Tudor Arghezi, pe numele său adevărat Ion N.

Theodorescu, s-a
născut la Bucureşti, pe 21 mai 1880. Tatăl, Nae Theodorescu, era originar din
Gorj. A fost nevoit să se întreţină singur încă de la vârsta de 11 ani, din cauza
situaţiei financiare precare a familiei. Între 1887 şi 1891 a fost elev al Şcolii
primare „Petrache Poenaru”. A urmat iniţial cursurile gimnaziului „Dimitrie
Cantemir” şi mai apoi pe cele ale liceului „Sfântul Sava” din Bucureşti. Ca elev,
şi-a câştigat banii de întreţinere dând meditaţii. La 16 ani s-a angajat custode la
o expoziţie de pictură. A abandonat studiile la 18 ani, fără să susţină
Bacalaureatul. La 18 ani era deja angajat ca laborant la o fabrică de zahăr din
Chitila.

A folosit pentru prima dată pseudonimul Tudor Arghezi în perioada

1897-1899, pe vremea când începuse să publice poezii şi proză scurtă în reviste.
Aşa cum va explica mai târziu, a ales pseudonimul Tudor Arghezi, îmbinând
numele de familie al tatăului (Theodorescu-Tudor) cu denumirea latină a
Argeşului (Argesis).

Aşa a ajuns viitorul poet Tudor Arghezi, la doar 19 ani, călugărul

Iosif de la Mănăstirea Cernica. Cei patru ani în care Arghezi a purtat straie
bisericeşti au stârnit nenumărate controverse. Autorităţile bisericeşti de mai
târziu l-au considerat un călugăr care a încălcat canoanele. Alţii au spus despre
poet că a ales calea bisericească din comoditate şi că a fost avansat diacon
1
graţie intervenţiilor unei rude, înaltă faţă bisericească. Cert este că, în 1900,
odată întrat în obştea Mănăstirii Cernica, tânărul de 19 ani părea că şi-a ales
singur destinul. La slujba de călugărie asistă bunul său prieten Gala Galaction, cu
care a legat încă din primii ani de liceu o trainică legătură ce urma să dureze
şase decenii. E hirotonisit diacon şi adus la Mitropolie ca secretar. Mitropolitul
Iosif Gheorghian îl recomandă „Referent de conferenţiar pentru religie
comparată la Şcoala de ofiţeri”. Călugăr fiind, Arghezi nu a întrerupt nici
activitatea literară şi nici pe cea publicistică. Osclinând între credinţă şi
necredinţă, autorul celor mai necanonici Psalmi din literatură a continuat să
caute răspunsuri la întrebările legate de existenţa lui Dumnezeu, chiar între
superiorii pe linie bisericească. Îndoiala călugărului Iosif n-a fost însă privită cu
ochi buni. Arghezi nu s-a regăsit în viaţa monahală şi nici în straiele bisericeşti.
Pe vremea când era slujbaş al bisericii, Arghezi a avut o intensă corespondenţă
cu Aretia Panaitescu, o tânără de care se îndrăGostise. După o serie de critici
dure aduse la adresa conducerii Mănăstirii Cernica şi după mai multe abateri
disciplinare, diaconul Iosif se desparte de lumea monahală. Şi-a dat demisia din
funcţia de diacon în 1905 şi a plecat în Franţa.

În urma unei legături amoroase cu Constanţa Zissu, lui Tudor Arghezi i se

naşte în 1905, la Paris, primul copil, nelegitim- Eliazar Lotar. Acesta ar fi fost,
se pare, principalul motiv pentru care poetul părăseşte ţara. Pleacă la Paris cu
gândul să reglementeze situaţia copilului nelegitim. De la scopul iniţial al
părăsirii ţării, destinul lui Arghezi îi duce din nou pe căi nebănuite. De la Paris,
ajunge în Elveţia unde vrea să urmeze cursurile Universităţii Catolice de la
Fribourg. Cum nu avea bacalaureatul, visul lui Arghezi de a ajunge student este
imposibil. A stat o vreme la Mănăstirea Cordelierilor din Elveţia, unde i s-a
propus să treacă la catolicism, însă Arghezi a refuzat. Asistă la cursurile
Universităţii din Geneva.

Ceasornicar şi bijutier: Se spune că a făcut naveta între Paris şi Geneva

cu motocicleta şi pentru a-şi câştiga existenţa în cei cinci ani cât a trăit pe
meleaguri străine a prestat diverse meserii. A lucrat ca bijutier şi ceasornicar
în Elveţia. A încercat să locuiască la Londra o perioadă, pentru a învăţa limba
engleză. Ajunge în final în Italia, muncind şi aici din greu pentru a-şi câştiga

2
existenţa. Despre anii petrecuţi în Europa, Arghezi avea să declare mai târziu că
perioada a fost o etapă fără de care nu s-ar fi desăvârşit ca scriitor.

Ziaristul pamfletar: Revenit în ţară în 1912, Arghezi începe o intensă

acivitate publicistică. La 5 noiembrie 1915 se căsătoreşte cu Paraschiva Burda.
Ca publicist, Arghezi se afirmă îndeosebi ca pamfletar. De altfel, după
declaraţiile sale, în opinia lui Arghezi, pamfletul ca gen jurnalistic reprezenta
adevărata ”renaştere literară”. „Pamfletul săvârşeşte pentru artă şi
compensaţiile vieţii sociale o operă de înviorare. El poate fi ori bine, ori idiot
scris. O linie medie nu există. Pamfletul bun este mai rar ca o bună poezie. De
aceea a fost profesat numai de oameni inteligenţi”, spunea Arghezi.

În 1919, după o serie de articole în care şi-a exprimat părerea despre

menţinerea neutralităţii României în primul război mondial, Arghezi este învinuit
de trădare şi colaboraţionism cu forţe germane. Alături de alţi patru ziarişti,
printre care şi Ioan Slavici, Arghezi este condamnat la ”cinci ani de recluziune”
şi este întemniţat la Văcăreşti. Din închisoare, Arghezi trimite scrisori prin
care cere eliberarea: ” Va cer iertaciune ca Va scriu. De la intoarcerea Dv. în
tara am pornit de mai multe ori să o fac, dar o ratiune de inoportunitate, pe care
de data asta izbutesc să o înving, m-a îndepartat continuu de la impulsul meu
spontaneu. Stiţi, poate, că sunt închis, dimpreuna cu patru colegi de presa,
dintre care unii V-au fost si V-au rămas recunoscatori şi devotati. Capriciile rău
informate ale unor adversari fantezisti ne-au dus în faţa Curtii Martiale, care
amestecandu-ne pe toti în acelasi dosar şi în aceeaşi cauză, ne-a condamnat
pentru articole de ziar, scrise sub ocupatie, la pedepse în disproportie cu vina
noastra - daca vina a fost - fără să se fi ostenit cineva să se opreasca la
antecedentele inculpatilor si să faca deosebirile de rigoare” (28 august 1919).
După un an de închisoare este eliberat, prin decret regal, cu ceilalţi colegi
ziarişti de detenţie. ”Flori de mucigai” şi ”Poarta neagră” au fost inspirate din
trăirile poetului din închisoarea de la Văcăreşti. Şi-a făcut casa lângă
închisoare .

Terenul pe care şi-a construit celebra locuinţă ”Mărţişor” a fost

cumpărat de Arghezi în 1926. Pe dealul Mărţişorului, în vecinătatea închisorii
Văcăreşti, pe terenul de 17.250 de m.p, Arghezi începe să cultive pomi fructiferi
3
şi viţă de vie. Construcţia casei, a anexelor gospodăreşti, amenajarea tipografiei
unde meşterul tipograf Arghezi visa să-şi publice cu mâna lui toate scrierile au
durat 15 ani. Debut la 47 de ani În 1927, la 47 de ani, Tudor Arghezi îşi
publică primul volum. Debutul său are loc la 31 de ani de la apariţia primelor
scrieri. Primul său volum de versuri, “Cuvinte potrivite”, este primit de criticii
vremii cu elogii. Se spune că unii critici au vorbit despre poetul Arghezi la
apariţia primului volum tipărit ca fiind „cel mai mare poet român de la Eminescu
încoace”.

Boala misterioasă: În 1939, Arghezi se îmbolnăveşte subit şi cade într-o

suferinţă care părea să îi aducă moartea. Se vindecă miraculos, datorită unui
medic excentric pe nume Grigoriu-Argeş. Pe seama misterioasei boli a lui
Arghezi s-au făcut de-alungul anilor mult speculaţii. S-a spus că ar fi avut
cancer şi că graţie unui tratament miraculos excentricul doctor l-ar fi pus pe
picioare. Alte voci au susţinut că, de fapt, Arghezi nu a avut cancer ci ar fi
suferit de sciatică, boală pentru care medicul nu i-ar fi administrat în realitate
niciun medicament real.

STIATI CA: - TUDOR ARGHEZI S-A AFLAT PE LISTA DE PROPUNERI

PENTRU PREMIUL NOBEL? Scriitorul roman Tudor Arghezi s-a aflat pe lista
de propuneri pentru premiul Nobel pentru literatura pe anul 1965.