REPREZENTAREA

PIESELOR ÎN VEDERE,
SECŢIUNE ŞI RUPTURĂ

1
 Reprezentarea în vedere

Definiţie
Vederea unui obiect - reprezentarea în proiecţie ortogonală pe un
plan a obiectului nesecţionat.
- conţine conturul aparent al piesei reprezentate, format din
conturul fiecărei forme geometrice simple care compune obiectul,
precum şi muchiile şi liniile de intersecţie vizibile din direcţia de
proiecţie.

- liniile de contur şi
muchiile reale vizibile
de intersecţie ale
suprafeţelor se trasează
cu linie continuă
groasă.

2
 Reprezentarea în vedere

- liniile de contur şi muchiile acoperite se reprezintă cu linie

întreruptă (subţire sau groasă);
- utilizarea liniilor întrerupte se impune numai dacă acestea sunt
necesare pentru înţelegerea formei obiectului reprezentat.

3
 Reprezentarea în vedere
Dacă piesa de reprezentat conţine suprafeţe racordate printr-o
rotunjire (piese turnate sau forjate), intersecţia imaginară a acestor
suprafeţe determină pe reprezentare muchii fictive, care se
trasează cu linie continuă subţire.

Reguli:
-nu trebuie să se
confunde cu linii de contur;
-nu trebuie să atingă
liniile de contur, muchiile
reale de intersecţie sau alte
muchii fictive (distanţă de
1...2 mm);
-dacă muchiile fictive
corespund unor racordări
foarte fine ele nu se
reprezintă;

4
 Reprezentarea în vedere

Muchia fictivă
- dacă o suprafaţă înclinată se proiectează prin două muchii fictive
concentrice sau paralele, foarte apropiate, se reprezintă numai
una din cele două muchii, şi anume cea corespunzătoare grosimii
mai mici a piesei

5
 Reprezentarea în vedere

Exemplu

6
 Reprezentarea în vedere
Clasificarea vederilor
În funcţie de direcţia de proiecţie:
-vedere obişnuită - este obţinută după una din cele şase direcţii de
proiecţie conform STAS 614 – 76 (de dispunere a proiecţiilor) şi
dispusă în conformitate cu acelaşi standard; aceste vederi aşezate în
corespondenţă faţă de proiecţia principală nu se notează.
-vedere particulară - este obţinută după alte direcţii de proiecţie
decât cele conform STAS 614 - 76 sau dacă este obţinută după
direcţiile de proiecţie conform STAS 614 – 76, dar dispusă în altă
poziţie.

7
 Reprezentarea în vedere
Vederile particulare
- se reprezintă pe un plan ajutător de proiecţie, paralel cu suprafaţa
respectivă, sau rotit faţă de poziţia rezultată din proiecţie.
- direcţia de proiecţie se indică printr-o săgeată perpendiculară pe
suprafaţa ce se proiectează, având vârful orientat spre aceasta.
- direcţia de proiecţie şi proiecţia corespunzătoare se notează cu
aceeaşi literă majusculă.

Vedere
parţială

8
 Reprezentarea în vedere
Clasificarea vederilor

După proporţia în care se face reprezentarea obiectului:

- vedere completă - dacă în proiecţia respectivă se reprezintă
vederea întregului obiect;
- vedere parţială - dacă numai un element sau o parte a obiectului
este reprezentată în vedere, limitată prin linie de ruptură;
- vedere locală - dacă în proiecţia respectivă numai un element
simetric al obiectului este reprezentat în vedere, fără linie de ruptură.
Vederile locale se reprezintă utilizând metoda americană de
proiecţie (A), indiferent de metoda de proiecţie utilizată pe desen.

Exemplul 1 Exemplul 2

9
 Reprezentarea în vedere
Reguli de reprezentare

1. Feţele laterale ale paralelipipedelor şi ale trunchiurilor de

piramidă, precum şi porţiunile de cilindri teşite plan, având forma de
patrulater, se indică pe desen prin diagonalele acestor suprafeţe,
trasate cu linie continuă subţire.

2. Suprafeţele striate, cu relief mărunt şi

uniform, se reprezintă în vedere prin
trasarea cu linie continuă subţire a unei
mici porţiuni a reliefului suprafeţei.

10
 Reprezentarea în vedere
Reguli de reprezentare
3. Conturul pieselor care execută
deplasări în timpul funcţionării unui ansamblu
se reprezintă în poziţiile extreme (şi eventual
într-o poziţie intermediară de mişcare) cu linie –
două puncte subţire. În aceste poziţii extreme
piesele nu se haşurează la reprezentarea lor în
secţiune.
4. Tot cu linie – două puncte subţire se
reprezintă şi conturul pieselor sau
ansamblurilor învecinate. Obiectul învecinat
nu acoperă piesa principală.

11
 Reprezentarea în vedere
Reguli de reprezentare
5. Dacă găurile sau orificiile au,
la scara desenului, dimensiuni mai
mici de 10 mm, atunci axele lor se
reprezintă cu linie continuă subţire .
6. Liniile de axă trebuie să
depăşească cu 2...3 mm liniile de
contur ale pieselor reprezentate.
7. Pentru reducerea numărului de
proiecţii, găurile flanşelor sau ale pieselor
similare ca formă pot fi reprezentate
simplificat, cu linie – punct subţire, prin
rabaterea în planul de proiecţie a cercului
purtător de centre de găuri şi a unei găuri,
trasată cu linie continuă groasă, poziţia
celorlalte găuri fiind redată prin marcarea
centrelor cu ajutorul a două axe (radială
şi circulară).

12
 Reprezentarea în secţiune
Definiţie
Secţiunea - reprezentarea în proiecţie ortogonală pe un plan a
piesei, după intersectarea (secţionarea) imaginară a acesteia cu o
suprafaţă fictivă de secţionare şi îndepărtarea părţii din piesă aflată
între observator şi suprafaţa respectivă.

Suprafaţa de secţionare poate fi formată din una sau mai multe

suprafeţe plane sau dintr-o suprafaţă cilindrică.

Dacă suprafaţa de secţionare este un plan, atunci acesta se alege,

de regulă, paralel cu planul de proiecţie pe care se face
reprezentarea.
Traseul de secţionare

- reprezintă urma suprafeţei de secţionare pe un plan

perpendicular pe planul pe care se face reprezentarea în secţiune;
- se trasează cu linie – punct mixtă.

13
 Reprezentarea în secţiune
Traseul de secţionare

Suprafaţa de secţionare plană – plan de front

14
 Reprezentarea în secţiune
Traseul de secţionare

-Direcţia după care se proiectează

secţiunea se indică prin săgeţi,
perpendiculare pe segmentele
extreme ale traseului de secţionare.
-Traseul de secţionare se notează
cu litere majuscule.
-Literele se scriu paralel cu baza
formatului, deasupra sau lângă
săgeata care indică direcţia de
proiecţie şi deasupra reprezentării în
secţiune.
-Pentru trasee de secţionare cu
schimbare de direcţie, notarea se
poate face şi în locurile de schimbare
a direcţiei.

15
 Reprezentarea în secţiune
Reguli de reprezentare

1. Dacă prin mai multe trasee de secţionare rezultă secţiuni de formă

identică, aceste trasee se notează cu o aceeaşi literă, iar secţiunea
corespunzătoare se reprezintă o singură dată.
2. Conturul sau muchiile interioare ale piesei secţionate se reprezintă
cu linie continuă groasă, iar suprafeţele rezultate din secţionare se
haşurează.

16
 Reprezentarea în secţiune
Reguli de reprezentare

3. Conturul sau muchiile unor forme geometrice ale obiectului aflate

în faţa planului de secţionare se pot reprezenta cu linie – două
puncte subţire. Se preferă reprezentarea prin ruptură.

Clasificarea secţiunilor

• După modul de reprezentare:

1. secţiune propriu – zisă – când se reprezintă pe planul de

proiecţie numai figura rezultată prin intersectarea obiectului cu
suprafaţa de secţionare;

17
 Reprezentarea în secţiune
Clasificarea secţiunilor

2. secţiune cu vedere – când se

reprezintă atât secţiunea propriu –
zisă cât şi, în vedere, formele
geometrice ale piesei situate în
spatele suprafeţei de secţionare;

• După poziţia suprafeţei de secţionare

faţă de planul orizontal de proiecţie:
1. secţiune orizontală - dacă
suprafaţa de secţionare este paralelă
cu planul orizontal de proiecţie;
2. secţiune verticală - dacă suprafaţa
de secţionare este perpendiculară pe
planul orizontal de proiecţie;

18
 Reprezentarea în secţiune
Clasificarea secţiunilor

3. secţiune particulară - dacă

suprafaţa de secţionare are o poziţie
oarecare faţă de planul orizontal de
proiecţie; se reprezintă pe un plan
auxiliar de proiecţie, fie paralel cu
suprafaţa respectivă (fig. d), fie rotit
faţă de poziţia rezultată din proiecţie
(fig. e).

a) b)

19
 Reprezentarea în secţiune
Clasificarea secţiunilor

• După poziţia suprafeţei de secţionare faţă de axa principală a

obiectului secţionat:
1. secţiune longitudinală - dacă suprafaţa de secţionare conţine
sau este paralelă cu axa principală a obiectului;
2. secţiune transversală - dacă suprafaţa de secţionare este
perpendiculară pe axa principală a obiectului.

secţiune longitudinală secţiune transversală

20
 Reprezentarea în secţiune
Clasificarea secţiunilor

• După forma suprafeţei de secţionare:

1. secţiune plană - dacă suprafaţa
de secţionare este un plan;
2. secţiune frântă - dacă suprafaţa
de secţionare este formată din două
sau mai multe planuri consecutiv
concurente sub un unghi diferit de
90;
Porţiunea rezultată prin secţionarea
obiectului cu partea înclinată a
suprafeţei de secţionare se reprezintă
rabătută pe un plan paralel cu
planul de proiecţie.

21
 Reprezentarea în secţiune
Clasificarea secţiunilor

2. Secţiunea frântă

Dacă partea înclinată este

cuprinsă între două planuri
orizontale, verticale sau
laterale ale suprafeţei de
secţionare, porţiunea
respectivă se reprezintă
fără a se rabate.

22
 Reprezentarea în secţiune
Clasificarea secţiunilor

• După forma suprafeţei de

secţionare:
3. secţiune în trepte - dacă
suprafaţa de secţionare este
formată din două sau mai multe
planuri succesiv paralele; în
această situaţie, elementele
secţionate se reprezintă într-un
singur plan, fără ca suprafaţa de
secţionare să fie desfăşurată.

Suprafeţele treptelor învecinate ale

secţiunii, în locurile de schimbare a
planurilor de secţionare, să aibă
haşurile decalate între ele.

23
 Reprezentarea în secţiune
Clasificarea secţiunilor

• După forma suprafeţei de

secţionare:
4. secţiune cilindrică - dacă
suprafaţa de secţionare este
cilindrică, iar secţiunea este
desfăşurată pe unul din planurile
de proiecţie.

Secţiunea desfăşurată se notează

prin litera folosită la indicarea
traseului de secţionare, urmată de
simbolul care indică
reprezentarea desfăşurată.

24
 Reprezentarea în secţiune
Clasificarea secţiunilor

 După proporţia în care se face secţionarea obiectului:

1. secţiune completă - dacă obiectul este reprezentat în

întregime în secţiune;
2. secţiune parţială - dacă în proiecţia respectivă numai o parte
a obiectului este reprezentată în secţiune, separată de restul
obiectului printr-o linie de ruptură;
3. jumătate vedere – jumătate secţiune - în cazul obiectelor
simetrice, reprezentate jumătate în vedere şi jumătate în
secţiune, separate între ele prin axa de simetrie de-a lungul
căreia a fost secţionat obiectul;
În această situaţie, în proiecţia orizontală, vederea se reprezintă
deasupra axei de simetrie, iar în proiecţia pe planul vertical sau
lateral, în stânga axei.

25
 Reprezentarea în secţiune
Clasificarea secţiunilor

Reprezentarea jumătate
vedere – jumătate secţiune
Dacă axa este verticală -
vederea se reprezintă în
stânga axei de simetrie.

Dacă axa este orizontală -

vederea se reprezintă
deasupra axei de simetrie.

26
 Reprezentarea în secţiune
Clasificarea secţiunilor propriu-zise

• După poziţia lor pe desen faţă de proiecţia principală a obiectului:

1. secţiune obişnuită - dacă secţiunea se reprezintă în afara proiecţiei
principale şi este amplasată conform dispunerii normale a proiecţiilor;

27
 Reprezentarea în secţiune
Clasificarea secţiunilor propriu-zise
• După poziţia lor pe desen faţă de proiecţia principală a obiectului:
2. secţiune suprapusă - dacă secţiunea se reprezintă suprapusă peste vederea respectivă. În
acest caz, conturul secţiunii se trasează cu linie continuă subţire, iar traseul de secţionare nu se
reprezintă (c).
3. secţiune deplasată - dacă secţiunea se reprezintă deplasată de-a lungul traseului de
secţionare, în afara conturului obiectului, iar axa secţiunii se reprezintă în prelungirea traseului de
secţionare. Conturul secţiunii se trasează cu linie continuă groasă (b).
4. secţiune intercalată - dacă secţiunea se reprezintă în intervalul de ruptură dintre cele două părţi
ale aceleeaşi vederi a obiectului, cu linie continuă groasă (d).

28
 Reprezentarea în secţiune
Reguli de reprezentare pentru secţiunile
suprapuse, deplasate şi intercalate

-Secţiunile suprapuse, deplasate şi intercalate se reprezintă în

funcţie de poziţia traseului de secţionare în proiecţie din stânga sau
de sus şi nu se admite reprezentarea rotită a acestor secţiuni.

- Traseul de secţionare al secţiunilor suprapuse simetrice, al

secţiunilor deplasate şi intercalate, cât şi al reprezentărilor jumătate
vedere – jumătate secţiune, se reprezintă cu linie – punct subţire,
fără segmente îngroşate la capete şi fără săgeţi de indicare a
direcţiei după care se proiectează secţiunea, iar secţiunile nu se
notează (traseul de secţionare este reprezentat de axa secţiunii,
respectiv de axa de simetrie a obiectului).

29
 Reprezentarea în secţiune
Reguli de reprezentare

Piesele pline (arbori, osii, nituri, ştifturi, pene, şuruburi, tije,

mănere, corpuri de rostogolire la rulmenţi etc.) precum şi unele
elemente geometrice pline care intră în componenţa unor obiecte –
nervuri, spiţe de roţi, biele etc. – se reprezintă nesecţionate în
secţiune longitudinală şi ca urmare nu se haşurează.
Zonele interioare ale acestor piese se pot
reprezenta prin secţiuni parţiale.

30
 Reprezentarea în secţiune
Nervurile, aripile şi tablele se reprezintă
în secţiune numai în cazul secţiunilor
transversale prin acestea.

Reprezentarea rupturilor

Ruptura - reprezentarea în proiecţie

ortogonală pe un plan a unei piese din care se
îndepărtează o anumită parte, separată de
restul obiectului printr-o suprafaţă de ruptură,
perpendiculară pe planul de proiecţie sau
paralelă cu acesta.
Urma suprafeţei de ruptură pe planul de
proiecţie determină o linie de ruptură.
Linia de ruptură - se execută cu linie
continuă subţire ondulată pentru rupturi în piese
de orice formă şi material, cu excepţia lemnului,
pentru care forma liniei este în zig –zag.

31
 Reprezentarea în secţiune
Exemplu

32
LABORATORUL 2
LABORATORUL 3

?
Mulţumim pentru atenţie!