Sunteți pe pagina 1din 13

Elementele cotarii

Elementele cotarii sunt: linia ajutatoare, linia de cota, inia de indicatie, extremitatile liniei de cota, punctul de origine si valoarea propriu-zisa a cotei (fig. 5.2a si b).

5.2.1 Execut grafica si dispunerea elementelor cotarii Liniile ajutatoare se executa cu linie continua subtire. Ca linii ajutatoare pot fi folosite liniile de contur sau de axa (fig. 5.2). Prelungirile liniilor de cota pot fi folosite ca linii ajutatoare numai n cazul cotarii profilurilor curbe (fig. 5.3). Liniile ajutatoare trebuie sa fie n general perpendiculare pe extremitatile elementului cotat, ele trebuie sa depaseasca punctele necesare pentru determinarea

Fig. 5.3

formei geometrice a obiectului si liniile de cota cu 2 . . . 3 mm (fig. 5.4). Pentru

claritatea cotarii, se admite n mod exceptional ca liniile ajutatoare sa fie trasate nclinat, la aproximativ 600 fata de linia de cota, nsa paralele ntre ele (fig. 5.5). Liniile de cota sunt liniile deasupra carora se nscriu cotele respective. Ele se traseaza cu linie continua subtire si se dispun paralel cu elementele la care se refera, putnd fi dupa caz, drepte, frnte sau sub forma de arc de cerc, n cazul cotarii dimensiunilor unghiulare sau a arcelor de cerc (fig. 5.6; 5.7; 5.8).

Distanta dintre doua linii de cota paralele, precum si distanta dintre linia de cota si linia de contur, paralela cu aceasta, trebuie sa fie de min. 7mm (fig. 5.2). Trebuie evitata pe ct posibil intersectarea liniilor de cota ntre ele, precum si intersectarea acestora cu linii de indicatie si linii ajutatoare; n acest scop se recomanda dispunerea liniilor de cota n afara conturului proiectiilor obiectului reprezentat, n ordinea crescatoare a cotelor. n cazul n care aceasta dispunere nu este posibila, liniile de cota nu se ntrerup (fig. 5.9).
Liniile de contur, de axa, ajutatoare si prelungirile lor nu pot fi utilizate ca linii de cota, cu exceptia cotarii conicitatilor, nclinarilor si a profilurilor curbe (fig. 5.3).

Liniile de indicatie se executa cu linie continua subtire si, daca este necesar, pot avea un brat de indicatie. n functie de elementul la care se refera, linia de indicatie se termina n interiorul unui contur printr-un punct nnegrit, pe o linie de contur, printr-o sageata sau pe o linie de cota, fara punct si fara sageata (fig. 5.10; 5.11; 5.2). 5.2.2 Extremitatile liniei de cota si punctul de origine

Linia de cota trebuie sa aiba extremitatile bine precizate, prin sageti si sau bare oblice sau daca este cazul, prin indicarea punctului de origine (fig. 5.2a si b). Linia de cota poate fi delimitata la un singur capat prin sageata, la celalalt ramnnd libera, la cotarea: - razelor de curbura(fig. 5.7); diametrelor, cnd circumferinta nu este complet reprezentata n proiectia respectiva (fig. 5.12);

- obiectelor simetrice si a mai multor elemente simetrice, paralele si succesive (fig. 5.13). Sagetile pot fi executate n urmatoarele variante: - prin doua linii scurte, laturile sagetii formnd un 0 0 unghi oarecare, cuprins ntre 15 si 90 , sagetile fiind nchise sau deschise (fig. 5.14a si b) si, dupa caz, nennegrite sau nnegrite (fig. 5.14c si d); - n desenul tehnic se recomanda utilizarea sagetii nnegrite cu unghiul de 15 avnd lungimea de 6...8 ori grosimea liniei groase utilizata n desenul respectiv, dar nu mai mica de 2 mm (fig. 5.15).
0

Precizarea extremitatii poate fi facuta si printr-o bara oblica trasata la 450 (fig. 5.16a) sau indicarea punctului de origine, n cazul cotarii cumulative (fig. 5.16b).
Att laturile sagetii ct si bara oblica trebuie trasate cu linie de pronuntata pentru a fi

grosime mijlocie cu nnegrire distincte fata de liniile de cota.

Punctul de origine se reprezinta sub forma unui cerc cu diametre de circa 3 mm, executat cu linie continua subtire (fig. 5.16b). n cazul unui spatiu insuficient pe linia de cota sagetile se orienteaza catre interiorul intervalului cotat sau pot fi nlocuite prin linii nclinate la 450 sau puncte nnegrite, n care caz sagetile de la extremitatile sirului de cote trebuie orientate ntotdeauna spre punct (fig. 5.17). Pe un acelasi desen se foloseste un singur tip de sageata. Sagetile trebuie sa se

sprijine pe liniile de contur, de axa sau ajutatoare aferente. Nu se admite ca sagetile sa fie intersectate de alte linii din cmpul desenului cu exceptia hasurilor. Pentru evitarea unor confuzii, n cazul n care unele linii de contur intersecteaza sagetile unei cote, ele trebuie ntrerupte n corespondenta sagetilor (fig. 5.18).

nscrierea valorilor cotelor

Valorile cotelor se scriu cu caractere avnd o dimensiune suficient de mare pentru a se asigura o buna vizibilitate att a desenului original, ct si a reproducerilor dupa microfilm. Se recomanda naltimea nominala de minimum 3,5 mm. Pe un desen, toate cotele, inclusiv simbolurile, cuvintele si prescurtarile aferente se nscriu utiliznd o singura dimensiune nominala a scrierii si un singur tip de scriere. Toate dimensiunile liniare nscrise pe desen se exprima n milimetri (mm) fara ca simbolul unitatii de masura sa fie indicat dupa cota. Valorile cotelor se scriu cu caractere avnd o dimensiune suficient de mare pentru a se asigura o buna vizibilitate att a desenului original, ct si a reproducerilor dupa microfilm. Se recomanda naltimea nominala de minimum 3,5 mm. Pe un desen, toate cotele, inclusiv simbolurile, cuvintele si prescurtarile aferente se nscriu utiliznd o singura dimensiune nominala a scrierii si un singur tip de scriere. Toate dimensiunile liniare nscrise pe desen se exprima n milimetri (mm) fara ca simbolul unitatii de masura sa fie indicat dupa cota. nscrierea valorilor cotelor trebuie efectuata dupa una din cele doua metode descrise mai jos. Pe acelasi desen trebuie folosita o singura metoda de cotare.

n metoda 1 valorile cotelor se dispun paralel cu liniile de cota, de preferinta deasupra si la mijlocul lor, la o distanta de cca. 1 - 2 mm, de acestea (fig. 5.19). Face exceptie cotarea cu cote suprapuse (fig. 5.2b). Valorile trebuie nscrise astfel nct sa poata fi citite de jos si din dreapta desenului, n raport cu baza formatului. Valorile nscrise deasupra liniilor de cota oblice trebuie sa aiba orientarea din figura 5.20; se va evita amplasarea cotelor cu orientare cuprinsa n zona hasurata din figura.
Valorile unghiurilor pot fi nscrise cu orientarea si dispunerea indicata n figurile 5.21 si 5.22.

n metoda 2 valorile cotelor se nscriu avnd aceeasi orientare si dispunere cu deosebirea ca liniile de cota care nu sunt orizontale se ntrerup, de preferinta, spre mijloc, pentru a se nscrie valoarea cotelor (fig. 5.23 si 5.24). Valorile unghiurilor mai pot fi orientate si dispuse ca n figura 5.25. Se recomanda utilizarea metodei 1 de cotare deoarece nu implica ntreruperea liniei de cota.

Cotele, precum si simbolurile, cuvintele si prescurtarile aferente se scriu astfel nct sa nu fie despartite sau intersectate de linii de contur, de indicatie, de axa, ajutatoare sau de hasuri (fig. 5.26). Daca nu este posibil astfel, liniile mentionate se ntrerup n portiunea n care se nscrie cota. Pe suprafetele hasurate, hasurile se sterg n zona de nscriere a cotei, dndu-i-se spatiului respectiv o forma aproximativ circulara. Numerele 6, 9, 66, 68, 86, 98 etc. trebuie urmate de un punct daca prin pozitia lor sunt posibile confuzii. nscrierea valorilor trebuie adaptata situatiei. Astfel, ele pot fi nscrise: - mai aproape de una din extremitati si alternativ, pentru a evita urmarirea liniilor lungi de cota, care pot fi trasate n astfel de cazuri numai partial (fig. 5.27);
- deasupra liniei de cota, n prelungirea ei sau n afara intervalului cotat, cnd lipsa de spatiu o impune (fig. 5.28);

- la extremitatea unei linii de indicatie terminata la partea opusa pe o linie de cota prea scurta care nu permite nscrierea normala a valorii cotei (fig. 5.28);

- deasupra prelungirii liniei de cota atunci cnd spatiul nu permite nscrierea valorii prin ntreruperea unei linii de cota care nu este orizontala (fig. 5.29);

Cotele se nscriu nsotite, dupa caz, de urmatoarele simboluri:


- nscris naintea unei cote daca indica un

diametru cu exceptia cotarii filetelor (fig. 5.26); R - nscris naintea cotei daca indica o raza (fig. 5.7). Cnd valoarea cotei se deduce din alte cote, simbolul R se indica fara a fi urmat de cota (fig. 5.30); - nscris naintea valorii cotei, daca se coteaza latura unui patrat (fig. 5.31);
Simbolurile pentru diametru si patrat pot fi omise daca forma este evidenta n reprezentare.

avnd vrful orientat spre vrful conului (fig. 5.32); vrful - nscris naintea valorii orientat spre vrful 5.31);

- nscris naintea valorii conicitatii unghiului nclinarii cu unghiului prismei (fig.

daca aceasta este marimea lungimii unui arc de cerc (fig. 5.33);

- nscris deasupra valorii unei cote

SR sau S - nscris naintea unei cote daca se indica raza sau diametrul unei sfere (fig. 5.12 si 5.34). Daca este necesar sa se indice egalitatea a doua cote alaturate, deasupra semnul egal numerice

liniilor de cota se traseaza fara a se mai nscrie valorile respective (fig. 5.35).

Cotele unor elemente care n mod exceptional sunt reprezentate pe desen la alta scara se subliniaza cu exceptia pieselor reprezentate n ruptura (fig. 5.29).

5.4 Reguli generale de aplicare a cotarii

1. Toate informatiile necesare pentru definirea clara si completa a unui obiect sau a unui element al acestuia trebuie nscrise direct pe desen. Numarul de cote trebuie sa fie minim, dar suficient pentru verificarea si executarea obiectului reprezentat. 2. Pe un desen cota se nscrie o singura data. Se admite repetarea cotei n cadrul altei proiectii numai daca proiectia respectiva este reprezentata pe o alta plansa; n acest caz sub linia cotei care se repeta se nscrie si numarul plansei pe care cota este repetata. 3. Cotele referitoare la un acelasi element se dispun, pe ct posibil, numai pe una din proiectiile obiectului reprezentat, si anume, pe vederea

sau sectiunea n care forma elementului este reprezentata n modul cel mai clar (fig. 5.36 si 5.37). 4. Cotele se grupeaza n mod distinct pe proiectia pe care se dispun, si anume, cele referitoare la forma exterioara - pe vedere si cele care se refera la forma interioara pe sectiune (fig. 5.13 si 5.38). 5. n cazul cotarii unor piese montate asamblat, cotele referitoare la fiecare piesa se grupeaza separat, cu exceptia cotelor comune

(fig. 5.39). 6. Nu se admite cotarea unor elemente reprezentate prin linii de contur sau muchii acoperite.

5.5 Sisteme de cotare

1. Cotarea n serie consta n dispunerea cotelor n succesiune, liniile de cota succesive determina un lant de cote; o eventuala eroare asupra uneia din dimensiunile cotate influenteaza negativ ntregul lant de cote (fig. 5.40). 2. Cotarea fata de un element comun a mai multor dimensiuni liniare sau unghiulare se poate efectua n paralel sau suprapusa. - Cotarea n paralel consta n dispunerea cotelor pe linii de cota paralele avnd o baza de cotare comuna (fig. 5.41 si 5.42). - Cotarea suprapusa este o cotare n paralel simplificata, utilizata n cazul unui spatiu insuficient pentru nscrierea cotelor. Ea consta n dispunerea cotelor pe o singura linie de cota, cu aceeasi orientare a sagetilor fata de acelasi punct de origine. Cotele se nscriu n dreptul sagetilor fie paralel cu liniile ajutatoare, fie paralel cu linia de cota si deasupra acesteia (fig. 5.43 si 5.44).
Cotarea suprapusa poate fi executata si pe doua directii cu dispunerea corespunzatoare a punctului de origine (fig. 5.45).

3.