Medicina psihosomatica este o metoda complexa de abordare a bolnavilor, a etiologiei, patogeniei si terapeuticii

fenomenenlor patologice, in care factorii psihici joaca un rol patogenic sau sunt in raport cu terapeutica lor.

Multi autori vad in medicina psihosomatica o reactie sanatoasa la medicina depersonalizata care aparuse ca
rezultat al specializarii extreme si care, prin tot mai puternica incredere acordata mijloacelor tehnice in diagnostic si
tratament, modificase esential relatia dintre doctor si pacientul sau. Abordarea psihosomatica implica schimbarea
fundamentala a atitudinilor medicale, coroborand si aspectele psihologice in diagnosticul si tratamentul diferitelor
afectiuni.

Boli psihosomatice
J. L. Halliday defineste o afectiune psihosomatica drept o "tulburare somatica a carei natura poate fi elucidata
numai daca fenomenele psihologice sunt cercetate pe deasupra fenomenelor somatice". Acesta propune formula
psihosomatica, un set de 6 reguli esentiale care ar confirma etiologia psihosomatica intr-o afectiune data:
1. emotia ca factor precipitant (procesul somatic apare dupa o trauma afectiva sau revine cand se repeta trauma
emotionala)
2. tipul de personalitate (un tip special de personalitate pare a fi asociat cu fiecare din afectiunile psihosomatice)
3. proportia distribuirii pe sexe (o marcata disproportie in incidenta dintre sexe apare in multe din afectiunile
considerata ca psihosomatice)
4. asociatia cu alte afectiuni psihosomatice (diferite afectiuni psihosomatice pot conincide simultan la acelasi
individ, dar fenomenul cel mai comun e alternanta dintre diferitele sindroame psihosomatice)
5. anamneza familiala (la o mare parte din cazuri se constata afectiuni din seria psihosomatica la rude si la parinti)
6. manifestari fizice (evolutia bolii tinde sa fie fazica, cu perioade de recrudescenta si de remisiune)

Trebuie mentionat ca nu exista boli psihosomatice ci bolnavi psihosomatici. Nu se poate admite ca

intotdeauna hipertensiunea arteriala, ulcerul duodenal, diskinezia biliara sunt boli psihosomatice.

Reactiile psihosomatice apar in situatiile deosebit de stresante (ameteala ce urmeaza unui pericol, scaderea
apetitului in urma unei pierderi). Ele dispar o data cu disparitia ecoului psihologic a situatiei care le-a declansat. Orice
tip de individ poate trai reactii psihosomatice.

Tulburarile psihosomatice au caractere diferite si pot fi impartite in urmatoarele grupe principale:

1. Simptomele de conversiune constau intr-un raspuns somatic secundar si deyvoltarea unui conflict nevrotic.
Simptomele au caracter simbolic si pot fi considerate ca reprezinta o incercare de a rezolva conflictul. Ele se
raporteaza la organele de miscare si de simt. (ex: paralizia isterica, , parestezia, orbirea, surzirea psihogena,
vomismentele si diferitele senzatii de durere).

2. Sindroamele functionale sunt cele prezente la numarul mare de pacienti care consulta doctorul, avand un
spectru de suferinte schimbator, adesea difuz. (Se refera la sistemul cardiovascular, tractul gastrointestinal, sistemul
locomotor, organele respiratorii sau tractul urogenital). Desi sunt prezente tulburari functionale implicand anumite
organe si sisteme, in cele mai multe cazuri lipseste proba unei atingeri de tesut. Aceste trasaturi sunt semne
insotitoare ale afectelor si nu au un caracter expresiv, fiind numite de F. Alexander nevroze de organ.

3. Tulburarile psihosomatice in sens restrans ascund in spatele lor o reactie fizica de situatie conflictuala sau de
stres. Reactia este insotita de leziuni de tesut demonstrabile morfologic si de punerea in evidenta a unor modificari
organice. Alegerea organelor e influentata si de o predispozitie. Cele 7 afectiuni psihosomatice "sacre" sunt: astmul
bronsic, colita ulceroasa, hipertensiunea esentiala, neurodermatita, artrita reumatoida, ulcerul duodenal, anorexia.

Bibliografie
LIMBA ROMANA

Boala ca sansa - Ruediger Dahlke

Bolile ne invata unde gresim - Angela Mayer
Elemente de psihologie medicala - A. Athanasiu
Elemente de psihosomatica generala aplicata - Ioan Bradu Iamandescu
Introducere in psihofiziologie - Corneliu Stanciu
Iruptia trupului in psihoterapie - Richard Meyer
Medicina psihosomatica - Franz Alexander
Psihanaliza si psihosomatica - Cain Jaques
Psihologia sanatatii - Speranta Popescu Bruma
Psihologie clinica si medicala - Florin Tudose
Psihologie medicala - Ioan Bradu Iamandescu
Psihologie medicala - Ovidiu Popa Velea
Psihosomatica feminina - Vasile Valeanu, Constantin Daniel
Solutia interioara - Thierry Jansen
Stresul psihic si bolile interne - Ioan Bradu Iamandescu

LIMBA ENGLEZA

Casebook of Psychosomatic Medicine - Bourgeois, Kahn, Bostwick, Philbrick

Clinical Manual of Pediatric Psychosomatic Medicine - R. J. Show, D. R. De Maso
Counselling for Psychosomatic Problems - Diana Sanders
Essentials of Psychosomatic Medicine - James L. Levenson
Family Infeluences and Psychosomatic Illness - E. M. Goldberg
Psychosomatic Disorders - Ghazi Asaad
Psychosomatic Medicine - Michael Blumenfield, Maria Tiamson - Kassab
The Psyche of the Body - A Jungian Approach to Psychosomatics - D. G. Ramos
Therapist's Guide to Clinical Intervention - Sharon L. Johnson

LIMBA FRANCEZA

Abord psychosomatique des traumatises cranienes - Gilbert Ferrey

Depression et psychosomatique - C. Reynaert, K. Demyttenaere
Impertinente psychosomatique - Serge Bonfils
La dimension de la souffrance en psychosomatique - Eliane Ferragut
La psychosomatique - quand le corps parle a l'esprit - L. Boisvert, Dumas, Marc
Le corps dans la prise en charge psychosomatique - Eliane Ferragut
Morale et psychosomatique - Jean Pierre Schaller
Psychosomatique de l'enfant astmatique - Michel de Boucaud

Simolistica psihosomatica

Simbolica Masculina

Partea dreapta a corpului

Primul grad: Mama, sotia, fiica, sora

al doilea grad: Femeia in general, feminitatea, structura personala sau lucrurile in general, creierul drept,

sentimentele

gradul social: Familia, intreprinderea (cea care reprezinta mama sociala, cea care ne hraneste si protejeaza
la sanul ei), societatea, biserica.

Simbolica Feminina

Partea stanga a corpului

Primul grad Tatal, sotul, fiul, fratele

al doilea grad Barbatul in general, masculinitatea, personalitatea individuala sau lucrurile in general,

creierul stang, forta.

gradul social: Individualismul, ierarhia (care reprezinta tatal social, acela care educa, formeaza si da
exemplu), autoritatea, politia.

URECHILE

Urechile sunt organele auzului. Ele capteaza, primesc si apoi transmit codificand mesajele sonore care ne

sosesc. Sunt in relatie cu Principiul Apei si prin extensie cu originile noastre. Sunetul creator a fost prima

manifestare in universul nostru. Urechile ne leaga de origini si sunt un semn al imortalitatii si a

intelepciunii .Prin extensie, sunt reprezentarea capacitatii nostre de a asculta, integra, accepta ceea ce vine

din exterior pentru ca pot servi la a asculta dar si la a auzi.

Problemele urechilor, pocnituri, surditate partiala, selectiva sau totala sunt semnul ca avem dificultati in a

auzi (mai ales ceea ce refuzam) ceea ce se intampla in jurul nostru. Daca surditatea este lateralizata pe
partea dreapta, este in raport cu simbolica materna si, daca este pe stanga in raport cu simbolica paterna.

Este de exemplu cazul lui Rafael care a avut o otita repetata la urechea dreapta. Mama sa avea tendinta sa

tipe mult si copilul nu mai suporta aceste crize neincetate.

Ma gandesc si la aceasta micuta foarte sensibila care a acuzat o otita grava la ambele urechi. Ce se

intampla in viata acestei micute? De mai multe luni parintii ei traversau o perioada dificila cu tensiuni in

relatia lor.

Chiar daca nu aveau loc crize, tensiunea familiala era foarte puternica. Mama sa care cauta solutii a facut

un stagiu de dezvoltare personala timp de un week-end. Luni, la intoarcere, a gasit micuta bolnava si cu

febra. Dupa mai multe explicatii a inteles semnalul pe care fetita i-l trimitea si a incercat la sfaturile mele,
sa calmeze jocul. Dar 2 saptamani mai tarziu, a izbucnit o scena violenta in cuplu, in prezenta copilului.

Crizele au fost violente si dupa o ora, micuta, care nu mai putea sa auda toate acestea, a acuzat o otita
purulenta care a necesitat spitalizare imediata.

Un copil care se naste cu urechea dreapta putin mai mare decat stanga va avea o relatie si o dependenta

de ascultare privilegiata cu tatal sau. Tot ceea ce va veni de la tatal sau, vorbind de educatie si cultura, va

fi privit si perceput cu o mai mare sensibilitate, cu o mai mare ascultare dar fara indoiala, de asemenea, cu
o mai mare dependenta.

Daca in schimb, acelasi copil acuza o otita la urechea dreapta suntem in lumea manifesta, in ceea ce
traieste copilul dupa nastere, urechea dreapta este de acum in relatie cu simbolica maternal. Copilul este

cel care a declansat o manifestare simptomatica in corpul fizic prezent dupa nasterea sa. Aici lateralitatea
se inverseaza si dreapta vine in relatie cu simbolica maternala. Aceasta otita ve semnifica ca el nu vrea sa
auda ceea ce vine de la mama sa, ca ceea ce aude de la ea nu-l satisface.

SANII

Ce reprezinta sanii? Mai intai sunt elemente de feminitate si apoi permit hranirea copilului, sa-i dea hrana

cu ce sa traiasca. Simbolizeaza, prin urmare, doua lucruri: feminitatea si capacitatea de a se ocupa de altii,

de a-i lua in grija si, in particular, pe aceia pe care-i plasma la nivelul de copil. Poate fi vorba de orice

persoana de care ne ocupam ca de un copil sau pe care il ingrijim. In plus este evident ca in timpul

alaptarii si a mici copilarii, femeia se uita pe sine complet pentru a fi mama pentru progenitura sa. Ea

ingrijeste si protejeaza copilul care depinde complet de ea, la fel cum toti cei cere-i ingrijim cu afectiune

materna sau cei pe care-i protejam sunt sau devin dependenti de noi. Aceasta ne permite sa

instauram/dezvoltam o relatie deosebit de putere ascunsa vis--vis de un altul, sub pretextul ca el are

nevoie de noi, ca el nu stie sau nu poate. Suntem deci obligatia sa stim sau sa facem pentru el, in
locul lui sau spunandu-i cum trebuie sa faca.

Totusi este vorba de sanul stang. Sa ne amintim: lateralitatea dreapta corespunde simbolicii masculine.

Deci ii voi cere acestei femei sa se gandeasca la ce nivel al vietii sale s-a ocupat excesiv de un barbat pe

care-l considera ca un copil (baiatul ei, sotul, fratele, patronul) si pentru care are, poate, ca sa nu spunem

fara indoiala, tendinta sa se uite pe sine. Fuge ea de rolul de femeie preferandu-l pe cel de mama? Ii voi

cere in cele din urma sa se gandeasca sincer la relatia de putere mai mult sau mai putin declarate pe care
o poate avea asupra acestui barbat.

SOLDURILE

Problemele soldurilor, durerile, tensiunile, blocajele, artrozele, etc, ne arata ca traversam o situatie in care

baza convingerilor noastre profunde este repusa in discutie.

Faptul ca aceasta articulatie, care e sprijinul prim si fundamental al piciorului, slabeste, inseamna ca

spijinul prim si fundamental de baza, convingerile cele mai ascunse despre legatura cu viata slabesc si ele.

Ne aflam in centrul notiunii de tradare sau abandon, fie ca e vorba de problema noastra sau a altuia.

Daca e vorba de soldul stang, suntem in situatia unei experiente de tradare sau abandon al simbolicii
paterna.

Daca e vorba de soldul stang, suntem in cazul unui eveniment de tradare sau de abandon legat de

simbolica paterna. Ma gandesc aici la o persoana numita S care a venit sa ma vada intr-o problema de

artroza a soldului stang, cu putin inainte de operatie. Dupa ce am lasat-o sa vorbeasca de suferinta
mecanica, i-am cerut sa vorbeasca putin mai mult de viata sa intreband-o: ce om v-a inselat sau

abandonat in ultimile luni? in ciuda surprizei, ea mi-a marturisit ca si-a pierdut sotul cu 3 ani in urma, dar
ca nu vedea legatura intre cele doua evenimente. I-am explicat progresiv procesul inconstient care a pus
tot acest timp inainte de a se elibera astfel (prin durere).

Ea a recunoscut ca a trait efectiv disparitia sotului ca un abandon asociat cu resentimente de nedreptate.

Dupa doua sedinte de masaj si de lucru asupra acestei amintiri, soldul ei s-a eliberat astfel incat in cea
de-a doua saptamana ea a avut 2 zile intregi fara sa resimta cea mai mica suferinta.

GENUNCHIUL

Genunchiul este a doua articulatie a piciorului. El serveste la a se indoi, la a se plia, a se aseza in genunchi.

Aceasta este articulatia umilintei, a supletei interioare, a puterii profunde, opus puterii exterioare care da

rigiditatea. Este semnul manifestat al credintei, al acceptarii, dovada a predarii si a supunerii. Genunchiul

reprezinta usa acceptarii. El este perechea, continuarea soldului a carui mobilitate o prelungeste dar in

sens invers. Soldul este o articulatie care nu se poate plia decat inainte in timp ce genunchiul nu se poate

plia decat inpoi. Genunchiul inseamna deci capacitatea de a slabi, de a ceda, dovada ca se poate da inapoi.
De asemenea este articulatia care face legatura intre Constient si Inconstient

Este usor de dedus ca atunci cand ne doare un genunchi, inseamna ca avem dificultati in a ne plia, a

accepta o traire (experienta) deosebita. Suntem la nivelul picioarelor, tensiunea este deci de ordin

relational cu lumea exterioara sau interioara, cu ceilalti sau cu sine insusi. Durerile sau problemele

mecanice ale genunchilor inseamna ca o emotie, un resentiment, o idee sau o amintire legata de relatia

noastra cu lumea, nu a fost acceptata, ci a fost refuzata. E vorba de ceva ce a fost trait in Constient si care

bulverseaza, rastoarna, tulbura convingerile interioare si pe care-l refuzam in interior. Poate fi vorba,

invers, de o emotie, un resentiment sau o amintire care tasneste din Inconstient si pe care o acceptam

greu, avem dificultati sa le integram in cotidian, in Constient deoarece perturba, bulverseaza obiceiurile

sau convingerile recunoscute si stabilite.

Daca este vorba de genunchiul drept, tensiunea este in relatie cu simbolica materna. Putem lua aici

exemplul pe care-l voi cita ulterior al acestui barbat care s-a ranit la genunchiul drept intr-un meci de

fotbal, dupa ce tocmai primise o citatie de divort de la sotia sa, divort pe care-l refuza.

Dace e vorba de genunchiul stang, tensiunea e in relatie cu simbolica paterna. Voi lua ca exemplu

experianta unei tinere femei, Francoise, care venise sa o consult pentru ca avea o stare generala de rau. In
timpul intrevederii, a reiesit ca o durea genunchiul stang.

La intrebarea mea daca traia o realitate tensionata cu vreun barbat, dupa ce m-a privit ca si cand as fi fost

un vrajitor, ea a recunoscut ca trece printr-o perioada dificila cu acesta, in care nu mai acccepta

comportamentul lui fata de ea. I-am explicat atunci legatura care ar putea sa existe intre genunchi si
relatiile tensionate cu un barbat. Dupa cateva momente de gandire, ea a strigat asta-i buna! E adevarat
deoarece acum cativa ani, traiam cu un alt baiat care mi-a pus aceleasi probleme si aveam si atunci dureri

acute la genunchiul stang, dureri care au incetat imediat dupa ce ne-am despartit. I-am propus sa se

gandeasca la motivul pentru care retraia aceeasi experienta si de ce corpul ei tragea semnalul de alarma
din nou. Am putut astfel sa descoperim rapid cauza starii ei de rau.

GLEZNA

Glezna este articulatia piciorului care ii da finetea de mobilitate, mai ales cand piciorul este fix, pus pe

pamant dar, de asemenea, in miscare. Datorita ei putem impinge, in sprijinul nostru, in pamant (picior)
pentru a avansa mai bine si mai repede.

Este poarta implicarii in sensul deciziei. Stabilitatea si mobilitatea sprijinului pe pamant (care simbolizeaza

realitatea), cat si supletea si usurinta acestuia, depind de gleznele noastre. Din aceasta cauza ele vor fi

proiectia fidela a stabilitatii, a rigiditatii saua supletei pozitiilor noastre si a criteriilor constiente de viata.

Durerile, entorsele si traumatismele gleznelor ne vor vorbi de dificultatile de relatie in sensul in care ne

lipsesc stabilitatea sau supletea in legatura cu ele. Ele inseamna ca traversam o faza in care pozitiile

noastre, criteriile de viata, modul in care ne plasam oficial in raport cu alta persoana, nu ne mai convin, nu

ne mai satisfac si ca avem dificultati in a le schimba, in a ne misca. Acestor pozitii le lipsesc supletea sau
usurinta, stabilitatea sau realismul.

Daca tensiunea are loc la nivelul gleznei drepte, ea va fi in relatie cu dinamica materna. Ma gandesc aici la

un client numit Joseph. A venit sa-l consult pentru ca acuza dureri ale gleznei, in calcaiul lui Achile drept.

Practicant asiduu de jogging, aceasta durere il deranja enorm si chiar il impiedica uneori sa practice

sportul preferat. Or, sotia sa era o persoana extrem de nelinistita si nervoasa si crea, fara se vrea si fara

intentii rele, tensiuni emotionale puternice in familie si mai ales intre cele doua fete.

Joseph accepta din ce in ce mai greu aceasta situatie si nu mai stia pe ce picior sa danseze, ce pozitie sa
adopte fata de sotia sa ca ea sa inteleaga si sa se poata linisti. In paralel, traia de asemenea puternice

tensiuni la locul de munca. Restructurarile erau in plina desfasurare si nu mai stia ce atitudine sa adopte

fata de schimbarile structurale care vor avea loc. Cele doua axe cele mai importante ale dinamicii materne,

femeia si intreprinderea, erau deci cauza, intr-o forma deschisa, constienta, oficiala si recunoscuta.

Daca e vorba de glezna stanga, tensiunea va fi in legatura cu simbolica paterna. Asta i s-a intamplat lui

Jacques sau lui Francoise care si-au scrantit glezna stanga, unul pentru ca superiorul ierarhic, foarte

inaintat in varsta, nu voia sa-i predea stafeta si nu stia cum sa-i spuna, si celalalt pentru ca fiul lui se

droga, avea dificultati sa recunoasca aceasta situatie si nu stia ce atitudine sa adopte fata de el si fata de
lumea din exterior.
PICIORUL / LABA PICIORULUI

E vorba de punctul nostru de sprijin pe pamant, partea pe care sta si se sprijina intreg corpul pentru
deplasari si miscari.

Durerile de picioare exprima tensiunile pe care le resimtim in legatura cu pozitiile noastre fata de lume.

Inseamna ca atitudinile noastre obisnuite, pozitiile pe care le adoptam sau pe care le avem, sunt lipsite de

fiabilitate, de stabilitate sau de securitate. Nu se spune, de altfel, despre cineva care e nelinistit, caruia ii e

teama sau care nu indrazneste sa-si exprime opiniile sau pozitia, ca este in pantofi stramti, sau trivial

chiar, despre cineva care se retine sau care se simte incomod intr-o anumita situatie de moment, ca se

simte inghesuit. Si nu spunem oare despre cineva care nu stie ce atitudine sa ia fata de o situatie
(relationala) ca el nu stie pe ce picior sa danseze ?

UMARUL

Umarul e, pentru brat, echivalentul soldului pentru picior. E articulatia de baza, punctul de ancora, axa

principala a bratului. Umarul reprezinta axele conceptuale profunde ale capacitatii noastre si ale vointei de

actiune si de stapanire. Umerii poarta urma inconstienta a raportului nostru cu actiunea si a vointei de a

stapani lumea. Capacitatea de a actiona, vointa voluntara, prejudecatile, intentiile apartin simbolicii

umarului. Tot ceea ce vine in legatura cu dorintele noastre profunde de a actiona asupra unui lucru sau
asupra cuiva, va avea deci o relatie somatica directa cu aceasta.

Ca si soldul, umarul e poarta integrarii, poarta Inconstientului, dar aici in legatura cu actiunea, in timp ce

pentru sold era in legatura cu relatia. La acest nivel dorintele si vointa de a actiona emerg, ies la suprafata,

pentru a se exprima in real.

Aceasta imagine a usii e aici amuzanta pentru ca osul care leaga umarul cu pieptul (sternul) se cheama

clavicula, ceea ce inseamna micuta cheie, in latina. Ori, punctul de legatura al claviculei cu sternul se
situeaza sub centrul exprimarii de sine.

Tensiunile pe care le resimtim in umeri (varful umarului, trapezul, claviculele, omoplatii) ne vor vorbi de

dificultatea noastra de a actiona. Tensiunile inseamna ca intalnim frane / oprelisti, obstacole in dorintele

noastre de actiune, mai ales in ceea ce priveste mijloacele. Adica ne simtim impiedicati, nu printr-o lipsa a

capacitatii ci prin lipsa asistentei sau prin opuneri exterioare. Gandim (credem) ca lumea exterioara (sau

propria noastra cenzura) ne impiedica, nu ne permite, nu ne da mijloacele sau nu ne autorizeaza sa

actionam.

Ma gandesc aici in mod deosebit la Marilyne care a venit sa ma consulte pentru probleme la umarul drept,
acuzand dureri foarte puternice. Intrevederea noastra a adus la lumina faptul ca traversa o perioada foarte

dificila din cauza fiicei sale. Aceasta, cam iresponsabila sa spunem, a deschis o sala de gimnastica si de
dans pentru care a cerut bani mamei sale. Din nefericire inconstienta + criza economica au dus la serioase

dificultati. Marilyne care voia sa recupereze sau macar sa protejeze fondurile sale, isi dorea de mai multe

luni ca fiica sa sa inceteze aceasta activitate. Dar legal, nu putea face nimic, nefiind girantul. Nu mai avea

nici o putere asupra fiicei sale, adica sa o oblige sa inceteze activitatea. S-a simtit deci blocata si nu putea

face nimic pentru ca lumea exterioara (legislatie, contracte, fiica) o impiedicau, nu-i permiteau sa o faca.

Totul s-a reunit astfel incat umarul drept s-a blocat si i-au produs suferinta, a declansat o periartrita la

umarul drept care exprima foarte clar mesajul si ii permitea in acelasi timp sa evacueze tensiunea traita,
sub forma durerii.

COTUL

A doua articulatie legata de umar prin brat, cotul reprezinta echivalentul genunchiului. E vorba de o

articulatie care pliaza, care lasa, care cedeaza. El da bratului posibilitatea unei mobilitati multidirectionale

largind aceasta mobilitate spre toate axele: orizontala si verticala, cu exceptia pozitiei inapoi, invers fata

de genunchi care se pliaza doar inapoi. Dificultatea de a ceda in fata unei vointe de actiune prea rigide, se

va resimti la nivelul acestei articulatii. Cotul reprezinta poarta acceptarii in raport cu actiunea. E de

asemenea vorba de articulatia care face legatura intre constient si inconstient, fie in sensul densificarii (de

la inconstient spre constient) fie in sensul eliberarii (de la constient spre inconstient) .

La acest nivel au loc trecerile de la resentimentele noastre, emotii sau idei de actiune, spre conditia
acceptarii lor.

Atunci cand ne doare un cot, asta inseamna ca avem dificultati in a accepta o experienta traita, o situatie.

Fiind la nivelul bratelor, aceasta tensiune este in mod necesar in raport cu actiunea, cu facutul. Deci, are

loc un eveniment sau cineva are un mod de a actiona pe care noi il refuzam, avem dificultati in a-l accepta

sau pe care nu-l accceptam decat constransi si fortati. Poate fi vorba, de asemenea, de ceva care trebuie

facut, impotriva vointei noastre, sau pe care am fi preferat sa-l facem in alt mod, sau sa nu fim nevoiti sa-

l facem. Tensiunea cotului ne spune ca modul de a face, al nostru sau al celorlalti, nu ne convine, perturba
obisnuinta de a actiona, credintele sau certitudinile noastre legate de actiunea respectiva.

CEAFA

Ceafa este partea corpului care se situeaza intre cap si restul corpului. Ea face legatura intre creier si

executantii lui, care sunt bratele si picioarele. Incepand cu plexul cervical, care se situeaza la baza sa,

toate vointele si deciziile de actiune sau de relatie vor fi trimise in directia organului sau membului cel mai

potrivit pentru realizarea lor. Ceafa este deci, locul in care dorintele sau vointa nu au iesit la suprafata, nu

au inceput sa apara si nu au declansat inceputul unui gest fizic. Ele nu au fost inca in raport cu exteriorul.

Astfel ceafa reprezinta punctul de trecere de la conceptual (creier, idei, concepte, dorinte, vointe, a vrea,
etc) spre real (actiune, realizare, relatie, expresie).
Tensiunile, suferintele sau blocajele cefei exprima dificultatea sau incapacitatea noastra de a face sa

devina realitate dorintele, ideile, conceptele, vointele. Totusi, spre deosebire de tensiunea umerilor, care

are aproape aceeasi semnificatie, ne aflam, vorbind de ceafa, in stadiul in care ideile nu au ajuns la poarta

trecerii la actiune. Asta inseamna ca nu putem face ca lucrurile sa devina realitate, pentru ca ne gandim/

credem ca nu suntem capabili. Incapacitatea este din partea noastra, in timp ce pentru blocajul umerilor,

ea venea din partea celorlalti, din lumea exterioara.

Iradierea spre unul din umeri, care poate exista paralel, ne va da indicatii suplimentare ale simbolicii

materne/feminine sau patern/masculine a carei imagine, reprezentare interioara, ne face sa ne gandim ca

nu suntem capabili.

Artroza

Artroza atinge articulatiile, adica ceea ce permite miscarea, schimbarile de directie. Atunci cand ea e

prezenta intr-o parte a corpului, ea face ca mobilitatea acesteia sa fie mai dificila, mai mult chiar,

dureroasa. Ea se manifesta prin degradarea si uzura cartilajelor, adica a acestor verisoare in acelasi timp

suple si rigide ale caror suprafete alunecoase permit frecarea uneori foarte importanta in functie de

articulatie. Structurile osoase apropiate, in cele din urma, au tendinta sa se densifice.

Analizind toate acestea, se poate deduce cu usurinta ca artroza ne vorbeste de dificultatea noastra in fata
miscarii sau a schimbarii.

Frica de aceste miscari, de schimbare ne fixeaza, ne face sa pierdem supletea si capacitatea de a lasa sa

alunece (cartilajele) . Ne opintim asupra certitudinilor si credintelor profunde (oase), facandu-le astfel mai

dense, mai grele si mai putin mobile. Astfel viata nu circula la fel de bine prin noi (desi este mobila). Or,

intotdeauna la nivelul robinetelor (unde apa nu mai circula) se depune calcarul.

De asemenea putem intelege de ce artroza avanseaza odata cu varsta, pentru ca cea mai mare parte din
noi se fixeaza, devin mai rigizi imbatranind si sunt din ce in ce mai putin deschisi la schimbare si miscare.

LUMBAGO

Lumbago sunt durerile sau tensiunile resimtite la baza spatelui, la nivelul vertebrelor lombare. Aceste

vertebre lombare sunt in numar de 5 si corespund celor 5 Principii energetice esentiale si celor 5 planuri

bazice ale vietii oricarui individ, adica :

Cuplul (afectul)

Familia (structura afectelor)

Munca (materia)

Casa (structura materiei)

Tara (regiunea) (spatiul, mobilitatea si locul)
Atunci cand traversam o perioada dificila in viata sau avem dificultati sa acceptam si sa integram

schimbarile care au loc, vertebrele noastre lombare si lumbago exprima teama noastra inconstienta sau

refuzul acestor schimbari. Aceast lucru are loc adesea datorita faptului ca acestea bulverseaza obiceiurile

noastre sau reperele si uneori este dificil sa acceptam fara crispare, chiar daca aceste schimbari au fost

alese sau ne convin. Pot chiar, inconstient, sa produca teama.

Lumbago ne pote vorbi si de dificultatea noastra de a accepta reasezarile, in mod deosebit in mediul

familial si profesional, mutarile in alte locuinte, separarile. Avem dificultati sa schimbam pozitia,

atitudinea relationala, pentru ca vertebrele lombare sunt palierii majori, chiar daca nu sunt singurii, ai
mobilitatii relationale pentru ca ei comanda picioarelor.

SCOLIOZA

Aceasta deformare a coloanei vertebrale, care poate lua forme grave, are caracteristici distincte. Ea atinge
copiii in timpul cresterii si se opreste in totdeauna dupa pubertate.

Sa detaliem putin acest subiect plecand de la cateva constante simple si precizate deja in cartea mea

precedenta. Faza de crestere a unui copil, este atunci cand creste, adica atunci cand se indreapta spre

lumea adulta (cel putin ca aspect) parasind lumea copilariei. Cresterea sa psihica se face odata cu cea a

coloanei vertebrale care se dezvolta intre doua axe bine definite care sunt bazinul si umerii.

Scolioza apare atunci cand coloana creste intre acesti doi poli care raman la o distanta egala unul de altul,

reperul inaltime ramanand la aceeasi distanta de sol. Ce reprezinta ele pentru copil si ce semnifica aceasta

crestere care nu se vede in exterior? Umerii care sunt axa masculina a corpului si cea a actiunii sunt

reprezentarea tatalui in timp ce soldurile, care sunt axa feminina a corpului si cea a relatiei sunt

reprezentarea mamei. Sunt cele doua repere spatiale inconstiente pe care copilul le are de la locul lui si de

la parintii sai, reali sau simbolici (invatamant, supraveghetori etc.). Daca lumea adultilor nu satisface

copilul, dorinta lui de a misca propriile repere pentru a se intalni cu ale lor va disparea si copilul va refuza

aceasta lume putin atragatoare. El va alege inconstient sa ramana in lumea sa de copil care-l satisface mai

mult. Va fixa reperele exterioare ale cresterii sale,

cele pe care le vede si le poate masura. Linia umerilor si a bazinului vor ramane deci la aceeasi inaltime. In

acest timp coloana vertebrala, care reprezinta axa, referinta interioara, continua sa creasca. Si cum creste

ea este obligata sa se inscrie intre aceste doua puncte fixe, ceea ce nu poate face decat torsionandu- se.
In scurt timp criza devine grava si se spune ca e scolioza flambata ?

Ma gandesc aici la Sylvaine. Aceasta tanara de 14 ani avea probleme de scolioza flambanta pentru care

specialistii au sfatuit-o sa poarte de urgenta, 24 de ore din 24, un corset rigid care inchidea tot spatele

copilei, timp de cateva luni daca nu chiar ani. Tatal sau care venea la consultatii pehtru probleme sciatice,
mi-a vorbit de S. Dupa ce l-am sfatuit sa consulte mai multi medici inainte de a lua vreo hotarare, i-am
explicat ceea ce se afla in spatele scoliozei fiicei sale si i-am propus sa o ajute sa inteleaga ceea ce se

intampla si cum va putea sa schimbe acest program rau care nu o facea fericita. In paralel cu aceasta

munca pe care o facem impreuna, l-am sfatuit sa mearga la un medic homeopat. In luna urmatoare,

Sylvaine a oprit evolutia scoliozei (care a pierdut chiar 1-2 grade) si a reinceput sa creasca (3-4

centimetrii) , ceea ce nu se mai intamplase de 1 an.

Ce se petrecuse in viata Sylvaineie? In anul anterior vizitei sale, Sylvaine si-a pierdut toate reperele, de

alegere si decizie a adultilor. Mutarea intr-o locuinta noua, schimbarea scolii si activitatii profesionale

foarte acaparanta a unui tata care parea prea absent, au determinat-o sa-si piarda increderea in lumea

adultilor. Sylvaine avea totusi un soare in inima, prezenta si complicitatea profunda a unei prietene de la

scoala care-i era foarte draga. A fost din nou tradata de adulti pentru ca parintii acestei prietene au decis

sa se mute si mama prietenei a refuzat ca ele sa continue sa se vada din cand in cand sau sa

corespondeze.

Din acea zi, Sylvaine a incetat sa mai creasca si a decis sa-si pastreze reperele din copilarie. Am stiut ca a

castigat lupta cand, dupa a treia sedinta, mi-a povestit ca in noaptea precedenta a avut un cosmar in care

un asasin a ucis un copil. Inconstientul sau i-a transmis un mesaj interior foarte clar, imaginand ca ea a
decis sa creasca prin simplul fapt ca cineva a ucis copilul din ea.

RAUL DE DRUM/AMETELILE

Raul de drum si ametelile sunt semnul dificultatii noastre de a gera reperele miscatoare sau absente. Raul

de drum priveste mai precis acesta dificultate in miscare a persoanei, sau in reperele exterioare, in timp ce

ametelile sunt senzatii de lipsa de echilibru, de teama de a pierde punctul de sprijin, de siguranta, de a

pierde pamantul de sub picioare sau de a vedea reperele vizuale din jurul sau care se misca, fara chiar sa

se miste persoana in cauza.

Ele exprima nevoia noastra de a stapani spatiul inconjurator si de a cauta puncte de reper sau de sprijin
sigure, definite si stabile. Din acest motiv ele privesc persoanele nelinistite sau aparent detasate. Unul din

obiectele esentiale ale echilibrului in corp este urechea, cu acest tip de nisip (otoliti) care se afla in

interiorul urechii interne a carei pozitie si miscari participa intens la stabilitatea fizica. Urechea, care

apartine Principiului Apei, reprezinta chiar reperele noastre fundamentale.

Teama de a nu stapani ceea ce se petrece, de a nu stapani spatiul inconjurator se traduce prin ameteli mai

mult sau mai putin pronuntate, care sunt directe (ameteli in locurile inalte) sau indirecte (situatii specifice

care provoaca ameteli). Este cazul clasic al ametelilor resimtite in jocurile in padure sau in practicile
sportive in care reperele spatiale sunt perturbate.

HIPERTROFIA PROSTATEI/TULBURARI LE PROSTATEI

Tulburarile prostatei si in deosebi hipertrofierea ei ne vorbeste de raportul nostru cu puterea si stapanirea

lumii. Suntem la nivelul sistemului urinar. E vora deci in principal de raportul viata/moarte. Aceasta glanda

care secreta anumiti compusi ai spermei, este specific masculina. Ea participa la inseminarea vietii. Ea are

ca particularitate capacitatea de a inconjura uretra, ceea ce face cand acesta se ingroasa, jeneaza,

impiedica mictiunile normale.

Suntem in prezenta unei probleme de teama de a nu mai fi la inaltime, de a nu mai avea destula putere

sau forta de a cuprinde viata sau de a o putea stapani. Prostata care se ingroasa arata, impiedicand

urinarea corecta, ca exista o tentativa inconstienta de a persevera in ceea ce exista, viata si structurile

profunde deja existente, retinand. Din acest motiv tulburarile prostatei ating in deosebi barbatii care au

fost foarte activi si /sau care au dezvoltat un raport de stapanire in raport cu viata. Atunci cand acest

barbat imbatraneste si devine din ce in ce mai putin capabil sa faca si constata acest lucru sau cei din jur ii
spun acest lucru, tensiunea, dificultatea de a trai aceasta pierdere a puterii este marcata de prostata.

SISTEMUL RESPIRATOR

AMIGDALITA/ANGINA/ RAGUSEALA/ DURERILE DE GAT

Angina este o inflamatie acuta a gatului si in deosebi a amigdalelor (amigdalita) . Aceasta inflamatie,

uneori foarte dureroasa, face dificile 2 lucruri: deglutitia (inghitirea) si vorbitul (actiunea de a face sa iasa).

Originea infectioasa califica faptul ca posibila cauza este exterioara. Suntem in prezenta unei dificultati

clar exprimate. Avem ceva de-a lungul gatului, fie ca avem dificultati in a inghiti, fie ca avem dificultati in

a ne exprima si uneori chiar ambele. In orice caz este vorba de de o cauza exterioara! Vina revine altuia.

Ce a facut sau ce a spus si ne e greu sa inghitim? Ce nu reusim sa spunem? Lateralitatea dreapta sau

stanga a amigdalei mai afectate, desavarseste sensul acesteia dandu-i o simbolica feminina sau

masculina. Complicatiile cardiace sau renale eventuale simbolizeaza impactul violent si profund a

resentimentului, fie la nivel emotional (inima), fie la nivelul structurii profunde (rinichii) ca in cazul unei
pierderi a

convingerilor, a increderii sau a iluziilor. Faptul ca amigdalele sunt organe limfoide adauga un grad

suplimetar de subtilitate si de profunzime sensului initial.

Ma gandesc la cazul Ameliei. Aceasta femeie de vreo 50 de ani, traia de mai multi ani, un divort dificil.

Sotul folosea toate metodele posibile pentru a incetini procedura.

Infatisarile in fata judecatorului erau cu atat mai dificile cu cat avocatul sotului ei juca jocul acestuia si

folosea argumente de o rea credinta incredibila pentru ea. La ultima intrevedere cu ei, argumentele au fost

de asa natura ca a ramas incremenita si nu a mai putut spune un cuvant. Gatul era blocat in mod brutal. S-

a declansat o angina violenta la iesirea de la judecator. Intelegand ceea ce se intampla, inainte de a vorbi

cu el, i-am propus sa-si exprime resentimentul fata de parti, dar ii era teama ca nu va putea sa le faca
fata. I-am sugerat sa redacteze totul, ceea ce a si facut. A redactat o prezentare a circumstantelor pe care

a adresat-o, recomandat, judecatorului si sotului sau. A exprimat resentimentele sale argumentand totul
plecand de la fapte concrete, ceea ce nu a putut face in acel moment. Angina s-a calmat in orele

urmatoare redactarii si apoi expedierii scrisorii.

In cazul durerilor de gat si a raguselii, mesajul este foarte apropiat, fara sa identificam cauza ca fiind

exterioara. Poate fi vorba de vorbe spuse pe care le regretam, pe care nu stim cum sa le retragem. Poate fi

vorba si de lucruri pe care avem dificultati sa le exprimam sau nu indraznim, pentru ca celalalt ne

impresioneaza, pentru ca miza e importanta. Durerea de gat sau raguseala ne impiedica si ne da un motiv

bun sa nu putem exprima.

Ma gandesc la cazul Clementinei. Aceasta persoana care traia intens in emotional , era prietena cu cineva

pe care-l cunostea de nenumarati ani si cu care avea o relatie privilegiata. Schimbau multe confidente, isi

impartaseau problemele si se gazduiau reciproc in caz de nevoie.

Intr-o zi, Clementine, a carei sensibilitate emotionala era mare, a intalnit o femeie care i-a devenit

prietena apropiata. Aceasta prietenie rapida si putin fuzionala, a determinat-o sa respinga vechiul

confident. Acest lucru s-a produs in timpul unei conversatii telefonice in care cuvintele care i-au fost

adresate au fost dure si au ranit-o. Si-a dat seama ulterior dar fusesera deja spuse. Cateva zile mai tarziu,

trebuia sa cinam, eu si sotia mea, la niste prieteni comuni, in prezenta Clementinei. Stiind ca noi il

cunosteam pe acest domn, Clementina nu se simtea bine. In ajunul cinei, a acuzat o durere de gat acuta

cu raguseala si aproape imposibilitate de a vorbi. Domnul in cauza anunatand in ultima clipa ca nu mai
vine, ca prin minune, gatul Clementinei s-a eliberat treptat.si ea a fost cea care a vorbit cel mai mult.

ACNEEA JUVENILA SI ALTELE

Acneea este o dermatoza care se manifesta prin inflamarea foliculilor firului de par si sebaceelor. Aceste

cosuri inflamate, mai mult sau mai putin numeroase si dezvoltate se regasesc in principal pe fata, umeri,

piept si fund.

Fiind doar o dermatoza, acneea are legatura cu pielea, adica cu bariera cu lumea exterioara. Rolul social al
pielii este fundamental pentru ca participa direct la tipul si modul de relationare pe care-l avem cu lumea

inconjuratoare.

Acneea juvenila se manifesta in cea mai mare parte a timpului pe fata. Or, ce reprezinta fata ? Reprezinta

identitatea, imaginea care se vede sau pe care o avem de sine. Problemele generale ale fetei ne vorbesc

prin urmare de o probleme a identitatii, o dificultate de a accepta ceea ce avem sau credem ca avem.

Acneea, roseata sunt mijloace de exprimare a dificultatilor de a accepta aceasta fata, fie pentru ca ne

displace, fie ca e prea frumos si atrage mai mult decat ne dorim. Sunt modalitati de a ascunde sau de a

urati fata, de a schimba sau respinge o imagine a identitatii care nu ne satisface. Acneea juvenila apare in

adolescenta. Or, aceasta perioada a vietii este cea in care copilul isi fixeaza reperele afective fata de lumea

exterioara, dincolo de structura familiala. Este perioada maturizarii sexuale. Hormonii care contribuie la
aceasta transformare sunt secretati in cantitate mare. Acesta cucerire a lumii prin dorinta pe care o putem

provoca sau
resimti nu e mereu usoara. Acneea este semnul indoielii asupra propriei persoane.

Timiditatea, teama de ceilalti, de propria privire, de judecata proprie se exprima prin aceasta acnee a fetei.

Pentru a se proteja mai bine de aceasta lume exterioara, pielea inchide toate usile, adica porii. Ea se

ingrasa pentru ca lucrurile si agresiunile, reale sau imaginare, sa alunece pe ea. Dar o fortareata asaltata

se sufoca adesea cu resturile, ramasitele. Porii pielii plini de toxine se inflameaza, emotiile retinute

putrezesc terenul. Acneea se instaleaza si exprimand ce se intampla, poate genera un sindrom negativ,

pentru ca persoana care se vede astfel desfigurata in oglinda proprie, risca sa se teama si mai mult de

sine, agravand astfel procesul.

In celelalte cazuri de acnee, pe umeri, pe fund sau piept, sensul global e identic cu o nuanta apropiata.

Fata e feminina in timp ca fundul este masculin. Dupa localizare este feminina sau masculin, relatia cu
femininul sau cu masculinul, cu feminitatea sau masculinitatea care este in cauza.

PSORIAZIS

Psoriazisul este descuamarea pielii care se prezinta sub forma unor pete rosiatice care au particularitatea

de a aparea de obicei la articulatii, coate si genunchi dar si pe pielea acoperita cu par pentru ca apoi sa se

intinda pe tot corpul. Se vede ca tensiunea traita este asociata cu o dificultate de a se plia, de a accepta

ceea ce se intampla. Cum pielea este primul organ al schimbului, se pare ca ceea ce resimtim fata de

lumea exterioara este nesatisfacator. O eleva de la masaj, Anne, suferea de mai multi ani de psoriazis.

Desi facuse in fiecare an cure in Israel (la Marea Moarta), acesta revenea sistematic si de fiecare data mai

puternic. Aceasta tanara, fina si eleganta, suferea mult din cauza acestei situatii care o determina sa

ascunda din ce in ce mai mult din suprafata corpului.

Dupa mai multe sedinte asupra energiilor, o identificare si o eliberare a amintirilor emotionale ascunse, au

permis Anei sa vada psoriazisul diminuandu-se si chiar disparand complet. Si nu i-a mai revenit niciodata.

A trebuit desigur sa o ajut sa faca legatura cu viata sa si sa-si permita sa se relaxeze, relatia cu lumea
exterioara sa fie mai supla, flexibila.

Dificultatea in relatia cu mama si o relatie de tandrete cu sine se ascund adesea in spatele psoriazisului.

Copilul resimte nevoia de a durifica relatia cu ceea ce resimte din exterior. Durifica aceasta piele care nu a

resimtit tandretea materna. Suntem adesea in fata unei mame care nu a stiut sa exprime aceasta tandrete

din teama de a pierde astfel propria identitate de femeie, activa sau nu, mergand prea departe cu rolul

matern. E important sa ajutam persoana afectata de psoriazis sa se cedeze, sa devina mai supla in relatii,

sa faca pace cu imaginea si amintirea acestei mame. Acest lucru este posibil atunci cand persoana are in

propriul comportament, fata de sine, prea multa duiosie, tandrete. De fapt, adesea reluam inconstient
schemele pe care altii ni le-au propus, fiind uneori mai duri cu noi insine decat au fost ei cu noi.

VITILIGO

Vitiligo este o afectiune cutanata care se caracterizeaza prin depigmentarea, in placi, a pielii. Melanina
care este un pigment care reactioneaza la soare si coloreaza pielea, nu mai este metabolizata corect.

Soarele agraveaza vitiligo pentru ca inchide la culoare restul pielii, crescand diferenta de nuanta cu zona

depigmentata care devine rozalie. Efectul estetic dat de vitiligo este desigur neplacut pentru persoana.

Aparitia leopard a acestei pieli da un aer lepros care poate fi rau perceput si trait mai ales daca e asociat si

cu ideea de respingere sau marginalizare. Vitiligo este cu atat mai greu de trait pentru ca nu exista

metode eficace de vindecare a acestei afectiuni. Doar acceptarea ei poate ajuta cu adevarat. Suntem din

plin in miezul problemei.

Vitiligo ne vorbeste, dincolo de sensul global de aparare asociat pielii, de ideea ca ne avem pe noi insine.

Aceasta idee, negativa, a fost generata de exterior. Poate fi legata de o experienta de respingere, de

abandon, de nerespect a celorlalti. Poate fi legata si de schimbarea atitudinii celuilalt, care pleaca, nu mai

accepta o relatie simbolica, de exemplu. In orice caz, din atitudinea sa, acest alt nu ne-a dat o buna

imagine de sine. Dar aceasta degradare a imaginii s-a tradus in noi prin ideea (datorita acestei imagini

urate) ca nu avem dreptul la fericire sau la reusita. Am putea rezuma simbolic vitiligo prin expresia Soarele

nu e pentru mine. Trebuie recastigat dreptul de a reusi, de a dobandi si pastra fericirea. E necesar sa

incetam sa-l mai facem vinovat pe celalat de imaginea noastra si sa acceptam ca depinde doar de noi sa o

recoloram.

In orice caz, nu putem decat sa acceptam ceea ce a fost. Chiar daca celalalt ne-a facut sa ne indoim de noi
insine, nimic nu ne mai obliga azi sa purtam acest stigmat.

ZONA ZOSTER

Zona Zoster este o afectiune cutanata de origine infectioasa. Este provocata de un virus comun varicelei si

caracterizat prin vezicule. Aceasta afectiune poate si foarte dureroasa, insotita de senzatia de arsura.

Particularitatea Zona Zoster este ca e delimitata in zone exacte ale corpului, pe traiectoria anumitor nervi

(zona oftalmica, faciala si intercostala) . E interesant sa constatam ca aceste zone sunt zonele alese de
anumite manifestari spasmofile (dureri intercostale, migrene oftalmice).

Am obiceiul de a spune ca Zona Zoster este varicela adultului. Sensul global al Zonei Zoster, ca si

manifestarea si originea sa, este acelasi cu cel al varicelei. Cu trei diferente totusi. Varicela nu e dureroasa,

ea da senzatia de mancarime. Ea acopera tot corpul de vezicule in timp ce Zona Zoster, nu apare decat pe

traiectoria exacta a nervului in cauza. Ea apare in mod esential la adulti.

Afectand adultul, Zona Zoster nu mai este expresia construirii imunitatii. E adevarata ca apare aproape

numai la adulti care au avut varicela, fiind o forma de recidiva. Lectia nu a fost suficient inteleasa,

integrata. Persoana in cauza trebuie sa invete sa cedeze, sa dea inapoi. Trebuie sa se opreasca de a mai

lua totul asupra sa, de a retine furia, ranchiuna sau de a cerceta in amanunt deziluziile, deceptiile. Trebuie

sa treaca peste ele.

Trebuie sa reflecteze daca trairea emotionala priveste ceva ce ii e greu sa vada, sa accepte sau sa

recunoasca (Zona Zoster oftalmica), care are legatura cu identitatea sa sau imaginea sa (Zona Zoster
faciala) sau care priveste ceea ce traieste in cotidianul personal sau profesional, care o impiedica sa traisca

sau o constrange (Zona Zoster intercostala) . Lateralitatea va preciza simbolica paterna sau materna
asociata.

HIPERTENSIUNEA

Hipertensiunea este semnul unei mari tensiuni datorate vointei de a cauta solutii, dar frica adesea

prezenta, impiedica emotiile sa existe, determinand astfel cresterea presiunii interioare. Totul ia proportii

excesive care ne sperie. Aceste temeri se cristalizeaza si intaresc suprafata interioara a arterelor, crescand

astfel, prin arteroscleroza, tensiunea. Una din temerile de fond asociate cu hipertensiunea este cea a

mortii. Ne e teama ca ea va sosi inainte de a putea face ceea ce avem de facut. Senzatia de urgenta se

dezvolta in noi si face sa creasca si mai tare presiunea.

Hipotensiunea ne vorbeste de aparare, de sentimentul nostru de victima. Invinsi de evenimente, fara iesire,

noi nu mai putem face sa creasca presiunea pentru a relansa masina. Dinamica de fond este pasiva si

descurajarea o ia inaintea sensului luptei.

Ne-a lipsit cu siguranta dragostea in viata, aceasta hrana care aduce sau cel putin faciliteaza bucuria si

dorinta de a trai, posibilitatea de a simti inima batand in noi. Aceasta flacara ne-a lipsit sau poate nu am

intretinut-o.

MIOPIAeste dificultatea de a vedea departe, reprezinta frica inconstienta de viitor care ne pare tulbure,

adica slab definit.

CATARACTA se caracterizeaza printr-o umbrire, sau chiar o disparitie totala a vederii, exprima teama

noastra de prezent sau de viitor care ne pare sumbru.

PRESBITISMUL se manifesta printr-o dificultate de a vedea obiectele de aproape, reprezinta teama de a

vedea ceea ce e prezent sau intr-un viitor foarte apropiat. Acesta maladie care afecteaza mai ales

persoanele in varsta este similara memoriei care urmeaza acelasi proces ca ele, pentru ca isi amintesc din
ce in ce mai putin lucrurile recente si din ce in ce mai clar cele indepartate. E asociata cu apropierea mortii

care reprezinta o scadenta pe care nu avem chef sa o vedem.

ASTIGMATISMUL se caracterizeaza prin faptul ca nu mai vedem obiectele exact asa cum sunt ci deformate.

Acest lucru simbolizeaza dificultatea nostra de a vedea lucrurile (sau pe noi insine) asa cum sunt in viata

noastra.

STABISMUL este un defect de convergenta a ochilor. Persoana este in incapacitate de a fixa acelasi obiect

cu ambii ochi. De fapt, persoana afectata de strabism este un chior functional, adica o persoana care nu

priveste decat cu un singur ochi. Suntem in prezenta unei personane care a ales sa priveasca viata doar

dintr-o parte / latura. Aceasta alegere este dificila pentru ca marginalizeaza cotidianul si-l face

inconfortabil. Dupa latura dominanta, vom putea preciza daca alegerea este mai degraba materna si
structurala (ochiul drept) sau paterna si de autonomie (ochiul stang).
BULIMIA ne vorbeste de nevoia de a gera nelinistile in orice moment prin hrana. Aceasta reprezinta primul

raport cu viata si cu prima fiinta care ne iubeste si ne da viata si dragostea ei, adica mama. Relatia pe care

o intretinem cu hrana este puternic legata de amintirea relatiei cu mama si cu caracterul satisfacator si

compensator pe care l-a jucat.

Orice tensiune, frustrare, lipsa, nevoie de compensare se va face prin hrana. Frica, nesiguranta ca va putea

reincepe, antreneaza o atitudine compulsiva si repetitiva sau chiar stocarea.

ANOREXIA reprezinta fenomenul exact invers. Relatia de afectiune cu mama si reprezentarea nutritiva au

fost nesatisfacatoare. O mama absenta, putin iubitoare, care nu si-a dorit copilul sau a vrut un baiat si nu

o fata (sau o fata in locul baiatului) sunt cateva amintiri care devalorizeaza uneori relatia cu hrana si fac ca

aceasta sa nu mai fie atragatoare sau mai rau chiar sa fie respingatoare. Anorezia poate deveni grava in

momentul in care anorexicul e adus in faza denutritiei mortale a corpului.

Relatia cu hrana semnaleaza relatia cu viata, lipsa de apetit ne vorbeste de putina noastre apetenta, pofta

de viata. Dificultatile intalnite adesea pe drumul acestei vieti ne pot taia pofta, la propriu cat si la figurat.
Adesea e vorba de dificultati sau de inadecvari materiale pe care avem dificultati sa le digeram.

GATUL. HIPOTIROIDIE versus HIPERTIROIDIE

Pe partea dinainte a gatului, in golul laringeal se gaseste o glanda fundamentala numita tiroida. E vorba de

glanda endocrina principala, de care depinde echilibul cresterii, tot metabolismul uman si dezvoltarea

armonioasa a corpului nostru fizic (crestere, greutate).

Localizarea sa la nivelul gatului nu e intamplatoare. Acest centru energetic este cel al exprimarii de sine, al

modului in care ne pozitionam fata de lumea exterioara. Reprezinta capacitatea noastra de a recunoaste si

exprima ceea ce suntem si sa primim ceea ce ne poate imbogati, hrani, ceea ce ne poate face sa crestem.

Este in cele din urma sediul potentialului nostru de expresie prin creativitate. Prin aceasta creativitate si

aceasta capacitate de exprimare, tiroida participa in mod fundamental la constiinta de sine.

Hipertiroida (masculina) sau hipotiroida (feminina) sunt adesea semnul unei imposibilitati de a spune sau

face ceea ce am dori. Nimeni nu ne poate intelege, nu avem metodele de a face sa se inteleaga ceea ce

credem, ne e teama de neacceptare celorlalti a ceea ce spunem, ne e teama de forta sau violenta a ceea ce

s-ar putea exprima. Exista intotdeauna in spatele acestei retineri o notiune de risc, de pericol, care ne

opreste, ne retine exprimarea.

Forma masculina (Hipertiroida) manifesta o dorinta de razbunare. Individul este intr-o stare de activitate

continua. Focul interior il consuma si lupta e permanenta. Fizic de altfel, hipertiroidienii par devorati de

acest foc interior. Dar acest foc si aceasta lupta consuma fara sa produca, pentru ca singura productie este

reactiva si de aparare dar neproductiva. Asa cum spunea intr-o zi un prieten : facem din ce in ce mai mult
dar nu din ce in ce mai bine !

Forma feminina (hipotiroida) exprima in schimb un abandon in fata imposibilitatii de a se exprima. Flacara
se stinge in noi. Hipotiroidienii se pot rezuma prin la ce bun ?. Dinamica vitala, in exces la hipertiroidienii,

este acum insuficienta. Corpul nu mai arde si prin urmare, stocheaza. Volumul sau creste, ca pentru a

compensa exprimarea insuficienta. Noduli frecventi vin sa marcheze emotiile, dorintele, poftele sau
frustrarile retinute, lateralitatea lor oferind un plus de informatii despre sensul lor ascuns

VINDECAREA CANCERULUI LEGI BIO

Pe 18 august 1978, Dr. Ryke Geerd Hamer, M.D., la vremea aceea internist sef la clinica
oncologica a Universitatii din Mnchen, Germania, a primit vestea socanta ca fiul sau, Dirk, a
fost impuscat. Dirk a murit n decembrie 1978 si, cateva luni mai tarziu, Dr. Hamer a fost
diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat
imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului
sau. Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l -au facut pe Dr. Hamer sa
investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A descoperit foarte curand c, la fel ca el, toti
bolnavii de cancer pe care ii stia au trecut prin experiente extrem de stresante
inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si
organism nu a fost surprinzatoare.

Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte boli sunt foarte des precedate de
un eveniment traumatizant.

Rezultatul cercetarilor lui Hamer se constituie intr -o diagrama stiintifica ce ilustreaz legatura
biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si tesutu rile intregului organism uman
(varianta engleza a Diagramei stiintifice a GNM este in lucru). Dr. Hamer a denumit
descoperirile sale Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine , datorita faptului ca aceste legi
biologice, valabile in cazul oricarui pacient , ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii
cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii. In 1981, Dr. Hamer a
prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universitii din Tbingen,
sub forma unei teze post-doctorale. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze
cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara
precedent in istoria universitara. In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa apro be
descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici
independenti, cat si de asociatii profesionale. La scurt timp dupa ce Dr. Hamer i -a prezentat
teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice sau i se va
refuza reinnoirea contractului sau la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost
niciodata pusa la andoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i -a fost ridicata licenta medicala,
pe motiv ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard. Astfel, pacientilor din
intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile sale.
BOLILE AU LA ORIGINE UN SOC PSIHO-EMOTIONAL CARE SE REFLECTA MAI INTAI LA
NIVELUL CREIERULUI.

Dr. Hamer a stabilit ca orice boala este cauzata de un soc emotional care surprinde
individul total nepregatit (Prima Lege Biologica). In onoarea fiului sau, Dr. Hamer a
denumit acest incident stresant: Dirk Hamer Syndrome, sau DHS. Psihologic vorbind, DHS este
un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de
vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea,
DHS nu este doar un conflict emotional, ci el se propaga si la nivel biologic si trebuie
inteles in contextul evolutiei noastre personale.

Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este
un soc de tipul frica de moarte, deoarece, n termeni bio-fiziologici, frica de moarte este
echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele
pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formand o
tumoare pulmonara. Contrar parerilor conventionale, aceast multiplicare a celulelor
pulmonarenu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit si
anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale
organismului. Analiza tomografiilor intreprinsa de Dr. Hamer demonstreaza ca fi ecare persoana
bolnava de cancer la plamani prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice in zona
corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total
neasteptat, de tipul frica de moarte, inaintea declansa rii cancerului. In majoritatea cazurilor,
teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o
sentinta la moarte.

Cancerul la san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un
conflict de tipul mama-copil sau probleme cu partenerul. Aceste tipuri de conflicte
impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de
lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama -copil daca isi face foarte multe griji,
atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de
stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o
tumor. Scopul tainic al proliferrii celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru
copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare
femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologic pentru
crestere si dezvoltare.

Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar i atunci cand nu
alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grijilor obsesive pentru
binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui partener bolnav, sau de
grija unui prieten cu probleme).

n vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a
conflictului oc, situaia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele
si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele , testiculele, oasele,
nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de
alaptare etc.) isi au originea n ectoderm sau in mezodermul noului creier. In momentul
producerii conflictului-soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului
raspund prin degenerare celulara. Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza,
cancerul osos sau ulcerul stomacal de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand
persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele-soc corespondente.
Dr. Hamer a descoperit, de asemenea, ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar
desfurarea oricarei boli are loc in doua faze (A Doua Lege Biologic). In timpul primei faze,
a conflictului activ (si anume atata timp cat conflictul persista), intregul organism se
orienteaz spre a face fata conflictului. In timp ce la nivel fizic au loc dereglari celulare
specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta, de asemenea, cu situatii
neasteptate. Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia), mintea devine total preocupata
de continutul conflictului. Tulburarile somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice.
Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focal izarea atentiei asupra conflictului i orele
de activitate in plus constituie condiiile propice pentru rezolvarea conflictului. Faza activa a
conflictului este denumita si faza rece. Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia
vaselor de sange, simptomele specifice ale activittii conflictuale sunt extremitatile reci (in
special mainile), tremurul i transpiraia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod
natural, de intensitatea i impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in ac easta
stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.
Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, aceasta se petrece de
obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn i a epuizarii
mentale si emotionale. De cele mai multe ori, este vorba de impactul emotional devastator al
unui diagnostic sau al unei prognoze negative, de genul Mai ai doar sase luni de trait!,
impact ce arunc pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr -o stare de disperare. Cu foarte
mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de fora lor vitala, isi consuma inutil energia si, n
cele din urma, mor in urma unui proces agonizant, proces pe care tratamentele
conventionale pentru cancer nu fac decat s il accelereze.
Daca pacientul nu a facut niciun tratament de cancer (in special chimioterapie sau
radioterapie), NGM (Noua Medicina Germana) are o rata de succes de 95 pana la 98%. Este o
ironie a sortii ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chi ar
de autoritati.

Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a

doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comut imediat in regimul de
reparare si refacere, programul de vindecare fiind asistat n mo d direct de sistemul nervos
vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem
chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrienilor
necesari organismului sunt esentiale in per ioada de vindecare. A doua faza este denumita faza
calda i n aceast perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremittile si pielea.
Odata cu rezolvarea conflictului, se produce o transformare la nivelul organelor: proliferarea
celulara (vechiul creier este legat de controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara
(creierul nou este legat de controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat
procesul de reparare specific. O zona care s-a necrozat sau a prezentat ulceratii in timpul fazei
active a conflictului este acum regenerata si refcuta cu celule noi. Acest proces este insotit,
de regula, de inflamaii potential dureroase cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe
durata vindecarii. Alte simptome tipice regenerarii s unt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme
(daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii.
Dar tumorile nu sunt imprtite in bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate dup tipul de
tesut si zona cerebral din care provin i prin care sunt co ntrolate. Exista acele tumori care se
dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a conflictului -soc (tumorile pulmonare, tumorile de
colon, tumorile de ficat, tumorile uterului, tumorile de prostata etc.) si cele care apar in timpul
procesului natural de vindecare.
n felul n care creierul vechi controleaz cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala
si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se oprete de indat ce tesutul este
reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri
de sarcom, carcinomul bronhial i laringial i cancerul cervical, toate sunt de natur curativ i
fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu condiia ca procesul de vindecare s nu fie
ntrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului oc, aceste tumori dispar
pana la urma, la sfarsitul procesului de vindecare.
Al doilea tip de cancer mamar, carcinom in situ (DCIS), intra de asemenea in aceast
categorie. In timp ce un cancer de san este un indicator c f emeia este in faza activ a
conflictului de tip grija, un cancer in situ este un semn pozitiv ca problema asociata conflictului
de separare a fost rezolvat. O femeie nu face un cancer de san fara motiv! Aa cum nici
faptul c el se dezvolta exact la sanul stang nu este o coincidenta.

Importanta lateralitatii noastre biologice

Dr. Hamer a descoperit c lateralitatea determina daca o boala precum este cancerul se
dezvolta in partea stanga sau dreapta a organismului. Aceasta este regul: o persoana
dreptace raspunde unui conflict cu mama sa sau cu copilul cu partea stanga a
organismului, i cu partea dreapta la un conflict cu tatal sau partenerul, fratii,
rudele, prietenii, colegii etc. Pentru stangaci este invers. Exista intotdeauna o relatie
inversa intre emisferele cerebrale si partile organismului, in sensul ca fiecare emisfera a
creierului (mai putin partea amigdaliana) este n relatie directa cu partea opusa a trupului.
Astfel, un cancer la sanul drept, un chist ovarian la ovarul stang, o problema de pie le pe
partea dreapta sau stanga (sau amandoua), o paralizie motorie pe partea dreapta (dupa un
atac cerebral) ne dau un prim indiciu despre cine a fost implicat atunci cand conflictul originar
a avut loc. In ceea ce priveste conflictele mai avansate (si re giunile cerebrale), statutul
hormonal trebuie, de asemenea, luat in calcul, pentru o evaluare precisa.

Rolul benefic al microbilor

Un alt aspect al cercetarilor Dr. Hamer este acela al rolului microbilor pe durata procesului de
dezvoltare a bolii. Pe scurt, el a descoperit ca microbii precum ciupercile, bacteriile si virusii
sunt activi doar pe durata procesului de vindecare si maniera n care ei opereaza este in
deplina concordanta cu logica evolutiv. (A Patra Lege Biologica). Bacteriile tuberculozei, spr e
exemplu, populeaza doar esuturile controlate de creierul vechi. Functia lor pe timpul
procesului de vindecare este de a descompune tumorile care nu -i mai au rostul: tumorile
pulmonare, tumorile de colon, tumorile la rinichi, tumorile la prostata, tumor ile la uter,
tumorile la san, melanoamele i mesothelioma. Bacteriile tuberculozei sunt esentiale pentru
descompunerea constructiilor celulare ce au proliferat cu un anumit scop biologic, n timpul
fazei active a conflictului. Daca bacteriile necesare nu s unt disponibile din cauza vaccinarii sau
a uzului excesiv de antibiotice sau in urma chimioterapiei, tumorile nu se pot dezintegra
corespunzator. Ca urmare, raman pe loc si sunt incapsulate in mod inofensiv. Detectate la un
control de rutina, ele pot fi totui diagnosticate ca si cancer i noi conflicte potentiale pot
aparea in urma aflarii vestii, cu noi simptome. Intelegand legile biologice ale desfasurarii
bolilor, aceasta perspectiva poate fi eliminata. In timp ce bacteriile descompun tumorile
cu celule care nu mai sunt necesare, virusii sunt implicai in procesul de vindecare a
tesuturilor coordonate exclusiv de cortexul cerebral (ex: bronhiile, membrana
nazala, mucoasa stomacala, mucoasa canalelor biliare i epiderma) . Hepatita,
pneumonia, herpesul, gripa si gripa stomacala indica faptul ca procese virulente, naturale, de
vindecare sunt n curs.

TEORIA METASTAZEI, O SIMPLA FICTIUNE ACADEMICA

Bazandu-se pe GNM, Sistemul Ontogenetic al tumorilor, teoria vast raspandita a metastazelor

care sugereaz ca celulele canceroase migreaza prin vasele de sange i limfa, cauzand tumori
si in alte locuri, este, in cuvintele Dr. Hamer, pura fictiune academica. Celulele in general si
celulele canceroase n mod special nu isi pot schimba, sub nici o form, structura l or
histologic si nici nu pot trece de bariera bacteriana. De exemplu, o celula
canceroasa a unei tumori pulmonare, care este de origine endoderma, controlata de
zona amigdaliana a creierului si care prolifereaza de -a lungul fazei active a
conflictului, nu se poate transforma intr-o celul osoasa, care este de origine
mezoderma si este controlata de cortexul cerebral, celula care se deterioreaza in
timpul fazei active a conflictului, in procesul de decalcifiere. In scenariul conform
caruia cancerul pulmonar metastazeaz la oase, celulele cancerului pulmonar creeaza, de fapt,
un gol (descompunere celulara! reversul cancerului) in anumite oase din organism. Trebuie,
de asemenea, sa ne intrebam de ce celulele canceroase rareori se raspandesc la tesuturile
vecine, de exemplu: de la uter la cervix. Daca celulele canceroase calatoresc prin sange, de ce
nu este atunci scanat sangele donat, pentru a cauta celule canceroase ? De ce nu sunt atunci
gsite o multitudine de tumori in peretii vaselor de sange ai pacienti lor bolnavi de cancer ?
Dr. Hamer nu neaga, bineinteles, posibilitatea aparitiei celui de -al doilea cancer, dar aceste
tumori succesive nu sunt cauzate de migrarea celulelor canceroase, care se transform, in mod
mirobolant, intr-un tip diferit de celula, ci mai degraba sunt urmarea unui nou conflict -oc.
Noul DHS poate fi declansat de o alta experienta traumatizanta aditionala, sau prin socul
provocat de comunicarea diagnosticului. Asa cum am menionat mai devreme, comunicarea
unui diagnostic neasteptat de cancer, sau informarea cuiva ca are metastaze poate declansa o
spaima de tipul frica de moarte (provocand cancer pulmonar) sau orice alt tip de diagnostic
relationat cu socul emotional, cauzand noi cancere in diferite alte parti ale organismului. In
multe cazuri, acesti pacienti nu supravieuiesc pana in faza de vindecare, din cauza starii de
stres foarte grave, care ii slabeste pana la punctul in care mai au foarte putine sanse de
supravietuire n confruntarea cu toxicul si ucigasul tratament chimioterapi c.

Al doilea tip de cancer foarte intalnit dupa cancerul pulmonar este cancerul osos . Dr.
Hamer a descoperit ca oasele noastre sunt din punct de vedere psiho-emoional legate
de increderea, respectul si stima de sine. Altfel zis, spunandu-i-se cuiva ca are o boala
care ii ameninta viata, mai ales una care se presupune ca se raspandeste ca un incendiu in
organism, este echivalent pentru bolnav cu a accepta ca acum este complet inutil si, pe langa
faptul ca se simte inutil, oasele incep sa se decalcefieze (in cazul cancerelor de san, deseori n
zona sternului i a coastelor). Tot asa cum se fractureaza un os, scopul programului biologic
(al bolii) apare la sfarsitul fazei de vindecare. Cand faza de reparare este completa, osul
va fi mult mai puternic n zona respectiva, asigurandu-ne in acest fel ca suntem mai
bine echipati, in eventualitatea aparitiei unui nou conflict al stimei de sine.

Sinteza principiilor Noii Medicini Germane

Noua Medicin German este un set de descoperiri i principii care pune la baza aparitiei i
evoluiei bolilor:
principiile universale biologice;
interactiunea dintre cele 3 niveluri ale fiintei umane: psihic, creier i organe.
Noua Medicin German priveste corpul ca un intreg, in care psihicul este
integratorul tuturor functiilor comportamentului i a tuturor ariilor de conflict, iar
creierul este calculatorul principal al tuturor functiilor comportamentale, ariilor de
conflict si organelor corespunzatoare acestora.
Noua Medicina Germana este o stiinta a naturii, bazata pe 5 l egi biologice care sunt
aplicabile fiecarei boli ale oamenilor sau mamiferelor.
In Noua Medicina Germana, boala nu este o eroare a naturii ci ea are o anume semnificaie
biologica.

Boala evolueaza pe baza unor programe ale naturii proiectate cu scopul de a-l ajuta
pe individ sa coopereze cu evenimentele aparute in viata lui sau sa il elimine pe
baza mecanismelor de selectie necesare evolutiei grupului din care individul face
parte.

Dr. Hamer a constatat faptul ca moartea sotiei sale si propriul lui cancer pot fi corelate cu
impuscarea i apoi decesul fiului lor Dirk. Ca medic, cercetator si sef al clinicii de oncologie din
Munhen, dr. Hamer a ajuns la urmatoarea concluzie: Un eveniment fizic poate crea un soc
conflictual biologic care se va manifesta in tra nsformari vizibile ale creierului, si
poate conduce la schimbari masurabile ale parametrilor sistemului nervos care la
randul lor pot produce cresterea unor tumori canceroase, ulceratii, necroze si
perturbari funcionale in organe specifice fiecrui tip de conflict biologic.
Dupa 20 de ani de cercetare si terapie a peste 31.000 de pacienti, dr. Hamer a stabilit ca un
conflict-soc biologic genereaza o faza de imbolnavire: rece, canceroasa sau necrotica, iar daca
conflictul este rezolvat, se trece la o faza d e vindecare: calda prin care procesele canceroase
sau necrotice sunt inversate pentru a se autorepara tesuturile afectate in faza de imbolnvire
i a restabili starea de sanatate optima.

Cele 3 legi ale Noii Medicini Germane descoperite si formulate de DR. Hamer:
1. PRIMA LEGE BIOLOGICA: regula de fier a cancerului:
A. Fiecare cancer sau afeciune echivalent cancerului are drept cauza: sindromul Dirk Hamer
(DHS) generat de un oc foarte grav, acut, dramatic i izolat. Trairea acestui confict -soc are
loc simultan la 3 niveluri (psihic, creier i organ);
B. Tipul conflictului care a provocat DHS determina localizarea HH (cercuri concentrice vizibile
pe tomografia computerizat) in creier si a locului corespunzator intr -un anumit organ in care
va apare cancerul sau o afectiune echivalenta cancerului;
C. Continuarea conflictului la nivel psihologic determina evolutia hh n creier i a cancerului
sau a afectiunii echivalente cancerului in organul corespunzator locului aparitiei HH.
2. 2. A 2-A LEGE BIOLOGICA: fiecare afectiune generata de un conflict-soc are o evolutie n
2 faze:
A. Faza de conflict activ (de imbolnavire) in care sistemul nervos autonom simpatic este
activat, socul continua cu preocupare continua faa de evenimentul declansator si produce o
stare de tensiune si neliniste insotita de pierdere in greutate, apar dificultati la adormire i
tulburari ale somnului. Noptile devin lungi, extremitatile sunt reci si leziunile sau tumorile
aparute continua sa se dezvolte;
B. Faza conflict rezolvat (de autovindecare) in care sistemul nervos autonom
parasimpatic si sistemul vagal sunt activate insotite o stare de epuizare si somnolenta si derma
+ extremitati calde. In aceasta faza procesele aparute pe timpul fazei de imbolnavire sunt
reversate: tumorile sunt remise sau capsulate, iar leziunile de tip necroza sau ulcer sunt
inlaturate prin regenerarea naturala a tesuturilor afectate de acestea. La sfarsitul acestei faze
de autovindecare, tesuturile si organele afectate sunt refacute complet si deseori devin mult
mai rezistente decat au fost inainte de aparitia conflictului -soc, iar persoana are o stare
generala mai bun si devine mai inteleapta decat inainte de a se fi imbolnavit.
3. A 3-A LEGE BIOLOGIC: Sistemul Ontogenetic al Tumorilor si bolilor echivalente
cancerului:
A. Un anumit tip de conflict afecteaza un anumit nivel embrional, care la randul lui genereaz
hh (inele concentrice) intr-o anumita zona a creierului, afectnd un anumit organ ce
corespunde nivelului embrional cu o formaiune histologic specific a acelui nivel;
B. Conflictele care genereaza hh in zona creierului arhaic (creierul ancestral generat din
endoderm i cerebelul generat din mesoderm) prezinta o multiplicare a celulelor in faza de
imbolnavire (ca conflict activ) si de distrugere (de catre fungi i micobacterii) sau incapsulare
a tumorii in faza de vindecare (pcl post conflict), pe cand conflictele care genereaza HH in
zona creierului nou (cortex) determina o scadere a numarului de celule (necroze, ulcere) sau
diminuare a functiilor pana la disfunctie completa (numite si boli cancer echivalente) in faza de
imbolnavire ca si conflict activ, urmate de multiplicarea celulelor, reconstrucia organului (de
catre bacterii si virusuri) afectat si restabilirea functionarii normale a acestuia in faza de
vindecare (pcl post conflict);
C. Bolile cu cele 2 faze (imbolnavire si vindecare) sunt functii biologice deosebite
care ne permit sa depasim si sa ne redresam functional dupa ce am fost confruntati
cu probleme biologice neobisnuite sau neasteptate gen erate de obicei de conflicte
psihologice.
4. A 4-A LEGE BIOLOGIC: in faza de autovindecare (pcl post conflict) exista o
corespondenta dintre grupurile de organe apartinand uni anumit nivel embrionar si grupurile
de microbi apartinand acelui nivel. Microbi i nu sunt cei ce provoac o anumita
simptomatologie, ci dimpotriva, ei sunt cei ce participa la autovindecare. Ei sunt comandati de
catre creier: la comanda creierului, microbii patogeni devin, prin dezactivare, microbi
apatogeni si se retrag intr-o anumita parte a organismului, iar in faza de autovindecare (pcl
post conflict) vor fi chemati si reactivati pentru a repara organul afectat.
5. A 5-A LEGE BIOLOGIC. Chintesenta: semnificaia biologica a fiecruia din programele
biologice speciale ale naturii (bolile cu cele 2 faze: imbolnavire conflict activ i autovindecare
post conflict). Spaniolii au numit noua medicin germana: la medicina sagrada ( medicina
sacra) . Conform acestei legi boala nu este o eroare fara rost a naturii sau biologiei, ci un
program special creat de natura, de -a lungul a milioane de ani de evolutie, pentru a permite
organismelor sa depaseasca functionarea standard (de zi cu zi) si sa poata face fata unor
situatii de urgenta exceptionale sau neobisnuite. Un exemplu: cancerul osos este faza de
vindecare a necrozei osoase care insoteste conflictul de auto -subevaluare. In faza de
imbolnavire (pe timpul conflictului de auto sub evaluare) are loc un proces biologic de
osteoliza (diminuarea celulelor osoase). Cand conflictul de auto -subevaluare este rezolvat in
mintea pacientului, organismul trece in faza de autovindecare (post conflict): apare o anemie
care previne distrugerea oaselor slabite pe timpul conflictului, incepe recalcifirea
(diagnosticat eronat ca fiind cancer osos), contin ua anemia, apar durerile osoase si se
instaleaz o stare leucemica (toate acestea avand ca scop imobilizarea corpului pana la
vindecare completa). Toate acestea dispar pe cale naturala cand structura osoasa este complet
refacuta, iar rezistenta osului va fi mai mare decat inainte de a fi inceput faza de
imbolnavire. Prin acest dublu mecanism imbolnavire autovindecare, natura a
imbunatatit sansa de supravietuire a celui care si-a rezolvat conflictul de auto sub
evaluare. Daca persoana nu isi rezolva conflictul de auto-subevaluare, va fi eliminat din
grup.

Terapiile viitoare specifice Noii Medicine Germane

1. Pacientul va deveni seful absolut al tratamentului si procedurilor de

autovindecare a bolii sale, el nu va mai fi tratat, ci se va trata singu r, iar relatia
dintre pacient si medic va fi complet regandita i redefinita;
2. Se vor folosi mult mai puine medicamente;
3. Se vor baza pe inelegerea de catre pacient a cauzei care a provocat conflictul i
implicit boala;
4. Pacientul impreun cu medicul vor gasi impreuna cea mai buna rezolvare a
conflictului generator al bolii si vor stabili cea mai buna strategie de evitare a
acestui conflict pe viitor de catre pacient;

Relatia dintre stres si boala

In viata, fiecare dintre noi putem avea ocazia sa n e confruntam cu 2 tipuri de conflicte sau
evenimente:
- normale: evenimentele sau conflictele zilnice care nu ne surprind, deoarece avem capacitatea
de a le anticipa si de a le depasi;
- biologice (conflict soc): evenimente sau conflicte aparute pe neast eptate (nu au putut fi
anticipate), care ne dau sentimentul de neputinta si ne aduc in imposibilitatea de a reaciona
ne vor induce o stare de soc insotita de panica. Aparitia unui astfel de eveniment genereaza
Sindromul Dirk Hamer (DHS) care la randul lui induce si dezvolta cancerul sau alte boli cancer
echivalente specifice fazei de imbolnavire (ca si conflict active) pana cand conflictul va fi
rezolvat. Dupa rezolvarea conflictului va apare faza de autovindecare (pcl post conflict) a crui
durata va depinde de masa conflictului (durata si intensitatea conflictului) pe timpul careia
toate modificrile funcionale si morfologice aparute in faza de imbolnavire vor fi reversate, iar
persoana va revenii la o stare mai buna decat inaintea conflictului.
O persoana sanatoasa, bine hranita si odihnita va avea de infruntat mult mai putine conflicte
biologice si le va face fata mult mai usor;
Persoanele cu o situatie materiala buna au un risc de a se imbolnavi (de cancer sau de alte
boli cancer echivalente) de 10 ori mai mic decat persoanele sarace (care nu isi pot rezolva cele
mai multe conflicte din lipsa banilor);
Cel mai important factor in faza de autovindecare este ca pacientul sa inteleaga ce
se intampla cu el, deoarece numai atunci el va putea s adopt e o atitudine
constructiva si relaxata fata de procesele de autovindecare;
Daca pe timpul fazei de imbolnvire sau pe timpul fazei de autovindecare, pacientului ii este
teama de cancer, aceasta teama va induce un nou conflict biologic care pe timpul unei noi faze
de imbolnavire va genera cancer pulmonar, iar daca va apare la acelasi bolnav si teama de
moarte aceasta va induce un alt conflict biologic care in faza de imbolnavire va genera un
proces de decalcefiere a intregului sistem osos. Conflictul biologic nu este determinat
direct de eveniment (de ce se petrece) ci de modul in care persoana resimte sau
traieste la nivel psihic evenimentul declansator (de stresul interpretat). Functie de
aceast dimensiune interioara a evenimentului poate apare sau nu un conflict biologic, iar
intensitatea si localizarea efectelor acestuia vor depinde de intensitatea si tipul trairii
interioare. Exemplu: o sotie isi surprinde sotul in pat cu cea mai buna prietena, dar functie de
modul in care sotia interpreteaza acest eve niment vor aparea urmatoarele efecte:
daca sotia isi iubeste sotul, ea va suferi un conflict de tip frustrare sexuala care in faza de
imbolnavire i va provoca un carcinom la uter;
daca sotia nu isi iubeste sotul si abia asteapta un motiv de divort, ea va trai un conflict soc
biologic de tip conflict cu partenerul care pe timpul fazei de imbolnvire se va genera un nodul
malign la sanul drept (suparari externe);
 daca sotul este surprins in pat cu o prostituata, soia va avea un conflict soc de tip teama
revolta, care pe timpul fazei de imbolnavire se va manifesta prin hipoglicemie;
daca sotul e surprins in pat cu o persoana cu 20 de ani mai tanara decat sotia, aceasta
(indiferent daca isi iubeste sau nu sotul) va trai un conflict de subevaluare sexuala (spunand in
gandul ei: eu nu pot sa o concurez pe ea i nu mai pot acum s ii ofer ce i ofer ea), care pe
timpul fazei de imbolnvire va suferi de o decalcefiere (osteoliza) a pelvisului. Faza de
imbolnavire (conflict activ ) inceteaza numai can d conflictul soc este rezolvat. Imediat se va
instala faza de autovindecare (pcl post conflict).

In lumea animalelor avem multe exemple de acest fel:

un animal deposedat de teritoriu va supravietui numai daca isi recapata teritoriul sau obtine
alt teritoriu;
o femela careia i-a fost ucis puiul va intra in calduri si va putea avea astfel un alt pui, iar
orice forma de cancer sau de tip cancer se va remite pe cale naturala pe timpul sarcinii;

Si la noi oamenii, pentru a trece din faza de imbolnavire in faza de autovindecare

trebuie sa rezolvam conflictul initial la nivel psihic:
Mama care s-a imbolnavit in urma accidentarii copilului se va face bine numai dupa ce copilul
se va insanatosi;
Un barbat care a fost parasit de sotie va putea trece in faza de autovindecare numai dupa ce
se va impaca cu aceasta sau isi va gasi o noua sotie;
Cel care i-a pierdut locul de munca va putea trece in faza de autovindecare numai dupa ce
isi va gasi un alt loc de munca;
O persoana care a iesit la pensie va putea trece in faza de autovindecare numai dupa ce se
va inscrie la un club sau isi va gasi o noua pasiune sau o noua ocupatie.
- La femeile nsarcinate, orice forma de cancer sau de tip cancer se va remite pe cale naturala
incepand cu a 3-a lun de sarcina, deoarece sarcina sau mai bine zis Viata are prioritate
absoluta.

Caroline Markolin, Ph. D., consultant pentru Noua Medicin German

Mi se pare foarte important ca sa se inteleaga cat mai profund legaturile inextricabile intre buna
functionare a mintii (de fapt a creierului) si armonioasa functionare a corpului.

De atatea ori bolile sunt semnale de alarma care spun multe informatii codificate despre starea de
spirit a omului, despre atitudinea sa, despre relationarea sa cu mediul si societatea, despre
compartimentarea palierelor psihice.

De exemplu, miopia poate fi un semn ca miopul nu doreste sa vada ceva neplacut, se apara de
agresarile mediului extern.
Cei care au boli de gat (mereu ragusiti, balbaiti, repeziti in vorbire, polipi, etc) pot fi acei care nu au
putut sa se exprime deplin in copilarie, sunt blocati in exprimarea de sine in fata altuia.
Ei au de zis adevarul altora, dar sunt franati. Le sta in gat vorba dureroasa, dar nu stiu cum sa o
descarce. Atunci corpul reactioneaza si el cum stie: incordarea permanenta a gatului, rigiditatea
muschilor antrenati in vorbire duce la suprasolicitarea corzilor vocale.

Sunt doar doua exemple, dar legaturile sunt de ordinul miilor.

Sunt importante dieta, regimul alimentar, regimul de miscare fizica, mersul la doctor la primele
semnale de alarma ori chiar analize anuale preventive, intretinerea perfecta a aparatului dentar
(pentru ca infectiile bacteriene bucale duc si la boli de inima).
E important felul de gestionare a stresului ubicuu, deci relaxarea, calmul, autocontrolul.
O buna gestionare emotionala duce la un creier odihnit, care isi va face datoria (el repara tot ce e
stricat in corp, mai ales in timpul somnului).
Deci un somn odihnitor, calculat dupa varsta fiecaruia (ore/noapte) este vital.
Conexiunile sunt multiple, si dau aici cateva, pentru inceput:

"Conform Jonas W. B. "Researching Alternative Medicine", (Nature Medicine, 1997, 3, pp.824-882),

Organizatia Mondiala a Sanatatii afirma ca 80% din sistemele de ingrijire medicala din lume isi au
originea in remediile traditionale, care cuprind un "ansamblu de practici unde pacientii sunt examinati
in totalitatea lor, in cadrul contextului lor ecologic. Aceste terapii insista pe faptul ca boala sau starea
proasta de sanatate nu e cauzata doar de un agent exterior sau de o anume dispozitie patologica, ci
mai ales de consecinta dezechilibrului unei persoane in raport cu sistemul sau ecologic. " Cu alte
cuvinte, terapiile altermative si complementare tin cont de diferitele dimensiuni ale fiintei umane:
fizica (corpul si miscarea), emotionala (senzatiile si sentimentele), intelectuala (creierul si capacitatile
sale cognitive) si spirituala (intelegerea sinelui, a lumii si a aspectelor transcedente asupra vietii), in
stransa relatie cu mediul inconjurator. Din punctul lor de vedere sanatatea e definita ca o stare de
echilibru, o relatie armonioasa intre corp, emotii si gandurile individului. Abordarea este cuprinzatoare,
globala, holistica, foarte diferita de cea cu care mentalitatile occidentale sunt obisnuite. "

http://www.psihosoma...olog-bacau.net/

"Un nou studiu a dezvluit de ce unii oameni sunt mai predispui dect alii s sufere de dureri
cronice. Secretul const n starea emoional a creierului, susin oamenii de tiin.

Cercettorii au identificat pentru prima dat motivul pentru care aceleai rni se vindec rapid n cazul
unor pacieni, iar alii ajung s sufere de dureri constante n urma lor. Rspunsul a fost obinut de
cercettori prin studierea creierului pacienilor cu ajutorul aparatelor de imagistic.

Concluzia cercettorilor este c durerea cronic este rezultatul unei reacii emoionale n urma leziunii.
Procesul implic interaciunea dintre dou regiuni ale creierului, cortexul frontal i nucleus accumbens.

Leziunea n sine nu poate explica nivelul de durere nregistrat de pacient. Acesta este rezultatul
rnirii, la care se adaug starea creierului pacientului, a explicat profesorul Vania Apakarian de la
Universitatea Northwestern din Chicago, SUA.
Astfel, cu ct reacia creierului pacientului la rnire este mai emoional, cu att sunt mai mari ansele
ca durerea s persiste chiar i dup ce rana s-a vindecat, a explicat profesorul.

Este posibil ca aceste seciuni ale creierului s fie mai excitate la anumii indivizi, sau ar putea fi
vorba de anumite influene genetice i de mediu care predispun aceste regiuni ale creierului s
interacioneze n acest mod, a explicat profesorul Apakarian.

Cercetarea a fost efectuat pe 40 de voluntari care au suferit un episod de durere cronic de spate ce
a durat ntre una i patru luni. Creierul fiecrui voluntar a fost scanat de 4 ori de-a lungul unui an.

Pe baza scanrii creierului, cercettorii au putut prezice cu o acuratee de 85% pacienii care urmau s
fie afectai de episoade de durere cronic, studiind cele dou regiuni implicate. Regiunea nucleus
accumbens nva celelalte pri ale creierului cum s evalueze i s reacioneze la stimulii externi.
Profesorul Apakarian susine c aceast regiune ar putea folosi semnalul oferit de durerea iniial, din
timpul rnirii, pentru a nva celelalte pri ale creierului s dezvolte durerea cronic. Scanarea
creierului pacienilor a artat c atunci cnd regiunea nucleus accumbens comunica des cu cortexul
frontal, ansele ca pacienii s sufere dureri cronice erau mult mai mari.

Durerea cronic este una dintre cele mai costisitoare afeciuni nregistrate n SUA, iar pn acum nu
exist o terapie validat tiinific pentru aceast problem. Acum sperm s folosim aceast
descoperire pentru a concepe noi terapii care s permit tratarea durerii cronice, a concluzionat prof.
Apakarian.

Studiul a fost publicat n prestigiosul jurnal tiinific Nature Neuroscience."

http://www.descopera...rerilor-cronice

"Un studiu publicat n publicaia tiinific Journal of the American Medical Association, editat de cea
mai mare asociaie medical din SUA, a identificat dieta care ofer cele mai mari anse de a avea o
greutate sntoas, fr efecte secundare nedorite. Specialitii au ajuns la concluzia c o diet bazat
pe carbohidrai sntoi ofer anse mai mari de a slbi dect dietele cu grsimi puine sau cu
carbohidrai puini.

Participanii la studiu care au inut o diet bazat pe un indice glicemic sczut (diet similar celei
Mediteraneene), ce s-a concentrat pe pete, fructe, legume, nuci i cereale integrale, au beneficiat de
un nivel mai sntos al colesterolului i de mbuntirea mai multor markeri ce indic un risc mai
sczut de a suferi de afeciuni cardiace i de diabet. O astfel de diet poate include i migdale, orez
brun, fasole i grsimi sntoase precum uleiul de msline.

Studiul a fost realizat de cercettorii de la New Balance Foundation Obesity Prevention Center, din
cadrul Spitalului Pediatric din Boston, fiind finanat de Institutul Naional de Sntate al SUA i de
Fundaia New Balance. Scopul cercetrii a fost studierea a 3 diete populare pentru a determina care
dintre acestea permite scderea n greutate i meninerea acesteia la un nivel sntos.

Dr. David Ludwig, unul dintre autorii studiului i totodat directorul centrului, a explicat c muli
oameni au dificulti n a slbi. Studiile precedente au artat c scderea n greutate reduce cantitatea
de energie consumat ntr-o zi de corp, ceea ce faciliteaz redobndirea kilogramelor n plus. Studiul
condus de dr. Ludwig a fost conceput pentru a identifica i efectul pe care dietele le au asupra
consumului de energie al corpului, alturi de ali indici precum hormonii, nivelul de grsime din snge
i ali markeri ai sntii.
Cei 21 de participani la studiu, ce aveau vrste cuprinse ntre 18 i 40 de ani, au pierdut iniial 10%-
15% din greutatea total a corpului cu ajutorul unei diete ce s-a ntins pe trei luni i care coninea
45% din totalul caloriilor din carbohidrai, 30% din grsimi i 25% din proteine.

O lun mai trziu, participanii au urmat timp de o lun una din cele 3 diete studiate: o diet low-fat,
ce limita totalul caloriilor provenite din grsimi la 20%, o diet cu un nivel redus de glucide (inspirat
din dieta Atkins), ce limita totalul caloriilor din carbohidrai la 10% i o diet bazat pe un indice
glicemic redus, ce coninea 40% din calorii din carbohidrai, 40% din grsimi i 20% din proteine.
Participanii au testat apoi i celelalte dou diete, de-a lungul altor dou perioade de cte patru
sptmni.

Dieta low-fat a avut cel mai negativ efect asupra consumului de energie al corpului, a declarat Dr.
Ludwig. Participanii care au urmat aceast diet au prezentat totodat un nivel al trigliceridelor mai
ridicat i un nivel mai sczut al colesterolului bun.

Pacienii care au urmat o diet low-carb au prezentat cea mai mare stimulare a consumului de energie
al corpului, arznd zilnic cu 300 de calorii mai mult dect pacienii ce urmau o diet low-fat, dei
nivelul de activitate fizic era similar. ns aceast eficien avea i pri negative: cei ce urmau o
diet cu o cantitate redus de carbohidrai prezentau un nivel sporit al cortizolului, un hormon de stres
ce poate crete riscul de a suferi de probleme cardiace i de diabet.

Cei care urmau o diet pe baza indicelui glicemic redus ardeau zilnic cu 150 de calorii mai mult dect
cei ce urmau o diet low-fat, ns fr niciun efect negativ asupra nivelului colesterolului sau a
hormonilor, fiind astfel dieta ideal, a explicat dr. Ludwig. "

http://www.descopera...edicala-din-sua

"O anumit parte din esutul adipos din regiunea stomacului ar putea juca un rol important n reglarea
sistemului imunitar, spun oamenii de tiin.

Specialitii cred c noua descoperire ar putea duce la dezvoltarea unor medicamente pentru pacienii
care beneficiaz de transplanturi de organe sau care sufer de boli autoimune, precum lupus sau
boala Crohn.

Grsimea identificat de cercettorii de la Universitatea Loyola din Chicago se gsete n formaiunea

numit epiploon sau omentum, un strat de esut gras din interiorul abdomenului, ataat de stomac i
care atrn n faa intestinelor, protejndu-le. Epiploonul este unul dintre principalele depozite de
grsime din corp. Pe msur ce grsimea se acumuleaz, stratul de epiploon se ngroa i produce
extinderea pielii.

Oamenii de tiin au explicat c epiploonul "are forma unui or i se poate ntinde precum aluatul de
pizza". Dei funcia sa fiziologic nu a fost neleas pe deplin, doctorii cunoteau de mult timp faptul
c ataarea epiploonului de un organ vtmat ajut la vindecare.

Profesorul Makio Iwashima a demonstrat c epiploonul conine trei tipuri de celule: celule stem adulte,
celule care reduc inflamaia acut i celule care previn rspunsurile imunitare care nu sunt necesare.
Toate aceste celule joac rol important n vindecarea altor esuturi.

n urma cercetrii, specialitii au concluzionat c funcia principal a epiploonului este de a acumula

celule care particip la vindecarea i regenerarea esuturilor."
http://www.descopera...imii-abdominale

(ideea e ca persoanele cu un mic strat de grasime la burtica nu ar trebui sa se considere dizgratioase,

ci sa se accepte, sa isi revizuiasca imaginea corporala, avand in vedere ca trupul are propriile legi de
sedimentare, conform necesitatilor adaptarii, si nu stie de normele fortate de la Fashion TV)

"Toat lumea tie c stresul are un efect negativ asupra sntii. Acest lucru nu este neaprat
adevrat, susin cercettorii de la Universitatea Stanford, care au descoperit un important efect
benefic pe care stresul l poate avea asupra sistemului imunitar.

Corpul poate beneficia de un impuls binefctor atunci cnd stresul activeaz sistemul de lupt sau
fug, au descoperit cercettorii.

Legtura dintre stres i sistemul imunitar are la baz modul n care hormonii de stres se mobilizeaz i
ajung la diferite organe, precum pielea, ce ar putea fi afectate n cazului unui atac. Aceast reacie
este important, deoarece celulele sistemului imunitar joac un rol esenial n vindecarea rnilor i n
uciderea bacteriilor infecioase.

Firdaus Dharbar, coordonatorul studiului i totodat profesor de psihiatrie i tiine comportamentale

n cadrul Universitii Stanford, a spus c rezultatele cercetrii descriu un sistem extrem de eficient
prin care corpul detecteaz pericolele i se pregtete s se protejeze.

Sistemul imunitar n sine nu poate ti c un leu tocmai se pregtete s alerge persoana n cauz,
sau c aceasta este supus unei operaii. Dar creierul tie. Creierul, prin eliberarea acestor hormoni de
stres, pregtete sistemul imunitar pentru a gestiona aceste provocri, a explicat specialistul.

Cercettorii au studiat obolani care au fost inui n condiii de stres, prelevnd probe de snge de la
acetia de-a lungul a dou ore pentru a observa prezena hormonilor de stres i a agenilor sistemului
imunitar. Specialitii au observat c trupurile oarecilor eliberau 3 hormoni de stres importani
noradrenalina, epinefrina i echivalentul cortizolului n mai multe etape. Aceste cicluri ale hormonilor
aveau ca efect transportarea celulelor imune din splin i mduv n sngele animalului i, n cele din
urm, la piele.

Oamenii de tiin spun c oamenii reacioneaz ntr-un mod similar la stres. Dharbhar afirm c
stresul pe care oamenii l au atunci cnd tiu c urmeaz s fie supui unei intervenii chirurgicale ar
putea s aib un efect benefic, ajutndu-i s se vindece dup operaii.

Doctorii avertizeaz ns c stresul este bun doar n cantiti moderate. Atunci cnd corpul este supus
stresului pentru perioade ndelungate, sptmni i luni la rnd, efectul va fi unul nociv. Numeroase
afeciuni, de la problemele de inim pn la maladiile gastrointestinale, sunt agravate de prezena
stresului de lung durat.

Strmoii notri aveau nevoie de un sistem imun viguros, pentru a lupta mpotriva microbilor care
intrau n corp atunci cnd erau atacai de un animal slbatic, o situaie extrem de stresant. Dar dac
stresul devine o situaie zilnic i se menine pentru o lung durat, atunci ne vom face i nou nine
ru, nu doar microbilor, a explicat Dr. Redford Williams, directorul Behavioral Medicine Research
Center din cadrul Universitii Duke."

http://www.descopera...emului-imunitar