Măsuratori şi înregistrări la locul accidentului

Pentru a consemna într-un mod clar si concis trasaturile semnificative ale efectelor
accidentului asupra drumului trebuie sa se execute o fisa (anexa A) care sa cuprindă următoarele:
- schiţa locului accidentului cu indicarea tuturor distantelor caracteristice elementelor
geometrice ale drumului;
- reprezentarea tuturor urmelor si semnelor lăsate de accident pe carosabil;
- localizarea punctelor caracteristice ale urmelor si indiciilor de evidenta a accidentului;

1. Tehnica localizării probelor

Pentru localizarea poziţiei punctelor de interes pentru accidentul de circulatie rutiera este
necesara alegerea unui sistem de referinţă. Sistemul de referinţă constituie un ansamblu de
elemente geometrice (puncte, linii) imobile unul fata de celelalte situat in planul scenei
accidentului.
Pentru a reuşi trebuie îndeplinite integral trei obiective:
- stabilirea unui reper pentru localizarea sistemului de referinta;
- alegerea elementelor sistemului de referinta;
- localizarea fiecarui punct prin doua coordonate.
Reperul de localizare (RL) este un obiect permanent cu poziţie ne-modificabila, uşor de
gasit si recunoscut, aflat la locul accidentului ori in vecinătatea lui.
El poate fi: borna kilometrica si subdiviziunile acesteia (borne hectometrice), stîlp al reţelei
electrice ori telefonice, indicator de circulaţie, gura de canal, hidrant, cap de pod, podeţ, punte,
cale de acces la o proprietate, copac, s.a. În localităţi reperul de localizare poate fi intersecţia
unor străzi, intrarea la un imobil, stîlp al reţelei de iluminat, post telefonic, indicator de circulaţie
s.a
Coordonatele pentru localizarea unui punct fata de aceste sisteme de referinta pot fi: doua
marimi liniare ori o marime liniara si cealalta unghiulara (dar totdeauna doua mărimi).
Linia de referinţa (LR) reprezintă o linie fizica existenta la locul accidentului sau trasata in
mod expres pe cîmpul accidentului pentru executarea măsurătorilor necesare localizarii
elementelor de evidenta. Linia de referinţa nu trebuie sa fie neapărat dreapta, poate fi si marginea
unui drum curb.
Punctul de referinţa (PR) reprezintă un punct pe linia de referinţă care constituie originea
măsurătorilor in lungul liniei Punct de referinţa poate fi si un punct in afara liniei de referinţă de
la care se măsoară distantele pana la fiecare punct de localizat.
Obişnuit se folosesc doua metode de măsurare: metoda coordonatelor liniare; metoda
triangulaţiei;

1.1. Metoda coordonatelor

Localizarea unui punct de pe scena accidentului prin metoda coordonatelor se face cu
ajutorul a doua mărimi liniare:
- distanta de-a lungul liniei de referinţa de la punctul de referinţa pana la locul de pe linia
de referinţa situat cel mai aproape de punctul de localizat;
- distanta cea mai mica de la linia de referinţa la punctul de localizat.

1
Fig.2. Localizarea unui vehicul prin metoda coordonatelor

Fig.3 - Localizarea unui vehicul prin metoda coordonatelor

cînd linia de referinţa este curba.

2
 1.2. Metoda triangulatiei. Orice punct de pe aria accidentului poate fi pe deplin localizat
prin metoda triangulatiei daca se cunosc distantele de la el pana la doua puncte din planul

arie.
Fig.4. Localizarea unui vehicul prin metoda triangulaţiei
1.4. Stabilirea liniilor si punctelor de referinţa
Sursa cea mai potrivită pentru fixarea liniilor si punctelor de referinta o constituie
elementele geometrice ale drumului. Poate fi linie de referinţa:
- marcajul longitudinal lateral de delimitare a părţii carosabile de acostament (fig.6) acolo
unde marginea carosabilului nu este marginea suprafeţei pavate. Linia de referinţa este axa
marcajului;
- marginea pavajului daca nu exista marcaj longitudinal. Cînd margine pavajului este
neregulata, linia de referinţa se alege linia medie a marginii (fig. 7.);
- bordura trotuarului acolo unde se uneste cu marginea carosabilului daca nu se afla marcaj
de delimitare a partii carosabile in alta parte;
- marginea dreapta a rigolei ori a santului acolo unde se uneste taluzul cu acostamentul sau
cu partea carosabila cand drumul nu este pavat;
- extensia imaginara a marginii carosabilului (fig.8) in intersectii acolo unde marginea
naturala a drumului nu mai continua rectiliniu. Daca raza de curbura a marginii drumului este
mare ea poate fi aleasa linie de referinta (fig.3);

3
 Fig.6. Linie de referinţa este axa benzii de delimitare a parţii carosabile
- parapetul, balustrada ori grilajul de protecţie de pe marginea drumului, acolo unde exista.
- liniile de cale ferata ori de tramvai îndeosebi cînd urmele si indiciile unui accident rutier
sunt rasfirate de-a lungul linilor respective;
La alegerea liniilor de referinţa trebuie sa se ţină seama de următoarele aspecte:
- sa fie uşor de recunoscut si de descris;
- sa se afle in vecinătatea majorităţii punctelor care trebuie localizate;
- necesita un număr mic de traversări a liniei de trafic pentru executarea măsurătorilor;
- este situata intr-o poziţie convenabila fata de reperul de localizare pentru a fi identificata
cu uşurinţă.
Punctul de referinţa constituie originea masuratorilor si trebuie raportat la un reper definit,
permanent cu poziţie nemodificabilă, uşor de identificat si găsit. În cazul folosirii metodei
coordonatelor liniare de localizare punctul de referinta se alege pe linia de referinta. Atunci cand
reperul de localizare se afla pe linia de referinta el constituie si punct de referinta.
Reperul pentru localizarea unui punct de referinta poate fi:
- o bornă kilometrica ori hectometrica situata pe margine drumului;
- punctul de intersecţie a prelungirilor marginilor a doua drumuri (fig.8. fig.10) ori
intersectia prelungirii unei margini a unui drum curb cu cealalta margine a drumului respectiv
(fig.9);
- un stîlp ori un copac situat in apropierea liniei de referinta;
- un indicator rutier ori marginea unui marcaj transversal (trecere pentru pietoni, oprire
la intersectie s.a.);
- o cutie poştală situata la marginea drumului in apropiere liniei de referinta;
- sfîrşitul unei balustrade, a unui grilaj, parapet ori un cap de pod sau podet (fig.13);
- coltul unei clădiri sau marginea unei caii de acces la un imobil;
- sfarsitul unui refugiu sau a unei insuliţe de separare a sensurilor de circulaţie;
- un hidrant situat in vecinatatea drumului;
- o sina de cale ferata sau de tramvai care intersectează linia de referinţa.
In cazul unui drum curb punctul de referinţa se poate alege la capătul porţiunii drepte a
marginii carosabilului (fig.11) acolo unde începe curba.

Fig.11. Puncte de referinta pe un drum curb

4
 Fig.12. Punct de referinţa convenţional
Cînd se foloseşte metoda triangulaţiei de localizare a urmelor sunt necesare doua puncte de
referinţa.

2. Schiţa locului accidentului

Pentru a consemna intr-un mod clar si concis starea de fapt de la fata locului dupa
producerea accidentului se întocmesc:
- schiţa ariei accidentului care să prezinte traseul părţii carosabile cu rezultatele
accidentului;
- tabele cu înregistrarea măsurătorilor făcute pentru localizarea punctelor caracteristice.

Schiţa locului accidentului trebuie să cuprindă următoarele:

A. Toate împrejurimile (vecinătăţile) nemodificabile importante pentru desfăşurarea

accidentului precum: dispunerea străzilor, particularităţile constructive ale drumului si spatiului
lateral, construcţiile si plantaţiile alăturate drumului, configuraţia caii de rulare (rampa, panta,
rambleu, debleu), mijloacele de iluminare a drumului (daca lumina este relevanta pentru
accident), mijloace de semnalizare si dirijare a circulaţiei rutiere s.a.

B. Toate împrejurimile modificabile ocazional existente în zona şi în timpul producerii

accidentului precum: vehicule parcate, suprafeţe pe carosabil cu aderenta modificata (mîzga,
zăpada, gheata, polei, ulei, bălti cu apa s.a.), grămezi de material antiderapant, criblura pe
carosabil, şantier in lucru s.a.

C. Toate urmele de contact situate pe calea de rulare şi pe suprafeţele limitrofe produse

de vehiculele si persoanele implicate in accident si toate 'urmele de situatie' (pozitiile finale ale
vehiculelor, persoanelor, obiectelor cazute etc.).

5
 Paşii care se parcurg pentru executarea schiţei sunt (fig.14):
1.Stabilirea punctelor ce localizate. Pentru situatia ilustrata in fig. 14 se considera ca
trebuie sa se localizeze:
- autoturismul Volvo XC 90 prin doua puncte D 1 roata dreapta fata si D2 coltul nedeformat
de pe partea dreapta spate;
- autoturismul VW prin doua puncte W1 si W2 colturile nedeformate de pe partea dreapta ;
- urmele de glisare trasate de rotile autoturismului VW prin patru puncte A 1 ;A2 ;A3 si
A4 pentru rotile din stanga si prin patru puncte B1 ;B2 ;B3 si B4 pentru rotile din dreapta ;
2. Trasarea pe schita a directiei nordului (a in fig.14) ;
3. Trasarea marginilor carosabilului (b in fig.14) ;
4. Consemnarea denumirii drumului (c in fig.14) ;
5. Trasarea marginilor drumului lateral si racordarea acestora cu marginile drumului
principal ( d in fig.14);
6. Consemnarea denumirii drumului lateral (e in fig.14) ;
7. Trasarea marcajul central care separa sensurile de circulatie ( f in fig.14) ;
8. Trasarea acostamentelor drumului (g in fig.14) ;
9. Trasarea pozitiilor finale ale autovehiculelor ( h in fig.14 );
10. Trasarea urmelor de franare (i in fig.14) ;
11. Se indica sensul de deplasare ( j in fig.14) ;
12. Se decide asupra metodei de masurare a coordonatelor punctelor de localizat (k in
fig.14 );
1 Se stabilesc reperul de localizare RL, linia de referinta LR si punctul de referinta PR pe in
apropiere reperului de localizare (m in fig.14);
14. Se noteaza intr-un colt datele de identificare ale LR, PR si ale altor urme ori obiecte
marcate pe aria accidentului (legenda), poziţia
15. Pe schita trebuie sa se consemneze le de identificare a accidentului. Astfel in partea
superioara a reprezentarii grafice se trec următoarele:
a. denumirea drumului pe care s-a produs accidentul;
b. locul pe drum unde s-a produs accidentul. Daca acesta este o intersectie se indica drumul
cu care s-a intersectat, daca nu se indica distanta pana la primul indicator sau alt reper fix
recunoscut ( pod, borna, cale ferata, tunel s.a.);
c. localizarea geografica a zonei unde s-a produs accidentul (localitate, judet) ;
d. cand s-a produs accidentul: ora, ziua, luna, anul.
Dupa acestea schita este pregatita pentru inregistrarea masuratorilor.
In final, in josul paginii, se consemneaza :
- numele celui care a facut schita si masuratorile;
- numele asistentilor (martorilor);
- data la care s-au executat acestea.
Efectuarea si inregisrarea măsuratorilor

1.Măsuratori de bază
La locul accidentului se fac masuratori pentru a consemna, pozitiile finale ale vehiculelor si
persoanelor implicate situate in afara vehiculelor, ale urmelor si indiciilor consecinte ale
accidentului. Fiecare masuratoare se consemneaza imediat dupa efectuarea ei. Datele se inscriu
pe campul schitei daca sunt putine la numar. Atunci cand pe aria accidentului sunt mai mult de
sase puncte de localizat, este bine, sa se intocmeasca un tabel cu rezultatele masuratorilor.
Tabelul poate fi trasat langa schita, ori pe o alta foaie. In cazul folosirii metodei de masurare
prin coordonate liniare tabelul cuprinde urmatoarele coloane (tabelul 1) : denumirea marcajului,
simbolul marcajului, punctul de referinta de la care se fac masuratorile, distanta si directia de-a
lungul liniei de referinta, distanta si directia de la linia de referinta la punctul ce se localizeaza,
latimea urmei, unghiul fata de linia de referinta. Deasupra tabelului se inscriu datele de
identificate a sistemului de referinta.

6
 In cazul folosirii metodei triangulatiei se fac masuratori fata de doua puncte de referinta
bine definite pe aria accidentului fara a fi necesara indicarea directiei de masurare. Rezultatele
masuratorile se inscriu intr-un tabel liniat in prealabil. Tabelul cuprinde urmatoarele coloane :
Pentru exemplificare se considera situatia ilustrata in fig. 15 unde trebuie localizate doua
vehicule care in urma coliziunii au ajuns in pozitii finale in afara carosabilului .
2. Măsurători speciale
In general urmele de pneuri sunt consemnate prin coordonatele a doua puncte origine si
capat. In cazul urmelor de deviere este necesara stabilirea curburii lor. Pentru inregistrarea
corecta a formei curbelor descrise de pneuri pe carosabil se localizeaza puncte intermediare
situate pe toata lungimea urmelor la distante de la 3,0 la 6,0 m intre ele. Fiecare punct se
localizeaza fata de sistemul de referinta prin doua coordonate exp. fig.16.
Pentru localizarea unor puncte intermediare ale urmelor de derapare lasate de rotile
autovehiculului C s-au marcat pe linia de referinta puncte echidistante catre nord N 1 , N2 N3 si
catre sud S1, S2, S3, S4, S5. Distanta dintre doua puncte este de 3,0 m. In dreptul acestor puncte de
pe linia de referinta s-au localizat puncte pe cele trei urme de pneuri. Pentru consemnarea acestor
puncte intermediare s-a trasat un tabel separat de cel care cuprinde punctele caracteristice
(tabelul 4).
3. Masuratori aditionale
Se fac masuratori aditionale in legatura cu: distanta intre obiecte; elementele geometrice ale
drumului; caracteristicile ale urmelor lasate de pneuri; caracteristicile ale stricaciunilor produse
caii de rulare; masuratori pe verticala; masuratori ale elementelor care au obstructionat campul
vizual.
Necesitatea efectuarii acestor masuratori este importanta pentru ca:
- reda direct si distinct unele caracteristici ale urmelor pneurilor lasate pe carosabil;
- reda detalii despre dimensiunile deteriorarilor provocate de accident pe drum;
- ajuta la intocmirea unui plan de situatii a locului accidentului;
- constituie un mijloc de verificare a masuratorilor facute pentru localizarea punctelor
caracteristice;
- inregistreaza distante semnificative pe verticala ale elementelor de evidenta datorate
accidentului.

1. Distanta intre obiecte

Distanta intre doua elemente de evidenta a accidentului reprezinta distanta cea mai mica
intre doua parti ale lor (deformate ori nedeformate) invecinate si nu distanta intre punctele lor de
localizare sau intre centrele de masa exemplul fig.18. Masuratorile facute sunt inscrise in tabelul
5.
2. Elemente geometrice ale drumului
Se masoare unele dimensiuni ale drumului precum: latimea partii carosabile; latimea
acostamentelor, trotuarelor; latimea benzilor de circulatie s.a. Aceste date se inregistreaza, uzual,
pe schita locului accidentului.
Caracteristici ale urmelor lasate de pneuri
Consemnarea, uzuala, numai a datelor de localizare a punctelor extreme (origine si
sfarsit)nu este suficienta. Cand se cerceteaza locul accidentului trebuie sa se stabileasca
urmatoarele caracteristici ale urmelor:
- tipul urmei lasata de fiecare pneu;
- originea si capatul fiecarui segment de urma;
- distanta pe care fiecare roata a lasat urma vizibila;
- identificarea rotii care a trasat urma si stabilirea sensului de deplasare

7
 Fig.22. Urme de glisare cu lungimi diferite
Calitatea urmelor lasate de pneuri este evidentiata, în general, de configuratia dungilor pe
care le contin. Cand dungile sunt paralele cu directia urmei, inseamna ca roata nu a alunecat
lateral si urma este tipica de glisare. Cand dungile sunt oblice ori transversale inseamna ca roata
a alunecat lateral iar urma este de deviere. Dungile oblice si transversale (care indica alunecarea
laterala a pneului) vor fi consemnate prin indicarea unghiului de inclinare a lor fata de directia
principala a urmei

(fig.23).
Fig.2 Dungi pe urma de deviere
4. Deteriorări ale caii de rulare
Deteriorările produse carosabilului ca urmare a actiunii agresive a unor parti metalice tari
ale vehiculului, deformate in timpul producerii accidentului (scobituri, cioplituri, zgarieturi,
razuiri etc.) se localizeaza, in general, printr-un singur punct amplasat in mijlocul urmei
respective. Acesta se noteaza cu o litera pe schita. Pentru indicarea trasaturilor specifice ale
acestor urme se executa o mica schita care arata configuratia lor. In schita de detaliu a urmei sau
a grupului de urme (fig.24) daca sunt mai multe, se marcheaza fiecare cu cate o cifra 1;2;3;
s.a.m.d. pentru identificare. Se intocmeste un tabel in care se trec in ordine: lungimea, latimea,
adancimea, unghiul format cu directia axei drumului.
5. Masuratori referitoare la urme si indicii care nu sunt in planul carosabilului
Uneori la scena unui accident rutier trebuie facute masuratori pentru localizarea unor urme
ori indicii situate la inaltimi diferite de planul caii de rulare, de exemplu:
- inaltimea urmelor de lovire produse de vehicul pe un panou, grilaj, balustrada, pod,
pasarela, copac, stalp, constructie s.a.;
- inaltimea obstacolelor care au ecranat temporar campul vizual al persoanelor implicate in
accident;
8
 - diferenta de nivel intre punctele de decolare si de aterizare cand vehiculului s-a deplasat
in zbor.
Urmele de coliziune inalte se inregistreaza, de regula, prin doua cote: distanta de la sol
pana la partea cea mai de jos a urmei si distanta de la sol pana la partea cea mai de sus a ei.
Masuratorile facute se noteaza pe schita ariei accidentului langa punctul de localizare a
obiectului lovit de vehicul.