Despre vise, ce visam, ce inseamna, cum interpretam

In urma cu mai bine de 100 de ani, Sigmund Freud spunea ca visul este cheia cu care
patrundem In abisurile fiintei, In inconstient. Cartea sa, "Interpretare viselor" a marcat un
punct de cotitura In analiza vietii inconstiente, Insa, In acelasi timp, a dus la reevaluarea
visului.Teoria visului, asa cum a fost ea conceputa de Freud, avea sa influenteze In mare
masura cercetarile din acest domeniu din secolul XX. Pentru ca subiectul e unul prea vast,
In mod deliberat am lasat deoparte chestiuni precum rolul visului In arta si literatura sau
semnificatia visului In traditia populara.

Ce sunt visele?
Visele sunt limbajul sufletului. Originea lor este necunoscuta si, daca nu le retinem, le
pierdem, ramanand astfel mai saraci cu o amintire sau cu anumite indicii care ne-ar fi putut
ajuta sa ne rezolvam mai bine problemele din viata de zi cu zi.

S-a constata ca in medie, la aproximativ 8 ore de somn omul viseaza o perioada de 2 ore
deci petrecem o treime din fiecare noapte visand. Cercetarile au evidentiat faptul ca, pe
parcursul vietii unui om, visul acopera un interval de timp de ordinul anilor.

In timpul visului, interactionam cu o multime de oameni, locuri, lucruri. Un vis este o

halucinatie, o calatorie fantastica in somn, o lume paralela unde se pot intampla lucruri pe
care ni le dorim sau nu. Un vis este o stare care ne elibereaza de stress sau incearca sa ne
distraga atentia de la problemele cotidiene.
In paginile dedicate interpretari viselor veti invata sa interpretati anumite fragmente sau parti
ale visului. Toate interpretarile nu au o baza stiintifica ci provin din experiente din diverse
interpretari si analogi din viata reala.
Interpretarile cu privire la motivele pentru care visam au variat de-a lungul ultimului secol. La
fel de mult a variat si importanta data visului ca fenomen psihic. Putem vorbi de cel putin trei
mari directii de cercetare sau viziuni asupra visurilor:
Prima ar fi ca visul n-are o Insemnatate aparte: mintea continua sa ramana activa In
timpul somului, iar visele nu sunt decat o manifestare a acestei activitati. Imagini
stocate de-a lungul zilei apar In vis.
Sigmund Freud
A doua ia In considerare o serie de procese care se petrec In timpul somnului, cum
ar fi consolidarea memoriei si trage concluzia ca visul ar fi expresia acestora.
In fine, a treia directie de cercetatre acorda visului un loc central. Visul este
important si e considerat o activitate psihica coerenta, care are un sens.
Ce Inseamna visele?
In conceptia psihologiei moderne, descalcirea visului tine In primul rand de contexul
individual. In vis apar imagini si simboluri specifice celui care le viseaza. Drept urmare doar
el poate sa descalceasca semnificatia a ceea ce a visat. Un alt fel de raspuns ofera Carl
Gustav Jung, care a lucrat o vreme cu Freud dar ale carui idei s-au desprins treptat de ale
acestuia. Dupa cum afirma Jung, exista si vise cu o semnificatie suprapersonala, adica visuri
colective, visuri In care sensul trebuie cautat prin analogii cu trecutul. Toti avem acces la o
mostenire ancestrala a unor reprezentari posibile. El numeste aceste imagini, aceste
reprezentari - arhetipuri. Sunt simboluri universale care pot fi gasite In religie, In basme si
mituri, iar la nivel individual ele apar In vise.

Visele sunt o componenta a vietii umane – si animale, daca stam sa urmarim reactiile pe
care le au, uneori, cainii sau pisicile noastre, atunci cand dorm – despre care mai mult facem
presupuneri, decat cunoastem ceva cu certitudine. Ele exista si se desfasoara, independent
de voia noastra, uneori dupa tipare bine definite – incapacitatea de a fugi sau de a riposta,
ori starea de imponderabilitate derivata din deplasarea cu o viteza uriasa – alteori, haotice,
aleatorii, premonitorii, infricosatoare sau euforice. Pe unele ni le explicam ca urmari ale unor
experiente mai mult sau mai putin marcante din timpul unei zile, in timp ce altora ne este
imposibil sa le identificam sursa si sau sa le asociem cu diferite simboluri. Stiinta interpretarii
onirice, al carei parinte este celebrul medic neuropsihiatru Sigmund Freud, ofera, in unele
situatii, lamuriri satisfacatoare. Totusi, nu decodificarea simbolurilor ascunse ale viselor face
obiectul de studiu al acestui material, ci trasaturile pe care acestea le au, din perspectiva pur
stiintifica.

10. Si orbii viseaza

Oamenii care orbesc dupa nastere vad, in continuare, imagini in visele lor. Cei care s-au
nascut fara darul vederii sunt privati de aceasta dimensiune onirica, dar se bucura de vise la
fel de "vii" ca toti ceilalti, limitate, insa, visele lor se desfasoara in gama tuturor celorlalte
simturi: auz, miros, gust, atingere si emotie. Pentru un vazator este greu sa isi imagineze
toate aceste lucruri in vis, dar nevoia de somn a creierului uman este atat de puternica, incat
acesta poate angrena toate situatiile si mecanismele fizice posibile pentru a impune un
repaus odihnitor si eficient sistemului.

Uitam 90% din tot ce visam

La cinci minute dupa ce un om se trezeste, el a uitat deja jumatate din ce a visat. Dupa zece
minute, 90% din amintirea visului a disparut. Poetul Samuel Taylor Coleridge s-a trezit intr-o
dimineata dupa un vis fabulos - indus, probabil, de opiu - si a asternut cu creionul pe hartie
descrierea "viziunii dintr-un vis", in ceea ce a devenit, ulterior, unul dintre cele mai apreciate
poeme englezesti: Kublai Khan. In timp ce scria, mai exact dupa cel de al 54-lea vers, a fost
intrerupt de cineva. Coleridge s-a intors sa isi termine poemul, dar nu si-a putut aminti restul
visului. Poezia nu a mai fost niciodata completata. Cazuri similare mai exista. De exemplu,
Robert Louis Stevenson a scris povestea Doctorului Jeckyll si a Domnului Hyde prin vis, iar
Frankenstein, al Maryei Shelley, a fost tot vlastarul unei experiente in somn.

Toata lumea viseaza

Orice fiinta omeneasca viseaza (exceptand cazurile de tulburare psihologica grava ), insa
barbatii si femeile viseaza diferit si au reactii fizice distincte. Barbatii tind sa viseze mai mult
despre alti barbati, in timp ce femeile viseaza in mod egal despre femei si barbati. Mai mult,
atat barbatii, cat si femeile experimenteaza reactii fizice de natura sexuala in timp ce
viseaza, indiferent daca visele au ori nu o tenta sexuala explicita; aproape zilnic, barbatii au
erectii, iar femeilor li se vascularizeaza mai puternic zona genitala.

Visele previn psihozele

Intr-un studiu recent asupra somnului, s-a constatat ca subiectii care erau treziti la inceputul
fiecarui vis, dar li se permiteau, totusi, opt ore de somn, au experimentat cu totii dificultati de
concentrare, iritabilitate, halucinatii si semne de psihoza, dupa numai trei zile de asemenea
tratament. Atunci cand, in sfarsit, li s-a permis un somn continuu si neintrerupt, cu vise,
creierele subiectilor au recuperat timpul pierdut ridicand simtitor procentul de somn in stare
REM (Rapid Eye Movement sau Miscarea Rapida a Ochilor). Adica, au visat mult mai mult,
pentru a ajuta la refacerea cerebrala.
Nu toti viseaza in culori

Reiese, din unele studii, ca nu mai putin de 12% dintre oamenii vazatori viseaza exclusiv in
alb si negru. Restul viseaza colorat. De asemenea, oamenii tind sa aiba teme comune in
visele lor, situatii relationate cu scoala sau serviciul, urmariri, alergare ingreunata si pe loc,
experiente sexuale, esecuri, intarzieri, decesul unei persoane dragi, dinti cazuti, zbor,
picarea unui examen sau un accident de masina. Pana acum, nu se stie daca impactul unui
vis marcat de violenta sau moarte poarta o incarcatura emotionala mai puternica in cazul
unei persoane care viseaza color, decat in cazul uneia care viseaza alb-negru.

Visele nu sunt despre ceea ce par a fi

Atunci cand visam despre un anumit subiect, este posibil ca visul sa nu se refere tocmai la
acel lucru. Visele comunica intr-un limbaj simbolic si incifrat. Mintea, inconstienta, incearca
sa compare visul cu altceva, similar. Asadar, orice simbol ar alege visul, este foarte putin
probabil sa fie vorba despre un simbol explicit, al chiar lucrului visat. Practic, aici intervine
acea "interpretare a viselor", de care se face vinovat Freud si care asociaza scenarii onirice
precum pierderea dintilor cu decesul cuiva apropiat, scaldatul in ape tulburi cu o boala ce se
apropie, ori prezenta unor animale cu niste dusmani, mai mici sau mai mari, din viata reala.

Dependentii care au renuntat la vicii au vise mai realistice

Oamenii care au fost mult timp fumatori si s-au lasat de acest viciu, experimenteaza, se
pare, vise mult mai vii decat ar avea in mod normal. In plus, Jurnalulul de Psihologie
Anormala relateaza: "In randul a 293 de fumatori abstinenti, intr-o perioada cuprinsa intre
una si patru saptamani, 33% au declarat ca au avut cel putin un vis despre fumat. In
majoritatea viselor, subiectii s-au surprins fumand si au resimtit puternice emotii negative,
precum panica si vina. Visele despre fumat erau rezultatul scaderii nivelului de nicotina si nu
au fost experimentate de 97% dintre subiecti atunci cand fumau." Aparitia viselor era
relationata semnificativ cu durata abstinentei. Aceste vise au fost incadrate ca fiind mai vii
decat cele obisnuite si erau la fel de comune ca majoritatea simptomelor renuntarii la tutun.

Stimulii externi ne invadeaza visele

Se numeste Incorporare Onirica si reprezinta experienta pe care majoritatea o avem, cel mai
comun, atunci cand un sunet din realitate se aude in vis si este cumva asociat unui element
din scenariul visat. Un exemplu asemanator este acela al situatiei cand ne este sete, frig sau
avem o alta nevoie fiziologica, in realitate, iar mintea noastra incorporeaza aceasta nevoie in
vis. Un asemenea caz se poate transpune oniric visand cum bei un mare pahar cu apa,
dupa care setea revine, bei iar, iar ciclul se repeta pana cand te trezesti si chiar bei un pahar
cu apa. Acest concept este ilustrat in pictura lui Salvador Dali denumita "Vis provocat de
zborul unei albine in jurul unei rodii, cu o secunda inainte de trezire".

Suntem paralizati in timpul somnului

Fie ca ne vine sau nu sa credem, trupurile noastre sunt, virtual, paralizate in timpul somnului
- cel mai probabil pentru a se preveni miscarea lor in concordanta cu ceea ce visam. Potrivit
unor studii, glandele secreta un hormon care ajuta la inducerea somnului, iar neuronii trimit
semnale coloanei vertebrale, care cauzeaza relaxarea si, in cele din urma, paralizia
temporara a corpului. De asemenea, atunci cand sforaim, nu visam. Copiii mici nu viseaza
despre ei insisi pana la varsta de 3 ani. De la aceeasi varsta, micutii au in mod tipic mai
multe cosmaruri decat adultii, pana in jurul varstei de 7-8 ani. De asemenea, daca suntem
treziti in mijlocul unui vis, este mai probabil sa ni-l amintim ceva mai bine decat am face-o
daca ne-am trezi dupa o intreaga noapte de somn.

-------------------------------------------------

Visele au exercitat o indelungata fascinatie asupra imaginatiei umane. Ne petrecem

aproximativ o treime din viata in stare de somn si o mare parte a noptii visand. Visele
intense sau cele tulburatoare sunt cele care ne lasa impresii greu de uitat. Dar ce sunt
visele? Si ce semnificatie au pentru cel ce viseaza, daca au vreuna?

La inceputul secolului al IV-lea i.Ch.,Chuang-tzu, un filosof chinez, a relatat urmatoarea

parabola:

Cand oamenii viseaza, nu sesizeaza ca acela este un vis. Unii chiar au un vis in vis si numai
cand se trezesc isi dau seama ca totul a fost un vis. Si astfel, cand Marea Trezire va veni
asupra-ne, vom afla ca aceasta viata este un mare vis. Doar nebunii se cred a fi treji acum.

Odata, eu, Chuang-tzu visam ca eram fluture, zburand incoace si incolo, cu toate intentiile si
scopurile unui fluture. Eram constient doar ca-mi urmez fanteziile ca fluture si inconstient de
individualitatea mea ca fluture. Brusc, m-am trezit, culcat, eu insumi din nou. Acum nu stiu
daca eram omul visand ca este fluture sau un fluture care se viseaza om.

Exista mai multe modalitati de a raspunde observatiilor lui Chuang-tzu. Unele culturi
traditionale pot plasa taramul viselor pe picior de egalitate cu taramul constiintei de fiecare
zi, cum pare sa fi facut Chuang-tzu. Acesta este cazul arborigenilor australieni care aleg in
anumite cazuri sa nu distinga intre evenimentele din starea de veghe si cele din vis.
Remarcile lui Chuang-tzu sugereaza, de asemenea, ca poate lumea, asa cum o
experimentam obisnuit, nu este mai reala decat un vis. Filosofiile traditionale orientale
imbratiseaza adesea asertiunea ca aceasta lume este la fel de iluzorie ca visul.

Frecvent, visele par a fi experientele unei lumi paralele incerte. Reflectand asupra acestei
experiente, putem specula ca, in timpul viselor, calatorim intr-un taram alternativ real. S-a
sugerat ca aceasta e una dintre principalele surse ale ideii ca lumea viselor este o lume
spirituala, distincta de cea fizica.

Daca aceasta ipoteza este adevarata, fie si numai partial, atunci visele contribuie la una
dintre notiunile de baza ale religiei.

S-a avansat de asemenea ipoteza ca visele pot fi asociate ideii ca sufletul e distinct de corp.
In timpul viselor, experimentam calatoria pe alte taramuri, interactionand cu oamenii si
facand diferite lucruri simultan, in timp ce corpul ramane in pat. Desi taramul viselor este plin
de umbre si chiar ireal, el este perceput ca un loc real. Pentru ca experienta este atat de
reala, este usor sa speculezi ca , in timpul viselor, sinele constient se separa cumva de corp.
Daca adaugam acesteia experienta comuna a intalnirii in vis cu prieteni si rude disparute, nu
este un pas prea mare sa conchidem ca acelasi "suflet", separat de corp in timpul viselor,
supravietuieste mortii trupului.

Visul - o lume paralela

   
Visul se poate descrie ca un univers paralel, cu cel al nostru, insa un plan superior, celui
fizic. Unii il numesc Astral.
Visul ne insoteste toata viata, insa visul difera de la persoana la persoana. Unii viseaza mult,
altii putin si unii chiar deloc toata viata. Visul poate fi clasificat in “lung” sau “scurt”. Sunt
cazuri in care putem visa in fiecare noapte, numai din cand in cand sau putem avea un
singur vis, doua vise sau mai multe de-a lungul intregii vieti. Visul nu este o constanta fixa, ci
variaza, in functie de diversi factori.
Putem clasifica visele in: Vise simbolice, vise compensatorii, vise legate de starea de
sanatate, vise legate de gasirea solutiilor unor probleme, vise telepatice, vise premonitorii,
vise lucide si cosmaruri.
Visul a starnit curiozitatea si imaginatia oamenilor din cele mai vechi timpuri, iar preocuparea
pentru descifrarea lor difera in functie de gradul de cultura si civilizatie.
Unele din caracteristicile visului sunt: coerenta sau incoerenta, logica, claritate sau
neclaritate.
Omul primitiv acorda o mare importantei visului, considerand ca reprezinta lumea de dincolo,
prin care zeitatile sau duhurile comunica cu el, dandu-i sfaturi despre ceea ce trebuie sa
faca pe viitor – asa zisele simboluri, pe care trebuia sa le descifreze.
Astfel, prin vis omul primea vesti bune sau rele, in functie de simbolistica visului. In acea
perioada au aparut noi ocupatii, ca cea ce vrac, magician la care omul apela pentru a i se
talmaci visele.
Conform teorie lui Sigmund Freud visul ar fi o refulare a unei dorinte si contine o serie de
imagini, sentimente, idei, impresii, pe care visatorul si le poate aminti la trezire, pe cand
Hildebrand socoteste ca visul isi preia elementele din realitatea vietii psihice, din
evenimentele interioare si exterioare traite.
Studierea si interpretarea viselor, de catre psihanaliza este un procedeu "revolutionar" pe
care Freud il introduce in stiinta psihicului uman – psihologia.
Psihanaliza se aseamana cu metoda populara de talmacire a viselor prin aceea ca
analizeaza visul element, oferind in final un sens general.
Insa metoda populara propune o cheie de simboluri mai mult sau mai putin arbitrara, pe
cand psihanaliza utilizeaza simbolurile individuale, care sunt specifice unui singur individ.
Jung este cel care va completa aceasta analiza introducand notiunea de arhetip, un fel de
simbol colectiv, precum si metoda asociatiei dirijate de idei.
Am putea spune, ca o concluzie la tot ceea ce au afirmat cercetatorii asupra visului, ca
informatiile care alcatuiesc un vis au ca sursa experienta proprie. Insa majoritatea visurilor
pe care le avem sunt in alb-negru, rare sunt cazurile in care visam in culori. Orbii, de
exemplu nu pot visa cu imagini vizuale.
Exista insa situatii cand oamenii au declarat ca au visat locuri pe care nu le-au vazut
niciodata, deci experienta personala in acest caz nu mai are nici o importanta, poate fi vorba
doar de dorinta de a vedea acel loc, intr-un timp viitor.
Pavlov de exemplu, considera ca visul este o expresie a manifestarilor unor anumite puncte
de veghe “speciale, existente pe aria corticala”, care se afla intr-o stare de inhibitie specifica
starii de somn.
In urma cercetarilor din ultimele doua decenii, s-a constatat ca somnul cu vise este
esentiala, vitala omului cat si animalelor, deoarece nu se poate trai fara vise, pentru ca
acestea sunt importante atat biologic cat si psihic.
Profesorul Michel Jouvet de la facultatea de medicina din Lyon, ademonstrat necesitatea
absoluta de a visa. El a facut un experiment de “lipsire de vise” dar nu pe oameni, ci pe
pisici. Dupa o saptamana nevoia de a visa a fost totala, subiectii nemaiputand sa se
autocontroleze. In a doua faza, el extirpeaza la 65 de pisici partea tanara a creierului, lasand
neatinse partile stravechi adica acel centru al viselor. Rezultatul a fost ca animalele visau
continuu ceea ce dovedeste ca visele au aparut pe o anumita treapta a evolutiei si ca
constituie forme atavice, legate de structuri vechi ale creierului, dar foarte necesare vietii.

Am putea sa concluzionam, ca urmare a cercetatorilor care s-au efectuat de-a lungul

timpului ca visele sunt limbajul sufletului. Originea lor este necunoscuta, dar ele ne trimit
anumite indicii, care ne pot ajuta sa ne rezolvam mai bine problemele din viata de zi cu zi.
Un vis poate fi o halucinatie, o calatorie fantastica in timpul somnului, o lume paralela, in
care se pot intampla lucruri pe care ni le dorim sau nu. Un vis este o stare care ne
elibereaza de stres sau incearca sa ne distraga atentia de la problemele zilnice, cu care ne
confruntam. Numai cel care viseaza poate gasi semnificatia visului pe care l-a avut,
deoarece acestea tin de fiecare individ in parte.

Totusi, peste ele, peste spectacolul oferit de vise nu s-a putut trece usor. Insasi Biblia pune,
intr-un episod remarcabil, visul la loc de cinste. Visul ca avertizare. Timp de 2000 de ani,
visul are o soarta destul de vitrega; gonit, exilat, dispretuit de stiinta, este folosit mai mult de
scriitori.

Este meritul lui Freud sa puna visul la loc de cinste, facandu-l util psihanalizei. De acum tot
ceea ce visa omul era pretios. Toate imaginile, toate planurile visate erau asternute pe masa
si puse sub lupa psihanalistului. Inconstientul, cel care transmitea indicatiile legate de
frustrarile refulate ale omului, era rege. El era cel care indica gradul de afectare psihica a
individului rapus de cenzura propriului Supraeu.

Jung, afectat de alchimie, merge mai departe, punand acelasi inconstient sa fie canalul de
transmitere a mesajelor stramosilor prin arhetipuri. Se nasc dictionare de vise, mai toate
cuprinzind continuturi neplacute, amenintatoare.

Daca ar fi sa dam visului o explicatie contemporana si superficiala, am putea spune ca este

asemenea programelor calculatoarelor care, lasate in functiune dar nu utilizate, au acel
sistem de protectie care deruleaza niste imagini miscate.

Creierul nostru este construit sa functioneze fara oprire. Atunci cand dormim sau doar ne
relaxam, el isi continua activitatea. Nemaiavind un scop clar, un plan logic de desfasurare de
imagini, modalitatea cea mai folosita pentru stocarea de informatii pentru memorie, el
"plimba" de colo-colo anumite figuri. Ce pot fi acele figuri?
Cel mai adesea impresii puternice ale diferitelor evenimente recente.
Visam doar conform cu personalitatea noastra, cultura de care apartinem si cu
activitatea pe care o derulam zilnic.
De exemplu, matematicienii preocupati de cite o problema, o teorie, in vis obtin rezultatul
mult cautat. August Kekule, chimistul german care a reusit sa reprezinte structura
benzenului, a visat aceasta reprezentare printr-un sarpe care isi inghite coada.

Dar visele sunt, prin excelenta, un factor de sprijin pentru noi. Pentru ca ele sunt o
prelungire cinstita a ceea ce ne reprezinta.

Dar visele ne mai ofera o posibilitate: aceea de a permite sa traim, chiar si in modul
deghizat, o alta viata. Mai riscanta, mai plina de pericole. In vis suntem puternici, in vis avem
capacitati uluitoare. Zburam, murim, cadem, facem sex, calatorim, ne pedepsim dusmanii,
ne imbogatim, saracim.

Visul vorbeste despre noi. Curajos, violent, optimist sau pesimist, dar intotdeauna onest.
Visul ne spune delicat ce ne streseaza, ne ofera solutii, ne distreza sau ne
ingrijoreaza. Bazandu-ne pe vise, nu facem altceva decat sa ne dam noua insine sansa de
a trai mai mult si - mai ales - altfel, altceva.

"Intelepciunea populara are dreptate cand pretinde ca visele prezic viitorul. In realitate, visul
ne arata viitorul nu asa cum se va realiza, ci cum dorim noi sa se realizeze. Spiritul popular
face ceea ce face de obicei: crede ceea ce doreste"
Sigmund Freud
Interesul suscitat de vise asupra omului este ilustrat din vremuri imemoriale de marturii
cuprinse in Biblie - visul lui Iosif si nu numai - sau lasate de inteleptii tibetani - "Yoga viselor"-
ori maestrul sufi Ibn El-Arabi, Aristotel, Sf.Augustin sau celebrul roman Arthemidorus cu ale
sale "Cele 5 carti ale viselor si viziunilor". Nici vremurile moderne nu sunt mai prejos din
punct de vedere al cercetarii viselor, ceea ce inseamna ca interesul pentru acestea si pentru
interpretarea lor a ramas neschimbat. Analiza viselor joaca, de asemenea, un rol important
in diferite forme de psihoterapie, deoarece releva continutul nivelurilor profunde ale
psihicului.
Nu se poate insa vorbi despre vis inainte de a cunoaste cate ceva despre starea in care
acesta se produce, fara a vorbi despre somn. O scurta incursiune in istoria cercetarii
somnului ne arata ca starea de relaxare psihica este insotita de unde alfa sau ritm alfa, cu o
frecventa uniforma de 10 cicluri pe secunda (H.Berger). Acest ritm uniform alfa este inlocuit,
cand adormim, cu ritmuri rapide, cu tensiune scazuta; apoi apar unde libere cu amplitudine
mare si cu o durata scazuta (Loomis si Davis). Incetinirea treptata si cresterea amplitudinii
undelor insotesc somnul profund. N.Kleitman a observat ca miscarile lente, pendulare ale
globilor oculari, devin la un moment dat, foarte rapide; in aceasta faza se instaleaza visele
(REM).
Referindu-ne la problema somnului este demn de remarcat ca somnul - in sine - constituie
inca o sfera incomplet descifrata a vietii. Ce spun cercetatorii despre somn? Ei considera ca
somnul profund este absenta oricarei activitati mentale si acest somn fara vise are o functie
anabolica, previne si anihileaza oboseala fizica, are rol in procesele de memorie si in odihna
sistemului nervos central. Somnul cu vise modeleaza si remodeleaza memoria, prin
repararea, reorganizarea si formarea de noi conexiuni in sistemele neuronale si extensiile lor
corticale; ofera suport energetic si de memorie pentru invatare, atentie si modelarea si
integritatea personalitatii; reface sistemul nervos central dupa stres si efort intelectual si are
un rol important in mecanismele psihice - interactiuni si restructurari ale memoriei. Stiind
toate acestea putem trage concluzia ca privarea de somn poate duce la dereglari psihice.

Visul este reprezentarea care nu concorda cu principiile logicii, ale perceptiei si nici cu
dimensiunile timpului si spatiului, el depasind deprinderile noastre si normele morale.
R.Cohen scrie despre vis ca fiind o relatie de contrapondere (de balanta) intre constient si
inconstient. Dorintele, angoasele, aspiratiile si frustrarile constientului isi gasesc in imaginile
onirice - corect intelese - o compensatie si, prin urmare, rectificari esentiale.
Se cunosc diverse tipuri de vise si vom expune succint cateva din aceste tipuri.
Visul profetic poate fi un avertisment mai mult sau mai putin deghizat privind un eveniment
critic din trecut, prezent sau viitor. In antichitate, conducatorii de osti mergeau sa doarma in
temple inaintea bataliilor decisive a pentru a afla in vis dorinta zeilor asupra acestora. Tot
intr-un vis profetic, Maya inainte de a-l naste pe Budha, a visat un elefant alb si a stiut ca fiul
ei va fi o persoana importanta; Calpurnia, sotia lui Cezar, a visat inainte de asasinatul din
For, ca-l va purta pe brate pe sotul ei.
Visul telepatic are loc datorita informatiilor telepatice. Cele mai puternice, mai usor de
perceput si de emis - sunt cele emotionale. Visul telepatic stabileste legatura cu gandirea si
sentimentele unor persoane sau chiar grupuri de persoane aflate la mare departare.
Visul presentiment are loc atunci cand, pe baza elementelor furnizate de memorie,
subconstientul concluzioneaza asupra unui eveniment.
Visul vizionar se produce in somnul superficial; reveria poate contine elemente vizionare.
Acestui tip de vise ii corespund unde theta. Se cunoaste obiceiul amerindienilor de a merge
la Marele Lac, unde petreceau multe zile si nopti asteptand rabdatori o viziune de la Marele
Spirit pe care preotul sau vrajitorul le-o interpreta.
Visul autosugestionat, produs in mod voit. Este binecunoscut faptul ca scriitorul Robert Louis
Stevenson obisnuia sa-si impuna inainte de a adormi - sa viseze povesti de aventura
romantica.
Visul direct inspirational care nu necesita nici o interpretare, cum se cunoaste visul marelui
violonist si compozitor italian Giuseppe Tartini autor al celebrei "Sonata Diavolului", care a
terminat ultima parte a acesteia dupa ce Diavolul i-a cantat-o in vis.
Cercetari de data recenta vorbesc despre "visul lucid" care este forma speciala de
constiinta, in care suntem constienti ca visam si ne continuam visul, fara a ne trezi. Pentru
studierea claritatii mentale in timpul visului se fac cercetari la "Institutul Luciditatii" fondat in
l987 de catre dr.Stephen LaBerge.
Inainte de a trece mai departe, este demn de retinut faptul ca C.G.Jung considera ca visul
reflecta unele aspecte ale vietii omului dar si posibilitatile acestuia. Dupa opinia sa,
simbolurile din vis constituie o parte a subconstientului colectiv al celui care viseaza, fiind
alcatuite din arhetipuri aparute pe parcursul evolutiei speciei noastre. Fondul arhetipal din
inconstientul colectiv contine simboluri care au acelasi inteles la toate popoarele, ca
porumbelul alb, mama, focul, mielul s.a. Subconstientul individual este legat de cel colectiv
si poate prelua de la acesta orice informatie folosind simboluri sau arhetipuri comune tuturor.

Sa mai spunem ca visele inteligibile si rationale sunt realizarea nedeghizata a unei dorinte,
alfel spus, dorinta a carei realizare concreta o reprezinta visul respectiv, este o dorinta
recunoscuta de catre constiinta, nesatisfacuta in viata cotidiana, dar intru totul demna de
interes.
Analiza viselor confuze si neinteligibile ne arata ceva analog: fundamentul acestor vise este,
de asemenea, o dorinta dar pe care ideile latente ne-o releva intr-o reprezentare obscura;
numim aceste vise realizari voalate ale dorintelor refulate.

Oamenii au dat visului o semnificatie importanta inca din cele mai vechi timpuri. El - visul - a
fost intotdeauna investit cu puteri particulare, dar semnificatia visului variaza in functie de
epoca istorica, de contextul social si cultural si, nu in ultimul rand, de legatura acestora cu
constientul. Interpretarile de acum cateva sute de ani nu mai corespund simbolurilor de
astazi, dar corespund simbolurilor arhetipale despre care am vorbit mai sus. Oricum,
interpretarile pot fi diferite de la subiect la subiect, functie de nenumarati factori despre care
vom vorbi.
Psihanalistii atrag atentia nu numai asupra continutului viselor, ci, mai ales, asupra
continutului ascuns, simbolizat, care poate fi analizat, folosindu-se informatiile furnizate de
subiect (cel care a visat) referitoare la personalitatea si circumstantele vietii persoanei
respective, cu ajutorul unor asociatii libere. Potrivit lui Freud "talmacirea viselor reprezinta
calea de a cunoaste continutul inconstientului, ca parte a psihicului uman" iar interpretarea
nu are in vedere ansamblul visului, ci fiecare din elementele sale de continut care, fiecare,
reclama o determinare aparte. Pe de alta parte, Jung vede visul ca pe mesagerul
inconstientului care are misiunea de a ne releva secretele care scapa constientului. Visul
devine mesaj, o aducere la cunostinta, mesaj preluat pana ajunge sa fie inteles. El spune ca
visele contrabalanseaza atitudinile din timpul zilei. Jung nu oferea interpretarea visului celor
veniti la psihanaliza, ci considera important ca autorul visului sa-si inteleaga propriul vis. In
timp ce Freud sustinea ca " lucrurile care nu sunt obiect de interes in timpul zilei nu devin
obiect de interes pentru vise, iar fleacurile care nu ne ating in stare de veghe este imposibil
sa ne preocupe in timpul somnului", cercetatorii moderni (Hoss si Delaney) sustin pe buna
dreptate ca , dimpotriva, subconstientul activ in timpul somnului este mai perspicace in ceea
ce priveste viata noastra decat constientul, el "inregistrand" in stare de veghe si "redand" in
somn detalii considerate de constientul subiectiv ca fiind nesemnificative. Un alt cercetator
asupra interpretarii viselor a fost D.Foulhes, care, folosindu-se de psihologie si lingvistica, a
cautat sensul ascuns al viselor in "Gramatica viselor". In timp ce unii cercetatori sustin ca
visele ce contin explozii nucleare, prabusiri in abisuri, sfarsitul lumii, razboi sugereaza ca
personalitatea respectiva a subiectului se afla in pragul unor profunde transformari in viata
sa (referindu-se chiar la o renastere spirituala), alti cercetatori sustin ca aceste vise
catastrofice sunt asa-zisele vise organice cauzate de perturbarea fluxului sanguin cerebral si
ca ele nu pot fi considerate ca fiind profetice de vreme ce nu vin din subconstient sau din
mintea intuitiva ci provin dintr-o disfunctionalitate fizica.

Nu putem vorbi despre interpretarea viselor fara sa amintim o poveste

frumoasa si adevarata, despre care a scris pentru prima data prof. Kilton Steward in 1969.
Este vorba despre tribul SENOI al carui obicei de talmacire a viselor a dat numele unei
metode moderne de cercetare in domeniu.
In padurile ecuatoriale din Malaezia a fost descoperit un trib care traieste intr-o armonie
desavarsita, fara razboaie, fara conflicte, fara probleme sociale. Modul lor de "guvernare"
este simplu: in fiecare dimineata familiile se reunesc si-si povestesc visele. Apoi barbatii
familiilor merg la conducatorul spiritual al tribului, pe care-l numesc "tohat", ii prezinta cele
mai semnificative vise, iar acesta le "talmaceste", dandu-le indrumari in functie de visele
respective. Se pare ca sistemul functioneaza perfect din moment ce tribul convietuieste
pasnic de demult.

Tribul este un sistem "inchis", acolo totul este cunoscut, trecutul si prezentul tuturor
membrilor tribului. "Tohat"-ul coreleaza - de fapt - avertizarile din visele respective cu
actiunile constiente ale tribului. Este vorba de un proces activ de interpretare, urmarindu-se
o noua intelegere a vietii membrilor tribului, cat si modificarea optima a actiunilor viitoare,
functie de interpretarea visului. Acelasi lucru il fac cercetatorii metodei JUNG-SENOI din
California, pornind de la premisa ca imaginile simbolice si actiunile onirice au pentru cel care
viseaza un sens specific, unic si ca visul reflecta anume psihologia persoanei respective. Se
doreste gasirea unei interpretari specifice autorului visului evocand experienta proprie
acestuia.
Sa mai spunem ca exista si metode de influentare a visului ca: muzica, aromoterapia,
cromoterapia, autosugestia s.a.
De asemenea putem sa spunem ca visul ne avertizeaza si ne ajuta sa ne recunoastem asa
cum suntem in realitate, in conformitate cu evolutia noastra spirituala, materiala si sociala.

***

Sigmund Freud spunea, cu mult umor: "Intelepciunea populara are dreptate cand pretinde
ca visele prezic viitorul. In realitate, visul ne arata viitorul nu asa cum se va realiza, ci cum
dorim noi sa se realizeze. Spiritul popular face ceea ce face de obicei: crede ceea ce
doreste".

In credinta populara romaneasca visul e interpretat functie de elementele importante din vis,
ridicate la rang de simboluri comune tuturor oamenilor. Spre exemplu, in unele parti ale tarii
(Valcea) soarta copilului nou-nascut este reprezentata de visul moasei din noaptea nasterii;
in Oltenia si Muntenia se pastreaza obiceiul ca in seara de Sf.Vasile fetele sa puna "punti"
din ramuri de mar dulce (ramurele in forma de punte, bine ascunse) pentru ca noaptea sa-si
viseze ursitul. In alte parti, fetele pun busuioc sfintit sub perna, tot spre a-l visa pe cel ursit.
Traditia populara romaneasca pastreaza simboluri referitoare la visele meteo: de visezi
sarpe - va fi vant, de visezi peste - va fi ploaie, iar ouale in vis inseamna zapada. Se mai
spune ca visand sambata spre duminica visele se implinesc, ca daca te uiti pe fereastra la
trezire vei uita visul, de plangi in vis ca te vei bucura si multe altele. Din punct de vedere
religios suntem sfatuiti sa nu incercam interpretarea viselor intru cat e greu sa deosebim
daca acestea vin de la Diavol sau de la Dumnezeu, dar noi stim acum ca visele sunt
produsul proceselor noastre din subconstient.
...Si-apoi, ia incearca sa convingi o persoana indragostita ca nu-si poate visa ursitul...

Visul sublim şi aportul visului în vindecarea sufletului.

Înfruntă-ţi spaima învăţând explorarea visului!
 
Crezul luptătorului oniric
„Nu am visuri, sunt născut în întuneric
Nu am probleme, problemele mele le privesc ca fiind personale şi nu le transmit
nimănui
Nu am dorinţe trupeşti, trăiesc în mod creator energiile vieţii aşa cum acestea se
nasc în mine
Nu am o iubire, îmi exprim grija şi pasiunea in tot ceea ce fac
Nu am inocenţă, iau lucrurile deschis, aşa cum sunt
Nu am nici o vină, nu am trădat pe nimeni înşelându-i speranţele
Nu urăsc, oricine, oriunde şi oricând se poate dezice de mine
Nu cunosc mânia, sunt încontinuu rănit de asperităţile vieţii
Nu cunosc pacea, inima îmi este complet goală pentru a permite întregii vieţi să
pătrundă în interior
Nu am un centru, centrul nu se află acolo unde eu îl pot amplasa
Nu am Eu, Eul care sunt eu se regăseşte în toate opţiunile mele
Nu am viaţă, ceea ce primesc nu este ceea ce doresc
Nu am moarte, nu există nici un loc pe care să îl pot numi casă”.
Dr. Strephon Kaplan Williams
 
Visele au stârnit întotdeauna un interes constant. Fie că e vorba de culturile primitive, de
Biblie, de antichitatea greco-romană sau de psihanaliza modernă sau psihoterapia jungiană,
visul s-a aflat pe un loc central şi a fost studiat cu ardoare. Visul a reprezentat o enigmă şi a
stârnit un interes deosebit prin care s-a sperat dezlegarea misterului şi dezvăluirea
semnificaţiei ascunse a conţinutului.
Sigmund Freud a fost numit unanim părintele psihanalizei. El a descoperit principalele teme
ale psihanalizei şi a impus treptat practica psihanalizei ca psihoterapie a nevrozelor.  Freud
este autorul unei lucrări monumentale dedicate interpretării viselor, publicată în anul 1900
sub denumirea „Interpretarea viselor”. În această carte, Freud analizează propriile sale
vise, în care prezintă etapele elaborării visului şi încearcă să explice structura aparatului
psihic. Este prima lucrare ştiinţifică dedicată interpretării viselor îmbogăţită constant în ediţii
succesive  şi această lucrare a influenţat profund modul de abordare teoretică a visului.
În concepţia lui Freud, dorinţele interzise scapă controlului conştient din timpul stării de
veghe şi apar în somn în timpul visului căutând în felul acesta să pătrundă în conştiinţă. Si
pentru că aceste dorinţe au o natură „interzisă”, aceasta face ca ele să fie percepute de
către visător drept stânjenitoare, ele pot provoca trezirea. Conform concepţiei lui Freud,
funcţia viselor este aceea de a împiedica trezirea apărând Eul şi transformând dorinţele
inacceptabile într-un ansamblu de imagini acceptabile. În acest fel, i se îngăduie visătorului
să-şi continue somnul.
În lucrarea „Interpretarea viselor”, Freud notează : „Toate visele sunt într-un sens, vise de
înlesnire. Ele servesc scopului de a prelungi somnul, de a împiedica trezirea. Visele sunt
PAZNICII somnului, şi nu perturbanţii lui”. „Cenzura”, supraeul, este instanţa răspunzătoare
pentru această funcţie a visului, care determină dorinţa interzisă (conţinutul latent al visului,
cum îl numea Freud) să se disimuleze şi să se manifeste sub o formă care să nu perturbe
Eul şi nici să nu trezească visătorul. Visul este astfel conţinutul manifest al dorinţei, interzise,
disimulate. Natura visului manifest este adesea stranie, iraţională , aceasta se explică prin
faptul că cenzura apelează la mecanisme ca: deplasarea, condensarea, simbolizarea,
figurabilitatea şi acestea au scop defensiv. Freud a folosit tehnica asocierii libere în
interpretarea viselor prin care visătorul pleca de la o imagine din vis şi lăsa sa se asocieze
acesteia toate gândurile în deplină libertate. „Refacerea conexiunilor pe care lucrarea visului
le-a distrus e însăşi sarcina ce trebuie îndeplinită de procesul interpretativ”, susţinea Freud
în aceeaşi lucrare amintită mai sus.
 „Interpretarea viselor reprezintă calea regală către cunoaşterea activităţilor inconştiente ale
minţii”, sublinia Freud.
Carl Gustav JUNG, psihiatru si psihoterapeut cu o personalitate complexă, nu reuşea
niciodată să se oprească la ceva anume, odată obţinut. El mergea mereu înainte,
aprinzându-şi din urmă viziunea, zorea spre mai departe manifestând un interes constant
pentru OM în ceea ce priveşte cunoaşterea sa şi ameliorarea stării de sănătate. El simţea
încătuşarea daimonului său care-i determina creativitatea pe tărâmul explorării condiţiei
umane trăind sentimentul că se află ca pe un câmp de bătălie.
 Jung, a urmat abordarea freudiană la început, mai târziu i-a constatat limitele şi a început
să aibă anumite rezerve ce erau similare rezervelor pe care le nutrea în mod serios faţă de
psihanaliză ca întreg. Freud nutrea convingerea că visele îşi extrag conţinutul manifest din
amintirile reziduale menţionând două surse: evenimentele zilei precedente şi copilăria. Jung
admitea aceasta, dar mergea mai departe şi susţinea că visele au o a treia sursă, mai
profundă şi aceasta ţine de istoria evoluţiei speciei noastre, pe care o numea inconştientul
colectiv. În timp ce Freud considera că visele au o origine predominant sexuală, Jung avea
credinţa că visele îşi au originea într-un tip de preocupări mult mai extinse, anume în
problematica fundamentală a existenţei umane.
Jung susţinea că visele sunt creaţii naturale ale psihismului, ele îndeplinesc o funcţie
homeostatică ori de autoreglare şi se supun imperativelor biologice de adaptare în vederea
acomodării individuale, a creşterii şi supravieţuirii.
Multă vreme identificat cu mişcarea psihanalitică a lui Sigmund Freud pe care a susţinut-o,
Jung îşi creează ulterior propria şcoală şi disciplină numită psihologie analitică.
Această direcţie deviază parţial de la psihanaliza freudiană şi aduce noi concepte şi idei în
câmpul studiului psihicului abisal.
Jung şi visele
Una din diferenţele notabile dintre direcţia psihanalitică freudiană şi cea introdusă de Jung
este metoda de interpretare a viselor. Jung studiază visele din perspectiva procesului de
individuaţie şi urmăreşte integrarea arhetipului centrului.
Analiza visului în manieră jungiană e un proces discursiv şi presupune din partea lui Jung o
adevărată erudiţie şi un talent deosebit pentru percepţia simbolică. Analiza jungiană
presupune mai mult decât analiza de bază a mesajului din vis, interpretarea lui. Jung aborda
visul asemenea unui text nedescifrat încă şi în această întreprindere îşi folosea toate
talentele de arheolog, arheologia fiind un domeniu ce l-a captivat pe tot parcursul existenţei
sale. Se poate observa în activitatea sa un întreg proces de acumulare, aprofundare,
comparare, catalogare, cernere, stilul foarte subtil ce presupune un fler imaginativ deosebit.
Visul este developat constructiv, integrat în atmosfera şi contextul specific, păstrându-i în
acelaşi timp mesajul intact. Lucrul cel mai de seamă pe care savantul l-a lăsat culturii
noastre este analiza care îi poartă numele, analiza jungiană. Aportul prin inovaţie adus de
Jung, a depăşit cu mult, prin influenţă generoasă şi umană, propria sa şcoală.
Jung a formulat o propunere radicală, aceea prin care analiza să fie dialectică, o comunicare
în ambele sensuri între doi oameni deopotrivă implicaţi în actul terapeutic.
Cu o experienţă solidă şi o mentalitate luminată, Jung nu a fost tributar dogmelor, manifesta
interes şi deschidere, astfel pentru el teoriile şi metodele psihologice nu erau imuabile. În
afirmaţiile sale, Jung se baza pe sine însuşi, pe pacienţii săi pe care-i tămăduise, pe
cercetări in extenso a miturilor, a religiilor comparate şi a antropologiei.
Psihoterapia jungiană
Jung este creatorul unei psihoterapii specifice care urmează până la un punct psihanaliza
clasică pentru a se dedica apoi procesului mai amplu de integrare a imaginilor
inconştientului (arhetipuri) şi de realizare a Totalităţii (psihice). El scrie în acest sens tratate
despre alchimia medievală şi lansează concepte noi ca Sine, inconştient colectiv, arhetipuri.
Tot Jung este creatorul noţiunii foarte discutate de sincronicitate pentru a explica
fenomenologia paranormală, manifestările oculte, funcţionarea I Ching (Cartea schimbărilor),
astrologia etc. Ce este sincronicitatea? Cuvântul sincronicitate este forjat de Jung pentru
a reda un concept care îi aparţine. Este vorba de înlănţuirea a-cauzală a două sau mai
multe fenomene psiho-fizice. Acest concept i-a fost inspirat de cazul unei paciente care se
afla într-o situaţie de blocaj în tratament. Raţionalismul ei exagerat (inflaţia cu animus) o
împiedica să asimileze materialele inconştientului. Într-o noapte, pacienta a visat un cărăbuş
de aur - cetonia aurata. A doua, zi, la şedinţa de psihoterapie, o insecta reală de data asta,
s-a izbit de fereastra cabinetului lui Jung. Jung a prins-o şi a descoperit cu surprindere că
era un cărăbuş de aur, o prezenţă rarisimă în acel climat.
Ideea este, deci, de coincidenţă: în acest caz, între cărăbuşul visat de pacientă şi apariţia lui
în realitate, în cabinetul de psihoterapie.
Dar această coincidenţă nu este una fără sens, o simplă coincidenţă. Folosind metoda
amplificării, Jung asociază în jurul cărăbuşului şi ajunge la conceptul de moarte şi
renaştere în filozofia esoterică a antichităţii, proces pe care, simbolic, pacienta sa trebuia să-
l experimenteze pentru o reînnoire şi o împrospătare a personalităţii ei unilaterale, cauza
nevrozei de care suferea.
Deci, o coincidenţă semnificativă de fenomene fizice şi psihice care sunt înlănţuite a-
cauzal.
În spatele acestor fenomene Jung plasează arhetipul sau constelarea unui arhetip, care,
în optica sa, este un proces ce angajează deopotrivă manifestări obiective, în lumea fizică, şi
subiective, în universul psihic.
Sincronicitatea ca teorie explicativă se aplică la fenomenele din aria parapsihologiei,
previziunii şi premoniţiei, la I-ching (modalitatea specifică de consultare a oracolului
schimbărilor), la astrologie şi în multe alte domenii de frontieră.
Dr. Strephon Kaplan Williams este fondatorul Institutului de Explorare a Viselor JUNG-
SENOI din California. În cadrul acestui institut a format specialişti în explorarea viselor din
toată lumea, metoda JUNG -SENOI fiind foarte bine primită de către psihologi, terapeuţi şi
publicul larg. Metoda Jung-Senoi este o abordare integrală şi armonioasă a viselor.
Interpretarea şi descifrarea viselor nu se realizează după metodele clasice, în care
simbolurile sau personajele din vis au un înţeles exact (ex: pisica neagră înseamnă moarte),
metoda Jung-Senoi  fiind o dezvoltarea modernă a metodei lui Carl Gustav Jung, incluzând
însă şi perspectiva spirituală. Astfel, elementul important în această metodă este atitudinea
visătorului faţă de personajul/simbolul întâlnit în vis.
Învăţarea elementelor de bază ale acestei abordări se poate realiza relativ repede, în cadrul
a câteva sesiuni de formare. Pentru aprofundarea metodei este însă necesară o pregătire
îndelungată şi o practică permanentă de analiză a propriilor vise.
Strephon Kaplan Williams este autorul a 7 lucrări în domeniul explorării viselor, una dintre
acestea fiind tradusă în româneşte (”Explorarea visurilor”, Editura Teora, Bucureşti, 1997). În
prezent Strephon Kaplan Williams trăieşte în Olanda.
Visul sublim şi vindecarea sufletului
„Lucrul cu visele ne ajută să explorăm diferenţa dintre ceea ce crede eul nostru personal
despre sine şi cum ne vede o altă sursă de înţelepciune şi iluminare. De aceea, alături de
Jung, denumesc imaginile eului personal despre sine ca fiind subiective, iar imaginea mai
largă a noastră tuturor, aşa cum apare în vise, ca fiind imaginea obiectivă a noastră înşine”.
(SKW)
Fundamentul întregii munci cu visele este de a separa imaginea eului personal de imaginea
transpersonală a ceea ce suntem şi ar trebui să facem cu viaţa noastră. Aceasta este o
datorie majoră în viaţă şi cu cât ajungem mai repede la ea, cu atât mai bine.
Toate provocările şi problemele ce apar în viaţă şi nu le rezolvăm, apar apoi şi în visele
noastre. Scopul viselor nu este acela de a ne speria pentru a rămâne cu această stare, ele
urmăresc determinarea noastră de a ne ocupa de acele probleme pe care în viaţă le-am
respins sau amânat. Învăţând să explorăm visul şi viaţa vom obţine modificări de profunzime
ale personalităţii noastre, vindecarea sufletului se produce atunci când vom integra
conflictele interioare provocate de traumele fizice şi mentale.
Atunci când Sursa viselor ne trimite vise potrivnice putem analiza cauzele prin acceptarea
acestora, prin prezenţa lor, dar putem face şi opţiuni şi obţinem astfel tămăduirea. Pentru a
obţine vindecarea este necesar să trecem mai întâi prin conflict dominând neliniştea,
temerile, să facem opţiuni pentru o modalitate de încadrare în situaţie. Să lăsăm controlul,
să evităm opunerea rezistenţei, să evităm a ne angaja în luptă contra adversităţii, iată câteva
modalităţi prin care apelăm la conştienţă pentru a parcurge situaţia indiferent de costuri,
chiar şi atunci când ceea ce facem nu e perfect. Astfel, putem deveni luptători pe arena
visului şi traversând arhetipul Moarte Renaştere, putem trece la o viaţă nouă dobândind o
atitudine nouă şi mai mult curaj. Învăţăm să luăm lumea aşa cum e, să trăim odată cu ea,
vom redobândi din nou sentimente, iar în vis vom fi un luptător spiritual renăscut la viaţă.
Paradoxul este că ne temem de distrugere, iar modul în care vom reuşi să ne eliberăm de
temeri este acela de a ne asuma riscul distrugerii. Condiţia vindecării este înfruntarea
spaimei din vis. Explorarea viselor aduce modificări interioare care pot influenţa viaţa
noastră exterioară, dar si relaţiile interumane, interpersonale.
Visul sublim se caracterizează prin senzaţia autentică de a fi real şi în care criza este
rezolvată prin activitatea onirică a Eului creator asistat de centrul mai profund, Sursa visului.
Vindecarea este procesul de rezolvare a contrariilor de la nivelul psihicului, al trupului şi al
vieţii. Înfruntând spaima învăţăm explorarea visului.
Vă întrebaţi adesea, oare ce putem cere de la noi înşine în viaţă? Răspunsul la această
întrebare este să luăm realitatea aşa cum este, şi nu cum am dori noi să fie. De multe ori ni
se întâmplă să ne aflăm în opoziţie cu viaţa, cu alte persoane şi aceasta e posibil din cauză
că rămânem blocaţi într-o problemă, într-o situaţie ireconciliabilă, angajându-ne prea puţin
sau chiar deloc în transformarea ei. Modalitatea prin care facem faţă situaţiilor potrivnice din
vis ne vorbeşte despre modul în care noi abordăm viaţa şi pe noi înşine, visul este relevant
în acest sens. Oare suntem noi angajaţi pe calea vindecării propriei fiinţe, a celorlalte
persoane, a situaţiilor, indiferent de preţul plătit, de sacrificiile pe care le vom face? Mă
întreb câţi dintre noi ar putea sa răspundă prin DA? Atunci când ne vom angaja în acest
proces, rezultatele vor apărea şi atunci vom realiza că implicarea noastră a meritat din plin
osteneala.
Cum nu se obţine vindecarea?
Neacceptarea realităţii;
Fuga din faţa adversităţii fără a face opţiuni, fără a lua decizii;
Evitarea concentrării asupra activităţii de transformare;
Uitarea viselor de groază;
Ignorarea viselor dezgustătoare;
Somnul prelungit;
Transformarea vieţii într-un vis ideal;
Trăirea iluziilor;
Traversarea stărilor de mânie şi păstrarea efectelor acestora în interior;
Neimplicarea în explorarea visului şi neimplicarea în soluţionarea problemelor din
viaţă.
Cum se obţine vindecarea?
Raportarea la viaţă în mod real;
Acceptarea realităţii şi a adversităţii;
Implicarea şi concentrarea atenţiei pentru a face opţiuni în vis şi în viaţă;
Luarea deciziilor de a lucra asupra problemelor;
 Confruntarea cu situaţiile potrivnice, transformarea lor;
Deblocarea şi eliberarea personalităţii;
Dobândirea curajului, a creativităţii prin reconectarea la energia vieţii.
Vi se întâmplă ca în vis să aplicaţi aceleaşi reguli ca şi în viaţa reală?
Atunci când abordăm visul, noi recunoaştem că suntem aceeaşi persoană, atât interior cât şi
exterior, suntem un tot unitar, cu toate că visul ar putea să ne arate o persoană divizată
atâta vreme cât nu ne-am dedicat dezvoltării personale prin procesul de explorare a visului.
Dacă în viaţa reală refuzăm emoţii, sentimente, probleme, ele vor apărea în vis sub forma
unor adversari (demoni) care acţionează împotriva noastră. Sursa visului va readuce în faţa
noastră ceea ce am evitat, reprimat pentru a fi rezolvat la nivel interior.
Mă întreb dacă în visele dumneavoastră  s-a întâmplat să apară întunericul, haosul, situaţii
de mare dificultate? Chiar dacă răspunsul este DA, aceasta nu înseamnă că sunteţi o
persoană cu dezechilibru psihic, ci visul dumneavoastră evidenţiază acel „ceva” asupra
căruia va trebui să vă aplecaţi acţionând pentru completarea stării de deplinătate.
De reţinut
Sănătatea sufletului şi deplinătatea se obţin prin lupta pentru iluminare spirituală în care apar
demoni sau adversari ce încearcă să vă împiedice să evoluaţi.
Eul nu se poate vindeca prin dominarea visului şi a viaţii, explicaţia constă în faptul că prin
control tindem să eliminăm ameninţările.
În acceptarea Eului, binele este acel ceva pe care el îl poate conduce pentru a-şi îndeplini
nevoile.
Demonii noştri sunt toate acele lucruri pe care nu le putem controla. Până când nu îi vom
înfrunta, accepta, vom continua să pierdem bătălia cu soarta. Altă alternativă decisivă, nu
există, decât aceea de a înfrunta elementul cel mai de temut.
Necesitatea de a vindeca este o problemă spirituală. Atunci când o persoană atinge un
anumit grad de conştienţă, în faza următoare se va angaja conştient de a pune în practică
prin strădanie, ceea ce a învăţat prin necesitate şi suferinţă. Cei care au o pasiune spirituală,
se vor angaja în acţiuni care solicită atenţie, suport, dragoste, dăruire, sensibilitate. Sensul
implicării şi rezultatul acesteia vor pune Eul în slujba valorilor superioare, inteligenţei şi
energiei superioare de care el nu dispune. Adesea, Eul îşi va sacrifica poziţia pentru a găsi
Sursa cu care el nu se identifică, dar care îl determină să devină mai bun decât este.
În visele noastre apare de multe ori copilul, care poate reprezenta Arhetipul Copilului, un
simbol central al împlinirii şi al unui nou sens, al unei noi vieţi.
O viziune tot mai cuprinzătoare apare asupra condiţiei umane, ea recunoaşte unicitatea
personală a fiinţei umane şi în acelaşi timp dimensiunea transpersonală a acesteia, ca parte
din noi înşine, prelungindu-se dincolo de Eul nostru individual. Putem, aşadar, opta pentru
mai multe moduri de a ne trăi viaţa croind drum spre înţelepciune, conectându-ne la propriile
vise, explorându-le.
 
Bibliografie
Freud, Sigmund, Interpretarea viselor, Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1993
Jung C.G., Amintiri, vise, reflecţii, Editura Humanitas, Bucureşti, 2004
Kaplan Williams Strephon, Explorarea visurilor, Editura Teora, Bucureşti, 1997
Kaplan Williams Strephon, Explorarea visului o punte între personal şi transpersonal,
Buletinul Psihologiei Transpersonale nr.10/2002
Moraru Aurelia, Articolul ”Incursiune în tehnologia visului cu Strephon Williams Kaplan”,
Jurnal de psihologie transpersonală, Anul II nr.1, Editura Asociaţiei Române de Psihologie
Transpersonală, 2003
Stevens Anthony, Jung, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998
 
Psiholog dr. Aurelia MORARU