DESEN TEHNIC 2

Cotarea pieselor în grafica inginerescă

(SR ISO 129:1994)

Definiţie

Cotarea - înscrierea pe desen a dimensiunilor necesare pentru

fabricaţia şi controlul obiectului respectiv.

Cotarea - trebuie să definească complet piesa;

- dimensiunile înscrise - necesare şi suficiente pentru
determinarea formelor piesei şi a poziţiei relative între acestea, fără a fi
nevoie de măsurare pe desen.

1
 DESEN TEHNIC 2
Cotarea pieselor

Elementele cotării
- linia de cotă;
- extremităţile liniei de cotă;
- punctul de origine;
- linia ajutătoare;
- linia de indicaţie;
- cota.

2
 Cotarea pieselor

Linia de cotă
Definiţie - linia deasupra căreia se înscrie cota şi determină
limitele de măsurare pentru elementul cotat.

- Se trasează cu linie continuă subţire (tip B), fără a se întrerupe,

chiar dacă elementul la care se referă este reprezentat în ruptură.
-Dacă se cotează o dimensiune liniară, linia de cotă este
dreaptă, paralelă cu linia de contur a elementului la a cărui
dimensiune se referă.
-Distanţa între linia de cotă şi linia de contur, paralelă cu aceasta,
trebuie să fie de minimum 7 mm, la fel ca şi distanţa între două linii
de cotă paralele şi succesive.
-În cazul cotării dimensiunilor unghiulare sau lungimii arcelor de
cerc - se trasează sub forma unui arc de cerc cu centrul în vărful
unghiului şi concentric cu arcul cotat.

3
 Cotarea pieselor

Linia de cotă
Exemple:

4
 Cotarea pieselor

Linia de cotă
-La cotarea razelor de curbură (fig. 5.9) şi a diametrelor pe
circumferinţă (fig. 5.10), linia de cotă se execută înspre centrul de
curbură.
-Dacă centrul de curbură poate fi determinat la scara desenului, linia
de cotă este dreaptă şi orientată spre centrul de curbură.

5
 Cotarea pieselor
Linia de cotă
- Dacă centrul de curbură nu poate fi determinat la scara desenului, dar
este necesar a se indica pe desen poziţia acestuia, linia de cotă se
execută frântă înspre centru (fig. 5.11).

- Nu pot fi folosite ca linii de cotă: liniile de contur, liniile de axă, liniile

ajutătoare şi prelungirile acestora, cu excepţia cotării profilurilor curbe
unde liniile de cotă se trasează în prelungirea liniilor ajutătoare (fig. 5.12).

6
 Cotarea pieselor
Linia de cotă
-Linia de cotă poate avea braţ de indicaţie pentru înscrierea cotelor
sau pentru notarea unor date suplimentare.
-Pentru evitarea intersectării liniilor de cotă între ele sau cu linii
ajutătoare, se recomandă dispunerea liniilor de cotă în afara
conturului obiectului reprezentat, în ordinea crescătoare a cotelor,
cu dispunerea în paralel a liniilor de cotă.

7
 Cotarea pieselor
Linia de cotă
- La cotarea pieselor simetrice, reprezentate jumătate vedere –
jumătate secţiune, sau simplificat, prin jumătăţi de proiecţii sau pe
sfert, liniile de cotă referitoare la elementele reprezentate pe una din
părţi se trasează întrerupt, depăşind cu 5...10 mm axa de simetrie;
- La fel pentru cotarea, pe proiecţii complete, a mai multor elemente
simetrice succesiv paralele şi simetrice faţă de aceeaşi axă. În
aceste situaţii, liniile de cotă sunt delimitate doar la una din extremităţi
prin săgeţi.

8
 Cotarea pieselor
Linia de cotă
Cazuri când liniile de cotă au săgeţi doar la o extremitate:
• la cotarea razelor de racordare;
•la cotarea diametrelor, când circumferinţa nu este reprezentată
complet pe proiecţia respectivă;
•la cotarea mai multor dimensiuni faţă de o linie de referinţă (cotare cu
punct de origine).

9
 Cotarea pieselor
Extremităţile liniei de cotă
• săgeţi - închise sau deschise, trasate înnegrit sau neînnegrit;
Pe acelaşi desen se utilizează un singur tip de săgeată;
Săgeţile - au unghiul la vârf de 15 90, cu recomandarea de
utilizare a săgeţii cu unghiul de 15, înnegrit, şi lungimea de 6...8 ori
mai mare decât grosimea liniilor groase utilizate pe desenul respectiv.

• bare oblice - când liniile de cotă se repetă sub forma unui şir care
nu permite amplasarea săgeţilor; în acest caz extremităţile şirului sunt
prevăzute cu săgeţi orientate înspre bara oblică.

10
 Cotarea pieselor
Extremităţile liniei de cotă
- Săgeţile se dispun dinspre interiorul liniei de cotă spre exterior;
-În cazul în care spaţiul între extremităţile liniei de cotă este prea mic
şi nu permite amplasarea săgeţilor, acestea se dispun în afara
spaţiului respectiv, din exterior către interior.

- Săgeţile nu trebuie să fie intersectate de

linii ale reprezentării, cu excepţia liniilor de
haşură, în cazul reprezentării în secţiune.

11
 Cotarea pieselor
Extremităţile liniei de cotă
Săgeţile se pot sprijini:
- pe liniile ajutătoare;
- pe liniile de contur;
- pe liniile de axă.

12
 Cotarea pieselor
Punctul de origine
-Se utilizează în cazul cotării mai multor dimensiuni liniare sau
unghiulare faţă de o linie de referinţă, într-un sens sau în ambele
sensuri.
-Cotarea presupune dispunerea cotelor pe o singură linie de cotă,
cu orientarea corespunzătoare a săgeţilor faţă de punctul de origine.

13
 Cotarea pieselor
Linii ajutătoare
- Se trasează cu linie continuă subţire şi delimitează elementul de cotat.
-Depăşesc cu 2...3 mm linia de cotă, respectiv vârful săgeţii, şi sunt, de regulă,
perpendiculare pe liniile de cotă.
-La cotarea suprafeţelor conice se admite ca liniile ajutătoare să fie trasate
înclinat, la un unghi de 60 faţă de linia de cotă, însă paralele între ele.
-Ca linii ajutătoare pot fi folosite
liniile de contur, liniile de axă şi
prelungirile liniilor de cotă (în cazul
special al cotării profilurilor curbe).

14
 Cotarea pieselor
Linii ajutătoare
- Se trasează radial la cotarea dimensiunilor unghiulare sau a
lungimii arcelor de cerc care corespund unor unghiuri obtuze.
-La cotarea coardelor de cerc (fig. a) sau a lungimii arcelor de cerc ce
corespund unor unghiuri mai mici de 90 (fig. c), liniile ajutătoare se
trasează paralel cu bisectoarea unghiului respectiv.

15
 Cotarea pieselor
Linii de indicaţie
•Se trasează cu linie continuă subţire şi pot fi prevăzute cu un braţ
orizontal de indicaţie pe care se înscriu cote sau prescripţii
dimensionale sau tehnologice.
• În funcţie de elementul la care se referă pe desen, linia de indicaţie
se sprijină pe:
- o suprafaţă printr-un punct îngroşat;
- o linie de contur printr-o săgeată;
-o linie de cotă, direct, fără punct sau săgeată (în cazul în care cota
nu poate fi scrisă, din lipsă de spaţiu, deasupra liniei de cotă).

16
 Cotarea pieselor
Cote
• Cotele se scriu cu cifre arabe, având dimensiunea
minimă
nominală
de 3,5 mm;
• Valoarea numerică nu este însoţită de simbolul unităţii de măsură;
•La dimensiunile exprimate în alte unităţi de măsură decât
milimetrul, cotele respective se înscriu urmate de simbolul unităţii de
măsură folosit (, rad, m);
• Cotele care se referă la dimensiuni reprezentate la altă scară decât
a proiecţiei respective se subliniază cu linie continuă groasă;
•Valorile numerice, simbolurile, cuvintele şi prescurtările cu ajutorul
cărora se înscriu cotele, nu trebuie să fie despărţite sau intersectate
de linii de contur, de indicaţie, de axă, ajutătoare sau linii de
haşurare.

17
 Cotarea pieselor
Cote
Metode pentru înscrierea cotelor
Prima metodă – cotele se scriu deasupra liniilor de cotă, la o
distanţă de 1...2 mm de acestea, de preferinţă la mijlocul lor, astfel
încât să poată fi citite, în raport cu baza formatului, de jos şi din
dreapta desenului.

18
 Cotarea pieselor
Metode pentru înscrierea cotelor
Orientarea cotelor liniare oblice - conform fig.a şi a celor unghiulare
conform fig.b; se va evita pe cât posibil utilizarea cotelor la care direcţia
liniilor de cotă este cuprinsă în zonele haşurate; se admite ca
dimensiunile unghiulare să fie scrise paralel cu baza formatului (fig.c).

a)
19
 Cotarea pieselor
Metode pentru înscrierea cotelor
Fac excepţie următoarele cazuri:
- la cotarea diametrelor suprafeţelor cilindrice coaxiale - cotele se
înscriu alternativ faţă de axa de rotaţie;
- dacă spaţiul pentru înscrierea cotelor este insuficient, acestea se
pot scrie fie în afara liniilor ajutătoare, de preferinţă în dreapta;
- la cotarea suprapusă (cotarea mai multor dimensiuni faţă de o linie
de referinţă).

20
 Cotarea pieselor
Metode pentru înscrierea cotelor
A doua metodă – cotele se înscriu astfel încât să poată fi citite
doar de jos (dinspre baza desenului);
-liniile de cotă care nu sunt orizontale se întrerup, de preferinţă la
mijloc, pentru a se înscrie cota,
- cotele unghiulare se scriu paralel cu baza formatului.

21
 Cotarea pieselor
Simboluri utilizate la înscrierea cotelor
– se scrie înaintea cotei care indică un
diametru, cu excepţia cotării filetelor
standardizate;
R – se scrie înaintea cotei care indică o
rază de curbură;
S – se scrie înaintea cotei care indică
diametrul unei sfere;
SR – se scrie înaintea cotei care indică
raza unei sfere;
ᴖ - se scrie deasupra cotei care indică
lungimea unui arc de cerc;
– se înscrie înaintea cotei care indică
latura unui pătrat;
= – se înscrie deasupra liniei de cotă
când se indică egalitatea informativă (fără
toleranţe) a două cote alăturate, fără a se
scrie valorile numerice ale cotelor.

22
 Cotarea pieselor
Simboluri utilizate la înscrierea cotelor
- se înscrie înaintea valorii unei conicităţi, vârful simbolului de conictate
trebuind să fie orientat spre vârful conului; unghiul la vârf al simbolului este
de 30;

– se înscrie înintea valorii unei înclinări, vârful simbolului fiind orientat

spre vârful unghiului prismei; simbolul grafic al înclinării are unghiul la vârf de
15.

23
 Cotarea pieselor
Simboluri utilizate la înscrierea cotelor

Înscrierea conicităţii Dd 

C  2 tg ,
L
Valorile conicităţii sunt standardizate şi 2se aleg din următoarele
două şiruri de valori:
–1:3; 1:5; 1:10; 1:20; 1:50; 1:100; 1:200; 1:500;
–1:4; 1:6; 1:7; 1:12; 1:15; 1:30.

Înscrierea înclinării Hh

S L  tg  ,

Valorile înclinărilor şi reducerilor normale, pentru piesele prismatice,

sunt standardizate şi se recomandă a fi alese din şirul de valori:
1:10; 1:20; 1:50; 1:100; 1:200; 1:500.

24
 Cotarea pieselor
Clasificarea cotelor
1. După rolul funcţional al elementului cotat (criteriul funcţional):
- cote funcţionale (F) – definesc elemente cu rol esenţial pentru
funcţionarea obiectului reprezentat. Cotele funcţionale se referă la
dimensiunile unui element de care depinde buna funcţionare a
piesei sau la dimensiunile care determină poziţia unui element
funcţional faţă de o bază de referinţă. Cotele funcţionale se înscriu
direct pe desen, fără a fi permisă deducerea lor din alte cote.
- cote nefuncţionale (NF) – necesare pentru definirea formei
constructive a elementului cotat, dar care nu sunt esenţiale pentru
funcţionarea obiectului reprezentat. Cotele nefuncţionale se aleg
cât mai convenabil pentru execuţia şi verificarea obiectului.
- cote auxiliare (Aux) – se referă la dimensiuni indicate informativ
şi care nu sunt necesare pentru definirea formei şi a dimensiunilor
obiectului. Ele se deduc din cotele funcţionale sau nefuncţionale şi
se înscriu între paranteze, fără toleranţe.

25
 Cotarea pieselor
Clasificarea cotelor

Exemplu

26
 Cotarea pieselor
Clasificarea cotelor
2.După categoria elementelor la care se referă (criteriul geometrico
– constructiv):
- cote de poziţie (Cp) – se referă la dimensiuni necesare pentru
determinarea poziţiei relative a formelor geometrice care
alcătuiesc piesa. Cotele de poziţie sunt, de regulă, cote funcţionale
şi se înscriu între baze de referinţă convenabil alese.
- cote de formă (Cf ) – se referă la dimensiunile formelor
geometrice interioare şi exterioare din care este alcătuită piesa.
Cotele de formă pot fi, după caz, cote funcţionale sau cote
nefuncţionale.
- cote de gabatit (Cg ) – care definesc dimensiunile maxime ale
piesei pe cele trei direcţii Ox, Oy şi Oz ale sistemului de referinţă.
Cotele de gabarit se înscriu între baze de referinţă extreme şi se
pot regăsi printre cotele de poziţie sau cotele de formă.

27
 Cotarea pieselor
Clasificarea cotelor

Exemplu

28
 Cotarea pieselor
Clasificarea cotelor
3.După tipul procesului tehnologic pentru care se realizează
cotarea (criteriul tehnologic):
- cote de trasare – se referă la dimensiuni care sunt determinate
geometric prin trasare, în vederea execuţiei, chiar dacă nu pot fi
măsurate pe piesă;
- cote de prelucrare – se referă la dimensiuni determinate de
procedeul tehnologic de prelucrare, fiind delimitate de o suprafaţă
de referinţă şi o muchie tăietoare a sculei, sau de două muchii
tăietoare ale sculei;
- cote de control – se referă la dimensiuni limitate de o suprafaţă
de referinţă a piesei şi o suprafaţă de contact cu instrumentul de
verificare (de control);
- cote de montaj – prin care se determină poziţiile relative dintre
piesele cae alcătuiesc un ansamblu şi care trebuiesc respectate la
montaj.

29
 Cotarea pieselor
Clasificarea cotelor

Exemple

30
Mulţumim pentru atenţie!