Colegiul Romano-Catolic Sf Iosif Scoala postliceala sanitara

Disciplina :Psihologie Eleva :Gorgan Alexandra

Profesor : Antalute Marius

Visul reprezint un fenomen absolut normal. Ca stare de constiint modificat, el este mai complex dect somnul, desi apare pe fondul lui. Complexitatea visului se reflect direct n ntrebrile pe care abordarea lui le-a ridicat n fata cercettorilor: care este natura visului ? Ce functii ndeplineste el ? Cum poate fi el studiat n mod obiectiv ? Cum au fost explicate visele ? Pot fi controlate visele ? Acestea sunt doar cteva dintre ntrebrile la care vom ncerca s rspundem. Visul ca stare de mentatie sau natura psihic a visului Mecanismele psihice puse n functiune n timpul visului arat c, de fapt, visul este oform de mentatie, de activitate a creierului, care n functie de evolutia fazelor somnuluipoate lua caracter regresiv sau nonregresiv. Prezenta acestor stri de mentatie" ridic una dintre cele mai fascinante probleme legate de vis : care este natura lui psihic? Visul este o imagine sau o idee, imaginatie sau gndire? Cel putin la prima vedere ntrebarea pare un nonsens, deoarece la nivelul simtului comun visul nu numai c este impregnat de imagine, dar este chiar imagine, nssi psihologia trateaz visul ca pe o form a imaginatiei involuntare (cnd este vorba de visul din timpul noptii sau de reverie) sau a imaginatiei voluntare . Cei mai multi cercettori au sesizat si argumentat ns natura ideativ a visului, faptul c el reprezint o form aparte, particular de gndire, asa-numita gndire n imagini sau gndirea oniric, ce opereaz cu coduri figurative, preponderent vizuale. Freud afirma: Visul nu este altceva dect rezultatul procesului de elaborare oniric: el este deci forma pe care acest proces o imprim ideilor latente". Si pentru Jung visul este o gndire oniric", individualizat prin operarea cu parabole, simboluri, arhetipuri. Visul reprezint n esent o gndire simbolic [...]. Visul este un limbaj simbolic n care universul este trit pe baza procesului de participare si identificare" Visul - perturbator sau protector al somnului ? Legat de cele mai multe ori de somn, dar nu identificat cu el, ci considerat o a treia stare de constiint, celelalte dou fiind veghea si somnul, visul si-a evidentiat nc de la nceputul studierii lui stiintifice rolul benefic asupra vietii omului. Freud este cel care a surprins magistral functiile visului. Numai c o lectur neatent a lui Freud ne-ar putea duce la concluzii eronate.Mai nti el ne spune c visul reprezint resturi ale activittii psihice din starea de veghe, resturi capabile doar s tulbure somnul".Dup Freud visul ndeplineste si alte functii: 1)functia hedonic (permite realizarea dorintelor); 2) functia protectoare a Eului constient de presiunea pulsiunilor refulate ; 3) functia comunicativ(visul asigur comunicarea ntre constient si inconstient); 4) functia sintetizatoare (reuneste memoria infantil cu experienta de viat si mostenirea arhaic).
1

O atentie cu totul deosebit o acord functiilor visului si Jung. Dup el, acestea ar fi: 1) functia compensatoare (ajut la restabilirea echilibrului psihologic cu ajutorul unui material oniric); 2) functia premonitorie (semnalizeaz pericolele viitoare); 3) functia simbolic (visul se exprim prin simboluri, cel mai specific simbol al lui fiind limbajul); 4) functia de comunicare (prin el se exprim inconstientul); 5) functia reductiv (fragmenteaz, dezagreg, depreciaz, micsoreaz, distruge uneori imaginea de sine constient, o readuce la real); 6) functia integratoare (visul unific subsistemele din care este format personalitatea si mai ales psihismul constient cu cel inconstient) Metode obiective de studiere a visului Faptul c visul din timpul somnului reprezint o realitate nu poate fi pus la ndoial. n aceste conditii, o nou problem apare n calea investigatiei stiintifice: care sunt indicatorii obiectivi pe baza crora am putea studia visul ? Investigatiile efectuate au fcut apel pn acum la mai multe mijloace. Dat fiind faptul c unele dintre acestea erau subiective, bazndu-se pe relatarea viselor de ctre individ, curnd s-a trecut la descoperirea si folosirea unor mijloace experimentale, obiective. De un real folos n acest sens au fost nregistrarea miscrilor corpului si mai ales cea a miscrilor ochilor n timpul somnului. Practic, visele apar n asa-numitele faze ale somnului paradoxal" (Michel Jouvet),caracterizate printr-o asociatie de semne contradictorii: pe de o parte, exist o serie de semne ce evoc somnul lent-usor (miscri ale ochilor, respiratie neregulata), pe de alt parte, semne ale somnului profund (subiectul este paralizat si greu de trezit) .Dac este trezit n timpul acestei faze de somn paradoxal, subiectul povesteste, n 80% din cazuri, un vis,amintirea acestuia fiind vivace si deseori n culori. Fiecare episod al somnului paradoxal dureaz n medie de la 10 la 20 de minute. La sfrsitul acestei faze subiectul fie se trezeste repede, fie trece la primul sau la al doilea stadiu, nainte de a ncepe un nou ciclu. Visul se reproduce astfel la fiecare 100 de minute, reprezentnd 20% din timpul somnului. Visele au ns nu doar continut sexual, asa cum credea Freud, ci unul mult mai bogat si mai diversificat. Cercetrile au artat c dorintele constiente ale individului, activittile lui personal-relevante, preocuprile cognitive si afective cotidiene, sugestiile din presomn, stresul zilnic sau cel din presomn, strile de anxietate sau de team etc. si gsesc expresia n continutul viselor. Analiza acestor continuturi i-a condus pe unii cercettori la formularea unora dintre teoriile visului. Din acest punct de vedere, tipic este teoria extensiunii visului la viata lucid. Cum au fost explicate visele ? Visul este, se pare, domeniul predilect al multor cercettori. Diversitatea si amploarea teoriilor explicative ale visului este de-a dreptul impresionant. Teoria psihanalitic. Probabil este cea mai veche teorie, cea mai cunoscut, dar si cea mai putin fundamentat. Sursa lor primar o constituie inconstientul individului, dorin
2

tele lui refulate, reprimate, care fermenteaz n profunzimea si intimitatea acestuia, fiind incompatibile cu constiinta. Acesta este punctul de vedere nou pe care 1-a adus Freud si psihanaliza sa n explicarea genezei viselor. Dup el, visul nu este altceva dect un mesaj al inconstientului", iar interpre tarea viselor, calea regal" a cunoasterii inconstientului. Teoria visului ca reproductor al realittii. Cei mai multi autori cred c visul este rezultatul unei stimulri ce actioneaz n prezent asupra receptorilor interni si externi reactualiznd urmele excitatiilor trecute. O asemenea supozitie poate fi sustinut nu doar teoretic, ci si demonstrat experimental. Nenumrate experiente au artat c anumiti stimuli (acustici, termici, electrici etc), aplicati individului n timpul somnului, sunt integrati n continutul viselor. Teoria schemei mintale :Elementul comun tuturor viselor l reprezint ceea ce el numeste schema mintal n functie de care se regleaz structurile onirice ale subconstientului. Schema reprezint principiul oniric polivalent de organizare, principiul ordonator unic al fiecrui vis, care dispune de un imens rol functional n elaborarea visului.Schemele sunt de natur predominant cognitiv,afectiv, cenestezic. Ele sunt n acelasi timp principiu dinamic, dar si fond emotional,primul selectionnd imaginile, aglutinndu-le si ordonndu-le, al doilea dnd dimensiunea adncimii si tonalitatea. Teoria neural. A fost formulat de Rose (1976). Visele erau explicate ca fiind rezultatul impulsurilor creierului.In timpul somnului, impulsurile ntmpltoare ale creierului reactiveaz o serie de secvente stocate n memorie, le asociaz si genereaz astfel visele. Teoria este vag, deoarece nu se stie de ce sunt reactualizate anumite secvente ale memoriei si nu altele. Totodat, ea nu explic de ce n vise apar locuri si personaje pe care subiectul care viseaz nu le-a cunoscut niciodat. Teoria sintezei activatoare. Este oarecum opus teoriei visului ca reproductor al realittii si destul de asemntoare cu teoria neural,iar visul poarta amprenta experientei personale a individului. Teoria uitrii. Este tot de natur neurofiziologic.In timpul somnului, cnd sinapsele sunt modificate, cortexul primeste comenzi de la trunchiul cerebral, unele comenzi fiind retinute, iar altele, mai ales cele nedorite,eliminate,deci rolul visului, este de andeprta sau a uita informatiile nedorite. Teoria visului reorganizator al structurilor mintale : Visul contribuie la consolidarea nvtrii. Timpul de visare este utilizat de creier ca timp pentru reorganizarea propriilor sale structuri mintale.

Dup cum remarcm, nici una dintre teoriile explicative ale visului nu este satisfctoare. Desi fiecare reuseste s surprind unele laturi si aspecte reale ale visului, nici una dintre ele nu ofer o explicatie complex si complet neuropsihologic, ceea ce i-a determinat pe unii autori s afirme c visul rmne nc misterios" Pot fi controlate visele ?
3

Mult vreme s-a crezut c visele cu continuturi si stri emotionale negative, deranjante, sunt de neevitat. Mai recent ns, aceast prezumtie a nceput s-si dovedeasc slbiciunea. exist posibilitatea controlrii viselor,continutul acestora putnd fi dirijat prin procesele de educatie. Pe baza discutiilor purtate de adulti cu copii asupra viselor acestora din urm, li se sugereaz copiilor anumite semnificatii pe care le-ar putea avea continuturile lor onirice. De exemplu, dac un copil a avut un vis teribil despre un tigru sau despre o cdere de la mare nltime, adultul poate transforma visele respective n ceva plcut. Astfel, visul despre tigru poate fi transformat ntr-un vis despre un vntor curajos, iar cel referitor la cdere, ntr-un vis despre o fiint capabil s zboare. Cel mai important mod de a controla constient visele l reprezint visul lucid. Visarea lucid este fenomenul de visare prezent la o persoan care este constient c viseaz. Vistorul lucid este descries ca fiind o persoana care - aparent - se afl n deplintatea faculttilor sale, active n mod normal n starea de veghe (de aici prezenta termenului de lucid" n denumirea fenomenului),fiind capabil s rationeze clar, s-si reaminteasc liber, s actioneze voluntar ca urmare a reflectiei, toate acestea n timp ce continu s viseze viu, active Visarea lucid care are loc n timpul somnului profund poate s par cumva un paradox : n vreme ce vistorii lucizi sunt pe deplin adormiti,desprinsi de realitatea extern a lumii fizice, ei sunt n acelasi timp pe deplin treji, atenti la realitatea intern a lumii viselor.

Bibliografie : Introducere in psihologie de Mielu Slate