Marele Sfinx de la Giza este o statuie gigantică, reprezentând un leu cu cap de

om. Capul are 6 m înălțime și 4 m lățime, iar numai ochii au 2 m înălțime. Nasul
și barba lipsesc, cea din urmă fiind expusă la Muzeul Britanic. Monumentul
antic a fost cioplit dintr-un singur bloc de calcar. El are o lungime de 73 de
metri și o înălțime de 20 de metri. Din cauza deteriorărilor suferite de-a lungul
mileniilor, forma sa originală a trebuit restaurată parțial cu blocuri de piatră.
Statuia a fost ridicată pe locul unei vechi cariere de piatră și se pare că a fost
sculptată într-o singură bucată, fapt care i-a asigurat și rezistența în timp.
Vântul, umiditatea și poluarea sunt factori care acționează constant asupra
acestei minuni a lumii.
Pe Sfinx nu există nicio inscripție care să reprezinte anul construirii. Ultimele
teorii spun că Sfinxul a fost construit în timpul celei de a IV-a Dinastii de către
Khaf-Ra, în anul 2500 î.Hr., după construcția piramidei acestuia. Numele de
Sfinx vine de la cuvântul grecesc sfingo care înseamnă „a strangula” și grecii l-
au folosit pentru prima dată numind o creatură fabuloasă care avea capul unei
fete, corpul unui leu și aripi de pasăre care își strangula victimele.
Potrivit unei legende, înainte să devină faraon, Tutmes al IV-lea dormea
noaptea sub capul Sfinxului. Potrivit legendei, sfinxul era deja o construcție cu
vechime și era îngropat în nisip până la gât. Când dormea, Tutmes a visat că
Sfinxul îi vorbește. Acesta i-ar fi spus că, dacă îl va dezgropa, îl va face pe
Tutmes faraon. În acel moment, deși avea sânge regal, Tutmes nu se afla pe
linia de moștenire a tronului. După ce s-a trezit, el ar fi început să sape, până a
dezgropat întreaga structură. Sfinxul și-a ținut promisiunea, iar Tutmes a
devenit faraon.