 Transmisia prin lanţ se

utilizează la acţionarea
manuală a palanelor,
antrenarea arborilor paraleli
în cutii de viteze, la maşini
rutiere, la maşini agricole, la
troliile instalaţiilor de foraj
etc.

Fig.1
 Perfecţionarea continuă a
execuţiei lanţurilor şi roţilor a
dus la o largă utilizare a acestor
transmisii, capabile de
performanţe deosebite: viteza
lanţului v = (20.. .40)m/s; turaţia
n =10 000 rot/min; puterea
transmisă P = 3 000 kW;
raportul de transmitere i = 1 :
10 ; randamen­tul η) =(0,97...
0,99)%.
 Precizia de execuţie şi montajul
elementelor componente.
 Execuţia incorectă a lanţului atrage după
sine: o angrenare neuniformă, deci
apariţia şocurilor, zgomot, uzare rapidă
a elementelor lanţului şi a dinţilor roţilor,
griparea în articulaţii.
Fig.4
 Roţi pentru lanţuri articulate cu
role.
 Pentru transmisiile cu lanţ se
folosesc roţi dinţate având
geometria danturii definită în
planele frontal şi axial. Profilul
frontal (fig.4) este definit de
pasul p egal cu pasul lanţului şi
de unghiurile: α — pasul
unghiular determinat de numărul
de dinţi z; γ—unghiul flancului
dintelui; δ — unghiul locaşului
rolei; ψ — unghiul golului dintre
doi dinţi alăturaţi, egal cu unghiul
sculei pentru danturat, calculat
cu relaţia:
 ψ=2γ+α
Parametrii principali ai
 Pasul p se alege
transmisiei sunt: pasul, funcţie de tipul
numărul de dinţi ai roţilor, lanţului, turaţia şi
raportul de transmitere,
distanţa dintre axe, lăţimea capacitatea
şi lungimea lanţului (fig.4). portantă a lanţului
şi se verifică cu
relaţia:

Fig.4
 Lanţul fiind elementul principal
al transmisiei, trebuie veri­ficat
la condiţiile de rezistenţă
corespunzătoare cauzelor de
avariere; uza­rea elementelor
articulaţiilor lanţului; ruperea la
oboseală a ecliselor şi
bolţurilor; distrugerea rolelor.

Fig.6
 Lanţurile cu eclise dinţate sunt
formate dintr-o succesiune de zale
compuse din pachete de eclise
dinţate articulate pe un bolţ, o
bucşă segmentată sau un bolţ
segmentat. Construcţiile moderne
utilizează bolţuri segmentate
speciale, care permit realizarea
unei mişcări de rostogolire în
articulaţii. Pentru evitarea deplasării
axiale, lanţurile au în compunere
eclise speciale de ghidare
amplasate central sau lateral, eclise
care nu angrenează cu roţile.
 Montarea roţilor se face cu feţele frontale pe acelaşi plan, pe
arbori paraleli şi cât mai aproape de lagăr. Lanţul trebuie
verificat înainte de mon­tare ca să nu aibă articulaţii blocate, iar
zalele să calce corect pe roţile de lanţ. Săgeata iniţială de
montaj este pentru lanţurile cu role f = (0,02. .. 0,03) A., iar
pentru lanţurile cu eclise dinţate f = (0,01. .. 0,02) A.
 Compensarea alungirii lanţului sub sar­cina de lucru se
realizează prin întinderea lanţului.
 Protecţia se asigură cu ajutorul apărătoarelor sau
carcaselor. Transmisiile pentru viteze mici şi cu
ungere manuală sau prin picurare se protejează prin
apărătoare cu tavă de colectare a lubrifiantului.
Transmisiile cu ungere în baie, disc de barbotaj sau
sub presiune se protejează cu ajutorul carcaselor
închise şi etanşe.