Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DESEN TEHNIC
şi
INFOGRAFICĂ
Capitolul 3.. REPREZENTAREA VEDERILOR, SECŢIUNILOR ŞI
RUPTURILOR
vederea
de sus
• vedere particulară, obţinută:
după alte direcţii de proiecţie decât cele conform STAS 614-76;
vedere din
“A”
după direcţiile de proiecţie conform STAS 614-76 dar dispusă în altă
poziţie.
proiecţia vederea
principală din
stânga
vedere
din “A”
După proporţia în care se face reprezentarea:
vedere locală
vedere
parţială
3.1.2. REGULI DE REPREZENTARE A VEDERILOR
Alegerea proiecţiilor :
• se evită reprezentarea a prea multe contururi şi muchii acoperite;
• se evită repetarea inutilă a detaliilor;
• se recomandă ca majoritatea feţelor plane ale pieselor să fie paralele cu
planele de proiecţie pentru că astfel ele se proiectează în adevărată
mărime.
Proiecţia principală :
• să reprezinte piesa în poziţia de funcţionare;
• în această proiecţie să apară cele mai multe detalii de formă şi
dimensionale ale piesei;
• piesele care pot funcţiona în orice poziţie se reprezintă în poziţia de
prelucrare.
Liniile de axă :
• axele de revoluţie sau de simetrie ale obiectelor se reprezintă cu linie-
punct subţire ce depăşeşte cu 2-3 mm conturul piesei.
Muchia fictivă:
• reprezintă intersecţia imaginară dintre două suprafeţe racordate prin
rotunjire
• în poziţii extreme,
• pe o mică porţiune,
în rest fiind reprezentate simplificat.
Direcţiile de proiecţie:
• se indică pe desen printr-o săgeată perpendiculară pe suprafaţa care se
proiectează şi având vârful orientat spre aceasta;
• se identifică printr-o literă majusculă.
Vederile pot fi parţial rotite, obţinându-se astfel adevărata formă şi mărime a
piesei. Deasupra proiecţiei obţinute prin rotire se indică litera majusculă urmată
de simbolul grafic care indică faptul că proiecţia este reprezentată prin rotire.
3.2. REPREZENTAREA SECŢIUNILOR
Pentru citirea fără dificultate a unui desen ce reprezintă o piesă cu goluri se
utilizează reprezentarea în secţiune pe unul, două sau mai multe plane de
proiecţie.
Secţiunea:
•este reprezentarea în proiecţie ortogonală pe un plan a unui obiect după
intersectarea acestuia cu o suprafaţă fictivă de secţionare şi îndepărtarea
imaginară a părţii obiectului situată între observator şi suprafaţa de
secţionare.
•atât muchiile de contur
exterior cât şi muchiile de
contur interior se desenează
cu linie continuă groasă.
Părţile pline ale piesei secţionate se haşurează astfel:
• dacă pe acelaşi desen se reprezintă mai multe secţiuni ale aceleiaşi piese,
ele se haşurează la fel;
•secţiunile pieselor a căror lăţime, pe desen, nu depăşeşte 2 mm pot fi
evidenţiate prin înnegrire completă.
Traseul de secţionare:
• este urma suprafeţei de secţionare pe planul de proiecţie;
• se trasează cu linie punct mixtă, având la capete şi în locurile de
schimbare a direcţiei segmente de dreaptă trasate cu linie continuă
groasă.
• se notează cu litere majuscule.
Direcţia de proiecţie:
• se indică prin două săgeţi care se sprijină pe capetele îngroşate.
Direcţia de proiecţie:
• se indică prin două săgeţi care se sprijină pe capetele îngroşate.
3.2.1. CLASIFICAREA SECŢIUNILOR
După modul de reprezentare:
• secţiune propriu-zisă, dacă se reprezintă numai figura rezultată prin
intersectarea obiectului cu suprafaţa de secţionare;
• secţiune cu vedere, dacă se reprezintă şi partea piesei situată în spatele
planului de secţiune.
După poziţia suprafeţei de secţionare faţă de planul orizontal de proiecţie:
• secţiune orizontală, dacă suprafaţa de secţionare este paralelă cu planul
orizontal de proiecţie;
• secţiune verticală, dacă suprafaţa de secţionare este perpendiculară pe
planul orizontal de proiecţie;
• secţiune particulară, dacă suprafaţa de secţionare are o poziţie particulară
faţă de planul orizontal de proiecţie.
După poziţia suprafeţei de secţionare faţă de axa principală a obiectului:
• secţiune longitudinală, dacă suprafaţa de secţionare conţine sau este
paralelă cu axa obiectului
• secţiune transversală, dacă suprafaţa de secţionare este perpendiculară pe
axa obiectului.
Secţiune Secţiune
longitudinală transversală
După proporţia în care se face secţionarea:
• secţiune completă, dacă obiectul este reprezentat în întregime în
secţiune;
• secţiune parţială, când numai o parte a piesei este reprezentată în
secţiune, fiind separată de restul piesei printr-o linie de ruptură .
caz particular: reprezentarea jumătate vedere- jumătate secţiune;
vederea se reprezintă deasupra axei dacă axa piesei este orizontală şi
în stânga axei dacă axa piesei este verticală.
După forma suprafeţei de secţionare:
• secţiune plană, dacă suprafaţa de secţionare este un plan;
• secţiune frântă, dacă suprafaţa de secţionare este formată din două sau
mai multe plane consecutiv concurente sub un unghi diferit de 90 0;
planul înclinat se rabate până când devine paralel cu planul de proiecţie,
astfel încât secţiunea să nu apară deformată;
• secţiune în trepte, dacă suprafaţa de secţionare este formată din două sau
mai multe plane paralele;
se recomandă ca haşurile corespunzătoare treptelor învecinate să fie
decalate cu ½ pas;
• secţiune cilindrică, dacă suprafaţa de secţionare este cilindrică, iar
secţiunea este desfăşurată pe unul din planele de proiecţie ;
lângă denumirea secţiunii se plasează şi simbolul de desfăşurare .
Clasificarea secţiunilor propriu-zise:
Secţiune
obişnuită
Secţiune
deplasată
• secţiune suprapusă, dacă secţiunea se reprezintă direct peste vederea
respectivă;
secţiunea se trasează cu linie continuă subţire, iar traseul de
secţionare cu linie punct subţire, el reprezentând şi axa de simetrie a
secţiunii;
• secţiune intercalată, dacă secţiunea se reprezintă în intervalul de ruptură
dintre cele două părţi ale aceleiaşi vederi.
Secţiune
suprapusă
Secţiune
intercalată
OBSERVAŢII
•Traseul de secţionare nu se reprezintă în cazul secţiunilor suprapuse şi
intercalate;
Ruptura:
• este reprezentarea ortogonală, pe un plan, a unei piese din care se
îndepărtează o anumită parte, separând-o de restul piesei printr-o
suprafaţă neregulată, numită suprafaţă de ruptură, perpendiculară pe
planul de proiecţie sau paralelă cu acesta.