Sunteți pe pagina 1din 18

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

PROIECT PENTRU OBŢINEREA CERTIFI-


CATULUI DE COMPETENŢE PROFESIO-
NALE NIVELUL 4 DE CALIFICARE

Tema

TIPURI DE UZURI ALE


MAŞINILOR ŞI UTILAJELOR

Indrumător,
Profesor

Elev:
Clasa a XII-a

iunie 2018

1
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

1.CUPRINSUL
Tema proiectului
1. Cuprinsul 1
2. Argumentul 3
3. Uzarea sistemelor tehnice 6
3.1.Uzarea si influenta sa 6
3.1.1.Cauzele si etapele uzarii 6
3.2.Tipuri de uzura 7
3.3.Factori ca influenteaza uzura 14
3.4.Etapele uzarii 15
3.5.Controlul uzarii 16
3.6.Metode de control 17

Bibliografie 18

2
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

2.ARGUMENTUL
Absolvenţii noului sistem de formare profesională, dobândesc abilităţi, cu-
noştinţe, deprinderi dezvoltand si o serie de abilităţi cheie transferabile, cu scopul
de a sprijini procesul de învăţare continuă, prin posibilitatea unei reconversii
profesoinale flexibile catre meserii inrudite.
Fiecare dintre calificările profesionale naţionale necesită unităţi de compe-
tenţă cheie şi unităţi de competenţă profesionale. Competenţele profesionale sunt
grupate în unităţi de competenţă generale şi specializate.
Cererea pieţei şi necesitatea formării profesionale la nivel european au re-
prezentat motivele esenţiale pentru includerea abilităţilor cheie în cadrul Stand-
ardelor de Pregătire Profesională ( S.P.P. ) Tinerilor trebuie să li se ofere posi-
bilitatea de a dobândi acele competenţe de bază care sunt importante pe piaţa
muncii.
Curriculum-urile specifice nivelul 4 de calificare au fost concepute astfel
încât să dezvolte abilităţi de care tinerii au nevoie pentru ocuparea unui loc de
muncă, pentru asumarea rolului în societate ca persoane responsabile, care se in-
struiesc pe tot parcursul vieţii. Aceste cerinţe, necesare unei vieţi adaptate la ex-
igenţele societăţii contemporane, au fost încorporate în abilităţile cheie .
Fiecare nivel parcurs în domeniul Tehnic, implică dobândirea unor abilităţi,
cunoştinţe şi deprinderi care permit absolvenţilor fie să se angajeze, fie să-şi con-
tinue pregătirea la un nivel superior.Pregătirea forţei de muncă calificate în con-
formitate cu standardele europene presupune desfăşurarea instruirii bazate pe
strategii moderne de predare şi evaluare, centrate pe elev.
Noii angajaţi vor putea desfăşura sarcini non-rutiniere care implică colaborarea în
cadrul unei echipe.
Prin unităţile de competenţe specializate din cadrul Curriculum-ului spe-
cific nivelul 4 de calificare, elevul este solicitat în multe activităţi practice care îi
stimulează şi creativitatea. Orice activitate creativă va duce la o lărgire semnifica-
tivă a experienţei şi la aplicarea conştientă a cunoştinţelor dobândite.

Proiectul pentru obtinerea certificatului de competente profesionale , cu tema


„ TIPURI DE UZURI ALE MASINILOR SI UTILAJELOR” implica elevul in
atingerea Standardelor de Pregatire Profesionala specifice pregatirii sale in dome-
niul tehnic.
In timpul functionarii masinilor, utilajelor si instalatiilor are loc o uzare
neântrerupta a suprafetelor in frecare ale diferitelor organe de masini din compo-
nenta acestora.Din aceasta cauza, se modifica jocurile initiale din asamblari, forma,

3
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

dimensiunile, precum si starea suprafetelor. La o anumita valoare a acestor modifi-


cari apare o inrautatire brusca a insusirilor de exploatare ale anumitor mecanisme
sau ale intregii masini-unelte, fapt care determina necesitatea reparatiei.
Repararea si intretinerea intre reparatii a masinilor, uitlajelor si instalatiilor
necesita cheltuieli importante. In plus, la lucrarile de reparatii participa un numeros
personal muncitor cu inalta calificare. Depistarea din timp si eliminarea cauzelor
care provoaca iesirea prematura din uz a organelor de masini au rezultate econom-
ice importante:
• micsoreaza opririle neproductive ;
• maresc perioada dintre reparatii ;
• reduce cheltuielile pentru efectuarea acestora, eliberand in acelasi timp,
pentru alte lucrari, un mare numar de muncitori calificati.

Cauza principala a deteriorarii sau iesirii din uz a pieselor masinilor, utilajelor si


instalatiilor este uzarea suprafetelor aflate in frecare. Marimea uzarii in unitatea de
timp si caracterul acesteia depind de proprietatile fizico-mecanice si chimice ale
straturilor superficiale ale metalului din care sunt confectionate piesele, de viteza
relativa de deplasare a suprafetelor acestora, de presiunea de contact dintre ele, pre-
cum si de unii factori externi, ca de pilda: lubrifierea, acoperirea cu impuritati si
calitatea prelucrarii suprafetelor respective.
Adeseori, distrugerea suprafetelor incepe in urma strivirii lor, care se produce
atit in procesul de frecare cit si in cazul lipsei unei miscari relative, precum si din
cauza asa-zisei oboseli a straturilor superficiale ale metalului, din cauza coroziunii
sau din alte cauze.
In cazul interactiunii suprafetelor in contact fara deplasare relative, suprafetele
se distrug de obicei ca urmare a strivirii.Acest fapt este caracteristic pentru imbi-
narile cu pana , cu caneluri, cu filet, pentru stifturile cilindrice, reazeme etc.In ca-
zul miscarii de rotatie , sau rectilinii alternative , distrugerea suprafetelor are loc
mai ales datorita uzarii si strivirii.
In aceste conditii functioneaza majoritatea organelor de masini, utilaje si in-
stalatii: lagare cu alunecare ,bucsele, discurile cuplajelor de frictiune si ale franelor,
suruburile conducatoare, batiurile, mesele, carucioarele,cutii de viteze etc.
Organele masinilor ,utilajelor si instalatiilor pot fi distruse si scoase din uz atit
datorita cauzelor aratate mai sus,cit si in urma unor defecte constructive sau a
repararii defectuoase.
Asemenea defecte sunt:
✓ alegerea unor materiale si a unui tratament termic care nu corespund con-
ditiilor de exploatare a pieselor;

4
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

✓ alegerea incorecta a jocurilor si a ajustajelor la locurile de contact ale


pieselor;
✓ utilizarea unei metode nerationale de imbinare a pieselor;
✓ datorita abaterii de la dimensiunile prescrise pe desen a pieselor in frecare;
✓ alegerea necorespunzatoare a metodei de aducere a uleiului de ungere pe su-
prafete de frecare;
✓ rezistenta si rigiditatea insuficienta a pieselor si montarea sau reglarea in-
corecta a masinii,utilajului sau instalatiei.
Exploatarea corecta a masinilor ,utilajelor si instalatiilor in bune conditii maresc
considerabil durata de serviciu.
Prevenirea ruperii diverselor piese depinde, in mare masura, de starea sis-
temelor de siguranta , de blocare si a limitatoarelor. Cresterea duratei de serviciu a
pieselor masinilor, uilajelor si instalatiilor se realizeaza si prin perfectionarea
metodelor de reparare, marirea rezistentei la uzarea pieselor, controlul uzarii prin-
cipalelor imbinari, modernizarea subansamblurilor, mecanismelor etc..
Obtinerea unei productii de buna calitate este conditia obligatorie pentru stabili-
rea marimii uzarii limita a organelor componente, ale masinilor ,utilajelor si in-
stalatiilor.
In cazul masinilor-unelte, precizia de functionare depinde de precizia pozitiei si
directiei deplasarii pieselor si a subansamblurilor in raport cu ghidajele bati-
urilor.Reducerea preciziei geometrice a batiurilor, ca urmare a uzarii, inrautateste
brusc caracteristicile de exploatare ale masinilor-unelte.

Elaborarea proiectului a permis atingerea unor unitati de competenta :


1. Comunicare si iteratie.
2. Asigurarea calitatii.
3. Igiena si securitatea muncii.
4. Lucrul in echipa.
5. Utilizarea calculatorului si prelucrarea informatiei

5
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

3.UZAREA SISTEMELOR TEHNICE

3.1. UZAREA Şl INFLUENŢA El ASUPRA DURATEI DE


FUNCŢIONARE A MAŞINILOR, UTILAJELOR Şl INSTALAŢII-
LOR
Procesul de frecare dintre suprafeţele de contact a pieselor componente ale
maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor are ca efect pierderea de energie manifestată
prin căldura produsă şi uzarea, ca rezultat al desprinderii de material şi al modifică-
rii stării iniţiale a acestor suprafeţe. Pierderea de material conduce la modificarea
dimensiunilor şi a formei geometrice a suprafeţelor pieselor în contact. In anumite
condiţii de temperatură pot interveni simultan şi modificări structurale ale straturi-
lor superficiale. Toate acestea influenţează direct sau indirect, capacitatea portantă
a organelor de maşini (de exemplu la lagăre), precizia de lucru a maşinilor, utilaje-
lor şi instalaţiilor (de exemplu la maşini- unelte), cinematica funcţională (de exem-
plu flancurile roţilor dinţate) etc., făcînd totodată să apară forţe dinamice dăună-
toare şi o funcţionare necorespunzătoare, ducînd în ultimă instanţă la scoaterea din
uz a maşinii, utilajului sau instalaţiei.
Uzarea este un proces progresiv care poate şi trebuie să fie combătut pentru
a se evita scoaterea prematură din funcţionare a maşinii, utilajului sau instalaţiei
respective.
Luînd în considerare factorii care contribuie la deteriorarea suprafeţelor şi
aspectul acestora, uzările s-au clasificat în următoarele tipuri: de adeziune, de abra-
ziune, de oboseală, de impact, de coroziune etc.
3.1.1.CAUZELE SI ETAPELE UZARII
Uzarea este procesul de distrugere a suprafeţelor aflate în contact, din cauza frecă-
rii. Consecinţele uzării sunt: schimbarea geometriei, a calităţii, precum şi a proprie-
tăţilor stratului superficial al materialelor.
Fenomenul de uzare este strâns legat de fenomenul de frecare. Uneori, chiar
în stadiul incipient, uzura poate duce la erori de funcţionare. în construcţia de apa-
rate, de multe ori uzura este incompatibilă cu destinaţia produselor caracterizate
prin precizie şi fidelitate în transmiterea semnalelor.
Procesul de uzare se desfăşoară în timp şi este însoţit de pierdere de energie calo-
rică şi de material, care începe să se desprindă. Rezultatul uzării este exprimat în

6
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

unităţii absolute (masă, volum, lungime) prin raportare la lungime, folosind o mă-
rime numită intensitatea uzurii (mg/h, μm/h).
Reprezentarea etapelor uzării arată şi etapele prin care trece o piesă, în timp,
sub acţiunea forţelor de frecare (Fig. 3.1) Conform reprezentării, se identifică ur-
mătoarele etape de uzare:
• etapa de rodaj - este perioada de adaptare a suprafeţelor (I);
• etapa de uzare normală - este perioada când viteza sau intensitatea uzării se
menţin aproape constante (II);
• etapa de uzare distructivă - este perioada în care parametrii de funcţionare au va-
lori ce nu mai corespund unei funcţionări normale (III).

Fig.3.1

Se consideră, în general, că uzarea prezintă două aspecte importante:


a) uzarea fizică - este un proces fizic distructiv, ce duce progresiv la scoaterea din
funcţiune a maşinii şi poate fi combătut sau ameliorat;
b) uzarea morală - este cauzată de apariţia în exploatare a unor maşini şi utilaje de
acelaşi tip, dar perfecţionate în ceea ce priveşte modul de lucru, folosirea, principi-
ile de prelucrare sau parametrii economici.
3.2. TIPURI DE UZURĂ
În funcţie de factorii care contribuie la uzarea suprafeţelor, dar şi după as-
pectul suprafeţelor uzate, uzările fizice se pot clasifica conform figurii 3.2.

7
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

Tipuri de
uzura

de prin
orizontala abraziva de impact de fretaj
aderenta coroziune

Fig.3.2

• Uzura pe orizontală este rezultatul direct al frecării produse la deplasarea


pe orizontală.
• Uzura de aderenţă apare ca urmare a interacţiunii mecano-moleculare din-
tre straturile superficiale ale suprafeţelor. Ea se manifestă prin distrugerea
continuă, din cauza deformaţiilor plastice, a zgârierii suprafeţelor şi a distru-
gerii punţilor de sudură formate.
În anumite condiţii de încărcare (lipsa ungerii, funcţionarea la anumite tempera-
turi), se formează punţi de sudură care apoi se rup. Coeficientul de frecare dintre
aceste suprafeţe este mai mare, deci creşte intensitatea uzării, în figura 3.3. sunt
prezentate microsudurile care apar între suprafeţele în contact.
O formă de manifestare gravă a uzurii de aderenţă este gripajul. Acest feno-
men se produce din cauza legăturilor moleculare puternice, urmate de distrugerea
superficială şi în adâncime a suprafeţelor, ceea ce poate avea drept consecinţă îm-
piedicarea deplasării relative.
Acest tip de uzură se manifestă sub formă de suduri şi smulgeri cu rizuri adânci sau
blocaj total. Apare la sarcini mari, în cazul lipsei lubrifiantului sau a straturilor pro-
tectoare, dar şi în urma concentrării termice locale ridicate, la rodajul defectuos sau
la viteze ridicate.
Griparea are două forme, clasificarea făcându-se în funcţie de temperatura la care
aceasta se produce, şi anume:

a) griparea la temperaturi joase, care se produce la viteze mici. în această


situaţie apar deformaţii plastice ale stratului superficial. Fenomenul se caracteri-
zează prin valori mari ale coeficientului de frecare, iar uzura se produce rapid.
b) griparea la temperaturi înalte, care apare la viteze mari. în această si-
tuaţie, coeficientul de frecare este mic şi uzarea este redusă.
Din punct de vedere constructiv şi funcţional, griparea poate avea următoa-
rele cauze:
• efectuarea unui rodaj la parametri necorespunzători;
• existenţa unui joc prea mic între suprafeţele în contact;

8
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

• prelucrarea excesivă a suprafeţelor, ceea ce are drept urmare pierderea uleiului


dintre suprafeţe;
• utilizarea altui ulei decât cel indicat (cu viscozitate prea mică);
• parametrii de lucru nu sunt în limite normale;
• utilizarea materialelor al căror cuplu formează uşor microsuduri.
Gripajul se poate evita folosind uleiuri adecvate, alegând corect cuplul de materiale
în contact sau prin durificarea suprafeţelor şi calcularea corectă a temperaturii de
lucru a suprafeţelor.
Uzura abrazivă apare în urma unui proces mecanic de degradare, provocat
prin aşchierea şi zgârierea suprafeţelor în contact de către diferite particule dure,
provenite din mediul exterior sau desprinse chiar din suprafeţele în mişcare rela-
tivă. Uzura abrazivă poate fi produsă de particule de praf, aşchii metalice sau şpan
pătruns accidental între suprafeţele de contact. Condiţia ca fenomenul să apară este
ca aceste impurităţi să aibă duritate mai mare decât duritatea suprafeţelor. Acest tip
de uzură poate fi întâlnit frecvent la ghidajele maşinilor-unelte, la flancurile angre-
najelor deschise, dar şi în perioada de rodaj. Este uşor de recunoscut după urmele
de zgârieturi rămase pe suprafeţe.
Caracteristic acestui tip de uzură este faptul că efectele ei se diminuează în
timp, deoarece particulele se tocesc sau se sfărâmă, ceea ce le reduce capacitatea
distructivă. Totodată, microasperităţile dispar în timp, ceea ce măreşte suprafaţa de
susţinere. Efectele uzurii abrazive pot fi diminuate de o serie de măsuri, prezentate
în figura 3.4.

Masuri ce diminueaza uzura abraziva

utilizarea protejarea curatarea


alegerea corecta durificarea etansarea
lubrifiantului suprafetelor in suprafetelor
a materialului suprafetelor corespunzatoare
corect contact inainte de montaj

Fig.3.4

Uzarea de abraziune este provocată de prezenţa particulelor dure între supra-


feţele de contact sau de asperităţile mai dure ale uneia din suprafeţele de contact.
Această uzare este uşor de recunoscut prin urmele lăsate de microaşchiere, ea acce-
lerînd uzarea prin coroziune.

9
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

Particulele dure pot proveni prin forfecarea prealabilă a unor contacte (uzare
de adeziune), desprinderi de porţiuni din stratul de suprafaţă mai dur, prin desprin-
derea şi evacuarea materialului unor ciupituri etc., precum şi prin produsele meta-
lice ale altor uzări.
Rezultatele cantitative ale uzurii abrazive sînt dependente de: natura cuplului
de materiale, în sensul că o duritate mai mare a suprafeţei opune o rezistenţă spo-
rită acţiunii de roadere şi, dimpotrivă, materialele plastice permit împlîntarea parti-
culelor dure în ele; de natura abrazivului, intensitatea şi durata acţiunii particulelor
fiind influenţate de duritatea, dimensiunile şi forma lor; de condiţiile funcţionale.
Prin redarea vîrfurilor asperităţilor se măreşte continuu suprafaţa de susţinere.
Deoarece presiunea de contact scade invers proporţional cu creşterea suprafeţei, la
un moment dat intervine un echilibru de durată mai îndelungată, determinată în
principal de încărcare, viteză, temperatură. Aceasta cu atît mai mult cu cît particu-
lele abrazive, prin tocire sau sfărîmare, îşi pierd capacitatea distructivă.
De asemenea, creşterea vitezei de circulaţie a lubrifiantului dintre supra-
feţele în mişcare relativă, sporind energia cinetică a particulelor abrazive, contri-
buie la mărirea capacităţii lor distructive.

Uzura de oboseală a stratului superficial, numită şi uzură prin ciupire (pit-


ting), se manifestă prin apariţia unor ciupituri (pittings) pe toată suprafaţa de con-
tact la suprafeţele unse şi a unor exfolieri la suprafeţele neunse. Este specifică
mişcărilor de rotaţie şi se observă la suprafeţele de frecare ale angrenajelor, rul-
menţilor, camelor sau bandajelor.
1.Pittingul este o formă a uzării de oboseală a suprafeţelor cu contacte punc-
tiforme (de exemplu căile de rulare a lagărelor cu rostogolire) sau liniare (de exem-
plu flancurile roţilor dinţate) şi se recunoaşte sub forma caracteristică de gropiţe
sau ciupituri (diferite de cele de adeziune provocate prin smulgeri). în aceste si-
tuaţii, însuşi modul de funcţionare dă naştere unor eforturi unitare în punctele de
contact, cu caracter pulsator. Oboseala stratului se exteriorizează prin fisuri foarte
fine în locurile slăbite dintre cristale, şi anume, la suprafaţă în punctele de concen-
trare a tensiunilor, sau la anumită adîncime în stricta apropiere a suprafeţei, în locul
în care există efortul unitar maxim de forfecare. Sub acţiunea unor presiuni mari de
contact, în prezenţa unui ulei cu viscozitate insuficientă, acesta pătrunde în cele
mai fine fisuri, contribuind la dislocarea unor particule de material printr-o puter-
nică acţiune de pană. Astfel, la început apar mici ciupituri care, prin cumulare, se
transformă în cratere de dimensiunile unei gămălii de ac şi mai mari.
2) Uzarea prin exfoliere (cojire) este caracterizată prin desprinderea de mici
particule metalice, care se produce la materiale metalice plastice, cînd este depăşită
rezistenţa la forfecare în zonele de contact cu frecări concentrate.

10
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

Exfolierea este activată de tensiunile interne rămase în urma tratamentelor defec-


tuoase de călire, cementare sau nitrurare, prin micşorarea mobilităţii atomilor în
reţea. Condiţiile iniţiale care provoacă această uzare sînt diferite de cele din cazul
pittingului.
3) Uzarea prin cavitaţie este definită ca fiind un proces de distrugere a su-
prafeţei (şi deplasare de material sub formă de mici particule) produsă de mediu li-
chid sau gazos fără prezenţa celei de a 2-a suprafeţe de frecare ca în oazurile
obişnuite. Se mai numeşte şi eroziune de cavitaţie sau coroziune de cavitaţie şi se
produce de regulă, pe suprafeţele paletelor, rotoarelor de pompă, cilindrii motoare-
lor diesel etc., care sînt în contact cu fluide la viteze mari.
Uzarea prin cavitaţie se explică astfel: la mişcările relative mari sau la
schimbări de viteză dintre un lichid şi metal, presiunile locale devin reduse, în fluid
se produce transformarea de energie, temperatura lichidului depăşeşte punctul de
fierbere şi se formează mici pungi de vapori şi gaze (bule de cavitaţie). Cînd presi-
unea revine la normal (sau creşte) se produce o implozie (spargerea bulelor) cu
forţe mari de impact pe microzonele suprafeţei metalice, producîndu-se oboseala
stratului şi apariţia de ciupituri de cavitaţie.
Uzura de oboseală este cauzată de:
a) modificările structurale, provocate în straturile superficiale ale suprafeţei de va-
riaţia ciclică a eforturilor unitare de contact;
b) energia de deformare transformată în căldură şi acumulată în cantităţi mici în
material, ceea ce produce variaţii bruşte locale şi, deci, tensiuni nedorite, având
drept urmare apariţia microfisurilor; c) acţiunea presiunii hidrodinamice mari a
uleiului pătruns în aceste microfisuri.
Pittingul depinde de:
• duritatea suprafeţei;
• mărimea sarcinii;
• prezenţa frecării de alunecare, concomitent cu cea de rostogolire;
• rugozitatea suprafeţei;
• frecvenţa ciclurilor;
• viscozitatea uleiului.
Uzura de impact apare ca urmare a unor lovituri repetate. Este un tip de
uzură mecanică întâlnită la ciocane, maşini de scris, maşini de perforat, foraje. De
regulă, poate fi considerată drept uzură compusă, pentru că, în această situaţie, apar
şi se manifestă toate tipurile de uzură (de coroziune, de oboseală, de aderenţă).
La unele tipuri de maşini, utilaje şi instalaţii, ca de exemplu: concasorul cu ciocane
articulate, moara cu bile, maşina de scris sau de perforat etc., datorită unor loviri
locale repetate se produce un tip specific de uzare mecanică denumit uzare de im-
pact.

11
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

Uzarea de impact se poate produce şi în funcţionarea unor organe de maşini: came,


roţi dinţate etc. atunci cînd, împreună cu alunecarea sau rostogolirea (de exemplu
pe flancurile roţilor dinţate) are loc şi un impact compus.
Uzarea de impact poate fi clasificată în două categorii: uzare prin percuţie şi
uzare prin eroziune. în general uzarea de impact conţine mecanismele de bază ale
uzării: adeziune, abraziune, oboseală de suprafaţă, uzare chimică şi termică.

Uzura prin coroziune apare ca rezultat al reacţiilor chimice dintre sub-


stanţele agresive din lubrifiant sau dintre mediul înconjurător şi suprafeţele piese-
lor. Se explică prin formarea de compuşi care micşorează rezistenţa stratului super-
ficial, făcându-1 fragil. De multe ori, stratul superficial care s-a corodat se des-
prinde.

Uzarea de coroziune constituie deteriorarea suprafeţei de frecare şi deci


pierderea de material, de greutate, datorită acţiunii simultane sau succesive a facto-
rilor chimici agresivi din componenţa mediului respectiv şi a solicitărilor meca-
nice. Mecanismul uzării de coroziune presupune corelarea a două efecte de corozi-
une: coroziunea chimică şi coroziunea mecano-chimică.
1) Coroziunea chimică este o acţiune chimică continuă a mediului ambiant
asupra suprafeţelor elementelor componente ale maşinii, utila
jului sau instalaţiei. Coroziunea chimică poate evolua diferit în funcţie de material
şi de parametrii fizico-chimici respectivi. In perioada de repaus această coroziune
acţionează ca proces pur chimic numai asupra suprafeţelor care nu trec prin zona
de contact şi a restului suprafeţelor neîncărcate. Ca forme ale coroziunii chimice se
disting:
a) Ruginirea, care este o coroziune electrochimică a fierului ce se da- toreşte acţiu-
nii combinate a oxigenului şi apei şi poate apare în aer la temperatura normală.
b) Coroziunea în mediu lubrifiant, de natură electrochimică, apare în cazul pre-
zenţei în lubrifianţi a unor mici cantităţi de apă, care în contact cu suprafaţa for-
mează microcelule electrolitice. Corozivitatea lubri- fianţilor se poate datora şi sul-
fului provenit din uleiul de bază sau din combustibil.
2) Coroziunea mecanochimică (tribochimieă) se referă la modificările sufe-
rite de suprafaţa de frecare în timpul funcţionării. După natura soli-citărilor meca-
nice sînt acceptate următoarele subclase:
coroziunea de tensionare ce apare datorită solicitărilor mecanice statice prin
care se distruge stratul protector producîndu-se o intensificare a efectului corosiv;
coroziunea de oboseală care apare datorită solicitărilor periodice, fenomenul
de oboseală propriu-zis fiind activat de prezenţa unui anumit mediu ambiant. Prin

12
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

acţiunea combinată a factorului mecanic şi chimic, are loc creşterea uzării şi scăde-
rea accentuată a rezistenţei la oboseală;
coroziunea tribochimieă propriu-zisă, consecinţă a solicitărilor de frecare .
Alte forme de uzare
Din această categorie, se pot aminti:
➢ imprimarea sferică (brinelarea), specifică lagărelor cu bile supuse
unor sarcini mari, unde apare deformarea căilor de rulare în perioadele
de repaus;
➢ zgîrierea, o formă de uzare de abraziune regulată mai intensă (mi-
croaşchiere în direcţia mişcării), datorită asperităţilor sau a unor parti-
cule dure;
➢ uzarea provocată de folosirea unei anumite părţi a maşinii, utilajului
sau instalaţiei se datoreşte faptului că la producţia în serie mare şi în
masă se execută aceleaşi operaţii. Din această cauză, se vor uza numai
anumite suprafeţe pe care se fac deplasările. O mărire a duratei de ex-
ploatare se obţine prin schimbarea cit mai des a zonelor de deplasare,
prin aşezarea diferită a sculelor, prin modificarea lungimii opritoarelor
etc.
➢ suprasarcinile provoacă solicitări ale organelor maşinii, puţind depăşi
limitele de rezistenţă.

Chiar dacă se respectă întocmai prescripţiile de lucru (de exemplu regimurile


de aşchiere) se pot ivi suprasarcini, în cazul cînd maşina, utilajul sau instalaţia este
uzată. In această situaţie frecările cresc atît de mult îneît prin aceasta se depăşeşte
încărcarea admisă. Suprasarcinile, prin acţiunea lor bruscă, măresc bătăile, grăbesc
uzarea şi pot duce chiar la distrugerea unora dintre organele maşinii sau ale moto-
rului.
Pentru evitarea suprasarcinilor se va lucra totdeauna în regimurile prescrise
şi cu o deservire atentă.

Factorii care favorizează uzura de coroziune sunt:


• conţinutul de apă din lubrifiant, precum şi conţinutul de substanţe agresive;
• sarcinile mari;
• mişcarea relativă a suprafeţelor şi mărimea forţei de frecare;
• prezenţa particulelor abrazive din lubrifiant.
În cazul uzurii de coroziune trebuie luaţi în calcul şi factorii mecanici care,
deşi "nu declanşează reacţii chimice, provoacă modificări în starea suprafeţei sau a
structurii interne, accelerând astfel reacţiile chimice. Combinarea acţiunii mai

13
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

multor factori face ca, la solicitări variabile, tensiunile de contact să scadă sub li-
mită la oboseala stabilită.
Diminuarea uzurii chimice se face prin introducerea în lubrifianţi a unor substanţe
neutralizante sau prin folosirea cuplurilor de materiale rezistente la anumite tipuri
de agenţi corozivi.
Uzura de oxidare este coroziunea în cazul căreia predomină reacţia chimică
a materialului suprafeţelor cu oxigenul sau cu mediul înconjurător oxidant.
Ruginirea este fenomenul de corodare electrochimică a fierului cauzată de
oxidarea fierului în mediul umed, chiar şi la temperaturi normale.
Uzura de fretaj apare la suprafeţele pieselor organelor de maşini asamblate
prin strângere, din cauza sarcinilor variabile exterioare, care provoacă microalune-
cări pe suprafeţe, dar şi coroziune. Acest tip de uzură duce la distrugerea lentă a su-
prafeţelor asamblate prin strângere.
3.3. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ INTENSITATEA UZURII
Principalii factorii care conduc la reducerea uzurii sunt:
a) starea de ungere şi natura lubrifiantului;
b) cuplul de materiale.
a) Starea de ungere şi natura lubrifiantului
Lubrifiantul are următoarele funcţii:
- micşorează frecarea;
- protejează suprafeţele împotriva uzurii;
- contribuie la răcirea pieselor.
Proprietăţile lubrifiantului care interesează în procesul ungerii pentru diminuarea
uzurii sunt: viscozitatea; onctuozitatea; stabilitatea chimică.

Viscozitatea se exprimă, convenţional, în grade Engler (°E), definite ca


raportul dintre timpul de scurgere, în secunde şi timpul de scurgere, în secunde.
Viscozitatea depinde de temperatură (scade odată cu temperatura) şi de presiune.
Onctuozitatea reprezintă capacitatea unui fluid de a forma un strat puternic
aderent pe o suprafaţă. Ea reprezintă rezultatul interacţiunii moleculare dintre lu-
brifiant şi suprafaţa ce va fi unsă.
Stabilitatea chimică este criteriul care apreciază măsura în care lubrifiantul
îşi păstrează proprietăţile de exploatare.
Proprietăţile fizico-chimice sunt împărţite în trei grupe:
1. densitate, căldură specifică, conductivitate termică;
2. indicaţii asupra posibilităţilor de întrebuinţare - punctul de inflamabilitate
(temperatura la care uleiul încălzit într-un vas deschis se aprinde); punctul de ar-
dere (temperatura la care uleiul aprins continuă să ardă); punctul de congelare
(temperatura la care uleiul nu mai curge sub acţiunea propriei greutăţi).

14
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

3. proprietăţile legate de compoziţia şi concentraţia produselor de contami-


nare - conţinutul de acizi, apă, sulf, alte impurităţi.
Ca procedeu de îmbunătăţire a capacităţii de ungere, deci a capacităţii uleiului de a
rămâne la locul de ungere, menţionăm procedeul „epilam". El constă în curăţarea
riguroasă a suprafeţelor de lucru, acoperirea lor prin scufundare sau pensulare cu o
soluţie de toluen, în care s-a dizolvat o cantitate foarte mică de acid stearic şi hi-
drochinonă, şi lubrifierea suprafeţelor după uscare. Eficienţa procedeului se explică
prin faptul că după uscare se formează un strat subţire cu grosime de 0,001 μm, la
care lubrifiantul aderă mult mai bine.
b) Materialele influenţează în mod deosebit gradul de uzură al suprafeţelor. Propri-
etăţile cele mai importante pe care trebuie să le îndeplinească acestea pentru redu-
cerea uzurii sunt:
• rezistenţă mare statică şi la oboseală;
• rezistenţă la temperaturi ridicate;
• rezistenţă la uzură şi coroziune;
• afinitate faţă de lubrifiant (posibilitatea de formare a peliculei);
• capacitate bună de rodare;
• comportare bună la regimuri tranzitorii;
• conductivitate termică bună şi coeficient de dilatare redus;
• greutate specifică mică;
• uşurinţă la prelucrare la cald şi la rece;
• preţ scăzut.
3.4.ETAPELE UZARII

In desfăşurarea procesului global de uzare abrazivă se deosebesc trei etape:


• perioada de rodaj, în care se produce uzarea iniţială, rapidă, pînă cînd se
ajunge la echilibru;
• perioada de funcţionare normală, în care piesele se uzează lent, aproape uni-
form, în limite oare încă asigură respectarea condiţiilor impuse;
• perioada critică, în care uzarea creşte din nou foarte rapid, abaterile de la di-
mensiuni şi de la formă şi jocurile devenind atît de mari, încît cuplul de piese
sau chiar maşina sînit puse în pericol.

Rodajul este procesul de pregătire progresivă a suprafeţelor pieselor — după


montaj, înainte de darea în exploatare normală — printr-o funcţionare sub sarcini
reduse (începînd chiar de la zero, pe stand) şi de la viteze reduse, urmată de creşte-
rea lor treptată, în condiţii speciale de ungere. Prin rodaj se realizează o netezire a
suprafeţelor (rodaj micro- geometric), o uniformizare a jocurilor ca şi o eliminare,

15
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

respectiv o micşorare a efectului altor imperfecţiuni de ordin tehnologic (rodaj ma-


cro- geometric). In această perioadă, se foloseşte un lubrifiant mai fluid decît cel
utilizat în exploatarea normală ulterioară, în scopul activizării eliminării căldurii
degajate, cu schimbarea lui la perioade scurte, spre a fi îndepărtate aşchiile care se
pot degaja.
3.5.CONTROLUL UZARII

La determinarea uzării trebuie ţinut seamă de modul cum s-a format. De


exemplu, cînd pierderea de material s-a făcut pe direcţia forţei, se poate admite că
uzarea a fost provocată de ulei insuficient sau prea fluid — cînd uzarea este foarte
mică, de prezenţa unui agent abraziv în ulei cînd uzarea este mai pronunţată şi are
un aspect mat şi rizat şi de prezenţa unui agent corosiv în ulei, dacă uzarea este
apreciabilă şi suprafaţa uzată are aspect neted şi lucios.
Cele mai des întîlnite metode de măsurare a uzărilor sînt:
• metodele micrometrice care permit măsurarea dimensiunilor piese- lor cu in-
strumente curente (şublere de exterior, micrometre etc.) după un anumit timp
de funcţionare. Această metodă impune demontarea pie- selor;
• metodele cu amprente creează posibilitatea de a cunoaşte evoluţia uzării prin
intermediul reducerii dimensiunilor unor amprente imprimate iniţial pe su-
prafaţa de frecare cu un anumit poanson (bilă, piramidă etc.).
• metodele chimice de determinare a conţinutu- lui de metal în lubrifiant, care
pot fi completate cu analize spectroscopice pentru identificarea materia- le-
lor respective; sînt metode foarte precise dar care cer un anumit timp şi apa-
ratură adecvată;
• metodele cu izotopi radioactivi care prezintă avantajul urmăririi evoluţiei
uzării şi în timpul funcţionării, dar necesită aparatură şi instalaţii speciale şi
un personal calificat.

3.6. METODE DE AMELIORARE A FENOMENULUI DE UZARE

După demontarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor în vederea reparării, în


funcţie de uzarea pieselor se alege şi modul de înlăturare a ei.
Eliminarea uzării unei îmbinări de două piese se poate face prin: înlăturarea meta-
lului de pe una şi adăugarea de metal pe cealaltă piesă; introducerea unei a treia
piese între cele două piese conjugate (adausuri, inele etc.); metalizarea sau croma-
rea pieselor, tratament termic sau ter- mochimic care restabileşte dimensiunile
iniţiale; folosirea unor aliaje speciale în cazul unor crăpături sau fisuri.

16
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

Procesul reparării pieselor uzate trebuie să fie bine analizat, deoarece aproape fie-
care piesă uzată prezintă un caz individual.
In unele cazuri, eliminarea jocurilor oare apar la îmbinări se poate face cu ajutorul
compensatorilor de uzare.
Un exemplu de compensare a uzării se poate exemplifica în cazul cuplajelor conice
sau al frînelor (fig. 3.5). Compensarea constă în apropierea suplimentară a conuri-
lor 1, către piesele 2 cu ajutorul piuliţei 3, valoarea apropierii e fiind uzarea totală a
îmbinării notată cu u1-2.
Cînd suprafeţele în frecare se află în contact permanent, într-o serie de cazuri jocu-
rile apărute prin apropierea elementelor îmbinării se pot elimina.

17
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

BIBLIOGRAFIE
1.Lucrari de intretinere si reparatii MEdCT–CNDIPT / UIP 2008

2.Masini, utilaje si instalatii din industria constructiilor de masini


ing.N. Huzum, ing. G. Ranz
Editura Didactica si Pedagogica 1979

18