În căutarea poveștii pierdute...

Miriuță Alexandra
Liceul Tehnologic „Aurel Vlaicu” Galați

A fost odată, nu de mult, o lume necuvenită mie

În care copiii nu mai visau și tristețe pe chipuri aveau...
Ale tehnologiei vremuri îi înconjurară și de povești uitară...
Pentru că lumea nouă îi atrăgea, cărțile le aruncară...
Aceasta este, din păcate, noua... poveste de seară.

În lumea asta fără zâmbet și cuvinte trebuia făcut ceva urgent

Pentru ca sufletele să-și găsească uitatul sentiment
De bucurie, de așteptare, de vis sau încurajare.

Astfel, într-o zi de dimineață, m-am trezit eu frumușel,

Cu gândul la mititel, la surâsul lui fără de zel,
Și extrem de hotărâtă să înlătur viața gri,
Mi-am jurat că îi voi face mari cititori pe copii.
Voi fi erou de poveste, chiar de Creangă nu mai este,
Voi fi prinț, voi fi prințesă, ducesă sau poetesă.
Ce credeți, că e ușor să trezești în suflet dor
De carte, de lectură, de înțeleaptă- nvățătură?
Vă mărturisesc cinstit
Că mi-a trebuit mult timp
Ca să pot să îndrăznesc,
Poveștile să le reclădesc.

M-am luptat din răsputeri cu zmeul atenției,

Am declarat război Împăratului tehnologiei
Mi-am rugat răbdarea să nu se supună convenției,
Am mărturisit tuturor poveștile cu bucurie.
Cu siguranță, am plâns și am suferit
Să văd măcar un chip de copil fericit,
Unul care a descoperit bucuria, magia,
A înțeles că imaginația învinge tehnologia.

M-am crezut de multe ori învinsă,

Și tot vedeam prin parc tablete, telefoane,
Prea multă realitate, prea puțină visare...
Ce va fi lumea fără nicio carte?

Și când simțeam că totul s-a năruit,

Iată că fuga-fuga a venit
Un copil ce în mână ținea
O carte...da, chiar cu povestea mea.
De atunci, el zi de zi m-a ajutat,
L-a învins pe amintitul Împărat
Și cu greu, împreună am reușit
Să-l facem să dispară neîncetat.

Așa că, drag copile,

Citește! Îți va face bine!
Stai aici cu mine
Devino și tu eroul poveștilor
Senine.