Ce este I Ching (Cartea schimbărilor)

I Ching face parte din cele 5 clasice, cărţi canonice, care constituie baza culturii şi tradiţiei
chineze. Mai mult chiar, I Ching este cea mai veche dintre ele.

Corpul principal al lucrării, atribuit inițial lui Wenwang, conține o discuție pe tema sistemului
de divinație folosit de magii din dinastia Zhou. Mai există o secțiunea suplimentară cu
comentarii, atribuită autorilor din perioada statelor combatante (475-221 î.e.n.). Aceasta este o
expunere filozofică în care se încearcă o explicare dialectică a lumii și a principiilor etice.

În ciuda faptului că azi se insistă pe aspectul filozofic al cărţii, lucrarea

a fost utilizată din cele mai vechi timpuri ca Oracol. Consultat într-o
manieră inedită, el oferă o previziune legată de rezultatul unei acţiuni
pe care consultantul intenţionează să o facă.

Iniţial, oracolul era utilizat de suverani şi prinţi, în general de persoane

cu influenţă din sfera puterii. Ulterior, interesul pentru I Ching se
răspîndeşte şi consultarea oracolului devine o practică comună.
Ideograma pentru
"schimbare"
reprezintă simbolic
Importanţa Cărţii schimbărilor este atestată şi de faptul că a alternanţa ploaie-
supravieţuit incendiului cărţilor ordonat de împăratul Ch'in Shih- soare sau timp ploios-
huang-ti, în 213 AD, pentru că era consultată de suveran. timp însorit

Conţinut

I Ching este o colecţie de 64 de texte scurte asociate la diferite figuri lineale numite
hexagrame. Hexagramele sînt formate din 6 linii continue sau discontinue.

Liniile continue ______ reprezintă principiul yang; cele discontinue __ __, principiul yin.

Fiecare din cele 64 hexagrame poartă titluri diferite, ca de

pildă: Creativul (Yang), Dificultatea iniţială, Vasul
ritual, Mireasa, Progresul, Contemplaţia etc. cu referire la situaţii tipice de viaţă. Fiecare
hexagramă mai conţine o Judecată - care oferă preziceri şi sfaturi practice - şi textele
trăsăturilor (liniilor).

Istoric

Prin tradiție, se consideră că principiile care stau la baza Yi-Jing-ului provin de la Fu

Xi (2800 -2737 î.e.n.), unul dintre eroii legendari și conducătorii cei mai timpurii ai Chinei,
căruia i s-ar fi revelat opt trigrame pe cale supranaturală. După mai bine de 600 de ani, pe
vremea legendarului Yu, trigramele ar fi fost transformate în 64 de hexagrame, înregistrate
apoi în scris. De-a lungul dinastiilor Shang și Zhou, hexagramele au fost reinterpretate și
explicate în mai multe rânduri. Tradiția chineză spune că, în perioada Primăverii și Toamnei
(722-481 î.e.n.), Confucius a realizat un comentariu la Yi Jing, numit Shi Yi. Alături de acest
text, Yi-Jing mai este cunoscut sub numele Zhou Yi.
 Legenda spune c ă în timp ce se plimba pe malul Fluviului
Galben, Fu Hsi a zărit
ieşind din ape un dragon purtînd pe spate semnele celor 8
trigrame pe care le-a copiat desenîndu-le cu degetul pe nisip.

La elaborarea cărţii pînă la forma ei de azi şi-au mai adus

contribuţia Regele Wen şi fiul său prinţul Chou, ca şi
Confucius şi discipolii săi.

Fu Hsi - strămoşul mitic - Pe bună dreptate se afirmă că această carte conţine esenţa
creatorul trigramelor care doctrinelor şi mişcărilor spirituale chineze şi că a influenţat
la rîndul ei tot ce s-a născut ulterior în cultura chineză.
constituie baza Cărţii
Importanţa ei pentru spiritualitatea taoistă nu poate fi negată.
schimbărilor
I Ching în cultura occidentală

Cea mai importantă contribuţie la răspîndirea cărţii în Europa a avut-o Richard Wilhelm.

Misionar creştin în China şi sinolog, Wilhelm l-a cunoscut pe Lao-nai Hsuan, un descendent
al şcolii confucianiste, care l-a ajutat efectiv la traducerea cărţii în limba germană. Mai mult
decît o simplă traducere, Wilhelm a adăugat şi comentariile sale la cele 64 de hexagrame.
Aceste comentarii sînt utile cînd folosim cartea ca oracol şi vrem să descifrăm răspunsurile ei
exprimate într-un limbaj simbolic.

Carl Jung este cel care propune o versiune în limba engleză realizată de Carry F. Baynes,
după versiunea Wilhelm. Tot Jung adaugă acestei versiuni o introducere substanţială care
explică prin exemple practice cum se utilizează oracolul. Este cea mai importantă contribuţie
la explicarea practicii oraculare pentru cultura occidentală, din perspectiva psihologiei
analitice.

I Ching şi sincronicitatea

Dar Jung nu se limitează la prezentarea Cărţii schimbărilor, ci se

apleacă şi asupra studiului funcţionării ei ca oracol. El aduce din nou în
discuţie teoria sincronicităţii, forjată de el în urma unor experienţe
paranormale, în cabinetul său de psihanalist.

Această teorie, insuficient sau greşit asimilată ulterior de critici şi

discipoli, susţine ideea coincidenţelor semnificative, a-cauzale, de
evenimente psihice şi fizice (cosmice). În aceste manifestări bizare,
Jung afirmă prezenţa sau constelarea unui arhetip. Tot arhetipurile,
după Jung, ar sta la baza structurii Cărţii schimbărilor. Richard Wilhelm,
celebrul traducător
I Ching azi al
I Ching
I Ching este alături de yin-yang unul din termenii cei mai familiari în lumea occidentală.
Cartea este utilizată în continuare ca oracol, deşi utilizatorii moderni au dificultăţi
insurmontabile în interpretarea răspunsurilor ei simbolice.

Au apărut o mulţime de traduceri în franceză, engleză şi alte limbi occidentale. În româneşte a

circulat multă vreme o traducere neoficială, manuscrisă, copiată şi multiplicată la xerox. După
1989 a apărut şi traducerea versiunii Wilhelm dar şi altele mai puţin riguroase.