Anexa 1

Cotarea în desenul tehnic industrial

Prin cotarea unei piese, se înţelege operaţia de înscriere pe un desen a dimensiunilor

formelor geometrice simple din care este alcătuită piesa, precum şi a celor care stabilesc
poziţia reciprocă a acestora. Cota este valoarea numerică a unei dimensiuni, înscrisă pe
desen, direct sau prin linii, simboluri sau note.
Cotele se înscriu deasupra liniei de cotă, la o distanţă de 1 ... 2 mm de aceasta, de
preferinţă spre mijlocul acesteia. Pentru scrierea cotelor se folosesc cifre arabe de
dimensiuni standardizate.
Principiile şi metodele de executare a cotării, aplicabile desenelor tehnice sunt prevăzute
în SR ISO 129:1994.
Elementele cotării sunt: cota, linia de cotă, liniile ajutătoare de cotă, extremitatea liniei de
cotă şi punctul de origine.

Linia de cotă este linia deasupra căreia se înscrie cota şi care determină limitele de
măsurare pentru elementul cotat. Se trasează cu linie continuă subţire, paralel cu
elementul cotat, la o distanţă de minim 7 mm. Distanţa dintre două linii de cotă paralele
este, de asemenea de minim 7 mm. Linia de cotă poate fi trasată cu linie continuă subţire
şi sub formă de arc de cerc, concentric cu arcul cotat.
De asemenea, poate fi linie continuă frântă, adică formată din linie de cotă obişnuită cu
braţ de indicaţie pentru înscrierea cotelor şi a datelor suplimentare.
Extremităţile linie de cotă
Linia de cotă este delimitată de săgeţi care pot fi dispuse din interior spre exterior sau
invers.
Nu se admite ca săgeţile să fie intersectate de linii decât în cazul liniilor de haşură
(secţiuni). Săgeţile se pot sprijini pe liniile ajutătoare, pe linii de contur sau pe porţiunile
de linie din axele de simetrie.
Punctul de origine
Este punctul începând cu care se pot preciza într-un desen tehnic anumite dimensiuni:
• Pentru dimensiunile liniare se foloseşte punctul de origine liniar într-un sens sau
în ambele sensuri
• Pentru dimensiunile unghiulare se utilizează punctul de origine unghiular
Liniile ajutătoare
Sunt linii continue subţiri, trasate în prelungirea segmentului cotat şi care delimitează
linia de cotă pe care o depăşesc cu 2-3 mm. Pentru a nu afecta claritatea cotării, în unele
cazuri, liniile ajutătoare de cotă se pot trasa înclinat la 60º faţă de liniile de contur.
Linia de indicaţie
Se trasează cu linie continuă subţire şi se utilizează pentru precizarea unei prevederi
tehnice, a unei notări convenţionale sau a unei cote care, din lipsă de spaţiu, nu poate fi
înscrisă deasupra unei linii de cotă. Când este necesar, linia de indicaţie poate avea un
braţ (devine frântă).
Deasupra liniei de indicaţie sunt înscrise adâncimea pe care se efectuează tratamentul
termochimic (h=1) şi numărul de unităţi de duritate Rockwell care trebuie realizat prin
acest tratament.
Simboluri folosite la cotare
În afara elementelor cotării se folosesc şi simboluri, înscrise înaintea cotelor respective.
Simbol Explicaţii Exemplu
Ø Se amplasează înaintea cotei Ø20
dacă se indică un diametru, cu
excepţia cotării filetelor
R Se amplasează înaintea cotei R 15
dacă se indică o rază de curbură
Se plasează deasupra cotei, dacă
se indică lungimea unui arc de
cerc
Se înscrie înaintea cotei dacă se
indică latura unui pătrat
SØ Se înscrie înaintea cotei dacă se SØ 20
indică raza unei sfere
SR Se înscrie înaintea cotei dacă se SR 18
indică raza unei calote sferice
Se înscrie înaintea valorii unei
conicităţi; vârful simbolului este
orientat spre vârful conului

Se înscrie înaintea valorii unei

înclinări; vârful simbolului este
orientat spre vârful unghiului
prismei

= Egalitate informativă de cote

Reguli de cotare
La înscrierea cotelor pe desen se impune respectarea unor reguli, şi anume:
• Cotele se înscriu, pe cât este posibil, pe proiecţia în care elementul cotat prezintă
cele mai multe detalii de formă şi poziţie;
• La executarea operaţiei de cotare trebuie să se urmărească definirea ca dimensiuni
a fiecărei forme geometrice din care este alcătuită piesa, precum şi poziţia lor
reciprocă;
• Cotele se înscriu din interior spre exterior, pentru a evita intersecţia liniilor de
cotă şi a liniilor ajutătoare;
• Nu se recomandă cotarea elementelor pe proiecţia în care acestea sunt
reprezentate cu linie întreruptă;
• Direcţiile liniilor de cotă nu trebuie să coincidă cu cele ale liniilor de haşură sau
ale liniilor de contur;
• Cotele elementelor cu rol funcţional trebuie înscrise în mod obligatoriu