Sunteți pe pagina 1din 33

Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

PROIECT PENTRU OBŢINEREA CERTIFI-


CATULUI DE COMPETENŢE
PROFESIONALE
NIVELUL 4 DE CALIFICARE

Tema

ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA
TRANSMISIEI PRIN
CABLURI ŞI LANŢURI

Indrumător,
Profesor

Elev:
Clasa a XII-a I

iunie 2018

1
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

CUPRINSUL
Tema proiectului
1. Cuprinsul 1
2. Argumentul 3
3. Tehnologii generale aplicate 6
4. Cuprinsul procesului de reparatii 10
4.1.Pregatirea masinilor si instalatiilor 11
4.2.Demontarea utilajelor si instalatiilor 11
4.3.Curatirea si spalarea pieselor 13
4.4.Sortarea pieselor 13
4.5.Constatarea defectelor 14
5. Transmisii cu lanturi 16
5.1.Notiuni generale 16
5.2.Caracterizare.Domenii de utilizare 17
5.3.Clasificarea lanturilor de transmisie 18
5.4.Intinderea lanturilor 20
5.5.Ungerea transmisiei cu lant 22
5.6.Montarea transmisiei cu lant 22
5.7.Repararea mecanismului cu lant 23
5.8.Palanul mecanic cu lant 23
6. Transmisii cu cabluri 24
6.1.Cabluri 24
6.2.Role 25
6.3.Electropalan 27
6.4.Trolii 28
6.5.Montarea transmisiei cu cablu 30
7. Norme de tehnica securitatii muncii 31
8. Anexe 32
Bibliografie 33

2
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

2.ARGUMENTUL
Absolvenţii noului sistem de formare profesională, dobândesc abilităţi,
cunoştinţe, deprinderi dezvoltand si o serie de abilităţi cheie transferabile, cu
scopul de a sprijini procesul de învăţare continuă, prin posibilitatea unei recon-
versii profesoinale flexibile catre meserii inrudite.
Fiecare dintre calificările profesionale naţionale necesită unităţi de com-
petenţă cheie şi unităţi de competenţă profesionale. Competenţele profesionale
sunt grupate în unităţi de competenţă generale şi specializate.
Cererea pieţei şi necesitatea formării profesionale la nivel european au re-
prezentat motivele esenţiale pentru includerea abilităţilor cheie în cadrul Stand-
ardelor de Pregătire Profesională ( S.P.P. ) Tinerilor trebuie să li se ofere
posibilitatea de a dobândi acele competenţe de bază care sunt importante pe
piaţa muncii.
Curriculum-urile specifice nivelul 4 de calificare au fost concepute astfel
încât să dezvolte abilităţi de care tinerii au nevoie pentru ocuparea unui loc de
muncă, pentru asumarea rolului în societate ca persoane responsabile, care se
instruiesc pe tot parcursul vieţii. Aceste cerinţe, necesare unei vieţi adaptate la
exigenţele societăţii contemporane, au fost încorporate în abilităţile cheie .
Fiecare nivel parcurs în domeniul Tehnic, implică dobândirea unor abil-
ităţi, cunoştinţe şi deprinderi care permit absolvenţilor fie să se angajeze, fie să-
şi continue pregătirea la un nivel superior.Pregătirea forţei de muncă calificate în
conformitate cu standardele europene presupune desfăşurarea instruirii bazate pe
strategii moderne de predare şi evaluare, centrate pe elev.
Noii angajaţi vor putea desfăşura sarcini non-rutiniere care implică colaborarea
în cadrul unei echipe.
Prin unităţile de competenţe specializate din cadrul Curriculum-ului spe-
cific nivelul 4 de calificare, elevul este solicitat în multe activităţi practice care
îi stimulează şi creativitatea. Orice activitate creativă va duce la o lărgire sem-
nificativă a experienţei şi la aplicarea conştientă a cunoştinţelor dobândite.

Proiectul pentru obtinerea certificatului de competente profesionale , cu


tema „ ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA TRANSMISIEI PRIN CABLURI SI
LANTURI” implica elevul in atingerea Standardelor de Pregatire Profesionala
specifice pregatirii sale in domeniul tehnic.
In timpul functionarii masinilor, utilajelor si instalatiilor are loc o uzare
neântrerupta a suprafetelor in frecare ale diferitelor organe de masini din com-
ponenta acestora.Din aceasta cauza, se modifica jocurile initiale din asamblari,
forma, dimensiunile, precum si starea suprafetelor. La o anumita valoare a aces-
tor modificari apare o inrautatire brusca a insusirilor de exploatare ale anumitor
mecanisme sau ale intregii masini-unelte, fapt care determina necesitatea
reparatiei.
3
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

Repararea si intretinerea intre reparatii a masinilor, uitlajelor si instala-


tiilor necesita cheltuieli importante. In plus, la lucrarile de reparatii participa un
numeros personal muncitor cu inalta calificare. Depistarea din timp si elimi-
narea cauzelor care provoaca iesirea prematura din uz a organelor de masini au
rezultate economice importante:
• micsoreaza opririle neproductive ;
• maresc perioada dintre reparatii ;
• reduce cheltuielile pentru efectuarea acestora, eliberand in acelasi timp,
pentru alte lucrari, un mare numar de muncitori calificati.

Cauza principala a deteriorarii sau iesirii din uz a pieselor masinilor, utila-


jelor si instalatiilor este uzarea suprafetelor aflate in frecare. Marimea uzarii in
unitatea de timp si caracterul acesteia depind de proprietatile fizico-mecanice si
chimice ale straturilor superficiale ale metalului din care sunt confectionate
piesele, de viteza relativa de deplasare a suprafetelor acestora, de presiunea de
contact dintre ele, precum si de unii factori externi, ca de pilda: lubrifierea, aco-
perirea cu impuritati si calitatea prelucrarii suprafetelor respective.
Adeseori, distrugerea suprafetelor incepe in urma strivirii lor, care se produce
atit in procesul de frecare cit si in cazul lipsei unei miscari relative, precum si
din cauza asa-zisei oboseli a straturilor superficiale ale metalului, din cauza
coroziunii sau din alte cauze.
In cazul interactiunii suprafetelor in contact fara deplasare relative, suprafete-
le se distrug de obicei ca urmare a strivirii.Acest fapt este caracteristic pentru
imbinarile cu pana , cu caneluri, cu filet, pentru stifturile cilindrice, reazeme
etc.In cazul miscarii de rotatie , sau rectilinii alternative , distrugerea suprafete-
lor are loc mai ales datorita uzarii si strivirii.
In aceste conditii functioneaza majoritatea organelor de masini, utilaje si in-
stalatii: lagare cu alunecare ,bucsele, discurile cuplajelor de frictiune si ale
franelor, suruburile conducatoare, batiurile, mesele, carucioarele,cutii de viteze
etc.
Organele masinilor ,utilajelor si instalatiilor pot fi distruse si scoase din uz
atit datorita cauzelor aratate mai sus,cit si in urma unor defecte constructive sau
a repararii defectuoase.
Asemenea defecte sunt:
✓ alegerea unor materiale si a unui tratament termic care nu corespund con-
ditiilor de exploatare a pieselor;
✓ alegerea incorecta a jocurilor si a ajustajelor la locurile de contact ale
pieselor;
✓ utilizarea unei metode nerationale de imbinare a pieselor;
✓ datorita abaterii de la dimensiunile prescrise pe desen a pieselor in
frecare;
✓ alegerea necorespunzatoare a metodei de aducere a uleiului de ungere pe
suprafete de frecare;
4
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

✓ rezistenta si rigiditatea insuficienta a pieselor si montarea sau reglarea in-


corecta a masinii,utilajului sau instalatiei.
Exploatarea corecta a masinilor ,utilajelor si instalatiilor in bune conditii
maresc considerabil durata de serviciu.
Prevenirea ruperii diverselor piese depinde, in mare masura, de starea sis-
temelor de siguranta , de blocare si a limitatoarelor. Cresterea duratei de serviciu
a pieselor masinilor, uilajelor si instalatiilor se realizeaza si prin perfectionarea
metodelor de reparare, marirea rezistentei la uzarea pieselor, controlul uzarii
principalelor imbinari, modernizarea subansamblurilor, mecanismelor etc..
Obtinerea unei productii de buna calitate este conditia obligatorie pentru sta-
bilirea marimii uzarii limita a organelor componente, ale masinilor ,utilajelor si
instalatiilor.
In cazul masinilor-unelte, precizia de functionare depinde de precizia pozitiei
si directiei deplasarii pieselor si a subansamblurilor in raport cu ghidajele bati-
urilor.Reducerea preciziei geometrice a batiurilor, ca urmare a uzarii, inrau-
tateste brusc caracteristicile de exploatare ale masinilor-unelte.

Elaborarea proiectului a permis atingerea unor unitati de competenta :


1. Comunicare si iteratie.
2. Asigurarea calitatii.
3. Igiena si securitatea muncii.
4. Lucrul in echipa.
5. Utilizarea calculatorului si prelucrarea informatiei

5
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

3.TEHNOLOGII GENERALE APLICATE


Utilajele, oricat de bine ar fi executate, intretinute si exploatate, in timpul
functionarii sufera un process continuu de uzura.
Exploatarea rationala si deservirea corecta (curatirea si ungerea minuti-
oasa) a utilajului nu opresc procesul de uzura, ci doar il incetinesc.
Pe masura cresterii uzurii, scade precizia si calitatea suprafetelor prelu-
crate, iar consumul de energie creste. De aceea, o deosebita impotanta o prezinta
cunoasterea limitelor de serviciu a pieselor (a limitelor de uzura). Prin limita de
uzura se intelege limita abaterii dimensionale a unei piese de masina sau limita
maxima a fost redusa intr-o masura inadmisibila.
Daca in prima perioada de functionare defectiunile sunt mici, iar reme-
dierea lor consta obisnuit din simple reglari, continuindu-se insa exploatarea,
uzurile pieselor cresc, iar defectiunile lor se extend si asupra ansamblurilor,
astfel incat remedierea acestora necesita un volum mare de munca.
Repararea utilajelor poate fi organizata dupa mai multe sisteme, si anume:
1. reparatii executate in functie de necesitati;
2. reparatii planificate;
3. reparatii executate dupa constatare (revizie);
4. reparatii prevenite planificate;
Repararea utilajului dupa necesitati se face neplanificat, si anume la
aparitia defectiunilor.
Sistemul de reparatii planificate prevede intrarea obligatorie a masinilor in
reparatie la intervale de timp bine precizate, indiferent de starea masinii.
Reparatiile dupa revizie se fac atunci cand se constata aceste defectiuni, in
urma reviziei planificate. Sistemul de reparatii preventive planificate este cel
mai des folosit, datorita urmatoarelor avantaje:
• preintampina defectiunile, pastrand permanent utilajul in stare normala de
functionare;
• mareste durata de functionare intre reparatii.
In functie de complexitatea si importanta lor reparatiile pot fi:
1. curente
2. mijlocii
3. capitale

6
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

Reparatiile curente sunt relative de mica importanta si se efectueaza


atunci cand s-a produs defectarea uneia sau a mai multor piese ale masinii, fara
scoaterea din serviciu a acesteia.
Reparatiile curente urmaresc inlaturarea defectelor sau inlocuirea pieselor
a caror uzura nu mai asigura gradul de precizie cerut. In cadrul reparatiilor
curente se executa urmatoarele operatii:
✓ curatarea, stergerea si ungerea masinii;
✓ spalarea pieselor provenite de la mecanismele demontate si inlaturarea de-
fectelor de suprafata;
✓ schimbarea pieselor uzate;
✓ spalarea, verificarea si repararea dispozitivelor de ungere si de racire;
✓ schimbarea uleiului si a lichidului de racire;
✓ verificarea si repararea utilajului electric;
✓ vopsirea partiala a masinii.
Reparatiile mijlocii asigura pastrarea capacitatii normale de lucru a ma-
sinii pana cand subansamblurile principale si batiul masinii ajung la limitele de
uzura admise, cand masina urmeaza a fi pusa reparatiilor capitale. Reparatiile
mijlocii cuprinde, in esenta, aleleasi operatii ca si la operatiile curente, insa ex-
tinse asupra unui numar mai mare de piese si subansambluri de masini .
In mod obisnuit, reparatiile curente si mijlocii se repeta de ma multe ori in
intervalul dintre doua reparatii capitale, putand sa vizeze pentru reconditionare,
de fiecare data, unul sau ma multe subansambluri. In aceasta perioada (ciclu de
reparatii), unele subansambluri pot suporta una sau mai multe reparatii, iar altele
nici una, acesta depinzand de gradul de uzura la care au ajuns si care este condi-
tionat de solicitarile la care acestea sunt supuse in exploatare.
In cadrul reparatiilor mijlocii, in afara operatiilor aplicate la reparatiile
curente, se executa si operatii de mai mare complexitate, cum ar fi:
✓ repararea si inlocuirea rulmentilor si lagarelor uzate;
✓ repararea si inlocuirea aparatului de pornire si a pompei de racire;
✓ reglarea sau repararea sistemelor de comanda hidraulica si electrica;
✓ razuirea penelor mesei, a suportilor, a carucioarelor etc.;
✓ reglarea completa a masinii si inlaturarea jocurilor;
✓ reconditionarea sau inlocuirea tuturor pieselor uzate, pentru a asigura
precizia prescrisa la masina;
✓ verificarea si repararea pieselor uzate la motorului electric.
Reparatiile mici si mijlocii pentru instalatiile fixe se efectueaza pe loc,
dupa care masina se verifica la functionarea in sarcina si se preda cu proces-
verbal sefului de atelier.

7
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

Reparatiile capitale se efectueaza asupra masinilor, care , in timpul func-


tionarii, au suferit un proces continuu si avansat de uzura. Reparatia se face prin
scoaterea din serviciu a utilajului pentru o perioada mai mare de timp.
In cursul reparatie capitale se executa toate lucrarile prevazute la
reparatiile curente si mijlocii si, in plus, urmatoarele operatii:
✓ demontarea completa a masinii si repararea batiului;
✓ refacerea suprefetelor ghidajelor prin razuire;
✓ reconditionarea sau inlocuirea tuturor pieselor uzate;
✓ verificarea preciziei de functionare a masinii la regim normal;
✓ refacerea si inlocuirea partilor deteriorate ale aparatelor electrice si ale
mecanismelor de actionare electrica si hidraulica .
Reparatiile capitale se executa in atelierul mesanicului-sef sau in ateliere
productive, de catre specialistii din atelierul mecanicului-sef.
In cursul reparatiilor capitale se pot inlocui peste 50% din piesele compo-
nente ale unei masini, care au suferit un proces continuu de uzura
Indiferent de felul si gradul reparatiei inainte de inceperea lucrului se im-
pune studierea carti tehnice a masinii sau a instalatiei si determinarea ordinii de
demontare, nedemontandu-se nimic in plus in afara pieselor sau ansamblelor
necesare.
In cazul in care seful echipei sau muncitorii care urmeaza sa faca
reparatiile nu cunosc masina sau instalatia pe care trebuie sa o repare, trebuie
cerute consultatii tehnice maistrului sau a unui specialist. Pe baza studierii expe-
rientei existente in intreprinderile din diverse tari, s-au putut stabili anumite reg-
uli universal valabile pentru reparatii, a caror prezentare sintetica este
urmatoarea:
✓ sa nu se intrebuinteze niciodata forta de munca in exces pentru demon-
tarea pieselor;
✓ rulmentii cu bile, cu role sau cu ace trebuie manipulati cu grija, netrebuind
fortati la demontare, iar la inelele rulmentilor trebuie verificate daca nu
sunt deteriorate sau uzate suprafetele active;
✓ nu se vor rupe la demotare jentile sau bordurile garniturilor de etansare;
✓ nu trebuie fortate piesele masinilor care au fost stranse inegal in suruburi
sau buloane;
✓ rulmentii nu se vor incalzi excesiv in vederea montarii;
✓ toate piesele demontate trebuie manipulate cu grija, pentru a nu le produce
lovituri sau fisuri;
✓ sa se asigure o curatire foarte buna, ca o operatie esentiala in procesul de
reparatii;

8
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

✓ sa nu se lase niciodata o masina demontata fara sa fie acoperita cu o cu-


vertura de protectie din prelata panzata sau material plastic;
✓ sa nu se intrebuinteze aerul comprimat pentru curatirea pieselor asam-
blate,deoarece prin aceasta se fixeaza impuritatile si se uzeaza piesele;
✓ in cazuri deosebite, cand este necesar sa se loveasca piesele cu ciocanul
pentru demontare, se vor folosi numai ciocane din material plastic, cu-
noscand ca ciocanele din alama sau plumb lasa urme pe piese;
✓ pentru ungerea pieselor sa se intrebuinteze numai ulei curat;
✓ sa nu se foloseasca deseuri de bumbac pentru stergerea pieselor sau a
mainilor, deoarece acestea lasa scame care pot deveni depozite de materi-
al abraziv care sa uzeze piesele, folosindu-se hartia sau tifonul care nu
permit destramarea fibrelor;
✓ dupa indoirea la cald, conductele trebuie curatate in interior de zgura care
ar putea perturba instalatia hidraulica in functionare;
✓ inainte de a se desena o piesa, aceasta trebuie stearsa si curatata de rugina,
ulei si murdarie, deoarece acestea pot denatura cotele de reparatii;
✓ piesele demontate trebuie asezate in ordinea montajului si daca este posi-
bil, sa se faca schema de montaj;
✓ reparatia trebuie sa fie de calitate inalta;
✓ dupa reparatie trebuie sa se asigure echilibrarea masinilor;
✓ sa se respecte tolerantele si ajustajele prevazute, o suma de erori mici
✓ putand duce la rebuturi sau la functionarea defectuoasa a masinilor;
✓ ghidajele masinilor-unelte trebuie protejate impotriva prafului abraziv;
✓ suprafetele de ghidare trebuie polizate la cotele optime pentru asigurarea
ungerii si, deci, a functionarii cu uzuri minime pe durata normala de ser-
viciu a masinilor;
✓ materialele pentru confectionarea pieselor trebuie intrebuintate dupa ana-
liza de laborator care confirma calitatea lor;
✓ sa se repare, modernizeze si, eventual, completeze dispozitivele de curat-
ire si de protectie ale masinilor;
✓ sa se profite de momentul reparatiei pentru intelegerea conceptiei masinii
, desenarea pieselor cu anduranta mica si aflarea cauzelor defectarii utila-
jelor;
✓ dupa examinarea tuturor pieselor componente ale masinii sau instalatiei
trebuie facute propuneri pentru modernizarea acelor piese care se uzeaza
rapid;
✓ pe parcusul repararii unei masini sau instalatii trebuie discutat cu reparato-
rii pentru a afla parerea lor despre exploatarea masinii despre starea si an-
duranta unor piese si, eventual, despre operatiile care vor fi necesare
pentru reparatiile ulterioare.
Inainte de a considera reparatia terminata trebuie sa se verifice daca masi-
na este bine reparata si daca functioneaza normal, sa se controleze precizia mas-

9
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

inii, inclusiv piesa de proba, urmarindu-se daca realizarea piesei dintr-un lot este
corespunzatoare calitativ si se incadreaza ca timp de prelucrare in randamentul
stabilit.
Reparatia trebuie intotdeauna incheiata cu inregistrarea lucrarii sau
reparatiei in cartea de evidenta tehnica a masinii, in care se vor specifica atat
piesele care au fost inlocuite cat si cauzele care au condus la defectarea lor.

4.CUPRINSUL PROCESULUI DE REPARATII


Executarea reparatiilor de calitate superioara, cu productivitate mare si
cost redus, se obtine prin aplicarea pe scara cat mai larga a proceselor tehnolog-
ice moderne in lucrarile de reparatie.
In acesta directie, tipizarea lucrarilor de reparatie are un rol deosebit. Se
experimenteaza mai multe procese tehnologice la repararea pieselor si a su-
bansamblurilor, dupa care se alege ca proces tehnologic tip acela care a dat cele
mai bune rezultate. Acest proces tehnologic se aplica ulterior la repararea tuturor
pieselor asemanatoare. Tipizarea lucrarilor de reparatii are si avantajul ca se pot
folosi disozitive de control, de reparatie, auxiliare si diverse, ceea ce contribuie
la reducerea duratei reparatiilor.
Procesul tehnologic este diferit pentru fiecare fel de reparatie (curenta,
capitala) si se intocmeste un raport cu volumul lucrarilor de executat,procesul
aplicat si conditiile de executie.
Procesul tehnologic aplicat la utilaje si instalatii poate fi de doua feluri:
1. proces tehnologic de reparatie individual;
2. proces tehnologic de reparatie pe subansambluri.
In functie de numarul masinilor, utilajelor sau instalatiilor se alege pro-
cesul tehnologic cel mai potrivit.
In intreprinderile unde numarul masinilor, utilajelor si instalatiilor de
acelasi fel este restrins, se prefera procesul tehnologic de reparatie individual.
Pentru reparatiile capitale, cind exista un numar suficient de mare de utilaje de
acelasi fel, devinde eficienta reparatia pe subansambluri.
Procesul tehnologic de reparatie a unui utilaj sau instalatie cuprinde
urmatoarele operatii:
1. primirea utilajului sau instalatiei in reparatie si spalarea sa la exterior;
2. demontarea in piese componente;
3. spalarea pieselor;

10
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

4. constatarea defectelor si sortarea pieselor;


5. intocmirea documentatiei de reparatie;
6. repararea pieselor si a echipamentului electric;
7. montarea pieselor in subansambluri sau ansambluri si incercarea lor;
8. asamblarea utilajului sau instalatiei;
9. rodajul, controlul si receptia utilajului sau instalatiei;
10. vopsirea;
11. predarea utilajului sau instalatiei la beneficiar.

4.1.PREGATIREA MASINILOR SI INSTALATIILOR PENTRU


INTRAREA IN REPARATIE
Primirea utilajelor si instalatiilor in reparatie se face de catre controlul
tehnic al atelierului de reparatii si de catre un reprezentant al sectiei mecano-
energetice. In prealabil, trebuie sa se execute curatirea si spalarea exterioara a
masinii. Controlul tehnic al atelierului de reparatii supune masina unei revizii
tehnice. Cu aceasta ocazie se urmareste daca masina este completa si care sunt
defectiunile la functionarea in gol si in sarcina. Aceste constatari servesc ulterior
la intregirea activitatii de constatare a defectelor.

4.2.DEMONTAREA UTILAJELOR SI INSTALATIILOR


Demontarea masinilor si instalatiilor este una dintre cele mai importante
din cadrul procesului tehnologic de reparatie. Aceasta operatie trebuie sa fie pre-
cedata de:
a. studierea amanuntita a constructiei si functionarii masinii respective;
b. stabilirea succesiunii operatiilor la demontare in functie de modul de fix-
are al pieselor.
Demontarea pieselor trebuie sa se faca numai cu scule si dispozitive
adecvate, ceea ce permite evitarea deteriorarii lor. Daca la demontare se constata
o rezistenta mai mare piesele nu vor fi fortate, ci se va studia si stabili care este
cauza. Pentru stifturi, bucse, arbori etc. se stabileste mai intii directia de demon-
tare.
Arborii lungi trebuie sa se sprijine pe mai multe puncte spre a evita de-
formarea lor la depozitare. Batiurile mari si grele raman, in vederea reparatiei, la
locurile de functionare. Ele se transfera la atelierul de reparatii numai in cazuri
speciale de reparatii, si atunci daca sunt conditii.

11
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

Celelalte piese se transfera la atelierul de reparatii unde piesele grele sunt


asezate pe stelaje, iar piesele mici se asaza in lazi sau rafturi in asa fel incit su-
prafetele finisate sa nu se deterioreze.
Pentru a se usura montarea pieselor si a se evita unele erori, piesele se in-
scriptioneaza cu vopsea sau se leaga de ele o marca de forma circulara sau patra-
ta,avind imprimat un numar care arata ordinea demontarii.
Asamblarea masinii se va face in ordinea inversa numerotarii. Demon-
tarea fiecarui organ de masina are unele particularitati care se prezinta in contin-
uare.
Demontrea organelor filetate este o operatie relativ usoara daca i se acor-
da atentia cuvenita. Se vor folosi numai chei in perfecta stare (nedecalibrate), de
preferinta tubulare. Cind demonatrea se face greu,se umezeste imbinarea cu pet-
rol, se aplica lovituri pe fata laterala a piulitei sau se incearca stringerea si des-
facerea surubului si filetului in mod succesiv, pina cind acesta se misca. Daca
nici de aceasta data nu reuseste demontarea, se incearca desurubarea piulitei du-
pa ce, in prealabil, a fost incalzita. Uneori, din cauza griparii filetului, este nece-
sara distrugerea surubului prin taiere. Prezoanele se demonteaza cu doua piulite
si cheie fixa sau cu dispozitive speciale. Stifturile se scot cu ajutorul piulitelor
sau al unui surub, dupa cum sunt prevazute cu tija filetata sau gaura filetata. Ce-
lelalte stifturi se scot cu ajutorul dornurilor avind diametrul apropiat de al aces-
tora.
Pentru demontarea bolturilor se folosesc dornuri construite din metale moi
(cupru, aluminiu, bronz etc.).
Cuiele spintecate se deterioareaza cu ajutorul dispozitivelor. Daca cuiele
spintecate sunt rupte, pentru extragerea lor se folosesc dornuri de otel avind di-
ametrul cu 0,5 mm mai mic decit diametrul gaurii cuiului.
Demontarea penelor din canalul lor se executa cu o bara de otel avind
forma unei dalti. Penele prevazute cu gauri de extragere se scot cu ajutorul
suruburilor. Penele cu calcai se extrag din locas cu ajutorul unui dispozitiv de tip
surub-piulita.
Demontarea inelelor de siguranta se face cu ajutorul clestilor. Daca ure-
chile inelelor sunt rupte, demontarea se face cu ajutorul unor scule de forma
surubelnitelor.
Demontarea lagarelor si bucselor se executa in functie de tipul acestora.
Astfel, demontarea lagarelor din doua bucati se executa cu scule obisnuite.
Lagarele si bucsele montate prin presare se demonteaza cu ajutorul diferitelor
tipuri de prese.

12
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

Demontarea rulmentilor se face cu grija pentru a nu se deteriora alezajul,


arborele sau chiar rulmentul. Lipsa dispozitivelor de extras rulmenti nu duce la
ieftinirea reparatiilor, ci la cheltuieli inutile pentru repararea deteriorarilor sau
chiar inlocuirea rulmentilor. Scoaterea rulmentilor prin lovituri de ciocan nu este
permisa decat la rulmentii cu alezaj conic. La acesti rulmenti loviturile de ciocan
se aplica prin intermediul a doua pene care forteaza in mod uniform intre labirint
si partile fixe. Celalalte tipuri de rulmenti se scot cu ajutorului unor dispozitive
si extractoare. Demontarea rulmentilor cu doua randuri de bile se executa fara a
se prinde ghiarele dispozitivului de marginile inelului interior, pentru a nu-l de-
teriora. Extragerea rulmentilor din piese cu dimensiuni mici se executa numai
prin transmiterea presiunii pe inelui exterior. Rulmaneti montati cu strangere se
demonteaza dupa ce in prealabil au fost incalziti cu ulei mineral la 90-100°C.
Incalzirea se face prin turnarea uleiului fierbinte pe rulment, in timp ce arborele
se protejeaza cu asbest.
Rotitele dintate montate prin strangere, se demonteaza cu ajutorul dis-
pozitivului si extractoarelor a caror constitutie este identica cu a acelora folosite
la demontarea rulmentilor. In cazul in care depresarea se face greu se procedeaza
la incalzirea rotii pana la temperaturi de 100-200°C. Incalzirea trebuie sa se faca
repede pentru a nu se incalzi si arborele.
Demontarea instalatiei electrice trebuie sa se faca pe grupe, inscriptionand
fiecare conducta sau aparat. Acolo unde este cazul trebuie intocmita si schema
instalatiei electrice, daca aceasta nu se afla in cartea masini.
4.3.CURATIREA SI SPALAREA PIESELOR
Curatirea si spalarea pieselor ce urmeaza a fi reparate se face cu petrol,
detergenti sau diferite solutii, ca de exemplu: soda calcinata 3-5% dizolvata in
apa, avand temperatura de 60-80°, in care se mai adauga 3-10 gr. sapun la litru
de solutie, pentru dizolvarea grasimilor .
Procesul de spalare are patru faze:
1. indepartarea noroiului sau a altor impuritati cu ajutorul razuitoarelor si al
maturilor;
2. spalarea pieselor in solutie incalzita;
3. spalarea in apa calda;
4. uscare cu aer cald.
Spalarea pieselor in solutii se face manual sau mecanizat. Spalarea me-
canizata se face cu ajutorul unei masini.
O particularitate prezinta spalarea rulmentilor, care se face in benzina sau
ulei mineral fierbinte. Spalarea rulmentilor in benzina se face astfel: intr-un vas
curat se toarna benzina pana ce se acopera rulmentii, iar apoi se adauga ulei
13
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

mineral calitatea 305 in procent de 6-8% din volumul de benzina. In timpul


spalarii, inelele rulmentului se rotesc in sens contrar pana cand partile compo-
nente se curata complet. Daca rulmentul este prea imbacsit, se spala in doua
faze. La ultima faza se foloseste benzina curata. Spalarea in ulei fierbinte se face
intr-o baie incalzita electric pana la temperatura de 80°C. Daca dupa spalare se
constata ca rulmentul are pete de coroziuni, se indeparteaza acestea cu panza de
emery (smirghel nr.000) uzata sau cu o pasta formata din oxid de crom si ulei
mineral, aplicata pe o bucata de pasla sau postav curat. Suprafata corodata se
freaca pana cand petele dispar, dupa care rulmentul se spala din nou cu benzina.
Dupa uscare rulmentul se asaza pe carton uscat si se unge cu ulei 305. Ungerea
rulmentului se face prin rotirea lui lenta in baia de ulei.

4.4.SORTAREA PIESELOR SI INTOCMIREA FOILOR DE


CONSTATARE
Sortarea pieselor este operatia prin care se urmareste sa se stabileasca
natura defectelor, numarul pieselor ce se repara sau se inlocuiesc, volumul man-
operei si masurile necesare pentru eliminarea cauzelor care au accelerat uzura
pieselor in timpul exploatarii. In timpul sortarii, piesele se verifica din punct de
vedere dimensional, al formei si al aspectului, cu ajutorul aparatelor de masura
si control corespunzatoare. O atentie deosebita trebuie acordata verificarii
pieselor a caror defectare poate conduce la accidente. Acestea se controleaza la
feroflux, ultrasunete, etc., in vederea descoperirii aventualelor fisuri.
Prin sortare, piesele se repartizeaza in trei grupe: bune, de reparat si de
inlocuit.In categoria pieselor bune se trec numai piesele care se incadreaza in
documentatia tehnica a utilajului sau a instalatiei. In categoria pieselor de reparat
se trec piesele care, datorita faptului ca nu au grad inaintat de uzura, este eco-
nomic sa fie reparate. Ultima categorie cuprinde piesele care, ajungind la limita
maxima a uzurii, este imposibila sau neeconomica repararea lor si in acest caz se
inlocuiesc cu altele noi.
Pentru piesele care se repara sau se inlocuiesc, trebuie sa se intocmeasca o
schita care sa cuprinda toate cotele si datele necesare reconditionarii sau repro-
ducerii lor. Stabilirea precisa a cotelor se face tinind seama si de piesele cu care
se asambleaza cele care se repara sau se inlocuiesc. In schitele intocmite pentru
piesele ce se repara, locul ce trebuie reparat va fi indicat prin linii groase.
Dupa schitele intocmite in timpul constatarii se executa ulterior desene,
deoarece nu se recomanda reconditionarea pieselor sau executarea lor din nou sa
se faca numai dupa model. Odata cu inlocuirea schitei se completeaza si foaia de
constatare.

14
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

Foaia de constatare cuprinde denumirea piesei, natura defectului, modul


de rezolvare, numarul schitei sau desenului, volumul de manopera si, eventual,
costul reparatiei.

4.5.CONSTATAREA DEFECTELOR
In cadrul operatiei de sortare se constata starea pieselor ,abaterile lor fata
de desenele de executie si conditiile tehnice inscrise in acestea,precum si care e
cauza defectarii survenite.
Cauzele defectarii pieselor pot fi:
• de exploatare;
• de fabricatie;
• de constructie (proiectare).
Defectele de exploatare sunt cele mai frecvente.
Defectele de fabricatie provin din cauza greselilor comise in timpul pro-
cesului de productie sau in cursul reparatiilor efectuate. Cele mai frecvente
cauze sunt abaterile fata de dimensiunile, tolerantele sau conditiile tehnice
prevazute in desenele de executie, precum si la executie sau montaj.
Defectele de constructie pot apare ca urmare a unor greseli de proiec-
tare.Daca dimensiunile, calitatea materialului, tolerantele, tratamentul termic
sunt stabilite gresit, piesele se uzeaza prematur.
Piesele uzate vor fi sortate, la randul lor, dupa criteriile mentionate mai sus,
urmand ca fiecare grup sa fie studiat detaliat, spre a se lua masurile cele mai po-
trivite pentru reconditionarea lor si pentru a se inlatura, in viitor, repetarea de-
fectarii din aceleasi cauze.
La operatia de constatare a defectelor se mai tine seama si de urmatoarele
criterii. Suruburile,prezoanele si piulitele trebuie sa aiba filetul curat, fara urme
de strivire sau lovire. Aceste defecte se admit numai daca dispar prin refiletare.
Filetul nu trebuie sa fie rupt mai mult de 1,5 spire sau strivit pe o jumatate de
spira la 10 spire. Gaurile pentru sprinturi si stifturi nu trebuie sa fie astupate sau
deformate. Fusurile arborilor si ale axelor trebuie sa aiba o forma cilindrica fara
urme de lovire si fara rizuri. Canalele de pana trebuie sa fie curate, iar fetele lat-
erale paralele.La rotile dintate, dantura trebuie sa fie curata, fara urme de ciupire
si fara fisuri. Se admit numai defectele care, in timpul reparatiei, pot fi elimi-
nate. Uzura dintilor nu trebuie sa fie mai mare de 0,2 din modulul rotii.
Suprafetele imbinarilor conice si cilindrice trebuie sa fie curate ,iar gener-
atoarele suprafetelor rectilinii. Suprafetele conice se considera bune daca la con-
trolul cu vopsea aceasta acopera ¾ din suprafata conului.

15
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

La lagarele de rostogolire corpurile si caile de rulare nu trebuie sa prezinte


ciupituri sau urme de coroziune. Lagarele de alunecare trebuie sa aibe cuzinetii
fara urme de gripare, iar daca acestia au captuseala din compozitie se contro-
leaza si aderenta prin ciocanire, cuzinetului in stare suspendata, sunetul emis
trebuind sa fie cristalin. Cuzinetul de care captuseala nu adera are un zgomot
infundat. O metoda precisa pentru verificarea aderarii compozitiei la cuzinet este
controlul cu ultrasunete.

5.TRANSMISII CU LANTURI
5.1.NOTIUNI GENERALE
Transmisia prin lanţ se compune din două sau mai multe roţi de lanţ ,una
motoare, celelalte conduse care angrenează cu roţile. Datorită ngrenării lanţului
sunt excluse alunecările, ceea ce conduce la un raport de transmitere constant.
Avantajele transmisiei prin lanţ:
• transmit puteri mari cu raport de transmitere constant;
• încărcarea redusă a arborilor, deoarece nu necesită pretensionare;
• randament relativ ridicat (η=0,96 0,98), deoarece lipsesc alunecarile;
• gabarit redus;
• funcţionează şi în condiţii grele de exploatare (praf, coroziune);
• ghidare sigură pe roată.
Dezavantaje acestei transmisii sunt:
• cer montaj precis al arborilor şi al roţilor;
• produc vibraţii şi zgomot;
• întreţinerea este pretenţioasă (necesită ungere);
• uzura inevitabilă a articulaţiilor conduce la o durabilitate limitată;
• nu amortizează şocurile;
• au mers neuniform (viteza variază la înfăşurarea lanţului pe roată);
• au viteze relativ mici (v<20m/s);
• cost ridicat.
Clasificarea lanţurilor se face după mai multe criterii şi anume:
a) după destinaţie:
• lanţuri de ridicat (utilizate pentru viteze mici şi sarcini mari);
• lanţuri de transportat ( viteze medii - până la 4 m/s - pas mare pentru
lanţ);
• lanţuri de transmisie (viteze mari, pas mic).

b) după construcţie
• lanţuri sudate (utilizate la ridicat şi transportat), care pot fi calibrate sau
necalibrate ;
• lanţuri articulate (utilizate la transmisii şi transport), pot fi:
• cu eclise obişnuite:
16
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

• cu eclise şi bolţuri - tip GALLE;


• cu eclise, bolţuri şi bucşe;
• cu eclise, bolţuri, bucşe şi role (fig.5.1).

În cazul unor sarcini mari, se folosesc lanţurile cu mai multe rânduri de zale
(2 sau 3) executate din aceleaşi elemente ca şi cele cu un rând, însă cu
bolţurile mai largi.

Fig.5.1.
Materiale utilizate

Eclisele se fac din platbandă laminată la rece din: OLC 45, OLC50,
40Cr10, 35CrNi15, 41MoCr11
Piesele articulaţiilor (bolţuri, bucşe) se execută din oţeluri de cementare OLC15,
OLC20, 14 CrNi35, care se supun unui tratament termic pentru a ajunge la duri-
tatea 45-60 HRC.
Roţile de lanţ se toarnă din fontă cenuşie, oţel, aliaje de aluminiu, iar pen-
tru solicitări şi viteze mari se foloseşte oţelul de calitate sau aliat.
5.2.CARACTERIZARE.DOMENII DE FOLOSIRE
Transmisiile prin lanţ fac parte din categoria transmisiilor mecanice indi-
recte şi servesc la transmiterea mişcării şi a momentului de torsiune între doi sau
mai mulţi arbori paraleli.
O transmisie prin lanţ se compune din roţile de lanţ, lanţul – care înfăşoară
roţile de lanţ şi angrenează cu dinţii acestora (fig. 5.2) – dispozitive de întindere,
dispozitive de ungere şi carcase sau apărători de protecţie.
Lanţul este format din zale, articulate între ele, care îi asigură flexibilitatea
necesară pentru înfăşurarea pe roţile de lanţ.
Avantajele transmisiilor prin lanţ sunt:
➢ posibilitatea folosirii într-un domeniu larg de distanţe între axe;
➢ posibilitatea transmiterii unor momente de torsiune mari;

17
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

➢ realizarea unor rapoarte de transmitere medii constante; randament ridicat


(η = 0,96...0,98);
➢ încărcări relativ reduse pe arbori;
➢ posibilitatea înlocuirii uşoare a lanţului;
➢ posibilitatea transmiterii mişcării la mai mulţi arbori conduşi;
➢ posibilitatea funcţionării în condiţii grele de exploatare (praf, umiditate,
temperaturi ridicate).
Dintre dezavantajele transmisiilor prin lanţ, cele mai importante sunt:
➢ neuniformitatea mişcării roţii (roţilor) conduse – ca urmare a înfăşurării
lanţului pe roţile de lanţ după un contur poligonal – care produce sarcini
dinamice suplimentare, vibraţii şi zgomot în funcţionare;
➢ uzura inevitabilă în articulaţii, care duce la mărirea pasului, impunându-se
folosirea dispozitivelor de întindere;
➢ necesită o precizie mai ridicată de montare şi o întreţinere pretenţioasă,
comparativ cu transmisiile prin curele.
Transmisiile prin lanţ se utilizează când se impun distanţe medii între axe,
care nu se pot realiza prin angrenaje şi când nu este permisă alunecarea, situaţie
în care nu pot fi folosite transmisiile prin curele. Se folosesc în construcţia maşi-
nilor agricole, de transport (biciclete, motorete, motociclete) şi la unele utilaje
(în siderurgie, în construcţii etc.).

Fig.5.2.

5.3. CLASIFICAREA ŞI CARACTERIZAREA LANŢURILOR


DE TRANSMISIE
Lanţurile de transmisie se execută cu paşi mici, pentru reducerea sarcini-
lor dinamice şi cu articulaţii rezistente la uzură, pentru mărirea duratei de
funcţionare.
Lanţurile cu bolţuri (de tip Gall) se execută din eclise şi bolţuri (fig. 5.3).
Eclisele exterioare1 se presează pe bolţurile 3, formând cu acestea un cadru, iar
eclisele interioare 2 formează articulaţii cu bolţurile 3 (fig. 5.3, c); capetele
bolţurilor se nituiesc. Deoarece suprafaţa de contact în articulaţii este redusă,
ceea ce duce la o uzură accentuată, aceste lanţuri se recomandă la sarcini mici

18
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

şi viteze reduse (v < 0,3 m/s – pentru lanţurile cu zale scurte, construcţie grea; v
< 0,2 m/s – pentru lanţurile cu zale lungi, construcţie uşoară). Se execută cu joc
între eclise, în variantele cu eclise simple (fig. 5.3, a) sau multiple (fig. 5.3, b).

Fig.5.3
Lanţurile cu bucşe (fig. 5.3) se
compun din eclise, bolţuri şi bucşe,
eclisele exterioare 1 fiind presate pe
bolţurile 3, iar cele interioare 2 pe
bucşele 4. Din punct de vedere
funcţional, eclisele exterioare şi
bolţurile, respectiv eclisele interioare
şi bucşele, formează elemente
cinematice distincte, articulate între
ele (fig. 5.3, b). Datorită suprafeţei de
contact mai mare dintre bolţuri şi
bucşe, aceste lanţuri se recomandă la
sarcini medii şi viteze sub 3 m/s.
Lanţurile cu role (fig. 5.4) se
deosebesc de lanţurile cu bucşe
datorită rolelor 5, montate liber pe
bucşe. Schema funcţională din fig.
5.3, b este completată cu role şi este
prezentată în fig. 5.4, b.
La aceste transmisii, angrenarea
lanţului cu dinţii roţilor de lanţ se
realizează prin rostogolirea rolelor pe
flancurile dinţilor, frecarea de Fig.5.4.
alunecare, caracteristică lanţurilor cu
bucşe, fiind înlocuită cu frecarea de
rostogolire, caracterizată prin pierderi

19
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

energetice mult mai mici (randamentul transmisiei creşte). Lanţurile cu role se


folosesc la viteze mai mari, cu uzuri mai reduse ale dinţilor roţilor de lanţ, decât
în cazul lanţurilor cu bucşe.
Se execută într-o mare varietate de forme şi dimensiuni, pentru a putea fi
folosite într-un domeniu larg de sarcini de transmis şi viteze de funcţionare.
Lanţurile de uz general cu role şi zale scurte cu un rând de zale (fig.5.5, a), cu
două rânduri de zale (fig.5.5, c) şi cu trei rânduri de zale (fig.5.5d) se utilizează
la sarcini mari şi viteze v 15m/s; pentru biciclete, motorete şi motociclete, se
folosesc lanţurile cu role şi zale scurte cu p = 12,70 mm. La sarcini mari, cu şo-
curi frecvente şi viteze mici sau medii se folosesc lanţurile de tip Rotary, cu
eclise cotite (fig. 5.5, e), iar la sarcini şi viteze medii, lanţurile cu role şi zale
lungi.
Pentru realizarea unei mişcări cât mai uniforme a roţii (roţilor) conduse,
se evită folosirea lanţurilor cu paşi mari, preferându-se lanţurile cu două rânduri
(lanţuri duble) sau cu trei rânduri (lanţuri triple), cu paşi mici (v. fig.5.5, c şi d).
La formarea sau la scurtarea lanţului, se folosesc zalele de legătură, asigurate
axial prin presarea eclisei pe bolţ (fig. 5.5, a), utilizarea unui sistem elastic de
siguranţă (fig. 5.5, b) sau prin utilizarea cuielor spintecate (fig. 5.5, c). La un
număr impar de zale, la lanţurile cu bucşe şi cu role, se folosesc eclise speciale
de legătură (fig. 5.5, d), fapt pentru care se recomandă, pentru aceste lanţuri, fo-
losirea unui număr par de zale. La lanţurile Rotary nu se impune această reco-
mandare,datorită formei ecliselor.

a b c d
Fig.5.5
5.4. ÎNTINDEREA LANŢURILOR
La transmisiile prin lanţ trebuie prevăzută posibilitatea reglării întinderii
lanţului, deoarece în urma uzării inevitabile a articulaţiilor lanţul se alungeşte.
Dispozitivul de întindere trebuie să poată compensa alungiri în limitele a doi
paşi, după o astfel de alungire urmând să se îndepărteze două zale ale lanţului.
Reglarea întinderii se poate realiza prin deplasarea uneia din roţile de lanţ
sau folosind roţi dinţate sau role netede de reglare. Reglarea întinderii prin de-
plasarea uneia din roţile de lanţ constituie soluţia cea mai simplă. Roţile dinţate
sau rolele netede de întindere se amplasează pe ramura antrenată, mai aproape

20
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

de roata mare, cu excepţia cazului când acestea se montează în exterior şi când


se amplasează în apropierea roţii mici, cu scopul măririi unghiului de înfăşurare.

Fig.5.6
În fig 5.6 sunt prezentate soluţii pentru întinderea lanţului, în diverse si-
tuaţii funcţionale, după cum urmează: a – cu roţi de întindere; b - cu roată de
întindere plasată în exterior; c – cu roată de întindere şi arc, respectiv contragre-
utate; d – cu roată de întindere plasată în interior; e – cu patină; f – cu inel rotitor
oval; g – cu patine şi roată acţionată hidraulic.
În cazul transmisiilor rapide şi de puteri mici, care funcţionează cu o un-
gere abundentă, seutilizează patine sau saboţi de întindere (fig. 5.7).

Fig.5.7 Fig.5.8
În fig. 5.8 se prezintă transmisiile prin lanţ de la mecanismele de distri-
buţie a două motoare cu ardere internă. În fig. 5.8, a, sistemul de întindere

21
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

este cu roată de lanţ, amplasată pe ramura antrenată, la exterior, pe ramura mo-


toare fiind plasată o patină de ghidare, cu rolul de a limita vibraţiile acestei ra-
muri. În fig.5.8, b, sistemul de întindere este cu sabot.
Apăsarea roţilor, rolelor, saboţilor sau patinelor pe lanţ se realizează permanent
– prin intermediul unor arcuri sau hidraulic - sau intermitent - prin deplasarea
roţilor sau prin intermediul şuruburilor.
5.5. UNGEREA TRANSMISIILOR PRIN LANŢ
Pentru transmisiile puternic solicitate, se folosesc următoarele sisteme de unge-
re:
1. prin cufundarea lanţului în baia de ulei (v < 7 m/s); prin antrenarea uleiu-
lui cu ajutorul unor discuri cu palete (când nivelul uleiului din baie nu
poate fi ridicat până în dreptul lanţului şi/sau v >10 m/s);
2. cu circulaţie de ulei (la sarcini mari şi viteze foarte mari).
La transmisiile cu viteze medii, care nu funcţionează în carcase închise, se pot
folosi următoarele sisteme de ungere: prin picurare; prin introducerea unsorii
consistente în interiorul articulaţiilor lanţului, prin cufundarea periodică a aces-
tuia în unsoare încălzită până la lichefiere.
Transmisiile care funcţionează la viteze sub 1 m/s şi care nu au o funcţionare
continuă, se pot unge periodic, prin turnarea uleiului pe ramura inferioară a
lanţului, la intrarea acesteia în angrenare cu roata de lanţ conducătoare.

5.6.MONTAREA TRANSMISIILOR CU LANT


Montarea transmisiilor cu lanţuri constă din fixarea roţilor pe arbori, fixa-
rea lanţurilor pe roţi şi îmbinarea lanţurilor. Montarea roţilor de lanţ pe arborii
de transmisie se realizează, în majoritatea cazurilor cu ajutorul unor pene sau al
unor caneluri.
După fixarea roţilor de lanţ pe arborii respectivi se verifică bătaia radială
şi cea frontală.
Bătaia admisibilă depinde de turaţia şi de gradul de încărcare.
Pentru transmisii de precizie, bătaia radială a roţii montate pe arbore nu trebuie
să depăşească 0.05—0,06 mm pentru fiecare 10 mm ai diametrului roţii.
Pentru a se asigura o înfăşurare corectă a lanţului pe dinţii roţilor, axele acestora
trebuie să fie paralele şi în acelaşi plan.
Poziţia roţilor de lanţ se verifică controlîndu-se paralelismul axelor arborilor pe
care sînt montate , precum şi deplasarea relativă i .
Se stabileşte lungimea lanţului şi se execută îmbinarea capetelor, cu ajuto-
rul unor dispozitive speciale , prevăzut cu un şurub avînd filet stînga-dreapta.
Pentru îmbinare se folosesc zale sau plăcuţe în funcţie de tipul lanţului.
Urmează verificarea săgeţii lanţului . Săgeata f se ia egală cu 2% din L, pentru
transmisii orizontale sau înclinate pînă la 45°, iar la înclinări mai mari săgeata
ajungînd la 0,2% din L în cazul transmisiilor verticale.
22
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

5.7.REPARAREA MECANISMELOR CU LANT

Construcţia anumitor maşini, utilaje şi instalaţii se folosesc lanţuri cu


bucşe şi role (Gall) sau lanţuri dinţate. Aceste lanţuri pun în funcţiune organele
de mişcare prin intermediul roţilor dinţate de construcţie specială.
Uzarea lanţurilor se caracterizează printr-o mărire a pasului dintre centrele
zalelor care pot conduce la ruperea lanţului sau la ieşirea acestuia de pe roţi.
Lanţurile care prezintă astfel de uzări nu mai pot fi folosite şi ca atare trebuie
înlocuite cu altele noi. Odată cu lanţul se uzează şi flancurile roţilor de lanţ, mai
mult la roţile conducătoare şi mai puţin la cele conduse. Roţile ai căror dinţi s-au
subţiat prin uzare trebuie înlocuite cu altele noi, executate foarte precis în ceea
ce priveşte forma geometrică a dinţilor.
După frezarea dinţilor, roţile se tratează termic şi se lustruiesc.
Tratamentul termic cel mai indicat pentru aceste roţi este prin CIF, fiindcă în-
lătură posibilitatea de deformare a dinţilor sau a roţii şi se obţine o suprafaţă ne-
tedă şi dură.
In construcţia maşinilor-unelte cum sînt: maşinile de frezat portal, maşinile
de rectificat etc., se întîlnesc o serie de variatoare pentru turaţie şi anume varia-
toare cu discuri şi bile, variatoare tip PIV (Pozitives infinement variables), care
transmit mişcarea prin lanţ cu dinţi radiali.
Recondiţionarea acestor variatoare constă în înlăturarea defectelor pieselor
prin procedeele arătate mai înainte, dar ce este mai important de obţinut la re-
condiţionarea lor este fineţea suprafeţelor discurilor în porţiunile unde lucrează
bilele, precum şi suprafaţa bilelor.
In cazul variatoarelor tip BIV elementele care se uzează sînt în primul rînd
lanţul şi discurile conice.
Fenomenul de uzare se manifestă între zale, bolţ şi lamelele de antrenare care
se subţiază şi capătă joc în canalele discurilor conice, scoţînd lanţul din uz. Re-
condiţionarea lui nu este posibilă şi se înlocuieşte cu altul nou.
Dacă şaibele conice sînt uzate, ele se înlocuiesc întotdeauna perechi. Buna
funcţionare a variatorului depinde de felul cum sînt executate discurile conice şi
în special canalele de antrenare. După tratamentul termic al discurilor, canalele
şi suprafeţele conice se rectifică. Cu cit suprafaţa este mai fină şi lucioasă cu atî-
t uzarea elementelor lanţului va fi mai mică. Discurile noi se echilibrează dina-
mic înainte de tratamentul termic.

5.8.PALANUL MECANIC CU LANT


Palanul mecanic cu lant este un dispozitiv de ridicare portabil usor de manevrat
cu ajutorul unui lant manual. Se poate folosi in ateliere de reparatii, ferme, pe
santiere de constructii, docuri sau in depozite pentru instalare de echipamente,
dar si pentru incarcarea sau descarcarea de marfuri. Este util pentru ridicarea mai
ales din locurile unde nu exista o retea electrica disponibila.
23
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

Se poate atasa unui carucior de macara de orice tip ca un palan cu lant mobil.
Se potriveste sistemului de transport cu macara mobila sau pivotanta.
Caracteristici :
• utilizare sigura cu intretinere minima;
• eficienta ridicata cu efort manual sca-
zut;
• greutate scazuta si manevrabilitate;
• aspect placut si dimensiuni mici;
• durata lunga in exploatare.
Pentru a folosi palanul trebuie intai
sa agatati carligul superior de
un inel metalic, o grinda sau o
structura de rezistenta care sa
permita sustinerea unei greutati
mai mari decat cea a sarcinii si a
palanului impreuna.
Sarcina trebuie agatata numai de
carligul inferior.
Tragand lantul de manevra de una
din parti, carligul inferior va
cobori. Tragand de cealalta parte,
carligul (impreuna cu sarcina) se
va ridica.
Fig.6.2.1..Palan cu lant

6.TRANSMISII CU CABLURI
6.1.CABLURI
Cablurile din sîrme de oţel sînt cele mai răspîndite organe de tracţiu-
ne pentru maşinile de ridicat, fi ind formate dintr-un ansamblu de sîrme de
oţel sau toroane grupate prin înfăşurare în jurul unei inimi, într-unui sau
mai multe straturi concentrice, cu excepţia cablurilor plate, care sînt con-
struite din cabluri alăturate în plan şi cusute. Sînt preferate cablurile cu to-
roane de secţiune rotundă, deoarece au o durată de serviciu mai îndelunga-
tă.
Toronul este format dintr-un mănunchi de sîrme răsucite în jurul unei
sîrme centrale sau a unei inimi, într-un singur strat sau în mai multe stra-
turi concentrice.
Din punctul de vedere al materialului inimii, se recomandă în condiţii nor-
male de exploatare, folosirea cablurilor cu inimă vegetală, deoarece aceasta
se poate impregna cu o unsoare neutră, care să o ferească de coroziune sau
24
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

putrezire şi, în acelaşi timp, să formeze un rezervor de unsoare care să asi-


gure ungerea cablului în interiorul său. Cablurile cu inima minerală (azbest)
se folosesc atunci cînd temperatura mediului în care lucrează maşina este
ridicată, iar cablurile cu inima metalică se folosesc în condiţiile în care ca-
blul trebuie să suporte o compresiune transversală puternică (cabluri ce se
înfăşoară pe tobe netede în mai multe straturi).
Cablarea, adică înfăşurarea sîrmelor în toroane şi înfăşurarea toroa-
nelor pe inima cablului, se poate executa spre dreapta, cablare in Z sau spre
stînga, cablare .In urma cablării, se formează:
1. cabluri simple construite dintr-un singur toron;
2. cabluri duble construite din şase cabluri simple sau toroane înfăşurate în
jurul unei inimi;
3. cabluri triple obţinute prin înfăşurarea în jurul unei inimi a sase cabluri
duble.
Dintre acestea, cele mai folosite sînt cablurile duble de construcţie normală.

Cabluri
Cablurile sînt caracterizate prin diametrul d, prin numărul de toroane, nu-
mărul şi diametrul sîrmelor şi prin rezistenţa teoretică de rupere la întinde-
re.
6.2.ROLE PENTRU FRÎNGHII ŞI CABLURI
Rolele pentru frînghii şi cabluri se execută din fontă sau din oţel turnat. La rolele
pentru cabluri din sîrmă de oţel canalul rolei este astfel dimensionat, încît
cablul să se sprijine cu un joc lateral, pentru a nu fi strivit între pereţii laterali ai
rolei.
In general, adîncimea canalului se ia 2d sau 3 d (d fiind diametrul cablului), pen-
tru o bună conducere a cablului. Profilul acestor roţi este standardizat, în funcţie
de diametrul cablului.

25
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

Role pentru cabluri


Tobele pentru cabluri din otel au suprafaţa netedă sau cu caneluri elicoi-
dale care ajută la aşezarea uniformă a cablului de tobă, eliminînd uzarea cablului
prin frecarea spirelor între ele.
Canelura are profilul în formă de arc de cerc avind raza r cu 0,5—4 mm mai
mare decît raza secţiunii cablului, deoarece sub acţiunea sarcinii, cand i nt ră în
canelura tobei, cablul se turteşte p u ţ i n şi, dacă nu ar avea acest joc, s-ar uza
prea repede prin efectul de împănare.Pasul elicei de înfăşurare t = d + (1...6)
mm, pentru ca în t impul înfăşurării pe toba spirele vecine ale cablului să nu se
frece intre ele.
La sarcini mai mari, greutatea este repartizată pe două cabluri, care se in-
fasoară pe aceeaşi tobă şi lucrează asupra unui cîrlig unic de ridicare. In acest
caz toba trebuie să aibă canelura elicoidală pe una dintre jumătăţi pe dreapta. iar
pe cealaltă jumătate, pe stînga . Cablul se înfăşoară pe tobă simultan dinspre
ambele capete spre mijloc; mijlocul lui formează un ochi, care susţine rola cu
cîrligul, pentru suspendarea sarcinii. Pe măsură ce se ridică sarcina, cele două
cabluri se apropie de verticală.
Capătul cablului se poate fixa pe tobă cu: bride de fixare; pană paralelă si
şuruburi de fixare; pană înclinată.
Fixarea capătului cablului cu ajutorul bridelor este foarte des utilizată datorită
uşurinţei la montaj şi siguranţei în exploatare. Bridele se fixeaza de corpul tobei
prin intermediul unor prezoane.
Pentru fixarea cablului cu pană paralelă şi şuruburi de fixare sau cu pană înclina-
tăeste necesar să fie executate în corpul tobei locaşuri pentru montarea penelor.
Pana paralelă de fixare are o formă specială şi este presată de capătul cablului
cu ajutorul şuruburilor.
Pana înclinata este prevăzută cu un canal longitudinal semicircular pe care se
înfăşoară capătul cablului.

26
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

Toba

6.3.ELECTROPALANE

Electropalanele sînt mecanisme de ridicat independente alcătuite dintr-un


motor electric, o frînă, un reductor cu roţi dinţate cilindrice, o tobă, un palan fac-
torial cu organ flexibil pentru ridicare, un cîrlig pentru suspendarea sarcinii.
Electropalanele pot fi fixe sau mobile. Electropalanele fixe sînt atîrnate fie de
grinzile sau planşeele atelierelor, fie pe capre speciale.
Electropalanele fixe se pot monta şi pe sol; în acest caz ele înlocuiesc tro-
liile.
Electropalanele mobile se fixează pe un cărucior care se poate deplasa pe
o cale suspendată, astfel că electropalanulpoate realiza pe lîngă mişcarea de ridi-
care şi coborîre a sarcinii şi deplasarea sarcinii în lungul căii.

Fig.6.3.Electropalan

27
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

6.4.TROLIILE
Troliile sînt mecanisme de ridicat care se utilizează la deplasarea diverse-
lor sarcini pe şantierele de construcţii, la lucrări de prospecţiuni sau sunt înglo-
bate în construcţia diverselor tipuri de ascensoare sau macarale. Se deosebesc
trolii cu acţionare manuală, trolii cu acţionare mecanică şi trolii cu acţionare
electrică.
a) Troliile cu acţionare manuală se construiesc ca trolii de montaj sau ca
trolii de perete.

Fig.6.4.Troliu cu actionare manuala

Troliul cu un tambur se compune din şasiul 1, alcătuit din două scu-


turi solidarizate între ele, între care se găsesc două perechi de roţi dinţate şi
din tamburul 2, pe care se înfăşoară cablul de ridicare. Marginile tamburului
sînt înalte, pentru a permite înfăşurarea cablului pe mai multe rînduri. Ar-
borele 3, acţionat de manivela 4, are posibilitatea să se deplaseze în direcţia
axei sale, pentru schimbarea angrenajelor şi adaptarea vitezei, în funcţie de
sarcină.
In poziţia din figură, roata dinţată 5, fixată pe arborele 3, angrenează cu roa-
ta dinţată 6, a arborelui 7, pe care se găseşte şi roata dinţată 8, care angre-
nează cu roata dinţată 9, fixată pe arborele 10 al tamburului. In acest caz,
rotaţia se transmite de la arborele 3, prin perechea de roţi 5—6, la arborele
7, şi de la acesta, prin roţile 8—9, la arborele tamburului.In această poziţie,
troliul se foloseşte pentru sarcini mari.
Prin deplasarea arborelui 3 spre dreapta, roata dinţată 5 iese din an-
grenarea cu roata dinţată 6 şi prin deplasarea mai departe, roata dinţată 11
(fixată pe arborele 3) intră în angrenare cu roata dinţată 9 a arborelui tam-
burului. In acest caz, rotaţia se transmite direct de la arborele 3 la arborele
tamburului şi sarcina (mai mică) se poate ridica cu o viteză mai mare.

28
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

Troliul este prevăzut cu frîna cu bandă 12, pentru oprirea tamburului


în poziţia dorită şi pentru a împiedica rotirea lui nedorită sub acţiunea gre-
utăţii sarcinii.
Scuturile saşiului sînt prevăzute la partea inferioară cu corniere de reazem,
pentru fixarea troliului de fundaţie. Capetele axelor se reazemă în lagăre cu
bucşă de fontă sau de bronz.
Prin folosirea unor manivele de siguranţă şi a unor frîne centrifuge se
obţine reglarea automată a coborîrii sarcinii.
b) Troliile mecanice au o construcţie asemănătoare cu a troliilor ma-
nuale,însă sînt acţionate de motoare electrice, de maşini cu abur sau de mo-
toare cu ardere internă.
Troliile mecanice se folosesc independent, ca mecanisme de ridicat ori de
tras sarcinile, cu ajutorul cablurilor de oţel, sau fac parte dintr-o maşină de
ridicat, ascensor etc, ele sînt utilizate la exploatări intensive, cu viteze mari
de ridicare.
c) Troliul cu acţionare electrică se compune din motorul electric 1,
legat de reductorul 2, prin cuplajul 3, care are şi rolul de roată de frînă pen-
tru frîna 4, al cărei scop este de a opri şi a reţine sarcina în poziţia necesară.
La arborele de ieşire al reductorului este cuplat tamburul 5, pe care se în-
făşoară cablul 6 al palanului 7, de care este suspendat cîrligul 8 de ridicare a
sarcinii. Toate aceste organe sînt montate pe batiul 9.

Fig.6.5.Trolii cu actionare electrica

Cărucioarele pentru căi suspendate sînt utilaje de transport care se


deplasează pe şine cu profile dublu T suspendate. Ele sînt alcătuite din şasi-
ul 1 pe care se găsesc mecanismele de deplasare şi de ridicare a sarcinii.
Mecanismul de deplasare este alcătuit din motorul 2, care, prin intermediul
unui cuplaj cu frînă şi al reductoru-lui 3, acţionează toate cele patru roţi 4
ale căruciorului.
Datorită acţionării tuturor roţilor, utilajul se deplasează centrat pe şina de
care este suspendat.

29
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

Mecanismul de ridicare constă din motorul 5, care, prin intermediul reduc-


torului 6, transmite mişcarea tamburului 7. De pe acesta se desfăşoară ca-
blul palanului 8, de care este suspendat cîrligul 9.

Fig.6.6.Carucior pentru cai suspendate

6.5. MONTAREA TRANSMISIILOR CU CABLURI

Fiecare roată a transmisiei cu cablu se introduce pe arbore după ce, în


prealabil, s-a montat pana în canal; apoi, se strînge şaiba filetată care are rolul de
a împiedica ieşirea roţii de pe arbore.
Capetele cablurilor se pot îmbina prin împletire, care este o operaţie greoaie.
Pentru aceasta, cele două capete sînt despletite pe o lungime de cîţiva metri şi
apoi se împletesc laolaltă astfel îneît secţiunea cablului rezultat să fie peste tot
aceeaşi.

Fig.6.7 Fig.6.8 Fig.6.9


Pentru fixarea unui capăt de cablu sau un alt organ de maşină se utilizează
mai multe tipuri constructive de dispozitive.
Un sistem foarte sigur este cel reprezentat în figura 6.7, la care capătul ca-
blului 1 se trece printr-un manşon tronconic 2. Se desface cablul pe o anumită
lungime, se îndoaie sub formă de cîrlige firele desfăcute, se potrivesc apoi aceste
capete în manşonul tronconic 2, după care se toarnă plumb topit 3, între spaţiile
dintre fire. Un exemplu de dispozitiv de prindere, care se poate uşor demonta,
este cel reprezentat în figura 6.8.

30
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

în corpul 3 este introdusă pana 2, în jurul căreia se trece cablul 1. Fixarea se rea-
lizează prin presarea cablului între pană şi corp, în momentul tracţiunii cablului.
Pe acelaşi principiu se fixează cablul pe tambur la maşinile de ridicat (fig. 6.9).

7.NORME DE TEHNICA A SECURITATII


MUNCII
In atelierele de reparare a utilajelor se desfasoara o activitate complexa
datorita carui fapt si normele de tehnica a securitatii munci sunt diverse in func-
tie de locurile de munca .
Se vor respecta normele de tehnica a securitatii muncii si normele de pre-
venire si stingere a incendiilor specifice lucrarilor de: lacatuserie, prelucrare a
metalelor la rece cu ajutorul masinilor-unelte, sudare si taiere cu gaze si arc elec-
tric precum si urmatoarele norme specifice reparatiilor:
• la demontarea, repararea si montarea utilajelor, echipa va lucra sub con-
ducerea unui maistru sau sef de echipa;
• uneltele si dispozitivele de ridicat (vinciuri, macarale, poduri rulante
etc.)utilizate de echipa de reparatii trebuie sa fie in buna stare;
• inainte de inceperea lucrarilor de intretinere sau reparatii la un utilaj,
maistrul sau seful de echipa se va asigura ca masina respectiva sa nu poata
fi pusa accidental in miscare, iar pentru orice eventualitate pe intrerupa-
torul electric principal se va pune o tabla indicatoare cu inscriptia: ”NU
CUPLATI SE LUCREAZA”;
• la masinile prevazute cu anumite ansambluri care pot aluneca pe ghidaje
verticale trebuie luate masuri de sprijinire a acestora;
• dupa terminarea reparatiilor, masina nu va fi pusa in stare de functiune
• inainte de montarea tuturor dispozitivelor de protectie;
• inainte de punerea in functiune se va controla daca sculele folosite la
• reparatie au fost inlaturate de pe masina;
• darea masinii in functiune nu se va face decat dupa executarea receptiei;
• in incaperile in care se spala si degreseaza piesele cu lichide inflamabile
este interzis fumatul sau accesul cu foc deschis;
• la degresarea pieselor cu solventi organici, care sunt toxici si inflamabili,
se vor folosi bai cu capace de inchidere si se vor lua masuri de prevenire
si stingere a incendiilor;
• soda caustica se va introduce in baile de degresare cu cosuri de sita;
• piesele se vor introduce si scoate in baile de degresare electronica numai
dupa intreruperea curentului electric care alimenteaza baia;

31
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

• la acoperiri galvanice muncitorii isi vor unge mainile si narile cu o alifie


protectoare pentru a prevenii actiunea vatamatoare a vaporilor diferitilor
compusi chimici si vor purta tot echipamentul prevazut de normele de
protectia muncii;
• nu este permis lucrul in pozitie aplecata deasupra baii;
• cand nu se lucreaza , baile vor fi acoperite cu un capac , pentru a impiedi-
ca evaporarea electrolitului;
• in incinta atelierelor de galvanizare se interzice introdurea si cunsumarea
alimentelor precum si fumatului;
• in fiecare atelier de galvanizare trebuie sa existe o trusa de prim ajutor
care sa contina antidoturile specifice otravurilor si arsurilor .

8.ANEXE

Palane cu lant Lanturi

32
Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”Olteniţa

BIBLIOGRAFIE

1.I.Gheorghe; M.Voicu; Paraschiv


Tehnologia asamblarii si montajului
BUCURESTI, EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA-1977
2.N.Huzum; G.Rantz
Masini utilaje si instalatii din industria constructiilor de masini
manual pentru licee industriale clasa a XII-a scoli profesionale
BUCURESTI, EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA-1979
3.A.Albu; Al.Vaida; Tr.aurite; M.Cretu; E.Constantin; L.Deacu; L.Morar;
I.Pop; S.Velicu
Exploatarea masinilor unelte
BUCURESTI, EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA-1983
4.Intretinerea tehnica a utilajelor
http://www.scribd.com
5.Transmisii prin lant

http://www.scribd.com
6.INTRETINERE si REPARATII_Scripeti si palane

http://www.scribd.com
7. INTRETINERE si REPARATII_Trolii si vinciuri

http://www.scribd.com

33