O perspectivă psihanalitică asupra interpretării viselor

Nume:Oprescu Ecaterina

Clasa:a XI-a G

Discipină:Psihologie

1
 Cuprins
-Introducere.............................................................................................................pag.3
-Capitolul 1:”Ce sunt visele” .................................................................................pag.4
-Capitolul 2:”Interpretarea viselor”……………………………………................pag.8
-Capitolul 4:”Concluzii” ........................................................................................pag.13
-Bibliografie............................................................................................................pag.14
-Anexe.....................................................................................................................pag.15

2
 Introducerea
Deși a fost învăluit multă vreme în mister si superstiție ,visul reprezintă o "experiență subiectivă
", un fenomen natural de natură inconștientă care apare în timpul somnului. Lumea visului, și mai ales
descifrarea lui, a preocupat umanitatea din vremuri imemoriale. Visul este a treia stare a conștiinței
alături de somn și veghe. Toți oamenii visează, visul fiind un fenomen natural, dar nu toți iși mai
amintesc a doua zi ce au visat. Daca o persoana este trezită în timp ce visează (faza REM ) ea poate relata
destul de multe aspecte cu privire la visul avut. În primele pagini ale lucrării sale intitulate "Noi
conferinţe de introducere în psihanaliză", datată 6 decembrie 1932, Sigmund Freud afirmă negru pe alb
că teoria visului "ocupă un loc special în istoria psihanalizei şi marchează o turnantă. Începînd cu ea
psihanalizat a făcut pasul de la procedeu psihoterapeutic la psihologie a profunzimilor." Teoria visului
este aspectul cel mai caracteristic şi singular al ştiinţei psihanalitice, "ceva ce nu are egal în restul ştiinţei
noastre, o porţiune de pămînt nou, sustras credinţelor populare şi misticii". Analiza viselor în psihanaliză
oferă posibilitatea să descifrăm misterul afecţiunilor nevrotice, în speţă isteria, şi, în al doilea rînd,
deschide calea spre inconştient. A devenit celebră expresia lui Freud: visul este via regia [calea regală]
spre inconştient.El a susținut că visele sunt o formă de "realizare a dorințelor" - o modalitate pentru
mintea noastră de a aborda dorințele, fricile și conflictele pe care le reprimăm în timpul zilei.Sigmund
Freud s-a născut la 6 mai 1856 într-o familie de evrei așkenazi din Freiberg, astăzi Republica Cehă,
Morvia şi a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al școlii psihologice de
psihanaliză.Freud a considerat că visele sunt pline de simbolism. De exemplu, obiectele din vise pot
reprezenta alte lucruri din viața reală, iar persoanele sau evenimentele din vise pot simboliza probleme
sau conflicte interne. Prin urmare, interpretarea viselor în cadrul psihanalizei implică decodarea acestor
simboluri pentru a înțelege mai bine mintea inconștientă a visătorului.
Această perspectivă asupra viselor a deschis calea pentru o nouă înțelegere a minții umane. Deși
unele dintre ideile lui Freud au fost contestate de-a lungul anilor, contribuțiile sale la psihanaliză și
interpretarea viselor continuă să fie influente și astăzi. Prin lucrarile sale, Freud ne-a oferit un nou mod
de a privi visele - nu doar ca pe simple fantezii nocturne, ci ca pe o fereastră spre adâncurile minții
noastre.
Freud merge încă şi mai departe şi analizează natura deformării visului, care este parţial
opera cenzurii şi parţial cea a travaliului visului - procesul complex prin care ideile latente sînt
transformate în visul propriu-zis.Analiza lui Freud mai include travaliul visului, iar în finalul cărţii sale
avem şi consideraţii legate de psihologia procesului oniric: procesele primare şi secundare,

3
refularea, inconştientul etc.Astăzi, psihanaliza este o teorie și o metodă practicată și în combinație cu
alte metode, cu eficacitate terapeutică recunoscută.

4
 Ce sunt visele?
Visele reprezintă o fascinație universală, un subiect de explorare și interpretare de mii de ani.
Visele pot fi definite ca experiențe mentale care apar în timpul somnului și care adesea includ imagini,
sunete, gânduri și emoții. Aceste experiențe pot varia de la simple secvențe de imagini la povestiri
complexe și potențial tulburătoare. Cu toate acestea, ceea ce face ca visele să fie atât de intrigante este că
ele sunt o fereastră către mintea noastră subconștientă. În timpul viselor, adesea lucrăm cu gânduri și
emoții pe care nu le putem controla în mod conștient, ceea ce le face o sursă bogată de informații despre
ceea ce se petrece în adâncul nostru.
Originea viselelor rămâne încă un subiect de dezbatere în comunitatea științifică. Cu toate
acestea, teoriile au evoluat de-a lungul timpului. Una dintre primele teorii, susținută de către antici, a fost
că visele sunt un mesaj divin sau o comunicare de la zei. Acest punct de vedere a fost ulterior respins în
favoarea unei abordări mai științifice. Sigmund Freud, pionierul psihanalizei, a susținut că visele sunt
expresii ale dorințelor noastre ascunse și că ele pot dezvălui multe despre dorințele și conflictele noastre
interioare.Visul reprezintă cel mai vechi limbaj al minții, el este un limbaj vizual ce își face loc încet,
încet, astfel încât ceea ce era ascuns cândva înțelegerii noastre obișnuite, acum când dorim să-i descifrăm
misterul, el ne relevă momente cruciale de viață din propriile noastre experiențe.
Pentru psihanaliza, visul este o producție psihică cu caracter enigmatic, în care psihanalistul
recunoaște efectul travaliului de elaborare și de încifrare a dorinței inconștiente; din această cauză visul
este o cale privilegiată de acces la inconștient. Sigmund Freud descoperi visul ca fenomen patologic
normal lucrând cu bolnavii săi: „Ei m-au învățat astfel că visul ar putea fi inserat în suita stărilor
psihologice pe care le regăsim în amintirile noastre pornind de la ideea patologică. De aici la a trata
visul ca pe celelalte simptome și la a-i aplica metoda elaborată (a asocierii libere) pentru acestea, nu
mai era decât un pas", scrie el în "Interpretarea viselor".
Etapele somnului:
• Etapa 1 — Această etapă ține undeva între 5 și 10 minute și este începutul ciclului de somn
care face tranziția dintre momentul în care ești treaz și adormit. Dacă cineva te trezește în această etapă,
s-ar putea să ți se pară că de fapt nu ai dormit deloc.
• Etapa 2 - Ține în jur de 20 de minute și creierul începe să producă activitate cerebrală rapidă și
ritmică în timp ce temperatura corpului scade și bătăile inimii sunt mai rare.
• Etapa 3 - Această etapă face tranziția de la un somn ușor la un somn greu, adânc. Creierul
începe să producă unde delta care sunt foarte lente.

5
 • Etapa 4 - În această etapă care ține în jur de 30 de minute, creierul produce numai unde delta.
Făcutul în pat și mersul în somn sunt cel mai probabil să apară la sfârșitul acestei etape.
• Etapa 5 - Aceasta este etapa viselor realiste, de altfel este etapa în care majoritatea viselor au
loc datorită activității cerebrale intense.
Aceste etape se repetă într-o noapte de somn, dar nu în ordine.
Ne petrecem aproximativ 6 ani din viața visâd. Visele apar în timpul somnului la intervale
regulate de 60-90 de minute. Primul vis din cursul nopții este cel mai scurt, de 5-12 minute,
următoarele vise cresc ca durată pâna la 15-20 de minute, iar cele dinspre dimineață sunt ăn general
cele mai lungi.
La o primă vedere, visele par a fi o combinație efemera de elemente, o construcție
dezordonată de subiecte neașteptate. Sunt pline de imagini, sunete, mirosuri, gusturi, senzații tactile si
emoții. De obicei ele urmează unul sau mai multe șcenarii care se pot derula succesiv.Domeniul de
studiu stiintific al viselor poarta numele de oneirologie.
Psihologii si cercetatorii din domeniile neuroștiințelor, caută să pătrundă în acestă „gândire
proprie a somnului”. Dificultățile sunt însă foarte mari. Visele par a nu respecta nicio logică, fiind
închise în creierul celui care doarme, refuzând să comunice sub orice formă în timpul derulării lor.
Excepție fac doar „visătorii lucizi”. Controland visele,aleg ce vor face, pe cine întalnesc, pe
unde se plimbă, ce locuri traversează. Toate acestea pot părea incredibile, dar anumite persoane au
acest talent. Îi numim „visători lucizi”. Ei descriu propriile experiențe într-un documentar difuzat pe
Arte la începutul anului (2017).
În examinarea științifică a visului pornim de la ipoteza că el este un rezultat al propriei noastre
activități psihice; totuși, visul ca produs final ni se pare ceva străin, al cărui autor nu ne vine să ne
numim, încât putem spune la fel de bine: „am avut visul că..." precum și „am visat că...". De unde
provine acest caracter străin față de suflet" pe care îl are visul? Pe baza explicațiilor noastre despre
sursele visului ar trebui să opinăm că acest caracter nu este determinat de materialul care ajunge în
conținutul visului; căci acesta este comun, în cea mai mare parte, vieții onirice, ca și vieții vigile. Ne
putem întreba dacă nu cumva această impresie este provocată de modificările proceselor psihice în vis
și astfel dacă nu putem căuta o caracteristică psihologică a visului. Visul gândește deci predominant în
imagini vizuale, dar nu exclusiv. El lucrează și cu imagini auditive și într-o măsură mai redusă cu
impresii de la alte simțuri. Multe lucruri sunt și în vis pur și simplu gândite sau reprezentate (probabil
tot prin resturi de reprezentări verbale), exact ca și în starea de veghe. Pentru vis sunt caracteristice
numai acele elemente de conținut care se comportă ca și imaginile, adică sunt mai asemănătoare cu
percepțiile.
6
 Transformarea ideii în halucinație nu este singura abatere a visului de la gândul vigil, care îi
corespunde oarecum. Din aceste imagini, visul configurează o situație, el prezintă ceva, dramatizează o
idee, așa cum se exprimă Spitta (1882, 145). Caracteristica acestei laturi a vieții onirice se întregește
însă abia dacă admitem că în vis - de regulă, excepțiile cer o explicație specială — nu intenționăm să
gândim, ci să trăim, astfel că acceptăm halucinațiile cu deplină credință. Critica după care de fapt nu
am trăit nimic, ci am gândit într-o formă particulară — am visat — nu apare decât la trezire. Această
caracteristică desparte adevăratul vis din starea de somn de visarea diurnă, care nu este niciodată
confundată cu realitatea.
Binz (1878, 33) indică teoria despre vis care rezultă din aceste impresii: „Din zece vise, cel
puțin nouă au conținut absurd. În ele cuplăm persoane și lucruri care nu au între ele nici cele mai slabe
relații. Chiar în clipa următoare, ca într-un caleidoscop, gruparea a devenit alta, dacă se poate mai fără
sens și mai ciudată decât era deja; și astfel merge mai departe jocul schimbător al creierului care nu
doarme complet, până ce ne trezim, ne lovim cu palma de frunte și ne întrebăm dacă mai posedăm încă
de fapt capacitatea de reprezentare și de gândire rațională."
Maury (1878, 50) găsește o comparație pentru relația imaginilor onirice cu gândirea din starea
de veghe, comparație foarte impresionantă pentru un medic: „La production de ces images que chez
l'homme éveillé fait le plus souvent naître la volonté correspond, pour l'intelligence, à ce que sont pour
la motilité certains mouvements que nous offrent la chorée et les affections paralytiques..."29 De altfel,
visul este pentru el loc „toute une série de dégradations de la faculté pensante et raisonnante"30 (ibid.,
27).
Scholz (1887, 37) consideră că una dintre activitățile psihice care se manifestă în vis este
reinterpretarea alegorizantă căreia îi este supus materialul oniric.
Faptul că visul poate prelua activitatea intelectuală a zilei și că poate duce la o concluzie la care
nu se ajunsese în stare de veghe, faptul că el poate rezolva îndoieli și probleme, că poate fi o sursă de
noi inspirații pentru poeți și compozitori, toate acestea par incontestabile, în urma numeroaselor relatări
și a colecției lui Chabaneix (1897). Dar chiar dacă nu faptele în sine, totuși felul cum sunt concepute se
confruntă cu multe îndoieli, care se referă la principiul însuși. 43
În final, așa-zisa forță divinatorie a visului formează obiectul unei dispute care opune îndoieli
greu de învins cu asigurări repetate cu insistență. Se evită — pe bună dreptate — negarea materialului
faptic despre această temă, fiindcă pentru o serie de cazuri există eventual posibilitatea unei explicații
psihologice naturale.
Teoriile care, dimpotrivă, presupun că visul este o degradare a activității psihice, o slăbire a
conexiunilor, o sărăcie în material disponibil. Conform acestor teorii, visului ar trebui să îi fie atribuită
7
o caracterizare psihologică total diferită de cea a lui Delboeuf, de pildă. Somnul se întinde mult
deasupra psihicului, el nu constă pur și simplu într-o izolare a sufletului de lumea externă, el pătrunde
mai degrabă în mecanismul lui și îl face temporal inutilizabil. Dacă mă pot referi la materialul
psihiatric, atunci voi afirma că primele teorii construiau visul ca o paranoia, iar cele din grupul al doilea
îl făceau un prototip al debilității sau al unei Amentia.
Autorii medici și lumea științifică în general preferă clar teoria conform căreia în viața onirică
se exprimă doar un fragment al activității psihice paralizate de somn. În măsura în care se poate
presupune un interes general pentru explicarea viselor, o putem desemna drept teoria dominantă a
visului."Dat fiind că pentru această teorie, visul este rezultatul unei stări de veghe parțiale ('o trezire
treptată, parțială și în același timp foarte anormală', spune Psihologia lui Herbart despre vis [1892,
307]), ea poate acoperi întreaga serie, de la randamentul redus al visului care se trădează prin
absurditatea acestuia până la performanța cognitivă concentrată, printr-o serie de stări, de la o trezire
din ce în ce mai clară până la o stare deplină de trezie.
În ceea ce privește sursele visului, teoria lui Robert se află în opoziție diametrală cu teoria
dominantă. În timp ce conform acesteia din urmă, visele nu ar exista dacă sufletul nu ar fi trezit mereu
de impulsuri senzoriale din exterior și din interior, după teoria lui Robert, impulsul de a visa se află în
sufletul însuși, în supraîncărcarea lui care cere o descărcare și, perfect consecvent, Robert apreciază că
acele cauze care condiționează visul, cauze ce țin de starea corporală, joacă un rol subordonat și în
niciun caz nu ar putea provoca visatul într-un spirit în care nu ar exista vreun material luat din
conștiința vigilă pentru formarea visului! Se admite doar că imaginile fantasmagorice, care se dezvoltă
în vis, pornind din profunzimile psihicului, pot fi influențate de stimuli nervoși (ibid., 48). După
Robert, visul nu este totuși complet dependent de somatic, nu este, ce-i drept, un proces psihic, nu are
un loc printre procesele psihice ale stării de veghe, este un proces somatic ce are loc în fiecare noapte în
aparatul activității psihice și are de îndeplinit o funcție, anume de a apăra acest aparat de
supratensionare sau, ca să schimbăm comparația, de a epura psihicul.
Pe aceleași caracteristici ale visului, care devin clare în alegerea materialului oniric, își sprijină
teoria un alt autor, Yves Delage. Este foarte instructiv să observăm cum, printr-o ușoară schimbare în
aprecierea acelorași lucruri, se obține un rezultat de o cu totul altă anvergură.
Cea mai originală și mai pătrunzătoare încercare de a explica visul ca o activitate specială a
sufletului, care se poate desfășura liber abia în starea de somn, este cea întreprinsă de Scherner în 1861.
Cartea lui Scherner, scrisă într-un stil emfatic și încărcat, într-un entuziasm aproape extaziat față de
obiect, stil care are un efect respingător asupra oricui nu împărtășește acest entuziasm, pune analizei
asemenea dificultăți, încât ne îndreptăm cu ușurare către prezentarea mai clară și mai scurtă pe care o
8
propune filosoful Volkelt pentru teoria lui Scherner. „Sclipiri sugestive pline de sens se ivesc ca niște
fulgere din aceste aglomerări mistice, din aceste valuri de glorie și splendoare — dar ele nu luminează
calea unui filosof." Prezentarea lui Scherner își află o astfel de apreciere chiar și la discipolul lui
(Volkelt, 1875, 29).

Vorbind despre relația visului cu tulburările psihice, ne putem referi la trei chestiuni: 1) relațiile
etiologice și clinice, de exemplu atunci când un vis reprezintă o stare psihotică, o introduce sau rămâne
în urma acesteia, 2) alterările pe care le suferă viața onirica,in cazul maladiilor psihice, 3) relațiile
strânse între vis și psihoze, analogii care indică o înrudire între naturile lor. Aceste relații multiple între
cele două serii de fenomene au fost în epocile timpurii ale medicinei — și din nou în prezent — o temă
preferată a autorilor medici, așa cum ne arată literatura adunată de Spitta (1882, 196 și urm., 319 și
urm.), Radestock (1879, 217), Maury (1878, 124 și urm.) și Tissié (1898, 77 și urm.). Cel mai recent,
Sante de Sanctis și-a îndreptat atenția asupra acestei relații. Pentru interesul prezentării noastre este
suficientă o simplă schițare a obiectului.

9
 Interpretarea viselor
Trebuie să stabilim din capul locului că psihanaliza nu tratează visul în acest context - spiritual.
Pentru psihanaliza, interpretarea viselor este un instrument care ajută la descoperirea conținuturilor
psihice aflate în inconștient, conținuturi care se remarcă prin faptul că sunt refulate.
Originea interpretării viselor este necunoscută. Cele mai vechi exemple de interpretare a viselor
apar în Biblie, când Iosif a interpretat visele brutarului, ale paharnicului și chiar ale Faraonului. Ceva
mai târziu, filosofii greci au aprofundat și mai mult analiza viselor. Cel mai cunoscut dintre ei a fost
Aristotel, care a vorbit despre iluzia "percepției simțurilor", care dă naștere viselor. La mijlocul sec. al
XIX-lea S.Freud a revoluționat total studiul viselor, demonstrând importanța majoră în descoperirea
gândurilor și dorințelor inconștiente ale omului.Freud consideră visul drept calea regală către
inconștient și identifică în cadrul său două tipuri de conținut: conținutul manifest și conținutul latent.
Conținutul manifest reprezintă șirul evenimentelor onirice pe care ni-l amintim la trezire. În spatele
acestui material există însă un conținut latent care indică sursa reală, de profunzime a visului. Adesea,
la baza acestui conținut latent stau anumite dorințe refulate sau aspecte complexuale.Freud a realizat
chiar o clasificare a operațiunilor de deghizare a dorințelor reprimate în vis pentru a putea ajunge la
visul latent și la ideea sa. Astfel, el a distins:
- reprezentarea (gândul tradus prin elemente vizuale),
- simbolismul (simbolul care înlocuiește o acțiune, o persoană sau o idee)
- condensarea (un obiect din vis reprezintă o gamă largă de idei și asocieri)
- deplasarea (separarea reprezentării emoționale a unui obiect din vis și înlocuirea sa cu un
simbol diferit pentru a nu trezi curiozitatea celui care visează).
Carl Gustav Jung consideră visul drept o expresie nudă a inconștientului. Psihologul elvețian
recomandă ca visele să fie interpretate asemenea unor hieroglife, și nu ca un cod secret. Visele nu își
ascund mesajul real, însă vorbesc într-o limbă diferită de cea a conștiinței. Astfel încât putem spune că
analistul este 'bilingv', având capacitatea de a traduce, pe cât posibil, limbajul inconștientului în
limbajul conștiinței.Jung spunea că oamenii nu ar trebui să se îndoiască de experiențele conștiente așa
cum ar trebui să accepte și valoarea vieții inconștiente, care ia amploare în timpul visului.Jung a propus
chiar și noi elemente în interpretarea viselor spunând că arhetipe precum sufletul, umbra și spiritul sunt
manifestate în cadrul viselor. Acestea devin obiecte sau personaje din vis care sunt identificate ca
exterioare de către cel care visează, el/ea nefiind capabili să își identifice propriile trăsături. De obicei,

10
aceste arhetipe iau forma unor bătrâni înțelepți, fecioare, păianjeni giganti sau alte animale feroce. Jung
spune că, deși toate manifestările din cadrul visului aparțin celui care visează, intelectul său le percepe
ca activități și apariții autonome, diferite de propria persoană a celui care visează.
Etapele analizării unui vis:
A analiza un vis presupune ca subiectul (pacientul ) să relateze într-un mod cât mai amăunțit
visul cu cât mai multe detalii. Apoi persoana este rugată să atribuie un sens celor relatate și totodată să
foloseasacă metoda asociației libere a gândurilor, adică să relateze toate asocierile făra să le
cenuzureze- pe care le face între vis și aspectele psihice care-i vin în minte în legatură cu visul (viața sa
din prezent și preocupările sale personale ) . Subiectul este rugat să nu omită nimic chiar dacă pare
banal și fără legătura cu visul, pentru că daca i-a venit în minte ceva în timp ce relata visul cu
certitudine are o legătură cu acesta.Această prima etapă exprimă culegerea datelor despre visul
respectiv.
Urmeaza apoi etapa dificilă numită interpretarea visului. A interpreta înseamna a găsi un sens acelui
vis. Aceasta poate fi îngreunata de mai mulți factori: anumite prejudecăți ale celui care visează sau
chiar ale terapeutului, "rezistențele" subiectului la materialul oniric - amintiri traumatizante din
copilărie care au fost reluate sau conținuturi cu caracter sexual. Rezistența subiectului se manifestă prin
dificultatea sa de a accepta partea ascunsă a ființei sale, numită inconștient, și devoalarea ei pe masură
ce subiectul este pregătit să o descopere. Are loc o dezvaluire lentă, lucrandu-se în ritmul subiectului.
Terapeutul, în timpul analizării visului trebuie sa manifeste o atitudine de neutralitate
binevoitoare,adică să manifeste bunavoința fața de pacient dar fară o implicare emoțională în
problemele acestuia. Totodata se recomandă amândurora să manifeste o stare de atenție flotantă
focalizându-se în mod egal asupra elementelor de conținut.
Visele au doua conținuturi: continutul manifest (filmul visului ) sau ceea ce ne amintim când ne trezim
- sentimente, idei, imagini și conținutul latent care conține ideile ascunse ale visului și care trebuie
decodificat pentru a înțelege semnificația visului. Legătura între cele doua conținuturi se face prin
interpretarea visului.Conținutul manifest al visului prezintă anumite caracteristici: poate fi lacunar
(lipsesc anumite elemente ) uneori este ininteligibil (pare lipsit de logică ), iar în unele situații este lipsit
de orice încărcătură afectivă (persoanei care viseaza, visul nu-i trezeste nicio emotie). Pentru a descifra
conținutul latent al visului se apelează la psihanaliză. În interpretare se ține cont de mai multe
elemente: amintiri din ziua anterioară, amintiri si dorințe din copilarie, senzații corporale, relația cu
psihoterapeutul. Conținutul latent are trăsături opuse celui manifest: este complet, este inteligibil.
Conținutul manifest și conținutul latent sunt două fațete ale aceleiași medalii exprimate în limbaje
diferite. Trecerea de la conținutul manifest la conținutul latent se face prin travaliul visului, procedeu
11
prin care se trece de la limbajul coerent, inteligibil și încărcat afectiv la un limbaj incifrat, simbolic.
Scopul travaliului visului este acela de a proteja somnul adică de a-i permite celui care viseaza
continuarea somnului. Trecerea de la conținutul latent la cel manifest adică de la limbajul incifrat,
ininteligibil, la a construi sensul unui vis, se realizează prin procedeul numit interpretare. Astfel prin
acest procedeu, visul se transformă dintr-un film care are o durată foarte scurtă, de câteva secunde -
fiind prezentat cu o viteză foarte mare - într-un film care durează câteva zeci de minute.
Vise de tip infantil sunt acele tipuri de vise în care în vis îndeplinirea dorinței apare nedeghizată (dacă
suntem îndrăgostite de un baiat și am dori ca acesta să ne sărute atunci în vis vom visa că ne sărutam cu
el).
Visele de tip adult pot fi atât vise clare, coerente (dar care, la prima vedere, nu au nicio legătură cu
realitatea) și vise lipsite de coerența, ilogice sau chiar absurde. Visele adulților par a nu avea nicio
legătură cu realitatea diurnă a subiectului,întrucat apare cenzura iar dorința nu se mai exprimă direct în
vis. Trecerea de la conținutul manifest la conținutul latent se realizează prin patru procedee:
-Condensarea se referă la prescurtarea conținutului manifest al viului în comparație cu conținutul latent.
Dacă atunci când încearcă să povestească visul, subiectului îi ia 2-3 minute, atunci când încercă să
descifreze sensul visului, se poate întâmpla să dureze întreaga ședință terapeutică. În procesul
condensării se utilizează atât asemănările cât și elementele de contrarietate între elementele visului.
-Deplasarea presupune schimbarea intensității reprezentărilor adică ceea ce în conținutul manifest apare
accentuat, este lipsit de importanță în conținutul latent și invers. Suntem orientați în vis asupra unor
aspecte, dar când analizăm visul, capăta o semnificație deosebită. În procesul deplasării se utilizează
foarte frecvent simbolurile atât cele universale cât și cele individuale. Ca simboluri universale: cuțitul,
bastonul, umbrela, melcul, șarpele sunt considerate simboluri falice, iar cutiile, sobele, peșterile sunt
considerate simboluri ale corpului femeii care este asociat cu funcția receptivă și
reproductivă.Figurabilitatea presupune înlocuirea unei idei abstracte printr-o imagine vizuală. Această
substituire a unui gând abstract printr-o imagine concretă, dă senzația de absurd a unui vis.
Elaborarea secundară este un procedeu prin care uneori visul începe să capete un aspect mai coerent,
mai inteligibil; acest fapt se petrece fie în preajma trezirii, fie în momentul relatării visului.
Pornind de la premisa că visele sunt interpretabile, intru imediat în contradicție cu teoria
dominantă despre vise, de fapt cu toate teoriile despre vise, cu excepția celei a lui Scherner, căci „a
interpreta un vis" înseamnă a i se da sensul", a-l înlocui cu ceva care se integrează în înșiruirea
acțiunilor noastre psihice ca un membru valabil, având o importanță egală cu ceilalți. Așa cum am aflat,
teoriile științifice despre vis nu lasă însă loc pentru o problemă de interpretare, căci pentru ele visul nu
este un act psihic, ci un proces somatic, a cărui existență este semnalată aparatului psihic. Cu totul altfel
12
s-a afirmat opinia profanilor din toate timpurile. Ei se folosesc de dreptul lor de a proceda inconsecvent
și deși sunt de acord că visul este ininteligibil și absurd, nu se pot decide să nu îi atribuie o semnificație.
Profanii s-au străduit dintotdeauna să „interpreteze" visul și au încercat două metode de naturi
diferite. Primul dintre aceste procedee cuprinde dintr-o privire întregul conținut al visului și caută să îl
înlocuiască cu un alt conținut, inteligibil și într-un anumit sens analog. Aceasta este interpretarea
simbolică a viselor; ea eșuează desigur din capul locului în fața acelor vise care par nu numai
ininteligibile, ci și confuze. Un exemplu pentru o astfel de procedură este explicația pe care biblicul
Iosif o propune pentru visul faraonului. Șapte vaci grașe, după care vin șapte vaci slabe, care le
devorează pe primele — iată un substitut simbolic pentru prezicerea a șapte ani de foamete în Egipt,
care vor consuma tot belșugul pe care l-au creat șapte ani fertili. Cele mai multe dintre visele artificiale
create de scriitori sunt menite unei asemenea interpretări simbolice, căci ele redau gândul conceput de
scriitor într-o deghizare care se potrivește caracteristicilor viselor noastre, cunoscute din experiență.
Opinia conform căreia visul se ocupă preponderent cu viitorul a cărui configurație el o prevede — un
rest din semnificația profetică atribuită odinioară viselor — devine atunci motivul de a transpune sensul
visului, găsit prin interpretare simbolică, într-un „va fi" în viitor.
Cealaltă metodă populară de interpretare a viselor se ține departe de o astfel de pretenție. Am
putea-o denumi „metoda descifrării", căci ea tratează visul ca pe un fel de scriere secretă, în care
fiecare semn este tradus, conform unei chei stabile, printr-un alt semn, a cărui semnificație este
cunoscută. Am visat, de exemplu, o scrisoare, dar și o înmormântare s.a.m.d.; mă uit deci într-o „carte
de vise" și aflu că „scrisoare" se traduce prin „necaz" și „înmormântare" prin „logodnă". Îmi rămâne
apoi să stabilesc o relație între cuvintele-cheie pe care le-am descifrat, relație pe care o voi considera de
viitor. O interesantă modificare a procedeului de descifrare, prin care se corectează într-o anumită
măsură caracterul de transfer pur mecanic al acestuia, se prezintă în scrierea despre interpretarea viselor
(Oneirocritica) a lui Artemidoros din Daldis.Aici nu se ține seamă nu mai de conținutul visului, ci și de
persoana și circumstanțele de viață ale visătorului, astfel că același element oniric are pentru cei bogați,
cei căsătoriți, cei învățați altă semnificație decât pentru săraci, celibatari sau negustori. Esențialul în
acest procedeu este faptul că efortul de interpretare nu este îndreptat asupra întregului vis, ci asupra
fiecărei bucăți în parte din conținutul visului, ca și cum el ar fi un conglomerat în care fiecare pietricică
cere o atenție deosebită. Nu există nicio îndoială că impulsul de a avea o metodă de descifrare a fost dat
de visele incoerente și complicate. Pentru abordarea științifică a temei nu mai poate exista acum nicio
îndoială despre inutilitatea ambelor procedee populare de interpretare. Metoda simbolică este limitată
ca utilizare și nu poate fi generalizată. Pentru metoda descifrării este esențială încrederea în „cheie", în
cartea de vise; dar lipsesc orice garanții.
13
 Visele copiilor sunt foarte clare, explicite, datorită cenzurii slab dezvoltate sau lipsei acesteia,
neexistând încă separare între preconştient şi conştient, astfel visul apare fără nicio distorsiune
realizând satisfacerea unei dorinţe interzise în viaţa vigilă.
Visul infantil reprezintă reacţia copilului la evenimente desfăşurate în ziua sau preziua visului,
în general visând ceea ce i s-a interzis. „Visul aduce împlinirea directă, nedeghizată a acestei dorinţe”
(Freud, 2004, p. 125).
Interpretarea acestor vise nu ridică probleme, în sensul că este suficientă relatarea
evenimentelor din ziua precedentă visului pentru a fi explicat visul, împlinirea dorinţei respective îl
reprezintă chiar conţinutul visului. Însă, pe măsură ce copiii cresc viselor lor devin mai complicate.
Una dintre trăsăturile principale ale visului enunţate de Freud în „Introducere în psihanaliză”
este aceea că „visul nu dă pur şi simplu expresie a unui gând, ci prezintă, într-o expresie halucinatorie,
această dorinţă ca fiind împlinită” (Freud, 2004, p. 126).
Pe lângă visele copiilor, mai există o categorie de vise care sunt nedeformate, întâlnite la adulţi,
unde se poate observa cu uşurinţă împlinirea dorinţelor. Stimulii somatici interni generează o serie de
trebuinţe pe care visul le îndeplineşte: foamea, setea, trebuinţele sexuale sunt satisfăcute în vis. Pe de
altă parte, visele se pot afla sub influenţa anumitor stimulări psihice (situaţii dominante) dintre care
amintim visele de nerăbdare (îndrăgostitul care îşi visează iubita alături de el, în realitate aceasta fiind
la mii de kilometri depărtare) şi visele de comoditate (atunci când cineva care vrea să doarmă visează
că s-a trezit, dar în realitate încă doarme).
Cenzura psihică nu este însă singura care se face responsabilă de incoerenţa cu care apare visul,
un alt factor al deformării onirice fiind simbolistica sub influenţa căreia visele devin de nerecunoscut,
ininteligibile.
Freud oferă o serie întreagă de simboluri, dintre care amintim: umbrele, copaci, pistoale, lănci,
săbii, creioane, robinete, fântâni arteziene, reptile, şarpe, peşti (ca simbolul al organului sexual
masculin), organele sexuale feminine fiind reprezentate simbolic prin: cufere, peşteri, cutii, vase, lăzi,
genţi, uşi, porţi, melc, scoică, carte, gura, cameră, pantof, flori. „Scările, treptele, respectiv mersul pe
ele, sunt simboluri sigure ale contactului sexual. La o examinare mai aprofundată, ritmul acestui mers
ne va frapa ca un element comun al lor, poate şi creşterea excitaţiei, dispneea care se instalează pe
măsură ce ajungem din ce în ce mai sus” (Freud, 2004, p. 155).
Într-o primă fază, părintele psihanalizei atribuie simbolurilor un caracter orientativ, întărind
valoarea tehnicii asociative, ca mai apoi să admită că există totuşi elemente ale conţinutului visului la
care asociaţiile de regulă dau greş. Acestea sunt simbolurile care se bucură de o semnificaţie
stabilă.Travaliului de interpretare a viselor i se opune o rezistenţă împotriva conştientizării dorinţelor
14
asociate pulsiunilor inconştiente, manifestată prin obiecţii critice asupra asociaţiilor la elementele
visului. Rezistenţa indică existenţa sigură a unui conflict între instanţele psihice, astfel dorinţele
incestuoase, indizerabile social sau reprobabile sunt împiedicate de cenzură să transpună
conştientului.Cenzura este prezentă şi acolo unde există lacune în visul manifest, acesta influenţând şi
acele elemente onirice slab reprezentate sau îndoielnice.
Travaliul visului, cel care transformă visul latent în visul manifest, constituie o altă sursă a
deformării viselor.Prin travaliul de interpretare, proces care porneşte în sens invers de la visul manifest
la conţinuturile latente ale visului, deformarea onirică trebuie surmontată.

15
 Concluzii
Psihanaliza viselor este o ramură a psihologiei dezvoltată de Sigmund Freud în secolul al XIX-
lea și este cunoscută pentru contribuția sa semnificativă la înțelegerea minții umane și a semnificației
viselor. Acest proces de analiză a viselor a deschis noi orizonturi în studiul psihicului uman, dezvăluind
aspecte profunde ale conștiinței și ale subconștientului.
Freud a văzut visele ca o formă de a camufla dorințe ascunse distructive. În contrast, Jung a
considerat că visele sunt o formă de a transmite simboluri arhaice din inconștientul colectiv. Cu toate
acestea, teoria lui Evans din 1984 oferă o perspectivă diferită, sugerând că visele sunt un mod pentru
creier de a ordona impresiile senzoriale primite în decursul zilei, alegând ce poate fi uitat și ce poate fi
rememorat ulterior. Prin urmare, psihanaliza viselor este un câmp vast și complex, cu multe teorii și
interpretări. Cu toate acestea, este clar că visele au un rol semnificativ în viața noastră psihologică și
pot oferi o perspectivă valoroasă asupra minții noastre inconștiente.Freud considera că visul este "calea
regală către subconștient" și a dezvoltat o metodă de interpretare a viselor cunoscută sub numele de
psihanaliză a viselor. Conform teoriei sale, visul are două niveluri de conținut: conținutul manifest și
conținutul latent. Conținutul manifest reprezintă poveștile și imagini pe care le remarcăm în mod
obișnuit în vise, în timp ce conținutul latent reprezintă dorințele și conflictele noastre ascunse.Conform
teoriei psihanalitice, visul are un caracter ascuns și simbolic, reflectând în mod indirect dorințele și
temerile noastre profunde. Freud credea că visul are rolul de a satisface dorințele inaccesibile în stare
de conștiență trează, într-un mod mai puțin amenințător pentru ego. Astfel, psihanaliza viselor a devenit
o unealtă importantă pentru a dezvălui și înțelege aceste dorințe ascunse.
Interpretarea viselor implică o analiză atentă a elementelor simbolice și a semnificațiilor
ascunse. Freud susținea că visele erau adesea expresii ale dorințelor sexuale refulate, iar simbolurile
sexuale erau omniprezente în vise. De exemplu, obiecte precum săbii sau cuțite puteau reprezenta
simbolic organe sexuale masculine, în timp ce cutii sau recipiente deschise puteau simboliza organele
sexuale feminine.Pe lângă interpretarea simbolică a elementelor din vis, Freud a acordat o importanță
deosebită proceselor de asociere liberă. Acesta le-a cerut pacienților să-și exprime gândurile fără
inhibiții sau autocenzură, dezvăluind astfel conținutul latent al viselor. Prin această abordare, el a
explorat adâncimea subconștientului și a identificat conflictele interne și dorințele refulate ale
pacienților săi.
Un alt aspect important al psihanalizei viselor este conceptul de rezistență. Freud a observat că
pacienții se confruntă adesea cu dificultăți în exprimarea anumitor detalii din visele lor sau în
conștientizarea unor aspecte dureroase ale viselor. Acest lucru a fost interpretat ca o formă de rezistență

16
psihologică, care împiedica accesul la conținutul latent al visului. Identificarea și depășirea acestor
rezistențe era un pas crucial în procesul de psihanaliză a viselor.
În concluzie, psihanaliza viselor, dezvoltată de Sigmund Freud, a fost o abordare inovatoare în
studiul minții umane. Prin analiza simbolică a viselor, interpretarea conținutului latent și abordarea
rezistențelor psihologice, această teorie a deschis noi perspective asupra subconștientului uman. Cu
toate acestea, este important de menționat că psihanaliza viselor a fost subiectul unor critici și
dezbateri, și nu toate aspectele acestei teorii au fost acceptate de comunitatea științifică. Cu toate
acestea, aceasta rămâne o parte semnificativă a istoriei psihologiei și a contribuit la înțelegerea
complexității minții umane.
Totodata,lumea misterioasă a viselor este de fapt lumea noastră interioară cu dorințele ei
inconștiente, temerile și neîmplinirile ei, iar descifrarea lor face posibilă aducerea la lumină a
materialului necunoscut, cel la care în mod obișnuit nu avem acces decât dacă îl supunem unei
analize.Analiza viselor în psihanaliză oferă posibilitatea să descifrăm misterul afecțiunilor nevrotice, în
speță isteria, și, în al doilea rând, deschide calea spre inconștient.
În ceea ce mă privește, tind să fiu de acord cu teoria avansată de Evans în 1984: visul are rolul
de a permite creierului să ordoneze impresiile senzoriale primite în decursul zilei pentru a alege
lucrurile care pot fi uitate sau pe cele rememorate ulterior, nu este o formă de a camufla dorințe ascunse
distructive (cum credea Freud) sau o formă de a transmite simboluri arhaice din inconștientul colectiv
(cum credea Jung).

17
 Bibliografie
 https://www.la-psiholog.ro/cabinet-psihologie-ioanes-diana/interpretarea-
stiintifica-a-viselor-din-perspectiva-psihanalitica
 https://www.psihoterapiesipsihologie.ro/informatii/carte-personalitati-
psihologie-psihoterapie-literatura-universala/163-sigmund-freud
 https://www.scribd.com/document/453353673/Proiect-Vise
 https://ac-psihologie.ro/blog/visele/amp/
 OPERE ESENTIALE 2-Sigmund Freud:”Interpretarea Viselor”
 https://psihohipnoterapie.ro/cenzura-viselor-in-psihanaliza/
 https://ro.scribd.com/doc/142935979/Interpretarea-Viselor-in-Psihanaliza
 https://openai.com/blog/chatgpt

18
19
 Anexe

Cartea“Interpretarea Viselor”

20
Sigmund Freud

21