,04870 0,04925 0,04979 0,05034 0,05090 0,05146 0,05203 0,05260 0,05317
30 0,05375 0,05434 0,05492 0,05552 0,05612 0,05672 0,05733 0,05794 0,05856 0,05919
31 0,05981 0,06044 0,06108 0,06172 0,06237 0,06302 0,06368 0,06434 0,06501 0,06569
32 0,06636 0,06705 0,06774 0,06843 0,06913 0,06984 0,07055 0,07127 0,07199 0,07272
33 0,07345 0,07419 0,07493 0,07568 0,07644 0,07720 0,07797 0,07874 0,07952 0,08031
34 0,08110 0,08189 0,08270 0,08351 0,08432 0,08514 0,08597 0,08604 0,08764 0,08849
35 0,08934 0,09020 0,09107 0,09194 0,09282 0,09370 0,09459 0,09549 0,09640 0,09731
Tabelul A4.4 – Raportul de angrenare u (Extras din STAS 6012-82 [23])

Raportul de angrenare u
1,25 1,4 1,6 1,8 2 2,42 2,5 2,8 3,15
3,55 4 4,5 5 5,6 6 6,3 7,1 8
Angrenaje 185
Tabelul A4.5 – Factorul de elasticitate al materialelor ZE [4, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 22]
Materialul pinionului Materialul roţii ZE, MPa
Oţel laminat 189,8
Oţel turnat 188,9
Fontă nodulară 181,4
Oţel
Bronz cu staniu turnat 155
Bronz cu staniu 159,8
Fontă cenuşie 165,4 ... 162
Oţel turnat 188
Oţel turnat Fontă nodulară 180,5
Fontă cenuşie 161,4
Fontă nodulară 173,9
Fontă nodulară
Fontă cenuşie 156,6
Fontă cenuşie Fontă cenuşie 146 ... 143,7
Oţel Textolit 56,4
Tabelul A4.6 – Factorul regimului de funcționare KA [4, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 22]
Caracteristica de funcţionare a maşinii
motoare
Uniformă Şocuri uşoare Şocuri medii
Caracteristica de funcţionare a maşinii antrenate Motor
Turbină, motor
Motor monocilindric
policilindric cu
electric cu ardere
ardere internă
internă
Generatoare, ventilatoare, turbocom-
presoare, transportoare, ascensoare
Uniformă uşoare, mecanisme de avans ale 1 1,25 1,5
maşinilor unelte, amestecătoare pentru
materiale cu densitate uniformă
Transmisia principală a maşinilor
unelte, ascensoare grele, mecanisme
Şocuri de rotaţie ale macaralelor, pompe
1,25 1,5 1,75
medii policilindrice, agitatoare şi
amestecătoare pentru materiale cu
densitatea neuniformă
Foarfeci, ştanţe, prese, laminoare,
Şocuri
maşini siderurgice, prese de brichetat, 1,75 2 2,25
puternice
concasoare, instalaţii de foraj
Factorul dinamic KV, la predimensionare: KV=1,05 ... 1,10 [4, 8, 10, 11, 12, 13, 14,
22].
Factorul de repartizare a sarcinii pe lățimea danturii KH, pentru solicitarea la
contact, la predimensionare: KH[4, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 22]
Factorul de repartizare a sarcinii în plan frontal KH, pentru solicitarea la contact, la
predimensionare [4, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 22]:
- pentru dantură dreaptă KH
- pentru dantură înclinată KH=1,4/cos2.
Factorul gradului de acoperire Z, pentru solicitarea de contact, la predimensionare
[4, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 22]:
- pentru dantură dreaptă Z
- pentru dantură înclinată Z=0,845.
Tabelul A4.7 – Coeficientul de lățime a roții a [4, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 22]
Destinaţia angrenajului a
Reductoare cu o treaptă v = 8 ... 25 m/s ≤ 0,30
v = 2 ... 10 m/s ≤ 0,60
v = 1 ... 3 m/s ≤1
Reductoare cu două sau mai multe trepte Treapta I 0,25 ... 0,33
Treapta a II-a şi următoarele 0,35 ... 0,45
Factorul zonei de contact Z, pentru solicitarea de contact, la predimensionare

[4,8,10,11,12,13,14,22]
Z H  2.49 cos  .
Factorul înclinării dintelui Zpentru solicitarea de contact [4, 8, 10, 11, 12, 13, 14,
22]
Z   cos  .
Factorul gradului de acoperire Y, pentru solicitarea de încovoiere, la

- pentru dantură dreaptă Y=0,718
- pentru dantură înclinată Y  0,25  0,53cos 2  .

Angrenaje 187
Tabelul A4.8 –– Factorul de corecție a tensiunii de încoviere YFS [4]

x
z
-0,5 -0,4 -0,3 -0,2 -0,1 0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1
10 4,45 4,30 4,17
11 4,56 4,41 4,28 4,18
12 4,66 4,51 4,38 4,27 4,18 4,10
13 4,60 4,47 4,36 4,27 4,19 4,12
14 4,70 4,55 4,43 4,34 4,26 4,20 4,13 4,07
15 4,65 4,51 4,41 4,33 4,26 4,21 4,15 4,08
16 4,88 4,74 4,59 4,47 4,38 4,32 4,26 4,21 4,16 4,11 4,03
17 4,83 4,67 4,55 4,45 4,37 4,31 4,26 4,22 4,18 4,13 4,05
18 4,77 4,63 4,51 4,42 4,36 4,30 4,27 4,23 4,19 4,15 4,08
19 4,88 4,71 4,58 4,48 4,40 4,34 4,30 4,27 4,24 4,20 4,16 4,10
20 4,80 4,66 4,55 4,45 4,38 4,33 4,30 4,27 4,25 4,22 4,18 4,12
22 5,0 4,85 4,70 4,58 4,49 4,41 4,36 4,32 4,30 4,28 4,27 4,24 4,20 4,15
24 5,07 4,89 4,74 4,62 4,52 4,44 4,38 4,34 4,31 4,30 4,29 4,28 4,26 4,23 4,18
26 5,15 4,95 4,78 4,65 4,55 4,47 4,40 4,36 4,33 4,31 4,30 4,30 4,29 4,28 4,25 4,20
28 5,0 4,83 4,70 4,58 4,50 4,43 4,37 4,34 4,32 4,31 4,30 4,30 4,30 4,30 4,27 4,23
30 4,88 4,74 4,62 4,53 4,45 4,40 4,35 4,32 4,31 4,31 4,31 4,30 4,30 4,30 4,28 4,25
35 4,67 4,57 4,50 4,42 4,37 4,34 4,32 4,30 4,30 4,30 4,32 4,32 4,33 4,33 4,34 4,29
40 4,53 4,45 4,40 4,35 4,33 4,30 4,29 4,29 4,29 4,32 4,33 4,35 4,36 4,36 4,36 4,33
45 4,43 4,38 4,34 4,31 4,29 4,28 4,28 4,29 4,31 4,33 4,35 4,37 4,38 4,38 4,38 4,35
50 4,37 4,33 4,30 4,28 4,27 4,27 4,28 4,29 4,32 4,34 4,36 4,38 4,40 4,40 4,40 4,38
60 4,28 4,25 4,20 4,25 4,25 4,26 4,28 4,30 4,33 4,35 4,38 4,41 4,43 4,43 4,43 4,41
70 4,23 4,22 4,22 4,23 4,24 4,26 4,29 4,31 4,34 4,37 4,40 4,43 4,45 4,45 4,45 4,45
80 4,20 4,20 4,21 4,23 4,24 4,27 4,30 4,33 4,36 4,37 4,42 4,44 4,46 4,46 4,46 4,46
100 4,18 4,19 4,21 4,24 4,26 4,29 4,32 4,35 4,38 4,42 4,45 4,47 4,49 4,49 4,49 4,49
150 4,19 4,22 4,25 4,28 4,31 4,35 4,38 4,41 4,44 4,47 4,50 4,51 4,53 4,53 4,53 4,53
200 4,24 4,33 4,28 4,32 4,35 4,38 4,40 4,45 4,48 4,50 4,55 4,55 4,55 4,55 4,55 4,55
400 4,35 4,38 4,42 4,45 4,55 4,56 4,57 4,58 4,58 4,58 4,58 4,59 4,60 4,60 4,60 4,60
 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63 4,63
Factorul de repartizare a sarcinii pe lățimea danturii KF, pentru solicitarea la

încovoiere, la predimensionare [4, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 22]
K F   1,39 K H  .
Factorul de repartizare a sarcinii în plan frontal KF, pentru solicitarea la încovoiere,
la predimensionare [4, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 22]
 KF KH.
Factorul înclinării dintelui Ypentru solicitarea de încovoiere [4, 8, 10, 11, 12, 13,
14, 22]

Y  1  .
120o
Tabelul A4.9 –– Tensiunile limită H lim, F lim [4]

Material Tratament Duritate flanc H lim, MPa F lim, MPa
Fc 200 180 HB 300 80
Fc 250 220 HB 360 110
OL 50 160 HB 370 320
OL 60 190 HB 430 350
OL 70 210 HB 460 410
OLC 45 Normalizare 190 HV 10 530 410
34 CrMo 4 270 HV 10 530 520
42 CrMo 4 Îmbunătăţire 300 HV 10 600 570
34 CrNiMo 6 310 HV 10 630 610
16 MnCr 5 720 HV 10 1470 860
15 CrNi 6 Cementare 730 HV 10 1490 920
17 CrNiMo 6 740 HV 10 1510 1000
42 CrMo 4 550 HV 10 1070 770
16 MnCr 5 550 HV 10 1100 810
Nitrurare în gaz
31 CrMoV 9 700 HV 10 1230 840
14 CrMoV 6.9 770 HV 10 1270 860
OLC 45 420 HV 10 710 620
16 Mn Cr 5 Nitrocarburare 560 HV 10 770 650
42 CrMo 4 610 HV 10 830 680
Coeficientul minim de siguranţă SH min, la solicitarea de contact, la predimensionare

[4, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 22]:
- pentru transmisii industriale obişnuite SH min = 1 ... 1,3
- pentru transmisii cu risc mărit de deteriorare SH min = 1,3 ... 1,6.
Coeficientul minim de siguranţă SFmin, la solicitarea de încovoiere, la

- pentru transmisii industriale obişnuite SF min = 1,4 ... 1,6
- pentru transmisii cu risc mărit de deteriorare SF min = 1,6 ... 3.
Angrenaje 189
Factorul durabilităţii pentru solicitarea de contact ZN, la predimensionare [6, 8, 13,

14, 22]
Fig. A4.1
Factorul durabilităţii pentru solicitarea de încovoiere YN, la predimensionare [6, 8, 13,

14, 22]
Fig. A4.2
NL – numărul de cicluri de solicitare real N L  60nLh  ;
  n – turaţia roţii, în rot/min;
  Lh – durata de funcţionare impusă, în ore;
   – numărul de cicluri de solicitare a flancului dintelui, la o rotaţie completă a
roţii;
OII – oţeluri de îmbunătăţire, îmbunătăţite;

OIC – oţeluri de îmbunătăţire, călite superficial;
OCC – oţeluri de cementare, cementate;
ONN – oţeluri de nitrurare, îmbunătăţite şi nitrurate în gaz (oţeluri fără
aluminiu);
OIN – oţeluri de îmbunătăţire, îmbunătăţite şi nitrurate în gaz;
OCN – oţeluri de cementare, îmbunătăţite şi nitrurate în gaz;
OINC – oţeluri de îmbunătăţire, îmbunătăţite sau normalizate şi nitrocarburate;
OCNC – oţeluri de cementare, îmbunătăţite sau normalizate şi nitrocarburate.
Factorul de lubrifiere ZL.
Factorul de viteză Zv.
Factorul rugozităţii flancurilor active ale dinţilor ZR.
La predimensionare [6, 8, 13, 14, 22]:
- pentru danturi nerectificate ZLZvZR=0,85
- pentru danturi rectificate, cu Ra>0,4 m ZLZvZR=0,92;
- pentru danturi rectificate, cu Ra≤0,4 m ZLZvZR=1.
Factorul rugozităţii zonei de racordare a dintelui la corpul roţii YR, la
predimensionare [6, 8, 13, 14, 22]:
- pentru rugozitatea zonei de racordare a dintelui ≤3,2 m YR=1
- pentru rugozitatea zonei de racordare a dintelui >3,2 m YR=0,9.
Factorul relativ de sensibilitate al materialului la concentratorul de tensiuni de la
baza dintelui Y, la predimensionare [6, 8, 13, 14, 22]
Y=1.
Factorul raportului durităţilor flancurilor dinţilor ZW, la predimensionare [6, 8, 13,
14, 22]
ZW=1.
Factorul de mărime pentru solicitarea de contact, dependent de mărimea roţii ZX, la
predimensionare [6, 8, 13, 14, 22]
ZX=1.
Factorul de mărime pentru solicitarea de încovoiere, dependent de mărimea roţii YX,
la predimensionare [6, 8, 13, 14, 22]
YX =1.
Angrenaje 191
4.14. Bibliografie
1. Bârsan, A., Săulescu, R. Angrenaje cilindrice pentru reductoare de turație. Braşov,
Editura Universităţii Transilvania 2005.
2. Catrina Gh., Organe de maşini, Vol. I Transmisii mecanice. Craiova, Editura
Universitaria, 2007.
3. Chişiu, A. ş.a. Organe de maşini. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1981.
4. Decker, K. H. Maschinenelemente. Wien, Carl Hanser Verlag, 1998.
5. Dudiţă, Fl., Diaconescu, D.V. Curs de mecanisme. Fascicula 2. Angrenaje.
Mecanisme cu camă. Braşov, Editura Universităţii, 1989.
6. Gafiţanu, M. ş.a. Organe de maşini, vol.I şi II. Bucureşti,Editura Tehnică, 1999.
7. Jaliu, C., Diaconescu, D., Neagoe, M., Săulescu, R. Gear mechanisms. Structure.
Kinematics. Dynamics. Braşov, Editura Universității Transilvania 2006.
8. Jula, A. ş.a. Proiectarea angrenajelor evolventice. Craiova, Editura Scrisul
Românesc, 1989.
9. Köhler, G., Rögnitz, J. Maschinenteile. Stuttgart, Teubner Literaturangaben, 1992.
10. Lateș, M. T., Jula, A. Organe de mașini și transmisii mecanice. Brașov, Editura
Universității Transilvania, 2005.
11. Matek, W. ş.a. Maschinenelemente. Wiesbaden, Vieweg Verlag, 2000.
12. Mogan, Gh. L., Butnariu S. L., Grundner W., Kuchar P., Organe de maşini. Teorie
– proiectare – aplicaţii. Brașov, Editura Universității Transilvania, 2012.
13. Moldovean, G. ş.a. Angrenaje cilindrice şi conice. Calcul şi construcţie. Braşov,
Editura Lux Libris, 2001.
14. Moldovean, G. ş.a. Angrenaje cilindrice şi conice. Metodici de proiectare. Braşov,
Editura Lux Libris, 2002.
15. Muhs, D., Wittel H., Janasch, D., Vossiek J., Organe de maşini, vol I şi II. Bucureşti,
Editura Matrix Rom, 2008.
16. Neagoe, M., Diaconescu, D. Mecanisme. Braşov, Editura Universităţii
Transilvania, 2004.
17. Niemann, G., Winter, H., Höhn, B. R. Maschinenelemente. Berlin, Springerverlag,
2001.
18. Norton, R. L. Machine design. An integrated approach. Massachusetss, Pearson
International Edition, 2006.
19. Pop, D., Haragâș, S. Organe de mașini. Cluj Napoca, Editura Risoprint, 2014.
20. Reşetov, D. N. Machine design. Moscova, Mir publishers, 1978.
21. Sucală F., Bojan Ş. Mecanisme şi organe de maşini, Cluj Napoca, Editura Risoprint,
2005.
22. Velicu, R., Moldovean G. Angrenaje cilindrice. Reductoare cilindrice. Braşov,
Editura Universităţii Transilvania, 2002.
23. Culegere de norme şi extrase din standarde.

7b-Angrenaje MOM - Cu Bibl

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

7b-Angrenaje MOM - Cu Bibl

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

4.

Transmiterea momentului şi a mişcării continue de rotaţie, deci a puterii, între doi

4.1. Sistematizarea angrenajelor

4.1.1. Angrenaje cilindrice (cu arbori paraleli)

Tabelul 4.1 Sistematizarea angrenajelor evolventice uzuale cu roţi

Angrenaj conic Angrenaj conic Angrenaj conic

În urma celor prezentate apar următoarele consecinţe [5]:

3°. Proprietăţile centroidelor C12 şi C21 (fig. 4.2 şi 4.3 [5]):

4.1.2. Angrenaje conice (cu arbori concurenţi)

Similar angrenajelor cilindrice, angrenajele conice pot fi cu dantură exterioară

4.1.3. Angrenaje hiperboloidale (cu arbori încrucişaţi)

Fig. 4.6 Exemplu de angrenaj hipoid

4.2. Geometria danturii evolventice plane

a) cremaliera de referinţă (reprezentată cu punctuleţe), este cremaliera obţinută

4°. Evolventa normală (a cercului de bază): locul geometric descris de un punct

Pe baza noţiunilor anterioare, şi pe baza fig. 4.9, se pot formula următoarele

 = inv  = tg  –  = tg 20° – 20°·(/180°) = 0,0149 [rad] = 0,0149·(180°/)

5. Din relaţia ry = rb/cos y se pot obţine următoarele relaţii de invarianţă ale

rezultă relaţia de invarianţă pentru distanţa între axe:

Precizare: semnele şi efectele deplasării, prezentate pentru dantura exterioară, rămân

Fig. 4.11 Parametrii geometrici definitorii ai unei danturi evolventice plane.

O astfel de dantură este determinată, d.p.d.v. geometric, cu ajutorul parametrilor

4.3. Geometria angrenajelor evolventice plane

3° Segmentul teoretic de angrenare (AE): segment delimitat pe linia de angrenare

 Paşii danturii pe cercurile de bază: utilizând proprietatea rostogolirii fără

Pornind de la relația de invarianță pentru raze se pot deduce razele cercurilor de

BD  AD  EB  AE  AD  EB  ( AC  CE )  ra21  rb21  ra22  rb22  (rw1  rw2 )  sin( w )

4.4. Sinteza danturii angrenajelor evolventice

xmin = ha*0 – 0,5·z·sin² 0. (4.32)

Tabelul 4.2 Tipul angrenajului şi proprietăţile acestuia

4.5. Materiale și tehnologie

Oțelurile carbon de calitate (OLC15 – 0,15%C, OLC45) sunt utilizate pentru

4.6. Formele și cauzele deteriorării angrenajelor

4.7. Calculul geometric al angrenajelor cilindrice exterioare cu dinți

Diametrul cercului de bază

în care, pentru o funcţionare corectă a angrenajului, este necesar ca ≥min;

4.8. Forțe în angrenajele cilindrice exterioare

Forța tangențială se determină în funcție

4.9. Calculul de rezistență al angrenajelor cilindrice exterioare

4.9.1. Calculul la solicitarea de contact

de pe flancul dintelui corespunde angrenării unipare (sarcina se repartizează pe o

iar curbura redusă devine

KH – factorul de repartizare a sarcinii în plan frontal, pentru solicitarea la contact,

Pentru realizarea calculului la contact al angrenajelor cilindrice exterioare cu dinți

Calculul de rezistenţă al angrenajului cilindric cu dinţi înclinaţi se efectuează în

4.9.2. Calculul la solicitarea de încovoiere

Pentru determinarea expresiei tensiunii maxime de încoviere în cazul unui angrenaj

continuare se introduc o serie de factori de calcul care corectează expresia tensiunii

 F 1,2  K A KV K F  K F Y YFS 1,2   FP1,2 , (4.101)

 F 1,2  K A KV K F  K F Y Y YFS 1,2   FP1,2 , (4.105)

4.10. Rezistențe admisibile

F lim – tensiunea limită la solicitarea de încovoiere;

4.11. Teste grilă

3. Relațiile de invarianță ale evolventei normale sunt în număr de:

4. Câte condiții de funcționare corectă trebuiesc verificate în angrenarea a două roți

5. Ruperea dinților roților dințate:

6. Ipotezele lui Hertz:

7. Rezistența admisibilă pentru solicitarea la contact:

8. Următoarele afirmații referitoare la angrenaje sunt adevărate:

b. deplasarea de profil reprezintă distanța dintre dreapta de referință și

9. Pittingul dinților roților dințate:

11. Rezistența admisibilă pentru solicitarea la contact:

12. Următoarele afirmații referitoare la angrenaje sunt adevărate: