Creatorul este un visator genial,el nu este nebun.

Flaubert

Fiecare om de pe Pmnt viseaz n fiecare noapte, de aceea este logic s ne gndim c

trebuie s se petreac ceva destul de important n timpul acestei treimi din viaa noastr n
care dormim i, adeseori, vism. Dar cultura industrializat de astzi pare destul de departe
de acest fenomen. Dei exist tehnici de interpretare i de inducere a viselor, acestea nu
sunt predate n coli i sunt rareori luate n serios, cu toate c, de exemplu, indienii din
America au dezvoltat o adevrat art a visului contient. Visul reprezint o legtur cu
anumite nivele mai subtile ale fiinei noastre i de aceea cultivarea contienei n stare de vis
ne poate ajuta s ne cunoatem mai bine.
Somnul obinuit apare din nevoia de odihn a organismului, care i inhib funciile
organice. Dar stri aparent asemntoare cu somnul pot apare i n alte condiii, cnd nu
mai este vorba despre oboseal. Dac putem explica ce fenomene psiho-spirituale se petrec
n somn, ni se vor revela multe mistere ale fiinei umane.
Visele au exercitat o ndelungat fascinaie asupra imaginaiei umane.Ne petrecem
aproape o treime din via n stare de somn i o mare parte a nopii visnd.Dar ce sunt
visele?Ce semnificaie au pentru cel ce viseaza,dac au vreuna?
Visele reprezint o lume a imaginilor n care temerile cele mai ntunecate, cele mai
profunde secrete i cele mai pasionante fantezii se elibereaz n mintea noastr. Acest
moment ntruchipeaza prezentul la nivelul contiinei noastre.Incepem sa visam in faza REM
a somnului, ce se caracterizeaza prin miscarea oculara, perioadele scurte in care pupilele
se misca sub pleoapele inchise. Muschii corpului sunt nemiscati, in schimb creierul lucreaza
cu toata intensitatea provocand vise pline de trairi si emotii puternice pe parcursul acestei
faze. Uneori visele apar si in timpul celorlalte etape ale somnului, insa sunt mai putin
memorabile si mai puin clare. Oamenii de stiinta cred ca toata lumea viseaza, dar uneori noi
uitam o parte din aceste vise. Avem tendina sa uitam atunci cand trecem in mod natural
dintr-un ciclu al somnului in altul.Daca o persoana este trezita in faza REM a somnului (de un
ceas desteptator spre exemplu), sunt sanse mult mai mari sa-si aminteasca visele.
Unii cercetatorii considera visele ca pe un proces prin care creierul incearca sa
consolideze informatia. Sunt insa si oameni de stiinta ce considera visele activitati
aleatorii,fara a avea o relevanta logica.Unele studii arata ca actiunea desfasurata din timpul
viselor depinde de o serie de factori externi, cum ar fi sexul, statutul social, cultura si
personalitatea fiecaruia.
La inceputul sec al IV-lea i.Hr. un filosof chinez pe nume Chuang-tzu a relatat urmatoarea
parabola:
Cnd oamenii viseaz,nu sesizeaz ca sunt ntr-un vis.Unii chiar au un vis n vis i numai
cnd se trezesc isi dau seama ca totul a fost un vis.Si astfel,cand Marea Trezire va veni
asupra-ne,vom afla ca aceasta viata este un mare vis.Doar nebunii se cred a fi treji acum.
Odata,eu,Chuang-tzu visam ca eram fluture,zburand incoace si incolo,cu toate intetiile si
scopurile unui fluture.Eram constient doar ca-mi urmez fanteziile ca fluture si inconstient de
individualitatea mea ca fluture.Brusc m-am trezit,culcat,eu insami din nou.Acum nu stiu daca
eram omul visand ca este fluture sau un fluture care se viseaza om.
Unele culturi traditionare plaseaza taramul viselor la acelasi nivel cu taramul constiintei de
fiecare zi,cum pare sa fi facut si Chuang-tzu.Este cazul aborigenilor australieni care aleg in
anumite cazuri sa nu distinga intre evenimentele din starea de veghe si cele din
vis.Remarcile lui Chuang-tzu sugereaza si faptul ca lumea asa cum o experimentam noi in
mod obisnuit,nu este mai reala decat un vis.Filosofiile traditionale orintale imbratiseaza
adesea asertiunea ca aceast lume este la fel de iluzorie ca visul.

Visele pot parea a fi experientele unei lumi paralele incerte.Putem specula ca in timpul
viselor calatorim intr-un taram alternativ real.S-a sugerat de altfel ca aceasta e una dintre
principalele surse ale ideii ca lumea viselor este o lume spirituala,distincta de cea fizica.
S-a imbratisat de asemenea si ipoteza ca visele pot fi asociate ideii ca sufletul este
distinct de corp datorita faptului ca in timp ce visam,experimentam calatorii pe alte
taramuri,interactionand cu oamenii si facand anumite lucruri simultan,in timp ce corpul
ramane prizonier in pat.Este usor de speculat ca in timpul viselor sinele constient s-ar putea
separa cumva de corp.De asemenea experienta comuna a intalnirii in vis cu prieteni si rude
disparute,nu este un pas prea mare sa afirmam ca acelasi suflet,separat de corp int impul
viselor,supravietuieste morii trupului.Proferii,precum si fondatorii noilor secte religioase
pretind ca exista o comunicare intre aceasta lume si cealalta,o comunicare privilegiata cu
zeii.Daca visele constituie experiente pe taramul spiritului,atunci starea de vis este un posibil
model de comunicare divin-umana.
Conform Doctrinei Spiritiste, odat cu instalarea somnului, Spiritul prsete trupul,
plecnd n alte "lumi paralele", pentru a se regenera energetic, emoional, mental i spiritual.
De aceea, somnul este indispensabil, fiind deseori cel mai bun medic i cel mai bun sfetnic.
Spiritul, ieit temporar din nchisoarea trupeasc, i pstreaz legtura cu corpul omului prin
"cordonul de argint" - o legtur fluidic ce se poate extinde orict de mult, format din
materie subtil. Prin acest cordon, Spiritul poate face schimb de energie i informaie cu
restul corpului. De exemplu, Spiritul este atenionat i se ntoarce instantaneu n cazul unor
urgene, cnd corpul are nevoie de ajutor. Atunci omul se trezete din somn.
Abordarea contemporana a viselor considera ca acestea indica ceva despre dinamica
noastra psihologica.Sigismund Freud a sustinut in teoriile sale ca visul ne permite sa ne
satisfacem,in
timpul
somnului,impulsurile
sexuale
si
agresive,inacceptabile
social.Totusi,pentru a nu ne trezi din cauza emotiilor puternice pe care le-am putea resimti
daca am visa despre realitatea literala a unor asemenea dorinte,partea mintii pe care Freud
o denumeste cenzor transforma continutul visului,pentru a deghiza adevaratul sau inteles.
Discipolul lui Freud,Carl Jung isi imagina sinele incosntient ca un complex amestecat al
impulsurilor inferioare,instinctuale si ale clor mai inalte,spirituale.Ajunge la concluzia ca
scopul unui vis este sa comunice ceva constiintei si nu sa ascunda.Inconstientul adaposteste
deci un fel de inteligenta care incearca sa orienteze si sinele constient.Limbajul
inconstientului este insa indirect si simbolic,necesitand interpretare.Analiza jungiana a viselor
este astfel o metoda care ajuta subiectii sa interpreteze adecvat mesajele venite din
inconstient.Pshichiatrul elvetian Carl Jung a afirmat ca multe elemente din lumea mitologiei
si folclorului reprezinta manifestari a ceea ce el a numit inconstientul colectiv,adica
mostenirea experientei colective a omenirii depozitand experientele sub forma de arhetipuri
care ne predispun inconstient sa ne organizam experientele in anumite feluri.Jung a
afirmat,mai departe ca arhetipurile inconstientului colectiv formeaza continutul viselor
noastre,aparand in forme variate ale imaginilor arhetipale din vis.Teoriile lui s-au nascut din
observatiile sale ca multe dintre visele pacientilor contineau frecvent imagini care nu le erau
deloc familiare dar care pareau sa reflecte simboluri ce putea fi gasite in sistemele mitologice
ale culturii lumii.Jung considera ca daca ar fi putut descoperi intelesul specific al unor astfel
de imagini in cultura lor nativa,ar fi putut intelege mai bine visele in care apareau aceste
imagini.Carl jung imparte inconstientul in doua subdiviziuni:inconstientul personal si
inconstientul colectiv.In timp ce inconstientul personal cuprinde experientele
personale,inconstientul colectiv reprezinta mostenirea de catre fiecare a experientei colective
a omenirii.
In scolile de psihologie abisala visele sunt privite drept mesaje mai putin clare care solicita
diferite forme de interpretare anteior revelarii adevaratului lor inteles.Aceasta orientare
interpretativa de vaza este evidenta in terapia Gestalt,in care subiectii interpreteaza diferite
componente ale visului ca strategie,pentru a descoperi sau interpreta intelesul final.
Putini analisti moderni adera la abordarea clasica psihanalitica.EI folosesc o abordare
practica,putin orientata terapeutic,considerand cel putin unele vise nimic mai mult decat niste
reziduri ale experientelor recente.Primul model de activare-sinteza,propus in
1977,postuleaza ca visele sunt rezultatul incercarii encefalului anterior sa inteleaga semnele

electrice intamplatoare care sunt generate de encefalul posterior in timpul somnului.In starea
de veche normala,encefalul anterior sorteaza informatia prin diferiti senzori interni si externi
pentru a crea o experienta inteligibila a lumii.Centri mentali incearca sa puna in ordine
mesajele care vin,creand struturile narative aleatorii ale viselor.Multe vise sunt doar mase ale
imaginilor incoerente reprezentand grupe de semnale primite pe care creierul nu a fost
capabil sa le sintetizeze.
Pentru cei care au esuat in incercarea de a intelege visele,teoria activarii-sinteza prezinta
un oarecare interes,dar totusi din cauza ca aproape fiecare dintre noi a avut cel putin cateva
vise cu adevarat semnificative,in cele din urma teoria este nesatisfacatoare.La nivel mai
empiric,aceasta este o teorie incompleta,din cauza ca nu ofera o explicatie pentru fenomene
atat de comune ca temele visului.Toata lumea a experimentat anumite tipuri de vise,cum ar fi
visul caderii,al zborului si al nuditatii in public.Aceste vise comune nascandu-se din
experiente si anxietati fundamentale ale conditiei umane.Caderea este un bun exemplu de
motiv al visului comun.Psihologii speculeaza ca visele de cadere isi au radacina in
experientele noastre timpurii,pe cand experimentam primii pasi.Daca aceasta ipoteza este
corecta,atunci putem spune ca experientele copilariei lasa o urma adanca in creierul nostru
care este activata cumva in viata adulta in perioade de mare anxietate.Unii sociobiologi au
speculat ca aceasta teama ar putea fi un instinct innascut sau reflex mostenit de la
predecesorii preistorici care putea sa cada din copaci in timpul noptii.
Pentru ca visele sunt foarte subiective,ele zadarnicesc metodele stiintei
obiective.Laboratoarele moderne orientate catre cercetarea visului nu au descurcat subiectul
pana la descoperirea REM(rapid eye movement)in 1953 si ale legaturilor ulterioare ale
somnului REM cu visarea,cu toate ca studiile de mai tarziu au aratat ca visul semnificativ nu
ar avea loc in somnul REM.Inainte de aceasta descoperire,cercetatorii au schitat patru stadii
ale somnului masurate in termenii activitatii electrice ale somnului.Nivele se extind de la
stadiul 1 care reprezinta starea in care ne aflam cand intram in somn,la stadiul 4 care este
somnul profund.Multe vise se produc in stadiul 2,cand experimentam somnul REM.Adultii
sanatosi tind sa treaca prin patru-sase astfel de cicluri in fiecare noapte cu toate ca lucrurile
pot varia in functie de varsta.Una dintre cele mai interesante directii de cercetare care de
altfel a dus la studiul stintific modern al somnului,il constituie relativ recenta investigare a
visului lucid.Oamenii viseaza lucid cand sunt constientic a se gasesc in mijlocul unui vis.Cel
mai neobisnuit aspect al acestei stari este ca cei ce viseaza lucid pot modifica constient
continuturile viselor lor.Aceasta descoperire si caracteristica a condus cercetatorii la
utilizarea visului lucid in tratarea cosmarurilor si in alte scopuri terapeutice.Prima referire a
visului lucid o gasim la Aristotel,in Despre viseunde spune ca :adesea,cand cineva
doarme,exista ceva in constiinta care atesta ca ceea ce se infatiseaza este doar un vis.Alte
figuri istorice ca Sfantul Augustin sau Sfantul Toma de Aquinto au mentionat in scrierile lor
visul lucid.LaBerge a gasit o modalitate ca in timpul viselor lucide,sa-i faca pe cei care
viseaza sa trimita mesaje cercetatorilor.El a antrenat un grup de studenti sa viseze lucid si sa
comunice cu cercetatorii in timpul somnului.Controlul visului sau programarea sa se refera la
abilitatea de manipulare a viselor,la tehnica de a solicita propriului subconstient chiarinainde
de a adormi sa indeplineasca anumite sarcini in timpul starii de vis.
Antropologia a contribuit considerabil la intelegerea transculturala a viselor.Cea mai
timpurie cercetare antropologica a visului dateaza inainte de sfarsitul secolului al XIXlea,care considera credintele si practicile visului la diferite culturi ca dovada a primitivismului
lor in contrast cu civilizatia vestica,relativ dezinteresata de vise.Singurul domeniu de
investigare in care visele au jucat un rol semnificativ a fost psihanaliza,iar aceasta avea
tendinta sa zugraveasca visele ca primitive si copilaresti intarind imaginea dominant negativa
a acestora.Odata cu raspandirea metodelor psihanalitice,diferiti antropologi au incercat sa
dovedeasca acuratetea teoriilor lui Sigismund Freud asupra viselor prin analizarea
experientelor onirice ale populatiilor nonvestice.Potrivit antropologului Kilton Stewart,exista
consemnari care arata ca senoii din Malaezia traiau o viata fara griji datorata consideratiei pe
care o aratau viselor.El a trait cu senoii in 1935 si a scris ca :absenta crimei violente,a
conflictelor armate si a bolilor vizice si mentale poate fi explicata numai pe baza institutiilor
care determina o inalta stare de integrare psihologica si maturitate emotionala,alaturi de

specializarile sociale si atitudinile care promoveaza relatii interpersonale mai curand creative
decat distructive.Potrivit lui,viata colectiva a senoilor este concentrata in jurul unui complex
oniropsihologic care serveste la integrarea in comunitate.
Odata cu publicarea lucrarii Dreaming: Anthropological and Psychological
Interpretation(1987),editata de Barbara Tedlock,antropologia aparea ca un domeniu major al
cercatarii visului cu importante observatii care contribuie la studiul modern al viselor.
In majoritatea culturilor relatia stransa dintre arta si vise aeste evidenta,adesea fiind
asociate intr-un mod negativ.Platon de exemplu le condamna pe ambele ca fiind nimic
altceva decat aparente ce abat oamenii de la cautarea adevarului,iar Freud a argumentat ca
atat poezia cat si visarea diurna sunt procese de aparare ce substituie placerea pe care o
poate conferi realitatea.
Un exemplu semnificativ al asocierii dintre arta si vise este miscarea suprarealista aparuta
in Europa la inceputul anilor 1920.Aceasta miscare este adepta ideilor lui Freud despre
vise,amenintand existenta inconstientului si reprimarea impulsurilor irationale de mintea
constienta.Potrivit manifestului Suprarealist al lui Andre Breton(1924),Rationalismul
absolut,care ramane la moda,permite numai considerarea acelor fapte strict la obiectul
experientelor noastre...Au fost chiar stabilite limitele experientei.Aceasta se invarte intr-o
cusca din care eliberarea devine din ce in ce mai dificila.Precum alte miscari ale artei
moderne,suprarealismul a incercat sa depaseasca limitele si sa descopere noi posibilitati ale
perceptiei si creativitatii umane.
Suprarealismul considera inconstientul drept principala resursa iar artistii suprarealisti
erau in mod special interesat de vise si de puternicul sentiment al libertatii oferit de
acestea.Potrivit aritistilor suprarealisti,visele includ imagini si experiente care sunt fantastice
si absurde si din acest motiv ele pot fi o provocare directa a ceea ce consideram a fi normal
si obisnuit.O atmosfera autentica de vis poate fi gasita in lucrarile lui VIncent van Gogh,Marc
Chagall,Francisco Goya,Salvador Dali,Max Ernst,Yves Tanguy,Paul Delvaux si multi altii.Se
spune ca Dali obisnuia sa mearga foarte departe pentru a-si induce intentionat propriile
vise incat adormea in scaun cu barbia sprijinita in causul palmelor.Se trezea brusc,si captura
imaginile ireale in propria sa arta.
Rolul viselor in favorizarea creativitatii este neclar,ca multe alte probleme din acest
domeniu.Acordarea atentiei unor vise stimuleaza creativitatea cuiva sau materialul din vis
pur si simplu furnizeaza inspiratie muncii creatoare?Exista o discutie semnificativa intre
creativitatea in vise si rezolvarea problemei in vis?
Referitor la ultima intrebare,putem lua ca exemplu experienta chimistului F.A.Kekule din
secolul al XIX-lea,care incearca sa determina structura moleculei de benzen.Intr-o
seara,atipind in fata semineului,viseaza molecule de benzen asemanatoare serpilor dansand
in flacarile focului.La un moment dat,unul dintre serpi se prinde de propria lui coada si incepe
sa se rasuceasca.In aceasta experienta hipnagogica ireala,Kekule descopera cheia
problemei sale si anume faptul ca moleculele de benzen erau dispuse in forma de
inel.Asadar aceasta experienta onirica stintifica intruchipeaza rezolvarea creativa a
problemei.
Artistii din toate timpurile primesc inspiratie din vise.Unul dintre cele mai cunoscute
exemple de acest fel este experienta violonistului Giuseppe Tartini,din secolul al XVIII-lea
care a avut un vis in care diavolul canta o are extraordinara ,incat s-a trezit imediat si a
incercat sa retina cat mai mult pentru a-si putea reaminti de ea.Piesa rezultata este Trilul
Diavolului care a devenit cea mai faimoasa compozitie a sa.
Forta creatoare a visului se exercita in trei directii :el naste singur o opera,el desavarseste
lucrarea inceputa in ajun,el este sursa inspiratoare a unei creatii.Dar visele sunt
inselatoare,deci subiectul oare nu va deveni narcisist?Aceasta idee nu este absenta in
iradiatiile visului genial deoarece critica pune fata-n fata visul si visatorul,acordand visului
functia de oglinda,chiar deformata in care se reflecta cel care doarme si se alege un drum
intortocheat pe care reflectia despre vis atinge inconstientul celui care viseaza.
Caracterul fugitiv al visului permite rareori o retranscriere fidela a oniricului.Prizonier al
universului oniric,visul nu reuseste decat sa sufle la urechea celui care a visat franturi din

povestire,clisee fugitive de imagini ciudate.Rare sunt visele lucide in intregul lor,pe care
scriitorii fideli acestora le insereaza in opere lor,cum a facut de exemplu Victor Hugo.
Trei dintre interpretarile visului se deschid din trei practici onirice: prima comanda
neglijarea cuvantului visului sau povara supertitiilor,facand din el o lectura inversata,a doua
incearca sa decripteze hieroglifele deschizand cu cheile fiecare vis,iar a treia incita
recurgerea la vis pentru a solutiona problemele zilei.
Este oare somnul reparator sau ofera creativitatea onirica pe care o doreste omul?E greu
de raspuns...totodata se repeta conduite care pretind ca ajuta la aparitia viselor creatoare
cum ar fi somnul mai devreme,inainte ca problemele pecuinare sa te asalteze,sa adormi mai
tarziu daca te confrunti cu subiecte speculative sau politice.Daca visul se intrerupe,omul se
straduieste sa readoarma,si deseori chiar reuseste.
Visul accede la un mod al cunoasterii fara egal.Viziunea organicista a visului include o
clasificare care cuprinde visele naturale ce se opun celor morbide.Visele naturale depind de
o iritare mentala sau corporala,aceasta fiind prima cauza a viselor creatoare,pe care secolul
al XIX-lea le numeste intuitive,intelectuale,psihologice.Ele sunt cea mai buna ilustrare a
teoriei inegalitatii oamenilor in vis.Ele sunt apanajul oamenilor care se ocupa cu lucrari de
inteligenta,afirmatie confirmata cu exemplificari.Lista viselor creatoare este scurta si
specialistii nu ezita sa foloseasca aceleasi referinte si sa solicite din epocile anterioare.
La sfarsitul secolului insa studiile despre visul scriitorilor,al matematicienilor mai ales,se
multiplica.Este timpul in care se recurge la uitarea corpului si preluarea puterii de catre
subconstient.Tonnery se intreaba despre activitatea spiritului in vis ca un ansamblu format
din elemente extrase din memorie si care se combina,si prin sistematizare,dobandesti o
autonomie adevarata.Se evidentiaza deci in aceasta definitie 2 cuvinte : memorie-ducand la
psihanaliza si autonomie-pol in jurul caruia se invarteste istoria visului.Visul pare real
autonom.Aceasta detasare de corp confera o noua dimensiune supranaturala.Interesul
romanticilor pentru vis este vecin cu cel pe care-l au pentru ocultism deoarece ambele atrag
si sperie.Din autonimia lui,visul isi trage o putere enorma deoarece il poate domina pe cel
care doarme.Aceasta pierdere a libertatii de control duce la ideea ca cel care viseaza trebuie
sa fie mai puternic decat visul,altfel este in pericol.Orice vis este o lupta.Un creier poate fi ros
de o himera.Visul este un pericol.Autonom este salbatic si vrand sa il domine,omul se poate
rani.Putem recunoaste insa in vis,virtutii inspiratoare care vor aluneca in continuitatea visului
real.Visul intuitiv il separa pe omul de geniu de omul obisnuit.
Dezacordurile asupra gradului de activitate a inteligentei in vis conduc la privilegierea
exceptionalului si anume faptul ca visele creatoare sunt vise de geniu.Visatorului obisnuit ii
ramane incoerenta onirica.Dar oare geniul nu este si el o forma de nebunie?Redus la
patologie ,cand scapa de sub supranatural si se adaposteste in corp,visul apartine
domeniului psihiatric.Ancorand visul in corp,ganditorii contribuie la desatanizarea lui.Reculul
supranaturalului lasa un gol infricosatori.In vis ca si in nebunie,sufletul subzista dar nu poate
actiona.Nu poti fi mai incisiv ca sa omori visul,nici prea vag la urma-urmelor in definitia
inrudirii?Analogie?Identitate?Exagerarea visului transformat in alienare?Fenomenul
halucinatoriu in jurul caruia se articuleaza reflexia psihiatrica-delirul imposibul de conceput
de catre o fiinta sanatoasa desemneaza visul ca o ruda apropiata,o experienta la indemana
tuturor.
In 1845 accesul la placerea onirica prin ierburi,initiaza placerea toxicomaniei in
intelectualitatea pariziana,prezenta astazi in pe intregul mapamond.Daca visul este
inspiratie,canepa indiana il declaseaza lasandul pe calatorul imaginar treaz.Pe atunci
scriitorii raspund la convocarile misterioase pe care le lanseaza Roger de Beauvoir si
Moreau
de
Torus.Hotelul
Pimadon
ii
primeste
pe
invitati
ca
Balzac,Nerval,Baudelaire,Delacroix,Gautier,fiind membrii ai acestui club de consumatori de
hasis.Fiecare drogat alearga dupa cuvinte ca sa poata exprima voluptatea procurata cu iarba
magica.Ei viseaza cu ochii deschisi un vis constient,artificial,suprem.Ei asteapta de la drog
exagerarea senzatiilor,noi bogatii pentru arta lor si cuvantul inspiratiei pe care visul o
hraneste.
Artistii chiar daca nu neaga placerea dulcetii verzi,sau a oricarei alte toxine,par
deceptionati in speranta de a gasi in paradisul artificial surse inestimabile de

inspiratie.Recurgerea la drog le limiteaza geniul nu de fiinta care-l are ci de o substanta

materiala.Aura inspiratiei lor isi pierde stralucirea chiar daca betia cu hasis nu este decat un
imens vis care va pastra intotdeauna tonalitatea particulara a individului,drogatul este
invins de depotismul visului artifical pentru care narcoticul este auxiliar.Creatia sub efectul
toxinelor ii obliga astfel pe acesti initiati sa se intrebe o data in plus despre gradul de rudenie
intre inspiratie,nebunie si vis.Recurgerea la visele artificiale provoaca angoasa permanenta
la scriitori care par a fi posedati de creativitatea lor.
In societatile traditionale inspiratia creatoare din vise nu poate fi semnificativ separata de
indrumarea spiritului prin vise,astfel revelatia religioasa si inspiratia artistica se amesteca
intr-un tot indistinct.De exemplu un studiu despre Mistassini Cre,o populatie subarctica care
traieste in nordul Quebecului,facut de catre Adrian Tanner,observa ca Se crede ca
puterea...soseste de obicei in vise,sub forma unor cantece,tehnici samanice sau idei de
decorare a hainelor si altor obiecte.In acest fel,potrivit lui Tanner,visele au rolul de a realiza
legaturile dintre activitatile zilnice obisnuite si domeniul spiritului,dand vietii cuiva o
semnificatie mai mare in viziunea cosmica a lucrurilor.
In loc sa ascunda,scopul visului este sa comunice ceva constientului.Incontientul,cu alte
cuvinte are un fel de inteligenta care incerca sa orienteze si sa asiste sinele
constient.Limbajul inconstientului,totusi,este indirect si simbolic si are nevoie de interpretare.
Visele cele mai importante din punct de vedere spiritual se produc de obicei intre zori si
rasaritul soarelui pentru ca atunci mintea a fost in totalitate purificata de visele anterioare si de
perioadele somnului profund iar hrana a fost in totalitate digerata.
Visele trebuie notate imediat dupa trezire cat inca ne aflam in perioada intermediara intre
vis si veghe. Examinand apoi visele notate remarcam ca exista realitati de care nu ne-am dat
seama in primul moment, cum ar fi anumite reziduri uneori chiar grotesti ale subconsientului,
sau o initiere in lumea astrala ca raspuns al aspiratilor proprii. Chiar daca numai fragmente
disparate de vis sunt disponibile, trebuie pe cat posibil sa se inceapa cu ultima imagine
ramasa inregistrata si sa se realizeze mental o derulare inversa din aproape in aproape
incercand sa retraiti de la coada la cap si cat mai plenar experienta visului. Exista si vise
simbolice, codate, care odata descifrate reveleaza ce trebuie sa purificam in fiinta sau ce mai
trebuie sa inglobam pentru a deveni mai completi; spre exemplu sub o forma ascunsa, visele
de natura erotica pot aparea ca o uniune a contrariilor polar opuse: static - cinetic, cald - rece,
lumina - intuneric etc., dar insotite de stari caracteristice.
Prima problema este cum sa separam visele avandu-si originea in impresiile senzoriale si
experientele obisnuite din starea de veghe de acelea de o reala semnificatie spirituala. Prima
categorie sunt visele obisnuite, care pot fi uneori ridicole, aparute datorita impregnarilor din
subconstient, de vecinatatea altor persoane, prin interferentele aurice, de orientarea fata de
axul magnetic al Pamantului si datotita stimularii celor cinci simturi, dintre care cel olfactiv
daca este stimulat cu arome adecvate naturale (trandafir, lavanda, iasomie, tei, lotus,
rosmarin) poate da vise deosebit de benefice si reconfortante.
A doua categorie de vise, cele spirituale, initiatice pot fi recunoscute dupa aceea ca se
petrec in locuri atat de diferite de cele din starea de veghe incat nici nu ni le putem inchipui de
ex: orase de o arhitectura stranie, nori lumonosi, etc., si mai ales sunt insotite de de stari
deosebite si de comunicarea unor cunostinte initiatice de catre entitati umane sau nonumane
cunoscute sau necunoscute: maestrii subtili, Deva si Dakini.In aceasta directie exista un ordin
secret al marilor initiati tantrici care urmareste sa initieze gradat un aspirant adormit. In primul
rand aceste vise trebuie analizate si interpretate, dar nu uitati sa savurati jocul din ele pe
masura ce le retraiti, le povestiti sau va sunt povestite.
Pentru cel avansat, somnul este de fapt o stare de extaz (samadhi), aceasta realizanduse prin scufundarea in starea de somn profund fara vise avand pastrata totodata constiinta
treaza. Astfel, beneficiaza fara efort de aceasta stare care oricum apare in timpul somnului.
Acest mod de a experimenta aceasta inalta stare este extrem de adecvata fiintelor din epoca
noastra (Kali Yuga), care nu sunt atat de pregatite pentru a accede la vointa aceasta stare.
Scrierile afirma ca prin cunoasterea si confruntarea cu aceste entitati mistice din vis se
poate trai de fapt toata perioada vietilor urmatoare, evitandu-se astfel necesitarea oricarei alte
renasteri.

Intre etapele somnului apar scurte perioade de intrerupere totala (hiatus), care doar daca
sunt constientizate dau nastere unor stari speciale de constiinta numite Extazuri. Ele sunt
aratate in grafic sub forma liniilor verticale lipsite de reprezentare temporala.
Scopul antrenamentului spiritual este de a ne pregati sa recunoastem cu claritate si sa
simtim cele 4 stari de Beatitudine sau Extazuri care apar in toate experientele visului ca si in
starea de dupa moarte. Aceste 4 stari succesiv dezvaluite sunt cunoscute ca "luminile
somnului":
I - Lumina revelatiei, perceputa inainte sau in timpul fiecarei perioade a somnului. Ea
apare stralucitoare si luminoasa "ca lumina alba a lunii pe un cer fara nori." Din punct de
vedere fiziologic este asociata cu prima perioada a somnului profund caracterizat printr-un
ritm alfa ce dispare cu intermitenta facand loc undelor lente.
II - Cand starea de somnolenta se accentueaza si amalgamul de impresii reziduale ale
simturilor si gandurilor obsesive incepe sa slabeasca apare o a doua iluminare, Lumina
maririi sau cresterii. La acest nivel somnul profund fara vise e caracterizat de faptul ca ritmul
alfa dispare total si apar unde lente si fusuri ce survin in rafale. Ea ii apare sufletului ca "o
clara si stralucitoare lumina a soarelui". In starea imediata de dupa moarte ea marcheaza
momentul cu privire la faza combustiei (detasarea sufletului de corpul astral inferior,
manomayakosha). Numai adeptii avansati pot sa treaca de aceasta etapa si sa le inteleaga
pe celelalte doua.
III - Lumina realizarii imediate - o stralucire slaba, usor estompata "ca lumina unei
lampi pusa in interiorul unui geam semiopac". Ea se atinge pe masura ce ne scufundam tot
mai adanc in somn profund si corespunde cu a treia etapa a somnului fara vise cu un ritm lent
de unde delta si fusuri. (Vijnanamayakosha).
IV - Lumina innascuta (inerenta) - ultimul vid - este radiatia subtila primordiala a
intregii manifestari. Aici ritmul creierului este exclusiv delta. "Din ea vine lumina si caldura
soarelui, si stralucirea reflectata a lunii. Aici in al IV-iea nivel al vidului ramane Fiul Mamei
Luminii Curate", declara un tratat tibetan. Dincolo de aceasta lumina pe care sufletul o
cunoaste cand isi descopera corpul subtil al beatitudinii (Anandamayakosha), exista suprema
iluminare a cunoasterii perfecte pe care o dobandeste inaltandu-se afara chiar si din aceasta
stare, "intocmai ca un peste facand un puternic salt din apa".
Tot ceea ce facem pentru a deveni constienti in vis, este si o pregatire pentru somnul
final numit moarte. Textele lamaice invata ca Bardo-ul * mortii care apare la sfarstul fiecarei
vietii umane este foarte asemanator cu Bardo-ul visului. Murind deci in fiecare noapte de mai
multe ori, cel care a invatat arta aparitiei si manifestarii viselor trece in starea de dupa moarte
cu aceeasi usurinta cu care intra constient si sigur in lumea visului.
Totusi, deosebirea dintre Bardo-ul visului si cel al mortii, este ca luminile apar aici in
ordine inversa, astfel, lumina clara, primordiala care apare in timpul starii intermediare din
momentul mortii corespunde cu cea de-a patra lumina din Bardo-ul visului (lumina inerenta).
Astfel in Bardo-ul mortii configuratiile ganduri sub forma de fiinte - zeitati insotite de
lumina stralucitoare specifica ce emana din ele, precum si de lumina inferioara, murdara ca
un loc de refugiu pentru cel impur, apar succesiv in ordine descendenta constituind examene
in functie de care se stabileste planul in care se va manifesta ulterior sufletul respectiv.
In acest mod, in somnul constient nu numai ca ne putem rezolva o multime de
probleme care ne framanta, tinand cont de timpul imens care alfel este pierdut in inconstienta,
dar el este si o sursa de inspiratie deosebita deoarece sufletul, liber de constrangerile corpului
fizic patrunde in lumile subtile elevate unde este hranit, imbogatit, inspirat si purificat.Lumea
visului are legatura cu adancurile fiintei noastre. De-acolo razbat, pana in constienta
obisnuita, intuitia, creativitatea, inspiratia si geniul. In interiorul nostru se afla resurse uriase
de cunoastere si vitalitate, caci prin corpul de vis suntem in legatura cu intregul univers.
Noaptea inconstientului creaza un ritm care nu face decat sa reproduca marile
perioade ale existentei vesnice a Ideii,perioade care le numim viata si moarte.Intoarcerea in
somn e o intoarcere la starea primordiala,care a fost un somn lipsit de constiinta,asemanator
vietii vegetale sau existentei inconstiente a copilului inainte de a zari lumina zilei.Cu cat
omul este mai sanatos,cu atat acest ritm se acorda mai bine cu noptile si zilele vietii
planetare.Totusi,somnul omului evoluat nu reproduce absolut exact starea de inconstienta

primordiala.Aici,ca pretutindeni in viata,o stare noua nu suprima starile precedente,ci le

include.Asa cum in istoria umanitatii fiinta ajunsa la constiinta pastreaza in ea inconstienta
dintai,tot asa somnul inglobeaza veghea care l-a precedat,in asa fel incat sufletul are mereu
o dubla existenta,contienta si inconstienta totodata si oscileaza permanent intre cei doi
poli.Orice somn este insotit de o activitate constienta,caci sufletul fiind unul se intoarce pe
de-antregul spre o stare,apoi spre cealalta,dar starea de la care se abate ramane in
stapanirea sa.Carus spune : e una din marile minuni ale vietii psihice aceasta continuitate a
fiintei intr-o aparenta nefiinta.Lumea viselor naste idei si sentimente care,in clipa aceste
cufundari in Inconstient,continua sa se desfasoare si sa iasa perioadic la suprafata.Visul
asadar e activitatea constiintei in sufletul reintors in sfera Inconstientului.
Caracteristica prima a visului este universalitatea lui.Gandul este din toate
timpurile,in toate tarile,in toate societatile si la toate rasele.Sa alcatuiesti istoria sa diacronica
este un castig,o sarcina imediata pentru care o viata intreaga nu este de ajuns ca s-o termini.
Pentru ca el este impalpabil,insesizabil,neconfortabil,fiindca se plimba intre realitate
fizio-psihologica a fiintei si a supranaturalului,visul are natura si finalitatea care i se
imprumuta.Istoria visului este mai intai o istorie care ii este straina.Ea este modelata de
oameni care-i descifreaza manifestarile sau i le manipuleaza.Istoria visului este cea a rolului
si a statutului pe care societatea i-o atribuie.
Yannick Ripa

Bibliografie:
Formula AS, Anul 2010, Numarul 917 Cai spre starea de bine - Interviu cu
psihologul Monique Tiberghien -Horia Turcanu

Istoria Visului -Yannick Ripa

Enciclopedia visului -James R.Lewis
Sufletul romantic si visul -Albert Beguin